Apel nemotivat în termen. Aplicarea art. 476 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 829/Ap din data de 19.11.2014
Constată că, prin sentința civilă nr. 79/10.04.2014, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:
"Respinge excepția tardivității formulării contestațiilor invocată de pârâtul Statul Român prin M.F.P..
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B.C. S.A.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.R.L.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B. și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu această parte.
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea inițială a reclamanților B.I.A., domiciliat în B., Calea P. nr. […], și B.D.C., domiciliat în B., str. Ș.V., nr. […], formulată în contradictoriu cu pârâții S.C. R. S.R.L., S.C. B.C. S.A. și Statul Român prin M.F.P..
Respinge completarea de acțiune, identică cu acțiunea înregistrată în dosarul nr. 5082/62/2013, pentru care s-a admis excepția de litispendență, formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S.C. B.C. S.A.
Respinge cererea pârâtei S.C. B.C. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.";
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe reclamanții B.I.A. și B.D.C. au chemat în judecată pe pârâții S.C. R. S.R.L., Municipiul B. prin Primar și S.C. B.C. S.A., solicitând: anularea deciziei nr. 990/2013 emisă de S.C. R. S.R.L. B. în dosarul nr. 1268/6027/2007, în baza Legii nr. 10/2001; să se constate nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului situat în B., Piața U. […], imobil ce a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950, fără titlu valabil, înscris în CF 1xxx B., sub nr. top 2910, 2911, 2843/2, 2843/3 și 2843/1/b; să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 738/2009 emisă de S.C. R. S.R.L. în dosarul nr. 1268/6027/2007 în baza Legii nr.10/2001; să fie obligată pârâta S.C. R. S.R.L. să emită o nouă decizie în condițiile Legii nr. 10/2001, prin care să se pronunțe doar asupra apartamentului compus din 4 camere de locuit, dependințe și anexe aferente și asupra terenului de sub această construcție, apartament asupra căruia acesta a avut doar un drept de administrare.
La data de 30.01.2009, pârâta S.C. R. S.R.L. a emis Decizia nr. 738, decizie contestată în instanță. Contestația a fost soluționată prin sentința civilă nr. 258/S/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. 1576/62/2009, devenită irevocabilă prin exercitarea căilor de atac.
Instanța a dispus anularea în parte a deciziei nr. 738/30.01.2009 și a dispus emiterea unei noi decizii prin care să fie anulată în parte această decizie.
Ca urmare, pârâta S.C. R. S.R.L. a emis o nouă decizie, cu nr. 990/2013, contestată în prezentul litigiu, cu motivarea că pârâta s-a pronunțat din nou în mod abuziv pe întreaga cerere de restituire în natură. Cererea a fost respinsă nelegal și nejustificat, cu depășirea limitelor și a atribuțiilor legale deoarece a deținut dreptul de administrare asupra apartamentului neîntabulat în cartea funciară, format din 4 camere de locuit și dependințe, împreună cu terenul de sub construcție, apartament ce a fost vândut de către acesta prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492/1996 către numiții C.N.D. și C.M..
La data de 19.06.2013 (14.06.2013 data poștei) s-a depus la dosar o completare de acțiune prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 1/15.05.2013 emisă de pârâta S.C. B.C. S.A. și obligarea acesteia să emită o nouă decizie conform sentinței civile nr. 258/2009 a Tribunalului Brașov.
În susținerea acestei completări de acțiune s-a arătat că prin emiterea deciziei nr. 1/15.05.2013 pârâta S.C. B.C. S.A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, de a emite decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor, ci a declinat competența de soluționare a notificării către A.V.A.S..
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus atașarea dosarului nr. 1576/62/2009 al Tribunalului Brașov.
Excepția autorității de lucru judecat a fost invocată pentru cererea de constatare a nulității absolute a Deciziei nr. 738/2009 și pentru cererea de constatare a nulității absolute a deciziei nr. 990/2013 față de sentința civilă nr. 258/S/2009 a Tribunalului Brașov modificată prin decizia nr. 25/Ap/2012 a Curții de Apel Brașov.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe identitate de părți obiect și cauză între litigiul anterior, în care s-a pronunțat soluția irevocabilă, și prezentul litigiul.
