Discriminare. Condiţiile legale pentru existenţa contravenţiei cunoscute sub denumirea de „hărţuire”.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 63 bis/F din data de 18.06.2015
Contravenția prevăzută de art.15 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 este cunoscută, în legislația Uniunii Europene și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sub denumirea de "hărțuire";.
Hărțuirea reprezintă un tip specific de discriminare în temeiul directivelor U.E. privind nediscriminarea (art.2 alin.(3) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și art.2 alin.(3) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă), a căror transpunere o reprezintă, de altfel, art.15 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000
Elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.15 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, adaptate la situația de fapt din speță, ar trebui, așadar, să fie următoarele: existența unui comportament (acțiune sau inacțiune) din partea reclamantelor îndreptat împotriva pârâtelor; acel comportament să fi avut ca scop sau să fi vizat atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare pentru pârâtele C.L. și C.R. și să fi fost legat de apartenența pârâtelor la o altă etnie.
"I. Cererile introductive de instanță.
I.1. Cererea reclamantei S.M..
1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 584/64/2014, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr. 544/24.09.2014 pronunțată de Colegiul Director din cadrul C.N.C.D..
2. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că prin hotărârea, a cărei anulare o solicită, s-a constatat, în mod neîntemeiat și arbitrar, că ar fi avut un comportament discriminatoriu pe criterii etnice față de doamnele C.L. și C.R. și, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, fiindu-i aplicată o amendă de 1.000 lei, soluție care a fost adoptată, pe de o parte, în baza unei stări de fapt neadevărate și absurde, iar pe de altă parte fără a fi luate în considerare dovezile depuse, cum ar fi susținerile din răspunsul depus pentru termenul din 02.09.2014, declarațiile celorlalte colege reclamate și ale salariaților neimplicați din biroul Tehnic-CAD, precum și fără soluționarea cazului și împotriva uneia dintre persoanele reclamate, și anume împotriva d-nei G.J., care nici nu a fost sancționată, dar nici nu a fost absolvită de răspundere, fiind omisă total din soluția dată de C.N.C.D..
3. De asemenea, reclamanta precizează că faptele prezentate de d-nele C.R. și C.L. ca fiind discriminatoare nu sunt reale, ci doar niște acuzații și atacuri răuvoitoare, chiar minciuni, prin care se încearcă inducerea în eroare, iar acestea nu au depus nicio probă utilă, concludentă și pertinentă în vederea susținerii poziției lor, fiind de neînțeles cum poate să apară reclamanta, în calitatea sa de director tehnic, ca reclamată și sancționată în cauza C.N.C.D. cu toate că nu a avut loc și nici nu există vreo problemă între aceasta și surorile C..
4. Reclamanta mai susține că afirmațiile surorilor C. sunt false în ce privește suferința emoțională a acestora și motivele pentru care au solicitat concedii de odihnă, în realitate acestea nesolicitând vreodată concedii de odihnă pentru suferințe emoționale cauzate de comportamentul colegilor acestora, ci pentru diferite alte motive (deces în familie, slujbe religioase de pomenire a morților, părinte bolnav, mijloacele de transport care nu funcționau din cauza zăpezii, etc.), iar dacă acestea ar fi suferit cu adevărat din cauza unora dintre colegele de birou, atunci probabil ar fi fost nevoite să plece în concediu medical pe motive legate de psihic, ceea ce nu s-as întâmplat.
5. Referitor la mutarea din birou a surorilor C. la data de 1 august 2014, reclamanta susține că aceasta s-a făcut după consultarea și acordul celor două doamne, motivul pe care acestea l-au invocat fiind problemele de sănătate cauzate de aerul condiționat, întreg personalul biroului tehnic fiind prezent când cele două și-au dat acordul.
6. În ceea ce privește afirmația surorilor C. că după mutarea lor din birou atribuțiile de serviciu le-ar fi fost retrase treptat, reclamanta a arătat că această restrângere a atribuțiilor celor două, pe fondul stresului pe care l-au invocat, a avut loc prin lansarea prototipurilor direct în producție, fără a fi verificate de acestea, însă această soluție nu a fost definitivă, motiv pentru care cele două doamne nu au fost anunțate, fiind o măsură pe care reclamanta a luat-o în calitatea sa de șef al celor două.
