Răspundere contractuală. Limitarea motivelor de recurs la chestiuni de nelegalitate a deciziei din apel.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 1082/R din data de 12.11.2014
Constată că, prin decizia civilă nr. 338/26.06.2014, Tribunalul Brașov a respins apelul declarat de apelanta pârâtă S.C. R.S.F. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul reclamant S.C. O.S.C.V.A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 780/28.05.2012 a Judecătoriei Zărnești, pe care a păstrat-o și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientele D.F.1 și D.F.2.
A obligat apelanta pârâtă la plata sumei de 2480 lei către intimatul reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 780/28.05.2013 a Judecătoriei Zărnești a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. O.S.C.V.A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. R.S.F. S.R.L. și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 101732,4 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada august-noiembrie 2012 și penalități de întârziere de 0,15% calculate de la data scadenței (art. 16 din actul adițional la contractul de prestări servicii nr. 36/2011) până la momentul achitării efective. De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 3937 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și 2480 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal apel, pârâta S.C. R.S.F. S.R.L. solicitând suspendarea executării sentinței civile nr. 780/28.05.2013 a Judecătoriei Zărnești până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii, cu cheltuieli de judecată.
La filele 35-43 a fost depusă cerere de intervenție accesorie în interesul apelantei din partea D.F. 1 și D.F. 2 prin care s-a solicitat admiterea apelului declarat de apelanta S.C. R.S.F. S.R.L. În motivare, acestea au arătat că au deținut calitatea de asociate ale apelantei pârâte și că prin contractul de cesiune din 16.01.2012 au transmis părțile sociale deținute și reprezentând 100% din capitalul social către Ak.Af. 16.11.2005. Au mai precizat că în perioada cât au deținut calitatea de asociați, A.Ș. a semnat un pretins act adițional la contractul de prestări servicii nr. 36/02.02.2011, în baza procurii autentificate sub nr. 3619/16.09.2010 care i-a fost acordată de administratorul de la acea vreme a apelantei, M.P.S., prin care a adus modificări de substanță contractului, legate de prelungirea acestuia pentru 5 ani, plata lunară a serviciilor în loc de trimestrială și prelungirea termenului de preaviz de la 180 de zile la 3 ani. Intervenientele au subliniat că acest act adițional nu a fost adus la cunoștința lor, ca și asociați, nu a fost acceptat anterior cesiunii, nu a fost înregistrat în registrul actelor necesare, nu constituia un act necesar pentru societate astfel cum se prevedea în împuternicirea acordată lui A.Ș., ci împovărător financiar, nu a fost inclus de A.Ș. în evidența contractelor în derulare cu terții, solicitată la data de 30.12.2011 de administratorul M.P.S., a fost prezentat de acesta numai în momentul în care s-a notificat intenția de reziliere a contractului de prestări servicii de pază ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale asumate de ocol, a fost încheiat în contra intereselor societății apelante și cu depășirea limitelor mandatului acordat.
Apelanta și intervenientele accesorii au susținut între motivele de nelegalitate a sentinței atacate, soluționarea greșită a excepției de neexecutare a contractului de prestări servicii silvice nr. 36/02.02.2011.
Tribunalul a reținut că potrivit acestui contract, atașat la filele 6-7 dosar fond, intimatul s-a obligat să execute servicii silvice prin personalul propriu constând în paza pădurilor, marcarea și inventarierea arborilor precum și realizarea unor formalități administrative și de evidență, enumerate la art. 3 din convenție.
Conform art. 16 din contract, plata tarifului pentru serviciile silvice trebuia efectuată trimestrial, în data de 15.02, 15.05, 15.08 și 15.11 pentru trimestrele I la IV, pe baza facturilor emise cu 30 de zile anterior scadenței iar pentru neexecutare/executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, apelanta datora penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere în plata lucrărilor silvice de orice natură, calculate la valoarea facturilor neachitate (art. 18).
Contractul de prestări servicii încheiat de părți are așadar un caracter sinalagmatic, prestațiile care constituie obiectul său având caracter succesiv.
Sancțiunea aplicabilă pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale constă astfel în rezilierea actului juridic, care, în absența prevederii unui pact comisoriu, urmează regula rezilierii judiciare întemeiată pe dispozițiile art. 1020 - art. 1021 Cod civil.