Identitatea de părți există între cele două litigii, însă cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a deciziei nr. 738/2009 nu există identitate de cauză deoarece în primul litigiu s-a formulat contestație împotriva acestei decizii, iar în prezentul litigiu se solicită constatarea nulității absolute a acesteia pentru motive deferite de cele invocate anterior, iar cu privire la contestația formulată împotriva deciziei nr. 990/2013 nu există identitate de obiect, deciziile contestate fiind diferite, cea de a doua fiind emisă ca urmare a anulării parțiale a celei dintâi.
Neexistând tripla identitate impusă de lege pentru existența autorității de lucru judecat, instanța va respinge excepția.
Prin sentința civilă nr. 258/S/2009 a Tribunalului Brașov au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat invocate de S.C. B.C. S.A.; a fost admisă în parte contestația formulată de reclamanți; s-a anulat în parte decizia nr. 738/2009 în ceea ce privește art. 1 al acesteia, cu obligarea pârâtei S.C. R. S.R.L. să reformuleze acest articol și au fost obligate pârâtele S.C. B.C. S.A. și Municipiul B. să emită dispoziții de soluționare a notificării restituire în natură a imobilelor pentru care le-au fost remise notificările.
Prin Decizia civilă nr. 50/2011 a Curții de Apel Brașov au fost respinse apelurile formulate de Municipiul B. și de S.C. B.C. S.A.
Prin Decizia nr. 2/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost casată decizia pronunțată de instanța de apel și trimisă cauza spre rejudecare.
Prin decizia nr. 25/Ap/2012 a Curții de Apel Brașov a fost respins apelul formulat de S.C. B.C. S.A., a fost admis apelul formulat de Municipiul B. și s-a dispus obligarea acestuia să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură teren de 293,4 mp situat în B., Piața U. […] în loc de str. M. E. […]; a fost admisă cererea de intervenție în interesul S.C. R. S.R.L. și respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C.N.D. și C.M..
În considerentele deciziei menționate s-a reținut că în raportul de expertiză, expertul constructor a constatat că în fapt, construcțiile inițiale aflate în componența imobilului înainte de preluarea acestora de către stat au fost demolate parțial, respectiv s-a menținut un perete exterior și o parte din acoperiș, construindu-se un spațiu comercial nou, conform autorizației 32/1971, pe același amplasament dar cu alte dimensiuni și cu altă structură constructivă.
Imobilul în litigiu a fost identificat în fapt și raportat la evidențele de carte funciară astfel:
- nr. top 2910 - casă și curte de 253,8 mp este complet ocupat de clădirea restaurantului "C.R.";;
- nr. top 2911 - grădina de 205,2 mp - este complet ocupat atât de anexele clădirii restaurantului cât și de proprietatea imobiliară vândută către familia C.;
- nr. top 2843/2 și 2843/3 casă curte și grădină de 520,2 mp complet ocupate de clădirea restaurantului și calea de acces la acesta și la locuință;
- nr. top 2843/1/b - teren în suprafață de 294 mp este liber și are destinația de grădină.
S-a apreciat că în mod corect a fost obligat Municipiul B. să restituie terenul în suprafață de 294 mp, cu nr. top 2843/1/b reclamanților. În ceea ce privește construcțiile demolate și terenul ce nu poate fi restituit în natură întrucât face parte din locuința înstrăinată chiriașilor, decizia contestată a fost apreciată ca legală deoarece s-a acordat notificatorilor despăgubiri bănești, iar cu privire la acest aspect nu s-a formulat apel de către persoanele îndreptățite.
Apelul a fost admis cu privire la eroarea materială privind adresa imobilului.
Apelul declarat de S.C. B.C. S.A. a fost respins apreciindu-se că în mod corect această unitate, deținătoare a unei părți din imobil, a fost sesizată cu soluționarea notificării pentru această parte a imobilului.
Această decizie a devenit irevocabilă prin respingerea recursului.