7. Reclamanta a mai învederat că nu a fost notificată de cele două în legătură cu problemele cu care susțin că s-au confruntat în cadrul biroului tehnic, aflând despre acestea de la G.J., după ce aceasta a primit o citație, iar drept urmare în data de 12 iunie 2014 a discutat cu cele două, însă acestea nu au furnizat nicio dovadă din care să rezulte că problemele afirmate erau reale, iar la data de 13 iunie 2014 s-a întocmit un proces-verbal de reconciliere între persoanele implicate, pe care toți l-au semnat, realizându-se astfel împăcarea, ceea ce denotă rolul activ al conducerii (dl. F.B. - director general și reclamanta - director tehnic).
8. Reclamanta mai susține că motivarea Hotărârii nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D., potrivit căreia nu ar fi combătut acuzele aduse de petente, nu este reală, întrucât în documentele trimise pe adresa sa și în declarația doamnei F.Z. nici nu apare numele său, astfel că nici nu cunoaște motivul concret al acuzării sale, iar din hotărârea atacată nici nu reiese că cele două petente au fost discriminate și mai ales cum, ci din contră cele două nu doar că nu au fost discriminate dar au obținut, în cadrul S.C. S.M., mai multe favoruri, constând în: angajarea surorii C.R., pe baza cererii d-nei C.L.; ajutarea petentei C.L. din punct de vedere financiar ca fiul dânsei să urmeze o facultate, prin acordarea unei burse de studiu de către societate; nerestituirea cuantumului bursei primite de fiul petentei C.L., deși acesta și-a dat demisia înainte de expirarea termenului pentru care s-a obligat să lucreze pentru firmă; nereducerea nivelului de salarizare al celor două petente, după ce acestora li s-au diminuat atribuțiile, ca urmare a introducerii sistemului de verificare pe calculator a șabloanelor.
9. Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 28).
I.2. Cererea reclamantelor K.M., M.C. și I.E.K..
10. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 585/64/2014, reclamantele K.M., M.C. și I.E.K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., anularea Hotărârii nr.544/24.09.2014 pronunțată de Colegiul Director din cadrul C.N.C.D..
11. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele au arătat că prin hotărârea, a cărei anulare o solicită, s-a constatat, în mod neîntemeiat și arbitrar, că ar fi avut un comportament discriminatoriu pe criterii etnice față de doamnele C.L. și C.R. și, astfel, ar fi încălcat prevederile art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, fiindu-le aplicată câte o amendă de 1.000 lei, soluție care a fost adoptată, pe de o parte, în baza unei stări de fapt neadevărate și absurde, iar pe de altă parte fără a fi luate în considerare dovezile depuse, cum ar fi susținerile din răspunsul depus pentru termenul din 02.09.2014, declarațiile celorlalte colege reclamate și ale salariaților neimplicați din biroul Tehnic-CAD, precum și fără soluționarea cazului și împotriva uneia dintre persoanele reclamate, și anume împotriva d-nei G.J., care nici nu a fost sancționată, dar nici nu a fost absolvită de răspundere, fiind omisă total din soluția dată de C.N.C.D..
12. De asemenea, reclamantele precizează că faptele prezentate de d-nele C.R. și C.L. ca fiind discriminatoare nu sunt reale, ci doar niște acuzații și atacuri răuvoitoare, chiar minciuni, prin care se încearcă inducerea în eroare, iar acestea nu au depus nicio probă în vederea susținerii poziției lor.
13. În ce privește refuzul de comunicare a informațiilor profesionale, reclamantele au arătat că această susținere a surorilor C. este absurdă și nedovedită și, mai mult, acestea se comportau în birou ca și cum ar fi avut o poziție ierarhic superioară, creând prin comportamentul lor o atmosferă tensionată.