În acest sens, tribunalul a reținut că prin art. 22 din contract, părțile au prevăzut că se poate rezilia convenția prin: acordul părților; la cererea oricăreia dintre ele, cu un preaviz de 180 de zile și prin pieirea bunului, în condițiile legii.
Tribunalul a avut în vedere că rezilierea constituie o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desființarea pentru viitor a acestuia și lăsând neatinse prestațiile succesive executate anterior rezilierii.
Apelanta a invocat ca mijloc de apărare, excepția de neexecutare a contractului de prestări servicii silvice, pentru a cărei aplicare este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unor obligații reciproce care să-și aibă temeiul în același contract, existența unei neexecutări din partea celuilalt contractant, chiar parțială dar suficient de importantă, neexecutarea să nu se datoreze faptei înseși a celui care invocă excepția și care l-a împiedicat pe debitor să execute obligația și părțile să nu fi convenit un termen de executare a uneia dintre obligațiile reciproce.
Din prevederile art. 16 din contract, tribunalul reține că apelanta s-a obligat la plata trimestrială a serviciilor silvice, pe baza facturilor emise cu 30 de zile anterior scadențelor fixate în același text.
În consecință, prestarea serviciilor silvice și obligația de plată a acestora nu sunt simultane, facturarea fiind una trimestrială, concluzia instanței fiind susținută de altfel chiar de termenele de plată convenite de părți și de caracterul continuu al obligației de pază a pădurii și bianual al obligației de efectuare a inspecției de fond.
Raportat la aceste considerente, instanța apreciază că apelanta nu are în speță temei pentru a utiliza cu succes acest mijloc de apărare împotriva intimatei, apărare care, în esența ei, tinde la justificarea suspendării executării propriilor obligații ale celui care o invocă până la executarea de către partea adversă a propriilor obligații.
În ceea ce privește natura juridică a notificării nr. 62/23.06.2012 (fila 14 fond), instanța constată că apelanta și intervenientele accesorii nu au prezentat același punct de vedere.
Conform notificării menționate, apelanta a adus la cunoștință reclamantului că denunță unilateral contractul de prestări servicii silvice, începând cu data de 01.08.2012, conform art. 22 din contract.
Pentru a-și produce efectele juridice stabilite contractual, această denunțare unilaterală trebuia să respecte însă termenul de preaviz de 180 de zile.
Astfel, încetarea efectelor contractului nu putea interveni mai repede de împlinirea celor 180 de zile, calculate de la data comunicării declarației de denunțare unilaterală a convenției.
Notificarea este însă datată 23.06.2012 iar încetarea contractului a fost stabilită de apelantă pentru data de 01.08.2012, aceasta nedovedind așadar îndeplinirea condițiilor contractuale privind operarea acestui caz de încetare a contractului.
Pretențiile în litigiu, formulate de reclamant se înscriu în perioada de valabilitate a contractului, fiind aferente lunilor august-noiembrie 2012.
De asemenea, aceleași pretenții se încadrează și în limitele termenului de preaviz de 6 luni, stabilit de părți prin contractul inițial și necontestat în speță.
Apelanta a arătat că nu este îndeplinită în speță cerința caracterului cert al creanței reclamantului.
Simpla contestare a acesteia nu lipsește dreptul de creanță de certitudine, existența sa rezultând chiar din contractul de prestări servicii silvice necontestat în cauză, conform art. 379 Cod civil.
În consecință, reclamantul dispunea de un temei contractual pentru emiterea pretențiilor față de apelantă, chiar fără luarea în considerare a actului adițional nr. 271/22.08.2011, mai ales că pretențiile sale au fost fundamentate și pe acest contract și nu doar pe actul adițional.
Este important de subliniat faptul că prin actul adițional nu s-au adus modificări de substanță cu privire la conținutul obligațiilor contractuale ale intimatului (filele 8-9 fond).
Instanța de fond a apreciat în mod întemeiat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a apelantei și a dispus obligarea acesteia la plata contravalorii facturilor fiscale nr. 152/2.7.2012, nr. 157/1.8.2012, nr. 160/1.9.2012 și nr. 179/1.10.2010, reținând că serviciile contractate au fost executate de reclamant.
