Răspundere civilă delictuală. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 447 din data de 02.05.2017
Prin sentința civilă nr.X/14.06.2016, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosar nr. X/267/2014 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta O. C. în contradictoriu cu pârâtul D. C. G. având ca obiect reziliere contract de arendă.
S-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7000 lei cu titlu de contravaloare arendă restantă din contractul de arendarea nr. 3 din data de 10.05.2011.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienții accesorii C. P., D. I., C. I., P. A., Ț. I., P. N. P., S. D. , C. Ț. C., C. C. și I. I..
S-a luat act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Prin încheierea nr. X/28.07.2016 s-a admis cererea formulată de petentul X, sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale din minuta sentinței civile și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din minuta și dispozitivul sentinței în senul menționării în mod corect a obiectului acțiunii formulate de reclamantă, ca fiind pretenții în loc de reziliere contract arendă.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta O. C. prin reprezentantul Ș. M. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul D. C. G. solicitând obligarea la plata sumei de 191.553 lei reprezentând 161.553 lei contravaloare arendă și 3000 lei penalități, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a precizat că reclamanta este proprietara suprafeței de 105 ha tern pășune alpină și a încheiat cu pârâtul contractele de arendă nr. 3 din 10.05.2011 și nr. 4/13.05.2013 potrivit cărora reclamanta avea obligația să pună la dispoziție golul alpin pentru pășunat, iar pârâtul să achite arenda menționată în contracte.
La data promovării acțiunii pârâtul înregistra o datorie restantă în ceea ce privește arenda în sumă de 161.553 lei la care se adaugă penalitățile.
Deși a fost notificat prin adresa nr. X/2014 pârâtul a refuzat achitarea sumei restante cu titlu de arendă.
Prin întâmpinarea depusă de către pârât s-a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamanta nu a precizat modul de calcul și nu a argumentat în ce constă datoria de 161.553 lei, la care s-au calculat penalități în valoare de 3000 lei.
În baza contractului de arendare nr. 3/10.05.2011 încheiat pe o perioadă de 2 ani se susține în întâmpinare că au fost achitate plățile reprezentând arendă cu ordin de plată, cu chitanța, achitând în total suma de 164.055 lei din 204.000 lei rămânând o diferență de 39.945 lei.
Suma de 39.945 lei nu a fost achitată ca urmare adresei formulată de C. de A. al O. C. nr. 7/7.11.2013 prin care i s-a comunicat încetarea oricărei plăți către reclamantă datorită litigiilor existente între membrii O. și P. O..
În ceea ce privește contractul de arendare nr. 4/13.05.2013 acesta a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani și în temeiul acestuia a efectuat plăți în sumă de 30.000 lei conform ordinului de plată din 11.01.2014, 24.000 lei cu ordinul de plată din 07.02.2014 și 1802 lei cu chitanța nr. 92/19.03.2014.
În întâmpinarea depusă s-a arătat și modalitatea de acordare a subvenției din partea APIA pentru terenul eligibil.
Excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei invocată de către pârât a fost respinsă prin încheierea de ședință din 08.07.2014.
La termenul de judecată din 07.04.2015 s-a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului care a fost admisă în principiu la data de 19.05.2015 pentru intervenienții C. P. , G. V., C. G., C. V., C. M., S. I., B. D., C. F. C. M., A. A. P., T. E., D. I., D. V. ,C. I., L. M.,P. A.,Ț. I., C. Ț. C., C. C., S. D., P. N. P., I. I., I. F., P.D., G. E., B. N. și S. E.
În urma probatoriului administrat reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 137.776, 39 lei datorată în baza celor două contracte.
Instanța a reținut că deși reclamanta și-a îndeplinit obligația asumată prin convenția încheiată privind asigurarea folosinței terenului, pârâtul nu și-a îndeplinit integral obligația de a achita contravaloarea arendei, stabilind că până la data promovării acțiunii acesta mai avea de achitat suma de 7000 lei cu titlu de arendă restantă din contractul de arendare nr. 3/10.05.2011.
La stabilirea acestei sume instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert B. G. și depoziția martorului M. G.
A avut în vedere de asemenea probele din care rezultă achitarea de către pârât a unor sume de bani reprezentând contravaloare arendă, făcând trimitere la ordinele de plată și chitanța 24/24.08.2015.
Reținând că pârâtul datorează cu titlu de arendă restantă rezultată din contractul de arendă nr. 3/2011 suma de 7000 lei , a apreciat că între prejudiciul cauzat reclamantei și fapta ilicită a pârâtului de a nu achita integral arenda există un raport de cauzalitate.
Culpa pârâtului este prezumată relativ ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale.
Întrucât pârâtul nu a făcut dovada plății sumei de 7000 lei deși avea sarcina probei în acest sens și nu a invocat nicio cauză exoneratoare de răspundere s-a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată în parte cu privire la această sumă.
Raportat la probele administrate în cauză s-a reținut că pârâtul nu datorează reclamantei vreo sumă de bani raportat la contractul de arendă nr. 4/13.05.2013, având în vedere dispoz. art. 6 din acest contract.
