Efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66/26.02.2015 prin care au fost declarate neconstituţionale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 461/R din data de 23.06.2015
Prin sentința recurată, pronunțată la 06.02.2013, instanța de fond respins cererea de chemare în judecată și a menținut Decizia nr. 2/05.01.2012 a Comisiei de soluționare a contestației având ca obiect Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată de către Direcția Control si Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în data de 02.11.2011 privind contractul de servicii nr. 372/20.08.2010 încheiat cu S.C. R.M. S.R.L. în cadrul proiectului "Reabilitare drum județean […]"; finanțat prin contractul de finanțare nr. 561/08.10.2009.
Ulterior pronunțării sentinței a intervenit Decizia Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 publicată în Monitorul Oficial la 07.04.2015 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
Curtea Constituțională reține în cuprinsul deciziei că "dispozițiile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, reglementează "măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ". În continuare, art. 54 alin. (2) din aceeași lege prevede că dispozițiile tranzitorii "trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia (...)". Legiuitorul, configurând dispozițiile tranzitorii ale art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, a ales drept criteriu pentru rezolvarea situațiilor tranzitorii existența în curs de desfășurare a unor activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 se aplică această ordonanță numai dacă activitățile menționate sunt în curs desfășurare. În schimb, dacă aceste activități nu sunt în curs de desfășurare, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi. Or, cele două acte normative cuprind, în privința activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reguli de drept substanțiale specifice așa cum s-a arătat la paragrafele 29 și 30 din prezenta decizie, astfel încât, optând pentru un asemenea criteriu, legiuitorul a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acestuia. Or, este de principiu că o situație juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanțiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.
"(32) textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greșit pentru determinarea aplicabilității noilor norme de drept substanțial, respectiv existența sau nu a unor activități de control în desfășurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Rezultă așadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia. În consecință, Curtea constată că art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 este neconstituțional, fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituție.
(33.) Curtea constată că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.";
În speță, Decizia nr. 2/05.01.2012 a Comisiei de soluționare a contestației având ca obiect Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare încheiată de către Direcția Control si Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în data de 02.11.2011 privind contractul de servicii nr. 372/20.08.2010 încheiat cu S.C. R.M. S.R.L. în cadrul proiectului "Reabilitare drum județean […]"; finanțat prin contractul de finanțare nr. 561/08.10.2009, vizează în mod evident raporturi de drept substanțial încheiate sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2013, temeiul juridic al efectuării verificărilor și al aplicării sancțiunilor fiind O.U.G. nr. 66/2011.
Din această perspectivă, rezultă cu evidență faptul că actele administrative contestate sunt nelegale, fiind întocmire cu aplicarea greșită sub aspect temporal a dispozițiilor legale incidente în sensul dezlegării Decizia nr. 2/05.01.2012 a Comisiei de soluționare a contestației având ca obiect Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare încheiată de către Direcția Control si Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în data de 02.11.2011 privind contractul de servicii nr. 372/20.08.2010 încheiat cu S.C. R.M. S.R.L. în cadrul proiectului "Reabilitare drum județean […]"; finanțat prin contractul de finanțare nr. 561/08.10.2009 cu caracter general obligatoriu date de către instanța de contencios constituțional.
Curtea mai reține că actele administrative contestate în cauză se întemeiază în parte și pe dispozițiile legale declarate neconstituționale.
În lumina acestor considerente și în aplicarea deciziei de neconstituționalitate Curtea reține că actele administrative contestate și menținute de instanța de fond au rămas fără suportul juridic procedural atât sub aspectul procedurii de constatare cât și al sancțiunii aplicabile, întreaga argumentație a părților cât și analiza instanței de fond făcându-se prin raportate la dispozițiile legale devenite inaplicabile.
Față de aceste considerente nu se mai impune a analiza celelalte critici de recurs, toate făcând referire la interpretarea dispozițiilor legale constatate ca inaplicabile.
Argumentele contrare expuse de către intimată prin întâmpinare vor fi înlăturate ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ce privește criticile pârâtei referitoare la inaplicabilitatea în cauză a efectelor deciziei de neconstituționalitate care ar produce efecte numai pentru viitor, Curtea reține că instanța de contencios constituțional a statuat expressis verbis și cu caracter obligatoriu care însoțește inclusiv considerentele pe care se sprijină (în sensul deciziei Plenului nr. 1/1995) faptul că dispozițiile declarate neconstituționale nu se vor mai aplica în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate și nici în cauzele pendinte în fața instanțelor judecătorești în care respectivele dispoziții legale sunt aplicabile (decizia nr. 766/15.06.2011, decizia nr. 1615/2011, decizia nr. 223/2012, decizia nr. 54/2014).
O interpretare similară a făcut obiectul deciziei nr. 12/2011 pronunțate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a statuat că prin declararea ca neconstituțională a dispozițiilor art. 5 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009, acestea și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor de neconstituționalitate.
Astfel, Curtea reține că în speță decizia de neconstituționalitate este pe deplin aplicabilă, dat fiind faptul că litigiul este pendinte, indiferent de data emiterii deciziei contestate.