14. Reclamantele mai arată că este tot o minciună și afirmația petentelor în sensul că în data de 6 decembrie 2013 reclamantele li s-ar fi adresat cu injurii și cu îndemnul de a părăsi zona, în realitate reclamantele neavând nicio problemă cu naționalitatea cuiva, dintotdeauna respectând fiecare coleg, fără deosebire de naționalitate.
15. Reclamantele susțin că este o minciună grosolană a petentelor afirmația că au fost amenințate, în legătură cu 15 martie, să se pregătească întrucât vorbitorii de limba română sunt îngăduiți și că există o lege conform căreia limba maghiară este limba oficială, în realitate nefiind purtată nicio discuție cu petentele legată de data de 15 martie.
16. În ce privește mutarea surorilor C. din birou, reclamantele au învederat că aceasta a avut loc la cererea celor două, care nu suportau aerul condiționat.
17. Reclamantele au mai invocat declarațiile date de F.Z. și B.N., din care rezultă că nu s-au simțit niciodată discriminați pe motive etnice, precum și declarațiile colegilor de birou, din care rezultă atitudinea necorespunzătoare și necolegială a celor două petente.
18. Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 25).
I.3. Conexarea cererilor.
19. Prin încheierea pronunțată la data de 20.01.2015 în dosarul nr.585/64/2014 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. 584/64/2014, în temeiul art. 139 din codul de procedură civilă și având în vedere că în ambele dosare se contestă Hotărârea nr. 544/24.09.2014, iar reclamanții din cele două dosare sunt persoane sancționate prin această hotărâre.
II. Apărările pârâților.
20. Pârâtul C.N.C.D. a formulat întâmpinare în dosarul nr. 584/64/2014 (filele 41-43), după conexarea celor două dosare, prin care a solicitat, în primul rând, "oportunitatea examinării admisibilității acțiunii judecătorești, circumscris stabilirii cadrului procesual pasiv";, întrucât reclamanții nu au conturat corect cadrul procesual pasiv, prin cererea de chemare în judecată și a persoanelor care au avut calitatea de petente în fața C.N.C.D., cu mențiunea că pârâtul nu solicită introducerea în cauză a petentelor C.L. și C.R., astfel că opinia sa nu are caracterul unei cereri de introducere în cauză, conform art. 78 alin. 2, ci argumentează doar necesitatea respingerii ca inadmisibilă a cererii, în lipsa unei conduite procesuale adecvate a reclamanților.
21. În acest sens, pârâtul a învederat că solicită ca instanța să pună în vedere reclamanților obligația conturării cadrului procesual pasiv, în sens contrar impunându-se calificarea acțiunii ca inadmisibilă.
22. De asemenea, pârâtul a mai solicitat să se verifice îndeplinirea de către reclamanți a obligației timbrării judiciare a acțiunii în cauză, sub sancțiunea anulării ca netimbrată a acesteia.
23. În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
24. Ulterior, pentru termenul de judecată din data de 19.02.2015, pârâtul C.N.C.D. a mai formulat o întâmpinare (filele 76-83 dosar nr. 584/64/2015), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât actul administrativ-jurisdicțional atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale, fiind temeinic și legal.
25. În continuare, pârâtul a invocat definiția legală a discriminării, dată de prevederile art.2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, din care rezultă că tratamentul diferit al persoanei vătămate trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prevăzute de textul legal și să ducă la restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
26. Pârâtul a mai arătat că, aplicând aceste principii la situația reclamată, se constată că afirmațiile utilizate de reclamante reprezintă o diferențiere clară, ce are la bază unul din criteriile interzise, mai exact "criteriul etnic"; și au ca efect încălcarea dreptului la demnitate, având în vedere că exercitarea libertății de exprimare comportă obligații și responsabilități, trebuind astfel în mod obligatoriu evitate afirmațiile care în mod gratuit ofensează persoane/comunități fără a contribui la o dezbatere publică menite să ducă la un progres al relațiilor umane/colegiale.
27. De asemenea, pârâta a învederat că fapta care aduce atingere dreptului la demnitate personală reprezintă o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, astfel că pentru a ne găsi în situația unei fapte de hărțuire, care aduce atingere dreptului la demnitate personală, este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive acesteia.