Pârâta S.C. B.C. S.A. a emis decizia nr. 1/15.05.2013 prin care a fost declinată competența de soluționare a notificării în favoarea AVAS., iar contestația formulată împotriva sa a fost înregistrată la data de 14.06.2013 (data poștei).
În motivarea deciziei luate, pârâta S.C. B.C. S.A. a susținut că spațiul comercial situat în P.U. […] a intrat în patrimoniul său în intermediul art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 și în urma obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria BV nr. 0070 din 18.05.2000 emis de C.J.B..
Pârâta este în prezent integral privatizată prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 207/1997 și 363 din 1997 cu Fondul Proprietății de Stat.
Având în vedere faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 pârâta S.C. B.C. S.A. era integral privatizată, a reținut incidența prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, apreciind că soluționarea notificării revine entității care a efectuat privatizarea, respectiv AVAS.
În ceea ce privește completarea acțiunii și acțiunea înregistrată în dosarul nr. 5082/62/2013 al Tribunalului Brașov, care au același conținut, instanța reține că nu este întemeiată și urmează a o respinge, pentru următoarele motive:
La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, pârâta S.C. B.C. S.A. era integral privatizată și nu poate avea calitatea de unitate deținătoare în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Vânzarea acțiunilor, în proporție de 40% din capitalul social, reprezentând participația statului, a fost efectuată între Fondul Proprietății de Stat și Asociația "B.C."; P.A.S. prin contractele 207 și 363 din anul 1997. Diferența de acțiuni a fost repartizată proporțional cu valoarea certificatului de acționar, conform programului de privatizare în masă.
Această stare de fapt atrage incidența prevederilor art. 29 alin. 1 - 3 din Legea nr. 10/2001.
Astfel fiind, decizia nr. 1/2013 emisă de S.C. B.C. S.A., prin care s-a trimis notificarea spre soluționare către AVAS, este întocmită în conformitate cu prevederile legale.
Această decizie respectă dispozițiile cuprinse în sentința civilă nr. 258/2009 a Tribunalului Brașov deoarece prin aceasta pârâta S.C. B.C. S.A. a fost obligată să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor, însă nu a fost impusă soluția notificării.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen contestatorii B.I.A. și B.D.C.. Cererea de apel nu a fost motivată conform prevederilor art. 470 alin. 1 litera c și d, Noul Cod de procedură civilă, drept pentru care s-a aplicat sancțiunea decăderii din dreptul de a mai motiva apelul conform art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă.
Apelanții au depus la dosarul cauzei motivele de apel împotriva sentinței nr. 79/10.04.2014 la data de 21.07.2014, până la primul termen de judecată fixat în apel, însă în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 287 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă care permiteau depunerea motivelor de apel până la prima zi de înfățișare, deoarece litigiul este început sub imperiul normelor de procedură din noul Cod de procedură civilă, conform art. 24 și 25 din noul cod.
Prin motivele de apel depuse peste termenul legal, apelanții invocă următoarele aspecte:
Instanța de fond s-a pronunțat pe altceva decât ceea ce s-a cerut.
S-a solicitat anularea Deciziei nr. 990/2013 emisă de S.C. R. S.R.L., iar instanța s-a pronunțat pe nulitatea deciziei.
În mod greșit instanța a respins primul capăt de cerere, motivând că nu există un motiv care să atragă nulitatea deciziei mai sus amintite.
S-a solicitat anularea deciziei, deoarece intimata și-a depășit atribuțiile legale, s-a pronunțat pe ceva ce nu a deținut niciodată, nici măcar în administrare, având în vedere că S.C. R. S.R.L. a susținut pe tot parcursul procesului că s-a pronunțat din eroare asupra întregului imobil notificat, deși a deținut numai un drept de administrare asupra apartamentului neîntabulat în CF de cumpărător, împreună cu terenul de sub construcție și care a fost vândut de S.C. R. S.R.L. cu contractul de vânzare-cumpărare 20492/1996.