Executarea serviciilor silvice a fost dovedită de reclamant prin actul de control de fond din 14.08.2012 (fila 114 fond) având în vedere că anul calendaristic nu se încheiase la data notificării denunțării contractului, act cu privire la care apelanta a criticat împrejurarea că nu a fost realizat în prezența sa, cu raportul șefului de district I Nord B.C. înregistrat sub nr. 490/17.11.2012 de reclamant (fila 120 fond), din care rezultă că paza era efectuată, fiind surprins autovehiculul AG […] ce efectua transport nejustificat de material lemnos și întocmit procesul de contravenție atașat la fila 121 dosar, cu procesele-verbale de contravenție atașate la filele 121, 174 și actele de control din 01.11.2012 (fila 150), 10.08.2012 (filele 152 -157, 163-166, 168), cu procesul-verbal de control al circulației de la fila 185.
Apelantele și intervenientele au susținut că actele de control nu sunt opozabile pârâtei, nefiind înregistrate în Registrele de control ale intimatului, conform art. 22 din H.G. nr. 1076/2008.
Această înregistrare constituie însă o formalitate administrativă ce privește raporturile ocolului cu autoritățile publice iar ca înscrisuri sub semnătură privată, ele puteau fi combătute prin proba contrară, neadministrată în cauză de apelantă.
Aceeași concluzie se menține și cu privire la celelalte înscrisuri cu care intimatul a dovedit executarea serviciilor silvice.
De altfel, în cauză nu se pune problema opozabilității acestor înscrisuri față de apelantă ci a puterii lor doveditoare, neînlăturată de aceasta din urmă ori de interveniente, mai ales că registrul invocat de intervenientele accesorii era unul intern al apelantei și nu putea servi pentru acordarea datei certe, în condițiile art. 1182 Cod civil, fiind eliminată această posibilitate tocmai pentru a se evita acordarea de dată certă pro causa de către cei de la care emană actul ce trebuie înscris în propriile registre.
Prin urmare prezentarea acestui registru nu avea vreo relevanță în speță.
În temeiul acestei procuri, A.Ș. a încheiat atât contractul de prestări servicii silvice nr. 36/02.02.2011 cât și actul adițional la acesta, nr. 271/22.08.2011 (filele 6, 8 fond).
În speță s-a invocat caracterul fraudulos al întocmirii actului adițional, inopozabilitatea acestuia întrucât nu a fost adus la cunoștința acționarilor și reprezentanților apelantei și încheierea lui cu depășirea limitelor mandatului autentificat sub nr. 1098/16.09.2010 întrucât nu era necesar societății, păgubind-o.
Prin actul adițional menționat au fost aduse următoarele modificări contractului de prestări servicii silvice nr. 36/02.02.2011: s-a prelungit durata contractului de la data semnării cu 5 ani, s-a prevăzut obligația ocolului de a despăgubi apelanta pentru pagubele nejustificate de gestionarul cantonului de pază cu procese-verbale de contravenție/infracțiune, s-a stabilit obligația apelantei de plată lunară a serviciilor prestate, anticipat până cel târziu la data de 15 a lunii anterioare (data scadenței), pe baza facturilor proforma emise cu 15 zile anterior scadenței, au fost majorate cu 3,5% tarifele contractuale prevăzute la art. 14 din contract, majorare aplicabilă începând cu 1 ianuarie a fiecărui nou an și s-au restrâns cauzele de încetare a contractului la acordul de voință al părților și la denunțarea unilaterală dar cu un termen de preaviz de 3 ani.
Pretențiile reclamantului apar ca întemeiate și față de clauzele actului adițional, verificându-se considerentele instanței cu privire la executarea prestațiilor, lipsa de temei legal a invocării excepției de neexecutare a contractului întrucât s-a menținut renunțarea la simultaneitatea prestațiilor prin prevederea plății anticipate a serviciilor, existența răspunderii contractuale a apelantei și neoperarea denunțării unilaterale a contractului din partea apelantei ca urmare a nerespectării termenului de preaviz.
Tribunalul a avut în vedere că însăși apelanta a recunoscut că a achitat până în august 2012 contravaloarea serviciilor ocolului, chiar neprestate, fiind de bună-credință (fila 193).