28. În cest sens, pârâtul a arătat că fapta de hărțuire se circumstanțiază într-un comportament care poate îmbrăca diferite forme dar care trebuie să aibă drept scop sau să vizeze atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, aspect cu atât mai evident cu cât însăși Directiva Consiliului 2000/43/CE definește hărțuirea ca fiind "un comportament nedorit pe bază de etnie sau de rasă care are ca scop sau ca efect violarea demnității unei persoane și crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv";.
29. Pârâtul mai amintește, în același sens, că părțile reclamate nu au combătut acuzele aduse de petente, potrivit art. 20 alin. 6 din O.G. nr. 137/2000, în domeniul discriminării sarcina probei fiind împărțită între petent și reclamat, conform art.10 din Directiva 2000/78 și art. 8 din Directiva Consiliului 2000/43/CE, principiu care este aplicat și de CEDO, astfel cum rezultă din jurisprudența sa (D.H. și alții împotriva Cehiei - 13 noiembrie 2007, Sampanis și alții împotriva Greciei - 5 iunie 2008), astfel că, potrivit acestui principiu persoana interesată trebuie să indice suficiente elemente sau fapte potrivit art. 20 alin. 6, care permit presupunerea existenței unei discriminări, elemente (fapte) care pot fi considerate ca mijloace de probă în sprijinul existenței unui tratament diferit aplicat petentului/persoanei discriminate direct sau indirect, iar din acest moment îi revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
30. Pârâtul mai arată că, în cauză, părțile reclamate nu depun nici un fel de probatoriu, care să vină să răstoarne prezumția de existență a faptei.
31. În drept, pârâtul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
32. La termenul de judecată din data de 22 ianuarie 2015 (fila 44 dosar nr. 584/64/2014) s-a dispus, în temeiul art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, art. 161 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 20 alin. (4) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, introducerea în cauză, în calitate de pârâte, a petentelor din procedura derulată în fața C.N.C.D. - C.L. și C.R..
33. Pentru termenul de judecată din data de 19.03.2015, pârâtele C.L. și C.R. au depus întâmpinare (filele 92-94 dosar nr.584/64/2014), prin care au solicitat respingerea cererii reclamantelor ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Hotărârii nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D..
34. În susținerea solicitării lor, pârâtele au arătat că faptele de discriminare exercitate de reclamante asupra lor durează de mai mult timp, frecvența și intensitatea acestora crescând mai ales după ce au sesizat C.N.C.D., cu concursul conducerii angajatorului lor S.C. S.M., care în loc să ia măsuri reale și concrete pentru restabilirea echilibrului a căutat să tolereze problemele existente și să crediteze ideea că ar fi favorizate prin menținerea pe posturile deținute.
35. De asemenea, pârâtele mai arată că aspecte concrete rezultă din discuția purtată de acestea cu una din colegele de birou, K.K., care confirmă tratamentul la care pârâtele au fost supuse de către celelalte colege, precum și din faptul reducerii atribuțiilor de serviciu pe care le aveau și din mutarea lor într-un alt birou, precum și din constituirea unui simulacru de comisie, fond pe care reclamantele, încurajate fiind de atitudinea conducerii, au continuat să se manifeste față de pârâte prin adresări verbale și gesturi defăimătoare, jignitoare, de atingere brutală a demnității referitoare la naționalitate, sexualitate, igienă, care nu pot fi redate.
36. Pârâtele mai precizează că în această situație, și având în vedere tărăgănarea de către C.N.C.D. a luării unor măsuri concrete de restabilire a echilibrului, au fost nevoite să ceară încetarea contractelor de muncă, începând cu luna septembrie 2014.
37. În drept, pârâtele au invocat art. 205 din Noul Cod de procedură civilă.
III. Răspunsurile la întâmpinări.
38. Pentru termenul de judecată din 19.03.2015, reclamantele S.M., K.M.M., M.C. și I.E.K. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul C.N.C.D. (filele 95-96), prin care au arătat, în primul rând, că pârâtul nu și-a exprimat în niciun fel poziția față de problema referitoare la G.J., invocată prin cererile de chemare în judecată.