Instanța de fond a respins, în mod eronat, capătul doi al contestației, pe motiv că acesta ar intra în puterea lucrului judecat în cadrul Deciziei nr. 116/R/2007 a Curții de Apel Tg. Mureș. S-a apreciat că nu se impune analizarea prevederilor Decretului nr. 92/1950, respectiv dacă acestea s-au aplicat sau nu abuziv.
Cu privire la capătul de cerere formulat în completarea acțiunii, s-a solicitat să se respingă susținerile instanței de fond privind faptul că pârâta S.C. B.C. S.A. era integral privatizată și nu putea avea calitatea de unitate deținătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, susținându-se că pârâta nu este privatizată integral.
Instanța nu a avut în vedere faptul că există o hotărâre definitivă și irevocabilă, prin care B.C. a fost obligată să emită decizie cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF 1xxx B..
În mod eronat, instanța de fond a motivat că apelanții nu ar avea dreptul la restituirea în natură, ci doar la despăgubiri conform prevederilor art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001, motivat de faptul că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 pârâta B.C. era integral privatizată și nu putea avea calitatea de unitate deținătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Prin adresa 14/436/2014, AVAS a comunicat faptul că s-a încheiat procesul de privatizare al societății pârâte s-a încheiat prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 12/22 iulie 2002, deci la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea nu era privatizată integral.
Acest lucru rezultă din Istoricul Structurii de Acționariat al S.C. B.C. S.A. B., anexat adresei indicate, din care rezultă că la data de 20.12.2001, AVAS deținea încă un nr. de 313359 acțiuni, respectiv 7,988 % din acțiunile societății.
Deci pârâta avea calitatea de unitate deținătoare în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, deoarece societatea nu era integral privatizată, acest lucru fiind stabilit prin sentința civilă nr. 258/S/2009 a Tribunalului Brașov.
Se solicită, totodată, în baza art. 480 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă, a se admite apelul, a se schimba sentința în tot, în sensul judecării procesului, evocând fondul și, potrivit art. 477 Noul Cod de procedură civilă rejudecarea procesului să se facă sub toate aspectele de fapt și de drept, având în vedere că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului pricinii.
Așadar, în afara motivelor de ordine publică, care nu sunt invocate prin aceste "motive de apel"; se constată că motivarea apelului este făcută cu nerespectarea termenului prevăzut expres de art. 470 alin. 1 litera c și d Cod procedură civilă raportat la art. 468 Cod procedură civilă, drept pentru care în temeiul art. 185 alin. 1 teza a II-a, motivele de apel depuse peste termen sunt lovite de nulitate.
Intimații S.C. R. S.R.L., Municipiul B. și S.C. B. S.A. au formulat întâmpinări prin care solicită decăderea apelanților din dreptul de a motiva apelul, iar apelanții, față de această sancțiune solicită aplicarea art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință din data de 07.11.2014, comunicate instanței pentru termenul din 13.11.2014, apelanții își precizează susținerile din motivele de apel depuse peste termenul prevăzut de art. 468 Cod procedură civilă și arată și probele noi ce se solicită a fi administrate în apel, în scopul dovedirii că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, S.C. B. S.A. nu era o societate privatizată integral și prin urmare nu trebuia să decline competența de soluționare a notificării către AVAS; fiind obligată să soluționeze notificarea în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Trebuie specificat faptul ca apelanții au beneficiat de asistentă juridică prin avocat ales încă de la instanța de fond, dar și în apel, astfel că, modul defectuos în care s-au formulat motivele de apel, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 468 alin. 1 și art. 470 alin. 1 literele c și d Cod procedură civilă, nu poate fi imputat instanței.
În consecință, instanța de apel, având în vedere că a intervenit decăderea apelantului din dreptul de a motiva apelul, iar motivarea peste termenul legal este lovită de nulitate, apelul declarat nu va fi respins ca nemotivat, ci, în baza art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza efectului devolutiv al apelului, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, respectiv apărări, probe, invocate la prima instanță și nu prin motivele de apel depuse peste termenul legal sau prin nota de ședință de la termenul din 13.11.2014. Dispozițiile art. 478 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă invocat de apelanți prin notele de ședință din 13.11.2014 nu sunt aplicabile în contextul unui apel nemotivat în termen, ci doar în cazul în care există motive de apel cu indicarea probelor, iar din dezbateri ar rezulta necesitatea administrării unor noi probe (NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ - Comentariu pe articole - Gabriel Boroi vol. I pag. 905).