Calitatea de utilizator de teren, fermier o are doar pârâtul și în această calitate a putut beneficia de subvențiile acordate de APIA.
Cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului a fost respinsă cu motivarea că susținerile intervenienților nu au condus la respingerea acțiunii principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând ca netemeinică și nelegală sub aspectul interpretării greșite a dispozițiilor legale privind plata unică pe suprafață și plata pentru suprafața determinată.
Se susține că între reclamantă și intimatul pârât au fost încheiate două contracte de arendare respectiv nr. 3/2011 pe o perioadă de 2 ani și nr. 4/2013 pe o perioadă de 5 ani.
În contractul nr. 3/2011 se stipulează o arendă în cuantum de 102.000 lei anul din care a fost achitată în anul 2013 suma de 157.000 lei rămânând o diferență de 47.000 lei.
În contractul nr. 4/2013 la art. 6 se stipulează că nivelul arendei este de 85% din suma aferentă plății pe suprafață din partea APIA pentru terenul eligibil.
Contractul a fost încheiat pentru 105 ha conform titlului de proprietate al reclamantei, iar terenul eligibil este 100,76 ha datorită intimatului care nu a curățat terenul deși beneficia de 15% din valoarea primită de la APIA pentru lucrări de curățire.
Instanța de fond nu a avut în vedere probele, respectiv adresele comunicate de către APIA prin care se învederează că intimatul a depus cerere de plată pentru schemele de sprijin pentru suprafața de 117,49 ha , atașând și contractul de arendă pentru suprafața de 100,76 ha.
Prin adresa nr. X/2015 APIA a comunicat sumele acordate intimatului în cadrul schemelor de sprijin pentru suprafața eligibilă.
Se susține că a fost contestată suma de 137.776,39 lei rămasă după ce intimatul a mai achitat din arendă în cursul soluționării cauzei.
Împotriva aceleași sentințe a formulat apel intimatul criticând sentința ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente.
Instanța de fond a reținut o stare de fapt eronată și a făcut o apreciere greșită a probelor administrate în cauză.
S-au interpretat greșit probele administrate în cauză din care s-a reținut un rest de 7000 lei ori raportat la obiectul cererii de chemare în judecată în situația în care s-a reținut că în baza contractului 3/2011 a rămas de achitat u rest de 7000 lei ,iar în baza contractului nr. 4/2013 a achitat în plus suma de 6.310 lei, rezultă că suma restantă este de 690 lei (7000-6310).
Hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, analizând înscrisuri și reținându-se în mod diferit și contradictoriu echivalând cu o nemotivare a sentinței.
Deși a reținut că în baza contractului nr. 3/2011a fost achitată și suma de 3.455 lei cu titlu de impozit pe teren și suma de 2.500 lei achitată fostului președinte M. G. apreciază că nu se pot compensa aceste sume întrucât părțile nu au prevăzut în contract o asemenea posibilitate deși s-a învederat instanței că între părți a existat o înțelegere privind achitarea impozitului datorat de reclamantă pentru anii 2011-2012.
Motivarea instanței este contradictorie deși din raportul de expertiză efectuat în cauză se reține că pârâtul a compensat plata taxelor achitate în numele O. cu suma pe care trebuia să o plătească cu titlu de arendă.
Potrivit art. 1616 cod civil datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, iar potrivit art. 1617 cod civil compensația operează de prim drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile.
În mod greșit instanța de fond a reținut că nu s-a invocat compensația legală deși s-a solicitat prin întâmpinare audierea martorilor pentru a se face dovada înțelegerii verbale privind compensarea sumelor de bani datorate de către O. cu contravaloarea arendei ce urma să fie achitată de apelantul intimat.
Eronat instanța de fond a reținut că nu s-a invocat o cauză exoneratoare de răspundere atâta timp cât prin întâmpinarea formulată, cât și prin cererea de intervenție și din actele depuse la dosar rezultă că o parte dintre membri O. i-au pus în vedere să nu achite nicio sumă de bani în contul acesteia datorită modalității în care sunt cheltuiți bani de către președintele acesteia.
Potrivit art. 1351 cod civil răspunderea este înlăturată când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit.
În acest sens se susține că având în vedere motivele de nelegalitate ale sentinței apelate rezultă că au fost achitate în totalitate sumele de bani datorate reclamantei intimate cu titlu de arendă, achitând mai mult decât se cuvenea conform clauzelor celor două contracte.
Prin încheierea din 12.01.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului Olt ca urmare a admiterii cererii de strămutare de Curtea de Apel Craiova prin sentința civilă nr. X/10.01.2017.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. X/267/2014.
Analizând apelul declarat de apelanta reclamantă O. C. se constată că este întemeiat din următoarele considerente.
Din probele de la dosar se reține faptul că între reclamantă și pârât au fost încheiate două contracte de arendare gol alpin respectiv nr. 3/2011 și nr. 4/2013.