39. În al doilea rând, reclamantele au arătat că pârâtul invocă numai anumite prevederi legale în mod teoretic, dar fără a exista un act și/sau fapt de discriminare săvârșit de reclamante, neexistând nici un tratament diferențiat, niciun criteriu de discriminare încălcat, pârâtul nedepunând nicio dovadă pertinentă, concludentă și utilă pe care s-ar sprijini hotărârea atacată, luând pur și simplu ca adevărate declarațiile pârâtelor C..
40. Reclamantele mai precizează că singura așa-zisă probă invocată de pârâtul C.N.C.D. ar fi un pasaj dintr-o convorbire avută de pârâtele C. cu una dintre colegele de birou, înregistrată fără acordul acestei colege, astfel că această probă nu poate fi privită ca legală, iar dacă este legală ar fi trebuit să le fie comunicată întreaga înregistrare.
41. În susținerea poziției lor, reclamantele invocă documentele depuse în dosarul C.N.C.D. și depoziția d-lui B.N., precum și declarațiile d-nei F.Z. și ale doamnelor K.K., S.K. și a domnului H.E..
42. Pentru termenul de judecată din data de 16.04.2015, reclamantele S.M., K.M.M., M.C. și I.E.K. au formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtele C.L. și C.R. (filele 108-110), prin care au arătat, în primul rând, că aceste pârâte nu au înaintat nicio probă utilă, pertinentă și concludentă în vederea susținerii poziției lor, relatând numai aspecte total generale, care de altfel nici nu sunt reale și nici adevărate și care nu au nicio relevanță juridică în prezentul dosar, singura așa-zisă faptă invocată de pârâte sprijinindu-se pe o convorbire avută de acestea cu una dintre colegele de birou, înregistrată fără acordul acestei colege, astfel că această probă nu poate fi privită ca legală, iar dacă este legală ar fi trebuit să le fie comunicată întreaga înregistrare.
43. De asemenea, reclamantele au mai arătat că susținerea pârâtelor că mutarea lor într-un alt birou ar fi fost forțată constituie simple minciuni, întrucât această mutare a avut loc cu acordul celor două, întrucât aerul condiționat le-ar fi cauzat probleme de sănătate.
44. Reclamantele au mai arătat că nici susținerile pârâtelor legate de reducerea atribuțiilor lor de serviciu din motive de discriminare nu sunt adevărate, întrucât volumul cel mai mare de muncă reprezintă prototipurile care se execută din fiecare model, iar tocmai pentru a reduce stresul invocat de pârâte prin petiția lor s-a decis efectuarea unei încercări de a lansa prototipurile direct în producție, fără a fi verificate de pârâte.
45. Referitor la comisia internă invocată de pârâte, reclamantele au arătat că aceasta a avut ca obiectiv cercetarea reclamantelor, nu a pârâtelor.
46. În ceea ce privește situația colegei lor, G.J. care, deși a fost citată la C.N.C.D. a fost omisă din hotărârea atacată, nefiind dată nicio soluție cu pricire la aceasta, reclamantele susțin că acest aspect determină anularea în întregime a hotărârii atacate.
IV. Probatoriul.
47. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și cu martori.
IV.1. Proba cu înscrisuri.