Efectul devolutiv al apelului invocat de apelanți nu poate atrage o schimbare a sentinței instanței de fond în sensul cerut de apelanți, respectiv cu consecința admiterii contestației și restituirea în natură a imobilului de către unitatea deținătoare S.C. B. S.A., deoarece, în cazul în care nu se procedează la motivarea apelului, apelantul nu va mai putea invoca în fața instanței de apel alte motive, mijloace de apărare sau dovezi, decât cele de care s-a prevalat la prima instanță, caracterul devolutiv al apelului fiind expres consacrat prin prevederile art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă.
Devoluțiunea cerută de apelanți și încuviințarea unor noi probe ce nu au fost cerute și administrate nici la fond, într-un apel nemotivat de partea care l-a declarat nu poate fi nelimitată, ci judecata într-un astfel de apel este supusă limitelor generale decurgând din interpretarea sistematică a dispozițiilor ce guvernează materia apelului, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la crearea unei situații mai favorabile pentru apelantul care nu a motivat calea de atac decât pentru apelantul care și-a conformat conduita dispozițiilor legale și a procedat la formularea unor critici concrete în termenul legal, împotriva hotărârii pe care o atacă, ceea ce nu ar fi echitabil.
Toate aspectele sesizate de apelanți prin notele de ședință din 13.11.2014 fila 95 dosar apel și prin concluziile scrise din 18.11.2014 sunt aspecte ce țin de nelegalitatea sentinței, minuțios redactate de apărătorii apelanților, însă nu pot atrage devoluțiunea apelului și sub aceste aspecte din moment ce nu au fost invocate ca motive de apel în termen și mai mult decât atât, nu au fost invocate nici la fond de către apărătorul inițial al contestatorilor.
Astfel, la fond contestatorii nu au invocat analiza deciziei emisă de S.C. B. S.A. pentru nerespectarea art. 21 din Legea nr. 10/2001, sau prin prisma efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 830/2008 ce vizează dispozițiile fostului art. 27 devenit 29 în urma republicării legii după modificarea intervenită prin Legea nr. 247/2005 și posibilitatea restituirii în natură a unui imobil liber în sensul Legii nr. 10/2001 deținut de o societate comercială, după analiza preluării imobilului de către stat cu urmările juridice date de distincția "preluare cu titlu"; și "fără titlu";. S-a invocat nevalabilitatea titlului statului, însă în cadrul contestației împotriva deciziei nr. 990/06.03.2013 emisă de S.C. R. S.R.L.. În legătură cu această decizie emisă de S.C. R. prin care s-a respins cerere de restituire în natură pentru imobilul teren de 1253 mp și construcții înscris în CF 1xxx B. pe motiv că imobilul nu se afla în administrarea S.C. R. S.R.L., soluția instanței de fond este corectă. Astfel, s-a reținut că față de apartamentul neintabulat compus din 4 camere din imobilul situat în B., P.U. […], nu se poate dispune restituirea în natură fiind înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 către chiriași, iar în ceea ce privește restituirea în natură a terenului de 293,40 mp de la aceeași adresă s-a arătat de emitentul deciziei că terenul nu se află în administrarea R.. Asupra acestui teren de 293,40 mp a dispus restituirea în natură Municipiul B. prin decizia nr. 1660/12.06.2013 fila 190 vol. I fond.
În consecință, soluția instanței de fond față de pretențiile contestatorilor din contestația inițială ce vizează decizia nr. 990/06.03.2013 este legală.