Argumentele intimatei referitoare la faptul că instanța de contencios constituțional nu menționează condițiile și cadrul legal în care se poate restabili situația juridică a actelor administrative (din care unele reprezintă titluri de creanță) emise de pârâtă și contestate în instanță. Consecințele și implicațiile financiare/instituționale ale unei astfel de ipoteze trebuie să fie analizate și asumate la nivelul Guvernului, astfel încât să fie asigurată o punere în aplicare unitară a acestei decizii de către toate instituțiile publice, în condițiile în care O.G. nr. 79/2003 nu reglementa principiul proporționalității, țin de oportunitatea legislativă și exced limitelor controlului jurisdicțional, instanța de judecată fiind chemată să aplice dispozițiile legale în vigoare dar și deciziile Curții Constituționale și nu de a evalua oportunitatea acestora.
Cât privește argumentele referitoare la considerentele Curții Constituționale în sensul că noțiunea de corecții financiare este definită ca neregulă atât în legislația națională, cât și în aceea a Uniunii Europene, intimata citează trunchiat și rupt din context aceste mențiuni, omițând faptul că instanța de contencios constituțional face o analiză amplă a acestei chestiuni, conchizând cu observația că "din compararea celor două definiții, pe de-o parte cea cuprinsă în Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, pe de altă parte cea cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, Curtea observă că acestea nu au un conținut identic, elementul cel mai important de diferențiere constituindu-l potențialitatea prejudiciului, care este reglementată numai în art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011.
25. Curtea observă că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea de corecții financiare semnifică măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile ordonanței de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, în speță constând într-o reducere procentuală din suma solicitată la plată. Aceste prevederi preiau conținutul normativ al art. 98 alin. (2) teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 potrivit căruia "Corecțiile la care procedează statele membre constau în anularea totală sau parțială a participării publice pentru programul operațional." În plus, analizând comparativ dispozițiile art. 4 și art. 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95, Curtea constată că noțiunea de "corecții financiare" are semnificația de măsură administrativă, iar nu de sancțiune administrativă. În acest sens sunt și observațiile scrise transmise de Comisia Europeană în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 Județul Neamț și alții.
26. Având în vedere cele expuse la paragraful anterior, Curtea observă că un alt element de diferențiere între actele normative comparate îl constituie modul de reglementare a corecțiilor/reducerilor financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, art. 6 alin. (1), coroborat cu art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, reglementează obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. În acest sens se reglementează prin anexa la ordonanța de urgență, în forma în vigoare la data întocmirii Notei de neconformitate în prezenta cauză, abaterea constatată, descrierea abaterii constatate și corecția/reducerea procentuală. Or, în conținutul normativ al Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 reglementarea principiului proporționalității nu se regăsește, astfel încât corecțiile/reducerile se puteau face cu privire la întreaga sumă solicitată la rambursare. În concluzie, Curtea constată că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt mai severe în sensul că reglementează și cu privire la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, în schimb, sub aspectul corecțiilor/reducerilor în cazul constatării neregulilor, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt însă mai favorabile decât cele ale Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, stabilind în anexa la ordonanța de urgență corecții/reduceri procentuale, potrivit principiului proporționalității.
27. Din analiza efectuată, Curtea reține că fapta pentru care sunt aplicate corecții financiare este definită ca "neregulă" atât în legislația națională, cât și în aceea a Uniunii Europene, având un conținut caracteristic, ce nu poate fi subsumat unei fapte penale sau contravenționale, iar corecțiile financiare, constând în speță în reduceri procentuale, reprezintă măsuri administrative, fără a avea caracterul unor sancțiuni penale sau contravenționale.";
Argumentația privind faptul că pe rolul CJUE se află cauzele conexate C-260/14 și C-261/2013 Județul Neamț și alții având ca obiect retroactivitatea/ neretroactivitatea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, va fi înlăturată pentru faptul că pe de o parte însăși Curtea Constituțională a avut în vedere această sesizare, faptul că instanța sesizată cu suspendarea cauzei a apreciat că nu o astfel de măsură procesuală nu se impune, părțile având posibilitatea de a solicita revizuirea în eventualitatea unei decizii CJUE favorabile în sensul dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004.
Criticile referitoare la caracterul obligatoriu al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru judecătorul național, deși de principiu sunt valabile nu își găsesc aplicabilitatea concretă în cauză, situația de fapt și de drept dedusă judecății nefiind reflectată în niciuna dintre hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene invocate, fiind de domeniul evidenței că nu toate actele normative ale uniunii europene sunt de aplicare directă în dreptul național.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul împotriva sentinței civile nr. 275/27.04.2015 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în tot în sensul că va admite cererea de chemare în judecată și va modifica în tot Decizia nr. 2/05.01.2012 a Comisiei de soluționare a contestației având ca obiect Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare încheiată de către Direcția Control si Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în data de 02.11.2011 privind contractul de servicii nr. 372/20.08.2010 încheiat cu S.C R.M. S.R.L. în cadrul proiectului "Reabilitare drum județean […]"; finanțat prin contractul de finanțare nr. 561/08.10.2009, în sensul că va admite contestația formulată și va anula nota de constatare.
| ← Prima instanţă nu avea temei să reţină imposibilitatea... | Contestaţie tabel preliminar potrivit art. 73 din Legea nr.... → |
|---|