48. La dosar au fost depuse de părți, cu încuviințarea instanței, următoarele înscrisuri:
- în dosarul conex nr. 584/64/2014: Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. (filel 7-11); proces-verbal din 13.06.2014 (fila 12); contract de acordare a unei burse de studiu (filele 13-14); adeverințe privind calitatea de student (fila 15); situația bursei acordate lui N.A. (fila 16); demisie N.A. (fila 17); certificate de concediu medical (filele 18-19); citația adresată reclamatei J.G. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (filel 57, 118); petiția adresată de pârâtele C.L. și C.R., prin poșta electronică, Președintelui României (filel 58-59, 117); declarație extrajudiciară K.K. (filel 97-98); adresa nr. DRA2/4262/18.03.2014 a Administrației Prezidențiale (fila 116); citația adresată petentelor C.L. și C.R. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 119); declarație extrajudiciară F.Z. (fila 120); declarație extrajudiciară S.M. (fila 121); Decizia nr. 149/7.08.2014 a Directorului General S. S.A. (fila 122); adresa nr. 446/7.08.2014 a S.M. S.A. (fila 123); adresa nr.884/6.08.2014 a S. S.A. (fila 124); adresa nr. 441/5.08.2014 a S.M. S.A. (fila 125); raport de cercetare întocmit de Comisia numită prin Decizia nr.149/7.08.2014 (fila 126); declarație S.M., adresată C.N.C.D. (fila 127); declarație G.J., adresată C.N.C.D. (fila 128); declarație F.B., adresată C.N.C.D. (filele 129-130); declarație B.N., adresată C.N.C.D. (fila 131); declarație comună K.K., S.K., H.E., adresată C.N.C.D. (fila 132); declarație comună K.M., M.C., I.E.K., adresată C.N.C.D. (fila 133); cereri de concediu adresate S.C. S.M. S.A. de C.R. și C.L. (filele 134-135); reclamații adresate S.C. S.M. S.A. de către C.L. și C.R. (filel 136-137, 152, 155-157); proces-verbal încheiat la data de 13.06.2014 (fila 138); întâmpinare adresată C.N.C.D. de către C.R. și C.L. (filel 139, 143); împuternicire dată de C.R. nepotului său N.I. (fila 140); copie acte identitate C.L. și N.I. (filele 141, 162-163); copie act identitate C.R. (fila 142); citația adresată reclamatei M.K. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 144); citația adresată reclamatei M.C. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 145); citația adresată reclamatului F.B. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 146); citația adresată reclamatei M.S. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 147); citația adresată reclamatei E.K.I. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 148); citația adresată petentelor C.L. și C.R. pentru a se prezenta la C.N.C.D. (fila 149); cereri pentru concediu de odihnă formulate de C.L. și C.R. (filel 150-151); cereri pentru decalarea orei de masă adresată angajatorului de către C.R. și C.L. (f.153-154); transcrierea extrajudiciară a înregistrării convorbirii dintre "CL";, "CR"; și "KK"; (filel 158-160); împuternicire dată de C.L. fiului său N.I. (fila 161); note scrise adresate C.N.C.D. de către C.R. și C.L. (filel 164-166); Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. și adresele de comunicare a acesteia (filele 167-172); declarație olografă extrajudiciară B.N. (fila 191); declarație olografă extrajudiciară H.E. (fila 192);
- în dosarul conex nr. 584/64/2014: Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D. și dovezi de comunicare a acesteia (filele 5-9, 28-36).
IV.2. Proba cu martori.
49. Prin încheierile din 30 aprilie 2015 și 28 mai 2015 (fila 194 vol. II dosar nr. 584/64/2014 și fila 10 vol. II același dosar), instanța a încuviințat, la cererea reclamantelor și din oficiu, proba cu martori, astfel că au fost audiați în această calitate, conform declarațiilor de la dosar nr. 584/64/2014, vol. II: I.F., fostă Z. (filele 4-5); H.E. (filele 6-7); B.N. (filele 8-9); K.K. (filele 19-20).
V. Considerentele și hotărârea instanței.
50. Prin Hotărârea nr. 544/24.09.2014 (filele 7-11 vol. I dosar nr. 584/64/2014), C.N.C.D. a constatat că aspectele prezentate în petiția formulată de C.L. și C.R. întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare conform art. 2 alin. 1 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, modificată și, în consecință, a hotărât sancționarea doamnelor M.K., M.C., M.S. și E.K. cu amenzi contravenționale de câte 1.000 lei, precum și a domnului F.B. cu avertisment, conform art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/20000 modificată.