Prin actul adițional, plata acestor servicii a fost transformată din trimestrială în lunară anticipată iar în cauză nu s-a pus problema nerespectării de către apelanta pârâtă a obligației de plată lunare, pe perioada cuprinsă între data semnării actului adițional și luna august 2012, aceasta necontestând acest aspect afirmat atât în fața instanței de fond de către pârâtă cât și în fața instanței de apel.
Apelanta a participat la încheierea actului adițional, nu în calitate de terț ci de parte iar vânzarea acțiunilor către o altă societate nu conduce la inopozabilitatea actului, mai ales că și acest act de vânzare a acțiunilor este guvernat de legea română (fila 8, fila 44, fila 45, fila 71 fond).
În consecință, prima instanță a reținut în mod întemeiat că actul adițional legitimează pretențiile intimatei, în contextul în care, societatea apelantă a avut calitatea de parte în acesta iar nu acționarii săi, schimbarea acționariatului neputând exonera societatea de executarea obligațiilor asumate anterior acestei modificări.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen, motivat atât pârâta S.C. R.S.F. S.R.L., cât și intervenientele accesorii in interesul pârâtei D.F. 1 și D.F. 2.
Recurenta pârâtă S.C. R.S.F. S.R.L. invoca prin motivele de recurs prevederile art. 304 alin. 1 și 8 din codul de procedură civilă și solicită instanței de recurs admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului pentru nelegalitate, rejudecarea cererii de chemare in judecată și respingerea pretențiilor reclamantei S.C. O.S.C.V. S.R.L.
A formulat și cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr. 9422/280/2014 - ordonanța președințială - aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, dosarului civil nr. 9385/280/2014 având ca obiect nulitate act și reziliere act adițional la contractul de prestări servicii silvice nr. 36/2011, aflat tot pe rolul Judecătoriei Pitești.
Recurenta pârâtă invocă următoarele critici:
Atât instanța de apel cât și instanța de fond s-au pronunțat în prezenta cauză având în vedere și analizând prevederile actului adițional la contractul de prestări-servicii silvice nr. 36/2011, act juridic nelegal.
În mod nelegal, instanța de apel, reține că O.S. și-a îndeplinit obligațiile conform prevederilor Contractului nr. 36/2011, în calitate de prestator, având în vedere înscrisuri depuse la dosar, documente cu caracter intern întocmite doar la nivelul ocolului silvic, înscrisuri făcute pro causa, care nu au fost comunicate niciodată proprietarului sau terților, instituții ale statului abilitate în acest sens, nu au fost înregistrate în registrele de evidență conform prevederilor legale (art. 22 din H.G. nr. 1076/2008 privind înregistrarea actelor de control).
În mod eronat, instanța de apel, reține că O.S. și-a îndeplinit obligațiile conform contractului nr. 36/2011, considerând că notele de constatare ale pagubelor suferite de către R., emise de către organele abilitate ale statutului (ITRSV P.) sunt emise ulterior pretențiilor formulate de către O.S.; această interpretare este eronată deoarece la data controlului, ITRSV P. a evaluat pagubele suferite de R. de la data ultimului control și până în februarie 2013, așadar de la data preluării imobilului-pădure către O.S. (august 2011), și până la data efectuării acțiunii propriu-zise de control, inclusiv pagubele pentru perioada august-noiembrie 2012.
Astfel, dovedirea îndeplinirii obligațiilor contractuale cu acte de control de fond cu caracter intern, cu rapoarte ale angajaților ocolului, cu procese-verbale de constatare a unor contravenții care în fapt nu au finalitate juridică, au forța probatorie superioară vis-a-vis de notele de constatare și procesele-verbale emise de către instituțiile statului în teritoriu, care demonstrează pagube patrimoniale certe, măsurate și evaluate conform prevederilor legale, interpretare pe care o considerăm injustă și în defavoarea vădită a S.C. R.S.F. S.R.L.
Un alt motiv care demonstrează că interpretările instanței de apel au schimbat înțelesul actelor deduse judecații, motiv care demonstrează că O.S. nu și-a îndeplinit obligațiile conform prevederilor contractului nr. 36/2011, art. 3 punctul I este lipsa plații despăgubirilor pe care O.S. trebuia să le plătească proprietarului pentru prejudiciile produse imobilului/pădure prin tăieri ilegale. Deși, R.S.F. a solicitat plata acestora prin emiterea și comunicarea facturilor fiscale ROMF003_20M, ROMF004_20K, O.S. nu a înțeles să își îndeplinească aceste obligații.