În ceea ce privește completarea la contestația inițială identică ca și obiect cu contestația înregistrată în dosar nr. 5082/62/2013 atașat în cauză, față de care s-a reținut litispendența, instanța de apel constată că soluția instanței de fond din dispozitivul sentinței atacate cât și argumentele expuse în considerente în raport cu probatoriul propus și încuviințat la fond este corectă, limitat la susținerile făcute de contestatori prin avocatul ales în prima instanță.
Principala critică adusă deciziei nr. 1/15.05.2013 emisă de S.C. B. S.A. ca unitate deținătoare a fost aceea că decizia nu respectă prevederile sentinței civile nr. 285/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar civil nr.1576/62/2009 devenită definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 25/2012 a Curții de Apel Brașov și prin decizia nr. 858/2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție de respingere a recursului. Contestatorii au argumentat că decizia emisă de S.C. B. S.A. prin care s-a declinat soluționarea notificării cu privire la imobilul din B. str. P.U. […], în favoarea AVAS nu este conformă cu dispozițiile sentinței civile nr. 258/2009 pronunțată în dosar nr. 1576/62/2009 al Tribunalului Brașov, deoarece nu s-a dispus de către S.C. B. S.A. restituirea în natură a imobilului notificat, deși Tribunalul Brașov a obligat această societate să emită decizie motivată de restituirea în natură.
Contestatorii au interpretat greșit dispozițiile si dezlegările date chestiunilor de drept prin sentința invocată cu putere de lucru judecat. Raportat la ceea ce s-a dispus prin acea sentință, dispozițiile deciziei nr. 1/2013 emisă de S.C. B. S.A. sunt corecte, față de motivele de fapt și de drept invocate și față de petitele contestației împotriva deciziei nr. 1/15.05.2013 formulată în contradictoriu cu S.C. B. S.A. Prin sentința civilă nr. 258/23.10.2009, Tribunalul Brașov a obligat intimata din acea cauză, S.C. B. S.A. să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF 1xxx B., cu excepția celor aflate în deținerea S.C. R. și Municipiul B.. Așadar, nu s-a dispus de către instanța de fond soluționarea într-un anume fel notificării contestatorilor conform deciziei de RIL 20/2007 privind competența instanței de a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea persoanei interesate. Se observă ca prevederile deciziei de RIL 20/2007 nu au fost invocate în cadrul contestației ce a făcut obiectul dosarului nr. 1576/62/2006 în care s-a pronunțat sentința nr. 258/2009 invocată în prezenta speță cu putere de lucru judecat. Nu a fost invocată decizia de RIL 20/2007 nici în cadrul judecății în primă instanță în prezentul dosar, ci a fost formulată ca apărare de abia în notele de ședință depuse de contestatori în cadrul prezentului apel după amânarea pronunțării, ceea ce contravine prevederilor art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă. Conform sentinței civile nr. 258/2009, situația societății deținătoare S.C. B. S.A. nu s-a dezlegat în sensul că instanța de fond nu a stabilit dacă este o unitate destinatoare integral privatizată sau nu. Acest aspect a constituit motiv de apel și recurs, însă instanțele de control judiciar au stabilit că în raport cu obiectul contestației, nu are relevanță împrejurarea că S.C. B. S.A. și-a declinat competența de soluționare a notificării către AVAS, și nici dacă se aplică prevederile art. 26 sau 29 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce o privește pe S.C. B. S.A., deoarece ce s-a dezlegat în acea cauză este calitatea procesuală pasivă a S.C. B. S.A. și calitatea ei de "unitate deținătoare"; a unei părți din imobilul notificat conform art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001- pag. 6 din considerentele deciziei nr. 858/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr. 1576/62/2009*.
Prin urmare, nu se poate reține că sentința nr. 79/2014 a Tribunalului Brașov este greșită pentru că menține o decizie emisă de S.C. B. S.A. cu nerespectarea dispozițiilor sentinței nr. 258/2009.
