Anularea acţiunii ca netimbrate, în contextul în care taxa judiciară de timbru datorată a fost eşalonată prin încheiere care constituie titlu executoriu.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia II-a civila Decizie nr. 189 din data de 14.03.2017
Art. 44 alin. 3 din OUG nr. 80/2013 prevede că, în cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite.
În condițiile în care s-a emis titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, apare ca nejustificată anularea acțiunii ca netimbrată de către instanța de judecată.
Prin aplicarea sancțiunii anulării i se îngrădește părții accesul liber la justiție garantat prin prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din CEDO.
La data de 13.04.2016, reclamantele SCGISRLC și SCE- ISRLC au chemat în judecată pe pârâta SCVCSRLMM, solicitând instanței să constate nulitatea contractului de închiriere nr. 42/15.01.2015 .
Prin Încheierea de ședință din data de 19.05.2016, instanța a admis în parte cererea de acordare a facilităților la plata taxelor de timbru formulată de reclamante și-a dispus amânarea plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 5605 lei la data de 13.10.2016, dispunând comunicarea încheierii organelor de executare ale unității administrativ teritoriale Craiova, pentru urmărirea executării obligației de plată .
La data de 08.11.2016, Tribunalul Dolj - Secția a II-a Civilă a pronunțat sentința nr. 398 prin care a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantele SCGISRL și SCE - ISRL, dispunând comunicarea sentinței organelor de executare.
S-a aplicat sancțiunea prevăzută de art.36 din OUG nr. 80/2013, întrucât reclamantele nu au depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru a cărei plată a fost amânată la data de 13.10.2016 și potrivit art. 33 din OUG 80/2013 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamantele SCGISRL și SCE-ISRL, care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul ca instanța să revină asupra dispoziției privind comunicarea sentinței organelor de executare .
S-a arătat că a fost anulată acțiunea ca netimbrată, astfel că nu mai există scopul executării taxei judiciare de timbru, pentru că în caz contrar ar fi o dublă sancțiune: executare silită și anularea cererii ca netimbrată .
Instanța de fond, în mod eronat și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 36 din OUG 80/2013 care face referire la suplimentarea taxei judiciare de timbru și soluționarea în limitele taxei judiciare achitate în mod legal.
Ca temei de drept, reclamantele au invocat prevederile art. 466 și următoarele, dar și art. 197 din C.pr. civ .
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate în cauză, Curtea a constatat că apelul este fondat .
Taxele judiciare de timbru, în cea mai simplă accepțiune, reprezintă plata efectuată de către orice persoană fizică sau juridică, interesată în rezolvarea pe calea justiției a problemelor de natură juridică, plată făcută statului pentru serviciile prestate prin intermediul instanțelor de judecată .
Taxele judiciare se stabilesc diferențiat, în funcție de posibilitatea de a evalua sau nu obiectul cererilor și acțiunilor în bani.
Orice justițiabil, persoană fizică sau juridică interesată într-un act de justiție, care apelează la serviciile de justiție prin intermediul instanțelor de judecată, datorează taxa judiciară de timbru.
Există situații prevăzute de OUG 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, când persoana fizică poate benefica de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxei judiciare de timbru .
În cazul persoanelor juridice, chiar OUG 80/2013 , statuează că reducerile, eșalonările sau amânările pentru plata taxei judiciare de timbru se acordă în cazurile prevăzute de art.42 alin.2 și 3 .
Potrivit art. 43 alin. 4 din OUG 80/2013, împotriva încheierii ( prin care s-a soluționat cererea privind acordarea facilităților la plata taxei de timbru), părțile interesate pot formula cerere de reexaminare la aceeași instanță ( alt complet) în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
Art. 44 alin. 3 prevede că, în cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite .
Cum împotriva încheierii din 19.05.2016, nu s-a exercitat calea de atac prevăzută de lege, respectiv reexaminare, această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat și constituie titlu executoriu, astfel încât motivele de apel vizând revenirea asupra dispoziției privind comunicarea sentinței organelor de executare nu poate fi analizată de instanța de apel.
Cât privește motivele de apel referitoare la greșita anulare a cererii, Curtea a reținut că acestea sunt întemeiate.
Principiul disponibilității, reglementat prin dispozițiile art. 9 din Noul Cod de pr. civilă, obligă instanța să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii .
Nu constituie însă o derogare de la principiul disponibilității dreptul instanței de a da calificarea corectă unei cereri de chemare în judecată sau în cazul exercitării unei căi de atac, întrucât instanța nu procedează la schimbarea obiectului sau cauzei juridice a acțiunii.
În acest context, apelantele au susținut că în cazul lor ar exista o dublă sancțiune, pe de o parte s-a emis un titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, iar pe de altă parte, acțiunea a fost anulată ca netimbrată de către instanța de judecată, deși statul nu a suferit nici un prejudiciu.
În cauza Weissman și alții c. României, CEDO a apreciat că o limitare a accesului la justiție este conformă dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, numai dacă tinde către un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat .
Or, prin aplicarea unei duble sancțiuni a dispărut acest raport rezonabil de proporționalitate, ceea ce semnifică faptul că apelantelor li s-a îngrădit accesul liber la justiție, garantat prin prevederile art. 21 din Constituția României .
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.480 alin. 3 teza I din Noul Cod de pr. civilă, a anulat sentința și a reținut cauza pentru judecata pe fond, stabilind termen la data de 25.04.2017.
| ← Totalitatea perioadelor în care o persoană a desfăşurat... | Divorţ fără minori culpă comună , despăgubiri → |
|---|