Prin recursul formulat de intervenientele în interesul recurentei pârâte, D.F. 1 și D.F. 2, decizia din apel este criticată tot sub aspectul interpretării clauzelor contractuale ale contractului de prestări servicii nr. 36/02.02.2011 și a îndeplinirii condițiilor excepției de neexecutare a contractului.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și sentinței și respingerea cererii reclamantului O.S.C.V.
Contractul încheiat între R. și O.S. este un contract sinalagmatic, de prestări servicii silvice cu titlu oneros. Așadar, obligațiile ce revin părților sunt reciproce și interdependente.
În mod eronat, instanța de apel a reținut că lipsa simultaneității prestării serviciilor silvice care incumbau O.S., dintre care unele erau permanente - a se vedea art. 3. II din Contractul de prestări servicii, iar altele erau bianuale - a se vedea art. 3.I din Contractul de prestări servicii), cu obligația trimestrială de plată care revenea R. (a se vedea art. 16 din Contractul de prestări servicii) determină lipsa simultaneității obligațiilor contractuale, precum și imposibilitatea invocării excepției de neexecutare.
În literatura de specialitate s-a arătat că excepția poate fi invocată cu succes și în unele cazuri în care obligațiile părților nu sunt cu executare simultană, fiind afectate de un termen. Astfel, într-o atare situație este important și determinant pentru admiterea excepției ca obligația cu termen a celui împotriva căruia se invocă să devină exigibilă înaintea exigibilității obligațiilor contractuale aparținând excipiensului.
În mod eronat, instanța de fond nu a reținut intervenirea unei rezilieri a Contractului prin Notificarea nr. 62/23.06.2012 ("Notificarea";) emisă de către R.. Chiar în cadrul Notificării, R. afirmă că "vă aduce la cunoștință intenția de reziliere unilaterală a Contractului de prestări servicii nr. 36 din 02.02.2011, începând cu data de 01.08.2012";.
Cu toate că Notificarea face trimitere la prevederile art. 22 din Contract, în paragraful următor se circumstanțiază motivul rezilierii, aceasta fiind datorată desfășurării "în mod viciat a activităților prestatorului (subl. ns. - O.S.)";. Din această formulare rezultă cu necesitate intenția R. de a rezilia unilateral Contractul, iar nu de a produce o simplă denunțare, date fiind motivele ce stau la baza deciziei de încetare a colaborării contractuale cu O.S..
În mod eronat, instanța de apel a înlăturat valoarea probatorie a adresei nr. 1139/13.02.2013 emisă de ITRSV P. și a notei de constatare din 07.02.2013, considerând că "aceste înscrisuri sunt emise ulterior pretențiilor formulate de reclamantă și privesc efectuarea controalelor de fond ulterior datei de 13.02.2013"; (fila nr. 8 din Decizia recurată). Această teză nu poate fi reținută, întrucât înscrisurile nu pot face referire sau reține constatări decât pentru trecut, iar nu și pentru viitor.
Pentru aceste motive, hotărârea recurată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instanța nu s-a raportat la toate prevederile legale care reglementează obligațiile O.S..
Cu privire la recursurile formulate, intimata reclamantă S.C. O.S.C.V. S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor. Se susține că în mod greșit recurentele fac trimitere la clauzele contractule din actul adițional încheiat în 22.08.2011 de prelungire a contractului inițial cu nr. 36/02.02.2011, deoarece instanța de fond și-a fundamentat soluția pe contractul de prestări servicii inițial cu nr. 36/02.02.2011, ce avea o durată de valabilitate de 2 ani.. Astfel, raportat la perioada pentru care reclamanta a solicitat plata serviciilor de pază juridică, sunt aplicabile clauzele contractului inițial, soarta actului adițional la acest contract, fiind indiferentă, astfel că susținerile recurentelor față de nelegalitatea actului adițional, de viciile mandatului dat către A.S. la încheierea acestui act adițional, exced limitelor pretențiilor deduse judecații.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursurile formulate, instanța constată că nu sunt fondate.
