Aplicarea principiului „specialia generalibus derogant Act normativ cu caracter special raportat la O.G. nr.2/2001 .

Potrivit dispoziţiilor art.148 din O,U,G, nr.194/2002, „în toate plângerile şi cererile adresate instanţelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgentă, în care Oficiul Român pentru Imigrări este parte, participarea procurorului este obligatorie". De asemenea, conform dispoziţiilor art.137 alin.1 din acelaşi act normativ, „prevederile prezentei ordonanţe de urgentă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor". 
Aşadar, potrivit principiului „specialia generalibus deroganf, O.U.G. nr.194/2002 devine act normativ cu caracter special faţă de O.G. nr.2/2001 în ceea ce priveşte regimul contravenţiilor, atât din punct de vedere al tratamentului contravenienţilor, cât şi din punct de vedere procedural, astfel încât instanţa de fond era obligată să dispună citarea procurorului, în vederea asigurării prezenţei acestuia la şedinţa de judecată.
Ignorarea acestei cerinţe legale imperative atrage incidenţa în speţă a dispoziţiilor art.304 pct.1 C.pr.pen., instanţa de fond nefiind alcătuită conform dispoziţiilor legale, impunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. 

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.11275/211/2011

DECIZIE NR.458/R/18.04.2012
Şedinţa publică din 18 aprilie 2012
Completul compus din : PREŞEDINTE :
Judecător : Judecător : Grefier :

 

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat în cauză de către recurentul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Cluj, împotriva sentinţei civile nr.11023 din 24.06.2011, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.11275/211/2011, în contradictoriu cu intimatul M F B, având ca obiect anularea procesului verbal de contravenţie.
La dezbaterea cauzei a participat reprezentantul Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, doamna procuror R-M R.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, în temeiul art.159 ind.1 al.4 C.pr.civ., tribunalul procedează la verificarea din oficiu a competenţei stabilind că este competentă general, material şi teritorial să judece prezenta cauză, rap.la art. 2 pct.3 C.pr.civ.
Instanţa constată că recursul a fost depus în termen, a fost motivat şi comunicat în termen iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Faţă de
aceste aspecte, instanţa acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită instanţei admiterea recursului, casarea sentinţei de fond ca nelegală, cu consecinţa trimiterii cauzei la instanţa de fond spre rejudecare avându-se în vedere lipsa procurorului de la dezbaterea pe fond a cauzei.


T R I B U N A L U L


Prin sentinţa civilă nr.11023 din 24.06.2011, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr.11275/211/2011, a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul M F B, cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand, nr.11, ap.5, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI CLUJ, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Alexandru Vaida Voievod, nr.53-55, jud.Cluj.

A fost redus cuantumul amenzii contravenţionale aplicate petentului prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria S nr.
0051476/02.04.2011, de la 500 lei la 100 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele : Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la
data de 19.04.2011 sub numărul 11275/211/2011, petentul M F B a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria S nr. 0051476 încheiat la data de 02.04.2011 de către Oficiul Roman pentru Imigranţi.
Expunând situaţia de fapt, petentul a arătat că, solicitându-i actele de identitate, organele de poliţie l-au abordat într-un mod foarte agresiv şi jignitor.
Cu toate acestea, petentul a arătat că, speriat fiind, s-a conformat şi a prezentat toate documentele, fiind apoi determinat să semneze o serie de documente. A arătat că nu a ştiut ce a semnat întrucât nu ştia limba română, aflând ulterior de la colegi că a primit o amendă.
S-a arătat că procesul verbal contestat este nelegal întrucât avea toate actele asupra sa, dar şi că nu i s-a explicat, în limba engleză, în prezenţa unui translator autorizat, pentru ce este sancţionat. A arătat că toată conversaţia s-a purtat prin
semne şi câteva cuvinte vagi în limba engleză iar declaraţia potrivit căreia recunoaşte fapta nu îi aparţine. De asemenea, s-a arătat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa unui martor, în condiţiile în care prezenţa acestuia era obligatorie.
În drept au fost invocate prevederile O.U.G. nr.195/2002, republicată, privind circulaţia pe drumurile publice, ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, precum şi dispoziţiile legale conform cărora orice cetăţean străin are dreptul la un translator atunci când este audiat de către un organ al Statului Român.
În probaţiune a fost ataşat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea plângerii formulate, cu consecinţa menţinerii procesului verbal
contestat ca fiind legal şi temeinic încheiat.
În apărare, intimatul a arătat că în data de 02.04.2011, în cadrul unor activităţi pe linie de ordine publică efectuate în cooperare cu Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Cluj, petentul a fost solicitat pentru controlul documentelor, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu avea asupra sa nici un act de identitate. Drept urmare, acesta a fost condus la sediul Serviciului pentru
imigrări unde a fost identificat, i s-a explicat situaţia de ilegalitate în care se află şi a fost sancţionat pentru că, cetăţean străin fiind, nu avea asupra sa permisul de şedere în România. S-a arătat că obligaţia străinilor de a avea asupra lor, în permanenţă, permisul de şedere în România, ce constituie actul de identitate eliberat de statul român şi expresia materială a rezidenţei în România, asigură posibilitatea organelor de ordine publică de a exercita efectiv controlul străinilor,
prerogativă de maximă importanţă atât din perspectiva străinilor cât şi din cea a autorităţilor publice. Astfel, s-a arătat că străinii nu se pot simţi umiliţi pentru