51. Pentru a adopta această soluție, C.N.C.D. a reținut că petiția, așa cum a fost formulată de petentele C.L. și C.R., relevă o situație în care aceste petente sunt angajate în cadrul S.C. S.M. S.A. din localitatea T.S. și sunt supuse la locul de muncă de către părțile reclamate la acte/fapte de discriminare pe criteriul etnic (român), iar în urma analizei documentelor depuse la dosarul cauzei a constatat că petentele sunt de cetățenie română și muncesc alături de cetățeni etnici maghiari, prin comportamentul reclamatelor fiindu-le creat petentelor un mediu ostil, degradant și defăimător, acestea aflându-se într-o poziție de minoritate etnică și fiind nevoite să suporte injurii cu conotații etnice, în sensul că au fost amenințate să se pregătească pentru data de 15 martie, vorbitorii de limbă română fiind îngăduiți și că va veni o lege prin care limba maghiară va fi limbă oficială, precum și că li s-a recomandat să părăsească regiunea.
52. De asemenea, C.N.C.D. a mai reținut că părțile reclamate, prin adresele comunicate la dosarul cauzei, nu au combătut acuzele aduse de petente, potrivit art. 20 alin. (6), ci au relatat desfășurarea activității comerciale în societatea în care lucrează și relația colegială în care se aflau cu petentele, astfel că natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferența de tratament este determinată de existența unui criteriu, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat și criteriul interzis de lege, invocat în situația persoanei care se consideră discriminată, fiind prezente în consecință indicii de natură a prezuma că un criteriu interzis, stipulat de art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată a constituit un obiter dictum în legătură cu tratamentul discriminator pe criteriul etnic al părților reclamate de etnie maghiară față de petente aflate în minoritate și având naționalitate română.
53. Fiind nemulțumite de această hotărâre, reclamantele au formulat cele două cereri de chemare în judecată conexate.
54. Din probele administrate în cauză, Curtea reține că pârâtele C.L. și C.R. au lucrat la S.C. "S.M."; S.A., în cadrul Biroului Tehnic CAD, fiind colege de birou cu reclamantele K.M., M.C. și I.E.K. și subordonate reclamantei S.M., care ocupă funcția de director tehnic în cadrul aceleiași societăți (declarații martori filel 4-9, 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014).
55. Pârâtele au susținut atât în fața C.N.C.D. cât și în fața instanței că, pe fondul unor stări conflictuale existente în cadrul biroului, au fost discriminate de colegii de birou, care toți sunt de etnie maghiară, precum și de conducerea societăți, urmarea fiind faptul că din cauza stresului puternic pe care l-au resimțit, au fost nevoite să își dea demisia.
56. Reclamantele susțin, în esență, că nu au săvârșit niciun act de discriminare față de pârâte și că, dimpotrivă, culpa pentru situația conflictuală creată le aparține exclusiv acestora, astfel că hotărârea prin care au fost sancționate este netemeinică și nelegală.
57. Curtea constată că, prin hotărârea a cărei legalitate și temeinicie este contestată de reclamante, s-a reținut în sarcina acestora săvârșirea contravenției prevăzute de art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit căruia "constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia";.
58. Contravenția prevăzută de art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 este cunoscută, în legislația Uniunii Europene și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sub denumirea de "hărțuire";.
59. Hărțuirea reprezintă un tip specific de discriminare în temeiul directivelor U.E. privind nediscriminarea (art.2 alin. (3) din Directiva 2000/43/CE a Consiliului de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică și art. 2 alin. (3) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă), a căror transpunere o reprezintă, de altfel, art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.
60. Elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.15 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, adaptate la situația de fapt din speță, ar trebui, așadar, să fie următoarele: existența unui comportament (acțiune sau inacțiune) din partea reclamantelor îndreptat împotriva pârâtelor; acel comportament să fi avut ca scop sau să fi vizat atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare pentru pârâtele C.L. și C.R. și să fi fost legat de apartenența pârâtelor la o altă etnie.
61. Din declarațiile martorilor audiați de către instanță rezultă că între pârâtele C.L. și C.R., pe de o parte, și reclamantele K.M., M.C. și I.E.K., pe de altă parte, au existat discuții contradictorii cu privire la obligațiile profesionale care s-au dezvoltat, cu timpul, într-o stare conflictuală.