Se impune a fi analizate împreună motivele de recurs invocate de recurenta pârâtă și de recurentele interveniente având în vedere că ambele recursuri conțin motive de recurs identice și țin la obținerea aceleiași soluții. Pe de altă parte, fiind vorba de recursul promovat de intervenientele accesorii în interesul recurentei pârâte, este firesc ca și motivele de recurs invocate de interveniente să susțină interesele procesuale ale pârâtei, iar ca soluție se impune ca recursul intervenientei să primească aceeași soluție ca și recursul promovat de partea în interesul căreia a acționat.
Analizând motivele de recurs formulate de recurentele interveniente și recurenta pârâtă, instanța constată că deși ambele recursuri invocă prevederile art. 304 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, respectiv art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivele de recurs vizează aspecte ce țin de modul de interpretare și apreciere a probelor de către instanțe de apel. Astfel se face trimitere la probatoriul administrat la instanța de fond pentru a sublinia că decizia dată în apel este "nelegală"; sub aspectul interpretării clauzelor contractuale și implicit a interpretării excepției de neexecutare a contractului invocată de pârâtă și interveniente în apărare.
Toate aceste motive de recurs nu sunt încadrabile în motive de nelegalitate a hotărârii atacate, deoarece tind la o soluție de analizare a probatoriului administrat la fond, într-un alt mod, recurentele combătând interpretările date probelor de către instanța de apel care a evocat fondul, având competențe și sub aspectul verificării netemeiniciei hotărârii judecătoriei. A proceda la schimbarea argumentelor instanței de apel dată excepției de neexecutare a contractului invocată de pârâtă și interveniente în apărare, echivalează cu reanalizarea probatoriului administrat și a apărărilor formulate, ceea ce reprezintă un control de netemeinicie a hotărârii, ori, recursul în temeiul art. 304 Cod procedură civilă reprezintă o cale de atac ce presupune exercitarea unui control de nelegalitate al hotărârii anterioare.
Cu privire la cererea de suspendare a judecății prezentului recurs până la soluționarea celor doua litigii aflate pe rolul Judecătoriei Pitești având ca obiect "ordonanță președințială"; și "constatare nulitate act adițional la contractul nr. 36/02.02.2011 pentru lipsa consimțământului reprezentantului R. la încheierea actului adițional și rezilierea unilaterală a contractului nr. 36/02.02.2011 ca urmare a notificării din 23.06.2012 și a actului adițional nr. 66/27.07.2012, instanța de recurs a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse în încheierea din 30.10.2014.
În legătura cu motivul de recurs invocat de recurenta pârâtă întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că, din expunerea criticilor deciziei atacate formulate de această recurentă, nu rezultă incidența acestui motiv de modificare a deciziei.
Niciuna din criticile formulate nu se încadrează în acest motiv de modificare, prin care legiuitorul a dorit să poată fi abordată în recurs încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de "modificare"; a deciziei prevăzut la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, privește situația în care, deși actul juridic dedus judecații este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanța îi schimbă natura, ori înțelesul. Dacă însă din probele administrate ar rezulta un dubiu asupra naturii juridice sau a conținutului actului juridic, interpretarea dată de judecător, constituie o chestiune de fapt, care nu poate fi criticată în recurs, conform art. 304 pct. 8, aceasta fiind și situația în speță, deoarece recurenta pârâtă încearcă să obțină o schimbare a stării de fapt reținute de instanța de apel, sub aspectul derulării prestațiilor dintre părți.
Pentru aceste considerente, recursul recurentei pârâte va fi respins.
Criticile recurentelor interveniente ce vin în susținerea intereselor recurentei pârâte și se fundamentează în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9, vizează, așa cum am arătat mai sus, aspecte de netemeinicie a deciziei din apel, făcând trimitere la probe și apărări invocate care să tindă a se reține sub alt aspect efectele contractului de prestări servicii nr. 36/2011 și calificarea acestor prestații. Nu se face trimitere la norma de drept încălcată de instanța de apel prin soluția pronunțată. În legătură cu situațiile în care este admisibilă invocarea anticipată a "exceptio non adimpleti contractus";, recurentele invocă temeiuri de drept străine de situația de drept dedusă judecații (ex. vânzarea internațională de mărfuri, contractul individual de muncă, contractul de închiriere, art. 1522 alin. 4 Noul cod civil neaplicabil în cauza raportată la legea aplicabilă la momentul încheierii contractului. Nu se poate reține, prin analogie cu normele de drept invocate, că există o încălcare a acestor dispozițiile legale prin pronunțarea deciziei din apel și prin dezlegarea dată în apel clauzelor contractuale, întinderii prestațiilor și calificarea acestora. E adevărat că nu există un text legal expres în reglementarea acestei excepții, însă, temeiul juridic al acesteia îl constituie interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic.