simplul motiv că un organ al statului îşi manifestă autoritatea, ci, eventual, doar pentru modalitatea în care aceasta a fost în mod concret exercitată.
În ceea ce priveşte procesul verbal contestat, intimatul a arătat că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond, fiind astfel legal şi temeinic încheiat. S-a arătat că legea nu prevede obligativitatea utilizării
unui interpret şi, în plus, s-a mai arătat că petentul se află în România încă din anul 2009 iar discuţiile de la sediul Serviciului pentru Imigrări s-au desfăşurat în limba română, la un nivel suficient care să îi permită petentului înţelegerea situaţiei sale, inclusiv din punct de vedere juridic. Aceleaşi susţineri cu privire la obligativitatea prezenţei unui martor la încheierea procesului verbal contestat au fost făcute de către intimat.
Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar şi, analizându-le, reţine că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria S nr. 0051476/02.04.2011, petentul M F B, domiciliat în Camerun, a fost sancţionat potrivit art. 108 alin. 2 din OUG nr. 194/2002, republicată, cu amendă contravenţională în cuantum de 500 lei, reţinându-se că a fost depistat pe B-dul Eroilor fără documente de identitate asupra sa.
În ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal contestat, instanţa a reţinut
că la momentul încheierii acestuia au fost respectate prevederile art. 16 şi 17 din
OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Afirmaţiile petentului cu privire la legalitatea procesului verbal contestat sunt nesusţinute. Astfel, nici o dispoziţie legală nu prevede obligativitatea asigurării unui translator autorizat sau a unui martor în situaţiile ca cea din prezenta speţă. Instanţa constată că susţinerile părţilor cu privire la circumstanţele
sancţionării petentului sunt total diferite, petentul susţinând că nu cunoaşte limba română, pe când intimatul a arătat că discuţiile s-au purtat în limba română la un nivel care asigura înţelegerea de către petent a celor petrecute. Instanţa apreciază că afirmaţiile petentului nu sunt totuşi lipsite de orice relevanţă în cauză, însă, dat fiind că acesta nu a produs nici un minim de dovadă în sensul că nu cunoaşte limba română, deşi avea această posibilitate efectivă şi a fost asistat de un apărător ales, afirmaţiile sale ce ţin de circumstanţă au rămas nesusţinute pe
tărâm probator, simplul fapt al unei naţionalităţi străine nefiind suficient în acest sens.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal contestat, instanţa a constatat că potrivit art. 108 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2004 privind regimul străinilor în România titularul permisului de şedere are obligaţia de a avea în permanenţă asupra sa documentul, de a nu-l înstrăina şi de
a-l prezenta organelor autorităţilor competente ori de câte ori i se solicită aceasta, iar potrivit art. 134 pct. 11 din acelaşi act normativ, constituie contravenţie nerespectarea obligaţiei ce revine străinului cu privire la permisul de şedere, prevăzută la art. 108 alin. (2), respectiv cu privire la cartea de rezidenţă, prevăzută la art. 116 alin. (4), precum şi neprezentarea documentelor de călătorie, în cazul străinilor aflaţi în România în baza unei vize sau în temeiul unor
convenţii internaţionale sau acte normative prin care se desfiinţează unilateral regimul de vize.