62. De asemenea, din declarația martorei K.K. (filele 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014) rezultă că aceasta a auzit că li s-ar fi spus pârâtelor să plece acasă, iar o dată a auzit personal că reclamanta I.E.K. i-a spus pârâtei C.L. să plece acasă, dar nu știe din ce motive și nu a înțeles exact contextul.
63. De asemenea, din declarațiile martorilor și din cererile de chemare în judecată rezultă că, după ce pârâtele C.L. și C.R. s-au plâns conducerii că au probleme de sănătate din cauza funcționării aerului condiționat în birou, prin intervenția reclamantei S.M. acestea au fost mutate într-un alt birou, fără aer condiționat, iar ulterior pârâtelor le-au fost retrase atribuțiile de verificare a prototipurilor înainte de lansarea în producție, fără ca acestea să fie anunțate în prealabil.
64. Prin urmare, Curtea reține că, prin comportamentele lor coroborate, reclamantele K.M., M.C. și I.E.K., în calitate de colege de birou cu pârâtele și S.M., șefa ierarhică a pârâtelor, au determinat crearea unei atmosfere ostile, ofensatoare și chiar umilitoare pentru cele două pârâte, atmosferă care le-a determinat pe acestea să își dea demisia din cadrul societății.
65. Un aspect important de reținut este acela că, atât starea conflictuală între reclamantele K.M., M.C. și I.E.K., pe de o parte și pârâtele C.L. și C.R., pe de altă parte, cât și mutarea celor două pârâte și restrângerea imediată a atribuțiilor de serviciu ale acestora fără a fi anunțate au fost confirmate de declarațiile martorilor.
66. În ceea ce privește interpretarea dată de martori acestei stări conflictuale, Curtea o apreciază ca nefiind relevantă, având în vedere cele declarate de martora K.K. (filel 19-20 vol. II dosar nr. 584/64/2014), care a auzit că pârâtelor li s-ar fi spus, pe fondul conflictelor existente între cele două tabere, să plece acasă, precum și cele declarate de martorul H.E. (fila 7 vol. II dosar nr. 584/64/2014) în sensul că în cadrul biroului toți cei de etnie maghiară discutau în limba maghiară, deși se știa că cele două pârâte nu cunosc această limbă, această stare de fapt contribuind, fără îndoială, la menținerea sau amplificarea, pe fondul stării de conflict, a unei stări umilitoare și discriminatorii pe temeiuri etnice pentru pârâte.
67. În consecința celor ce preced, Curtea apreciază că în cauză reclamantele K.M., M.C., I.E.K. și S.M. au săvârșit fapta prevăzută de art.15 din Ordonanța Guvernului nr. 137/200 și, în consecință, în mod temeinic și legal au fost sancționate prin Hotărârea nr. 544/24.09.2014 a C.N.C.D..
68. Totodată, Curtea reține că, la nașterea și dezvoltarea stării conflictuale au avut o contribuție și pârâtele C.L. și C.R., fapt ce rezultă din declarațiile martorilor audiați, astfel că și individualizarea sancțiunilor de către C.N.C.D., prin aplicarea de amenzi reclamantelor în cuantumul minim prevăzut de lege [art.26 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000], este corectă.
69. Referitor la invocarea de către reclamante, ca motiv de nulitate a hotărârii C.N.C.D., a nepronunțării cu privire la partea reclamată G.J., Curtea reține că aceasta nu afectează nici legalitatea și nici temeinicia sancțiunilor ce le-au fost aplicate celor patru reclamante și, în consecință, această critică nu este relevantă pentru soluționarea cauzei, urmând a fi înlăturată ca atare.
70. Față de ansamblul considerentelor prezentate, în temeiul art. 20 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge acțiunile în contencios administrativ conexate, ca fiind nefondate.";
| ← Contestaţie tabel preliminar potrivit art. 73 din Legea nr.... | Apel. Competenţa teritorială exclusivă în materia... → |
|---|