Susținerea recurentelor prin care se arată că instanța de apel a înlăturat greșit apărarea acestora privind excepția de neexecutare, calificând efectele contractului nr. 36/2011 prin lipsa simultaneității prestațiilor, cu toate ca părțile au negociat un contract sinalagmatic, nu este un motiv de aplicare a art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, ci vizează aspecte de analiză a stării de fapt așa cum a fost stabilită după susținerile părților și probele administrate, starea de fapt neputând fi schimbată în recurs, ci doar în căi de atac devolutive. Pe de altă parte se observă că instanța de apel nu a nesocotit caracterul sinalagmatic al contractului, ci, în funcție de clauzele contractuale a stabilit că părțile neconvenind un termen pentru executarea uneia dintre obligațiile reciproce, au renunțat la simultaneitatea de executare a obligațiilor.
În legătura cu evaluarea raționamentului instanței de apel față de "recalificarea rezilierii unilaterale drept denunțare a contractului pentru absența simultaneității obligațiilor contractuale";, instanța de recurs apreciază critica nefondată raportat la considerentele instanței de apel. Tribunalul a reținut că notificarea nr.62/23.06.2012 reprezintă o denunțare unilaterală care pentru a-și produce efectele trebuia să respecte termenul de preaviz. Termenul de "denunțare"; este folosit chiar de emitenta notificării - filele 192-194 dosar. Bineînțeles că instanța de apel nu a analizat susținerile părților doar după denumirea formală a actului juridic, ci a făcut trimitere și la texul în care acestea aveau reglementare în contractul dintre părți cu nr. 36/2011. Astfel, în mod corect instanța în interpretarea notificării din data de 23.06.2012 face trimitere la prevederile art. 22 litera b din contractul nr. 36/2011, care reglementează posibilitatea de "reziliere unilaterală"; a contractului cu un preaviz de 180 de zile.
În ceea ce privește susținerea recurentei pârâte privitoare la producerea unei pagube în patrimoniul acesteia care trebuie acoperită în temeiul art. 3 pct.1 teza finală din contractul de prestări servicii nr. 36/2011, se constată că, pârâta putea formula cerere reconvențională în cauză în acest sens. În lipsa unei cereri în pretenții, instanța de recurs nu poate folosi argumentele acesteia ce susțin un eventual prejudiciu cauzat prin executarea culpabilă a obligațiilor contractuale sau neexecutarea acestora, în scopul modificării deciziei și sentinței și respingerii cererii reclamantei ce are ca obiect plata serviciilor de pază în perioada cât contractul nr. 36/2011 încă mai era în vigoare.
În ceea ce privește executarea serviciilor silvice, starea de fapt reținută la fond și păstrată în apel nu se poate schimba fiind rezultatul aprecierii probatoriului administrat. Au existat deja plăti efectuate de către pârâtă până în luna iulie 2012, ceea ce denotă că părțile își cunoșteau obligațiile contractuale, efectuând prestări chiar și după încheierea actului adițional criticat de recurente sub aspectul existenței unei "înțelegeri frauduloase";, fără însă a se dovedi vreun caz de nulitate a acestuia pe cale de excepție în prezenta cauză.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge recursurile formulate atât de recurenta pârâtă cât și de recurentele interveniente.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 277 Cod procedură civilă instanța va obliga recurentele să plătească în solidar intimatei reclamante suma de 2480 lei cheltuieli de judecată conform facturii fila 84 recurs reprezentând onorariu avocat.
| ← Acordarea de despăgubiri în favoarea chiriaşilor la nivelul... | Viciu de consimţământ – motiv de anulare decizie de... → |
|---|