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita arenda stabilită în baza celor două contracte de arendare deși reclamanta i-a pus la dispoziție suprafața pe care o deținea în proprietate de pășune alpină, reclamanta a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 191.553 lei reprezentând arendă restantă și penalități calculate, pretenții care au fost precizate ulterior la suma de 137.776,39 lei.
Din analiza contractului de arendare nr. 3/10.05.2011 rezultă că a fost încheiat pe o perioadă de 2 ani începând cu 10.05.2011, iar nivelul arendei este 102.000 lei anual cu termen de plată scadent la 45 de zile de la recoltarea produsului, iar obiectul îl reprezintă suprafața de 105 ha pășune alpină.
Contractul de arendare nr. 4/2013 a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani începând cu data de 13.05.2013 și până la data de 13.05.2018, iar nivelul arendei prevăzut este de 85% din suma aferentă plății pe suprafață din partea APIA pentru terenul eligibil, termenul de plată al arendei fiind stabilit la 45 de zile de la data primirii subvenției de la APIA.
Cuantumul penalităților de întârziere în contractul nr. 4//2011 a fost stabilit în procent de 0,03% pe zi din suma datorată.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert B. G. D. la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, rezultă că la data introducerii acțiunii suma datorată cu titlu de arendă restantă pentru contractul nr. 3/2011 este de 43.545 lei la care nu s-au calculat penalități de întârziere întrucât din analiza clauzelor acestui contract nu rezultă că vor fi percepute în situația în care arendașul va plăti cu întârziere arenda.
În ceea ce privește arenda pentru contractul nr. 4 din raportul de expertiză rezultă că nu se datorează nicio sumă, nefigurând arendă restantă.
În conformitate cu dispozițiile art. 1350 cod civil orice persoană trebuie să-și execute obligațiile pe care le-a contractat.
Când nu își îndeplinește îndatorirea pentru obligațiile asumate este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu în condițiile legii.
Din probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndepliniri condițiilor răspunderii civile contractuale, respectiv prejudiciu, faptă ilicită și raportul de cauzalitate.
Prejudiciul est cert constând în arenda restantă neachitată din culpa pârâtului.
Fapta ilicită a pârâtului constă în neachitarea arendei stabilită în contractul de arendare nr. 3/2011.
Legătura de cauzalitate se reflectă între prejudiciul suferit de către reclamantă ca urmare a nerespectării de către pârât a obligației asumată în contractul de arendare de plata a arendei la termenele stabilite.
Având în vedere aceste considerente urmează ca în baza art. 480 cod de procedură civilă să se admită apelul, să se schimbe sentința în sensul obligării pârâtului la plata sumei 43.545 lei cu titlu de pretenții.
În cea ce privește apelul declarat de apelantul pârât D. C. G. se constată ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Primul motiv de apel este nefondat cu motivarea că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că apelantul pârât datorează o arendă restantă în cuantum de 43.545 lei.
Nu se poate reține că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii cu privire la analizarea înscrisurilor privind cererea pentru compensarea legală a sumelor achitate de apelant cu titlu de impozit pe teren datorată de către reclamantă și suma de 2500 achitată de pârât către M. G.
În sentință se motivează că nu operează compensarea întrucât prin contractul respectiv nu s-a prevăzut o atare posibilitate, plata făcută de pârât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru compensația de drept.
În conformitate cu dispozițiile art. 1616 cod civil datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele.
Textul de lege se referă la datorii reciproce, iar faptul că pârâtul a achitat impozitul datorat de reclamantă nu se încadrează în aceste dispoziții legale.
De asemenea în baza dispozițiilor art. 1617 cod civil compensația operează de drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, ori care ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Așa cum s-a relatat plata impozitului datorat de reclamantă, de către pârât nu este de natură să ducă la compensarea obligațiilor stabilite în contractul de arendare.
Între părți așa cum susține și pârâtul a existat o înțelegere verbală de compensare care nu s-a materializat într-un înscris.
În conformitate cu dispozițiile art. 1351 cod civil dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauza de forța majoră sau de caz fortuit.
Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, iar cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
Motivul de exonerare de răspundere invocat de către pârât privind adresa de a nu achita o sumă de bani în contul O. și susținerile din cererea de intervenție având în vedere litigiile dintre reclamantă și o parte din membri ai O. nu sunt de natură să înlăture răspunderea contractuală, neîncadrându-se în condițiile prevăzute de art. 1351 cod civil.
Față de aceste considerente urmează ca în baza art. 480 cod de procedură civilă să se respingă apelul ca nefondat.
Văzând și dispoz art. 451 alin.2 coroborat cu dispoz. art. 453 cod de procedură civilă se va dispune obligarea intimatului apelant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 829 lei cheltuieli de judecată în apel, urmând a fi înlăturate cheltuielile efectuate de apelanta reclamantă și nu au legătură cu obiectul cauzei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Data publicarii pe portal:19.06.2017
| ← Competenţa generală a instanţei. Jurisprudență Competenţă... | Achitare legitima aparare prezumata de art.19 alin.3 c.p → |
|---|