În mod legal instanța de fond a respins probele solicitate de contestatori la termenul din 03.04.2014, respectiv proba cu expertiza imobilului și probele cu înscrisuri pentru a se verifica procedura de privatizare a unității deținătoare. S-a apreciat că cererea în probațiune a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 254 alin. 1 Cod procedură civilă. Încuviințarea acestor probe în cadrul prezentului apel, în lipsa motivelor de apel prin care să se aducă critici cu privire la încheierea din 03.04.2014, a tribunalului, nu se poate dispune, doar prin simpla invocare a caracterului devolutiv al apelului, deoarece chiar și devoluțiunea în apel este limitată la ceea ce s-a atacat. Chiar dacă, înscrisurile invocate de apelanți în cadrul apelului ar conduce la concluzia că S.C. B. S.A., ca unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, nu ar fi fost integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cererea contestatorilor de restituire în natură a imobilului construcție și teren aferent deținut de S.C. B. S.A. nu ar fi putut fi admisă în temeiul art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, față de considerentele raportului de expertiză deja efectuat în cadrul litigiului soluționat irevocabil prin sentința nr. 258/2009 a Tribunalului Brașov, decizia nr. 25/2012 a Curții de Apel Brașov și decizia nr. 858/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin acel raport de expertiză topo ale cărui concluzii sunt redate în detaliu în pag. 5 a considerentelor deciziei civile nr. 25/2012 a Curții de Apel Brașov din dosar civil nr. 1576/62/2009*, s-a constatat că în fapt construcțiile inițiale, aflate în componența imobilului înainte de preluarea de către stat, au fost demolate parțial, respectiv s-a menținut un perete exterior și probabil o parte din acoperiș, construindu-se un spațiu comercial nou de 100%, conform autorizației nr. 32/1971 pe același amplasament (pag. 4 decizia nr. 858/2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, pag. 5 decizia nr. 25/2012 Curtea de Apel Brașov), spațiu deținut de S.C. B. S.A., ocupat în integralitate.
Expertul topo a identificat terenul în litigiu atât în fapt cât și în regim de C.F. astfel:
- nr. top 2910 - casă și curte de 253,80 mp este complet ocupat în prezent de clădirea restaurantului "C.R.";;
- nr. top 2911 - grădină de 205,20 mp - este complet ocupat atât de anexele clădirii restaurantului cât și de proprietatea imobiliară cu destinația "casă de locuit"; cumpărată în baza Legii nr. 112/1995 de către intervenientul C.N.D. conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 20192/18.10.1996;
- nr. top 2843/2 și 2843/3, casă curte și grădină de 520,20 mp sunt complet ocupate de clădirea restaurantului "C.R.";, de anexele cu destinație de magazii ale aceluiași restaurant precum și de singura cale de acces în interiorul întregului ansamblu imobiliar ce deservește atât restaurantul "C.R."; cât și locuința intervenientului;
- nr. top 2843/1/b în suprafață de 294 mp este teren liber și are destinația de grădină, constituind teren înfundat în accepțiunea art. 616 cod civil iar proprietar CF este Statul Român, nefiind nici în administrarea S.C. R. S.R.L. nici a pârâtei S.C. B.C. S.A.
În ceea ce privește susținerea apelanților invocată la judecata în fond relativ la efectele adresei nr. 24280/24.07.2009 emisă de AVAS fila 8 dosar atașat, se constată că a fost greșit interpretat conținutul acesteia. AVAS nu-și neagă competenta de soluționare a notificării transmise de S.C. B. S.A. în temeiul art. 29 din lege, ci arată că nu ar avea competența de soluționare a notificării pentru restituirea în natură a terenului liber și respectiv pentru construcțiile demolate, conform art. 21 alin. 4, 10, 32 din Legea nr. 10/2001. Acest punct de vedere este mai clar exprimat prin întâmpinarea formulată în dosar nr. 3703/62/2013 față de cererea de chemare în garanție formulată de S.C. B. S.A. - fila 9 vol. III dosar fond.
Față de toate aceste considerente, instanța în baza art. 476 alin. 2 Cod procedură civilă, va respinge apelul formulat de apelanții contestatori și va păstra sentința atacată.
| ← Probele. Valoarea probatorie a dovezilor administrate. Nicio... | Interpretarea prevederilor „vechime în muncă” conform... → |
|---|
