Apel. Competenţa teritorială exclusivă în materia achiziţiilor publice. Anulare sentinţă pronunţată de instanţa necomnpetentă şi trimitere spre judecare instanţei competente.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 26/Ap din data de 18.06.2015
Potrivit art.286 din O.U.G. nr. 34/2006, procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Curtea apreciază că dispozițiile citate mai sus stabilesc o competență materială și teritorială exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
Aceste dispoziții imperative sunt speciale și derogatorii față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care pun la dispoziția reclamantului o competență teritorială alternativă, permițându-i să se adreseze, la alegere, instanței de contencios administrativ de la domiciliul/sediul său ori instanței de contencios administrativ de la domiciliul/sediul pârâtului.
Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile speciale ale art. 286 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și nu se coroborează cu acestea, după cum greșit a reținut prima instanță.
I. Hotărârea primei instanțe.
1. Prin sentința civilă nr.212/C/16.02.2015, pronunțată în dosarul nr.5059/62/2014, Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. P.C. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. S. împotriva pârâtei A.N.L. și a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 35.971,22 lei.
2. În cadrul ședinței de judecată din data de 2 februarie 2015, în care au avut loc dezbaterile și a fost amânată pronunțarea în cauză, Tribunalul, prin încheiere care face parte integrantă din sentința pronunțată, conform art. 425 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare, întrucât în speță este aplicabil art. 10 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 existând posibilitatea de a se formula cererea și la instanța de la sediul reclamantei, care se află în Județul B.1.
II. Căile de atac exercitate.
II.1. Cererea de recurs.
3. Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta A.N.L. a declarat, inițial, recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 397/R/01.04.2015 a Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât în cauză sunt aplicabile prevederile art. 27816 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006, potrivit cărora calea de atac legală în litigiile care privesc executarea contractelor de achiziție publică este apelul.
II.2. Cererea de apel.
4. În temeiul art. 457 alin. (3) din Codul de procedură civilă, după comunicarea deciziei prin care a fost respins recursul ca inadmisibil, pârâta A.N.L. a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, înregistrat în dosarul nr. 236/64/2015, și a solicitat anularea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
5. În motivarea cererii de apel, pârâta a arătat că obiectul cauzei îl constituie cererea reclamantei de obligare a sa la restituirea sumei reprezentând 30% din garanția de bună execuție reținută în temeiul contractului de construcții pentru tineret nr. 28109/2009, privind construirea a 20 de unități locative în Orașul B.2, Județul P., A.P. f.n., contract care a fost încheiat în baza O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, astfel că potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 competența materială și teritorială exclusivă în soluționarea cauzei aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
6. De asemenea, apelanta-pârâtă a învederat că în alte patru dosare similare (nr. 5060/62/2014, nr. 5061/62/2014, nr. 5062/62/2014 și nr. 5063/62/2014), Tribunalul Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
7. Apelanta-pârâtă a mai arătat că, pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei este nefondată, din motivele pe care le-a arătat în fața primei instanțe.
8. Apelul a fost timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru (f.41).
9. Intimata-reclamantă S.C. P.C. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.
II.3. Probatoriu.
10. În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe suplimentare și nici nu s-a apreciat necesar a se dispune, potrivit art. 479 alin. (2) din Codul de procedură civilă, refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță.
III. Considerentele și hotărârea Curții de Apel.
11. Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea de Apel constată următoarele:
12. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.C. P.C. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei A.N.L. la restituirea sumei de 35971,22 lei, reținută cu titlu de garanție de bună execuție din contravaloarea lucrărilor pe care le-a efectuat în temeiul contractului de construcții locuințe nr. 28109/29.10.2009.
13. Din cuprinsul Contractului de execuție lucrări construcții de locuințe pentru tineret nr. 28109/29.10.2009 (filel 13-19) rezultă că acesta a fost încheiat în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
14. Potrivit art. 286 din această ordonanță de urgență, procesele și cererile privind executarea contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
15. Curtea apreciază că dispozițiile citate mai sus stabilesc o competență materială și teritorială exclusivă în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.
16. Aceste dispoziții imperative sunt speciale și derogatorii față de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care pun la dispoziția reclamantului o competență teritorială alternativă, permițându-i să se adreseze, la alegere, instanței de contencios administrativ de la domiciliul/sediul său ori instanței de contencios administrativ de la domiciliul/sediul pârâtului.
17. Așa fiind, Curtea reține că dispozițiile speciale ale art. 286 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 înlătură aplicabilitatea prevederilor art.10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și nu se coroborează cu acestea, după cum greșit a reținut prima instanță.
18. În consecință, întrucât sediul autorității contractante se află în Municipiul București, Curtea constată că Tribunalul Brașov - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu era competentă să soluționeze cauza.
19. Prin urmare, văzând că necompetența teritorială exclusivă, de ordine publică [potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din Codul de procedură civilă] a fost invocată de apelanta-pârâtă în fața primei instanțe prin întâmpinare, anterior primului termen de judecată, în conformitate cu art. 130 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței fiind în mod greșit respinsă de Tribunalul Brașov, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (4) din codul de procedură civilă și, admițând apelul, va anula sentința pronunțată de Tribunalul Brașov-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (din care face parte integrantă și încheierea de dezbateri din data de 2 februarie 2015, după cum s-a reținut mai sus, paragraf 2) și va trimite cauza spre judecare instanței competente - Tribunalul București, secția de contencios administrativ.
| ← Discriminare. Condiţiile legale pentru existenţa... | Procedura insolvenţei Legea nr. 85/2006. Răspundere... → |
|---|