Raportat la aceste prevederi legale, procesul verbal contestat apare ca fiind legal şi temeinic încheiat. Instanţa a constatat că fapta a fost constatată de către un agent al statului, în mod direct şi nemijlocit. În aceste circumstanţe, actul sancţionator se bucură de prezumţia veridicităţii celor reţinute.
Deşi petentul susţine că la momentul efectuării controlului avea asupra sa
toate documentele solicitate, nu a produs nici un minim de dovadă în acest sens şi nici nu a prezentat, în mod verosimil, o eventuală dificultate în acest sens. În acest circumstanţe, instanţa a reţinut cele menţionate în procesul verbal contestat, respectiv faptul că, la momentul controlului, petentul nu avea asupra sa permisul de şedere în România, potrivit reglementărilor conţinute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2004 privind regimul străinilor în România.
Aşadar, în mod corect s-a reţinut prin procesul verbal săvârşirea de către petent a contravenţie de mai sus.
În ceea ce priveşte temeinicia sancţiunii aplicate, instanţa a reţinut că, potrivit art. 21 al. 3 din O.G. 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea
produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În raport cu aceste prevederi legale se apreciază că sancţiunea aplicată
petentului este netemeinică.
Instanţa a constatat că potrivit art. 135 lit. a din acelaşi act normativ, contravenţia pentru care a fost sancţionat petentul se sancţionează cu amendă de
la 100 la 500 lei, iar petentului i-a fost aplicată sancţiunea maximă, fără însă ca din cele menţionate în procesul verbal contestat să rezulte vreo împrejurare de natură să justifice aceasta. Pe de altă parte însă, nici petentul nu a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, susţinerile sale fiind în sensul netemeiniciei şi a nelegalităţii procesului verbal.
În raport de acestea, instanţa a constatat ca fapta nu a fost suficient descrisă
în raport de sancţiunea efectiv aplicată, deşi agentul constatator avea această
obligaţie, raţiunea acesteia fiind de a asigura posibilitatea verificării respectării prevederilor art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Astfel, apreciind că această neregularitate poate fi totuşi remediată prin reindividualizarea sancţiunii aplicate, a redus sancţiunea aplicată, de la 500 lei, maximul prevăzut de lege, la 100 lei, minimul prevăzut de lege.
Pentru aceste considerente, instanţa a admis în parte plângerea formulată
de petent cu consecinţa menţinerii procesului verbal contestat, dar a reducerii sancţiunii amenzii aplicate, de la suma de 500 lei, la suma de 100 lei.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs, în termenul legal, petentul recurent Oficiul Român Pentru Imigrări – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Cluj, care a solicitat, în principal, admiterea recursului şi asigurarea respectării prevederilor legale speciale referitoare la participarea obligatorie a
procurorului la şedinţa de judecată, prevăzută expres de dispoziţiile art.148 din
O.U.G. nr.194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar modificarea sentinţei atacate în sensul eliminării din dispozitivul acesteia a menţiunii referitoare la reducerea cuantumului amenzii contravenţionale reţinută în sarcina intimatului-reclamant.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor
şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Potrivit dispoziţiilor art.148 din O,U,G, nr.194/2002, „în toate plângerile şi cererile adresate instanţelor în temeiul prezentei ordonanţe de urgentă, în care Oficiul Român pentru Imigrări este parte, participarea procurorului este
obligatorie”. De asemenea, conform dispoziţiilor art.137 alin.1 din acelaşi act normativ, „prevederile prezentei ordonanţe de urgentă se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor”.
Aşadar, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, O.U.G. nr.194/2002 devine act normativ cu caracter special faţă de O.G. nr.2/2001 în ceea ce priveşte regimul contravenţiilor, atât din punct de vedere al tratamentului
contravenienţilor, cât şi din punct de vedere procedural, astfel încât instanţa de fond era obligată să dispună citarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în vederea asigurării prezenţei procurorului la şedinţa de judecată.
Ignorarea acestei cerinţe legale imperative, atrage incidenţa în speţă a dispoziţiilor art.304 pct.1 C.pr.pen., instanţa de fond nefiind alcătuită conform
dispoziţiilor legale, impunându-se astfel casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru asigurarea respectării dispoziţiilor legale sus- menţionate.
Faţă de cele menţionate mai sus, în baza art.312 alin.1, 2, 3 şi 5 C.pr.civ. rap. la art.304 pct.1 C.pr.civ., tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurentul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Cluj, împotriva sentinţei civile nr.11023 din 24.05.2011 pronunţată în
dosarul nr.11275/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va casa în tot şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond – Judecătoria Cluj-Napoca.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :

 

Admite recursul declarat de recurentul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Cluj, cu sediul în Cluj- Napoca, str.Vaida Voevod (Complexul Iulius Mall), nr.51-53, jud. Cluj, împotriva sentinţei civile nr.11023 din 24.05.2011 pronunţată în dosarul

nr.11275/211/2011 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în tot şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond – Judecătoria Cluj- Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 12.04.2012.

 

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Aplicarea principiului „specialia generalibus derogant Act normativ cu caracter special raportat la O.G. nr.2/2001 .