Casare cu trimitere.Nemotivarea hotararii.

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Hotărârea primei instanţe este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea raţiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluţiile dispuse în cauză, atât cu privire la excepţiile formulate de contestatoare, cât şi în ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare. Ori, hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei. 
În speţă, instanţa de fond s-a rezumat la a arăta că intimata are calitate şi interes pentru a promova executarea silită împotriva contestatoarei, respectiv că în dosarul. execuţional se află depuse deciziile de impunere în temeiul cărora se efectuează executarea silită, fără a analiza în vreun fel şi înlătura motivat apărările formulate de contestatoare, apărări care privesc atât excepţiile invocate, cât şi fondul contestaţiei la executare.
În aceste condiţii, soluţia adoptată de prima instanţă nu cuprinde motivele pe care se sprijină (fiind astfel încălcate dispoziţiile art.304 pct.7 C.proc.civ), prin hotărârea atacată nefiind astfel soluţionat fondul cauzei.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ
SECŢIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.
DECIZIA CIVILĂ Şedinţa publică din
Completul compus din :
PREŞEDINTE : Judecător : Judecător :
Grefier :


S-a luat spre examinare contestatia formulată de contestator împotriva sentinţei civile nr. a Judecătoriei Cluj-Napoca, privind şi pe intimata CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A JUDEŢULUI CLUJ, având ca obiect contestaţie la executare .
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat şi reprezentanta intimatei consilier juridic
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care tribunalul potrivit art.159 alin.4 Cod procedură civilă îşi verifică competenţa şi stabileşte că este competent să soluţioneze prezenta cauză potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Faţă de împrejurarea că nu s-au formulat cereri şi nu s-au ridicat excepţii, tribunalul acordă cuvântul părţilor în dezbaterea judiciară a cauzei.
Recurenta solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinţei civile
atacate şi rejudecând cauza pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună
admiterea contestaţiei formulate ca legale şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Arată că prezenta speţă este mai deosebită deoarece situaţia în care se află este una atipică, având în vedere că aparţine de C.A.S. al Baroului Cluj. Consideră că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinică şi nelegală întrucât intimata CAS Cluj nu are nici interes nici calitate procesuală
activă, iar hotărârea primei instanţe nici măcar nu a fost motivată sub acest aspect.
Arată că nu a avut niciodată calitate de asigurat al C.A.S. Cluj şi nici nu şi-a exprimat acordul sau intenţia de a deveni asigurat la C.A.S. Cluj, ci dimpotrivă i-a notificat pe aceştia arătând că figurează cu contract de asigurare la O.P.S.N.A.J. Bucureşti, având în vedere că este soţie de magistrat militar.
Arată că prin Legea nr.95/2006 se introduce principiul universalităţii, fără
a afecta principiul liberei alegeri a sistemului de asigurare dorit, ca o componentă a principiului liberei alegeri în general, or în condiţiile în care poate să aleagă în mod liber sistemul de asigurare la care să contribuie, apare ca nemotivată hotărârea primei instanţe.
Raportat la principiul universalităţii Caselor de Sănătate, libera alegere a uneia dintre cele trei Case de Sănătate, respectiv C.A.S., O.P.S.N.A.J. şi C.A.S.
din cadrul Ministerului Turismului, revine persoanei.

Arată că din anul 2003 s-a depus o cerere la O.P.S.N.A.J. Bucureşti privind afilierea la această Casă. Arată că nu a plătit şi nici nu a cerut acte. Acel dosar execuţional porneşte de la somaţia pe care a primit-o şi pe care a atacat-o în termenul legal la prima instanţă.
Consideră că CAS CLUJ nu are acest drept de a porni execuţia acelor sume pur şi simplu, astfel că solicită admiterea recursului formulat, casarea
sentinţei civile atacate, apreciind că aceasta este nelegală şi netemeinică şi rejudecând cauza pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună anularea actelor făcute, cu cheltuieli de judecată, atât la fond cât şi în recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului formulat ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile pronunţate în cauză, apreciind că aceasta este legală şi temeinică sub toate aspectele sale.
Solicită a se avea în vedere prevederile art.216 din Legea nr.95/2006 unde
se arată că în cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate fondului de către persoane fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile O.G. nr.92/2003.
Astfel că CAS este abilitată să i-a măsuri de executare silită în vederea încasării sumelor datorate la FNUASS de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea se face de către ANAF.
Cererea depuse de către recurenta la OPSNAJ Bucureşti nu are nici o legătură cu debitele restante, astfel că solicită respingerea recursului formulat ca nefondat.


T R I B U N A L U L


Prin sentinţa civilă nr.17176/2011 pronunţată în dosar nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de contestatoarea, cu sediul procesual ales în contradictoriu cu intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, str. Constanţa, nr. 5, jud. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele : La data de 06.06.2011 sub nr., contestatoarea, în contradictoriu cu
intimata Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj, a formulat contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. şi a somaţiei nr. ambele emise de intimată, în dosarul execuţional nr., precum şi a executării silite făcând obiectul acestui dosar execuţional. Contestatoarea a solicitat instanţei anularea titlului
executoriu nr. emis de intimată ca fiind nelegal şi netemeinic, a somaţiei nr. emisă de intimată ca fiind nelegală şi netemeinică; anularea executării silite, precum şi suspendarea executării silite (la termenul din data de contestatoarea a arătat că nu îşi mai susţine cererea de suspendare a executării silite).
În motivarea cererii contestatoarea a arătat că prin somaţia menţionată i s- a adus la cunoştinţă faptul că figurează în evidenţele pârâtei cu sume de plată în
cuantum total de 72.315 lei defalcat după cum urmează: 42407 lei contribuţie

FNUASS conform Legii nr. 95/2006, suma de 23.555 lei dobânzi de întârziere, suma de 6.353 lei penalităţi. Împreună cu somaţia i s-a comunicat şi titlul executoriu a cărui anulare se cere. Petenta a arătat că executarea silită este afectată de următoarele vicii: pârâta nu are calitatea procesuală activă şi este lipsită de interes în promovarea procedurii executării silite împotriva sa. Petenta a arătat în acest sens că nu are calitatea de asigurat al pârâtei şi chiar a notificat- o, arătând că are intenţia să fie asigurată la o altă casă de asigurări de sănătate. Prin urmare a arătat petenta, nici în ipoteza în care s-ar reţine că ea datorează contribuţii FNUASS în temeiul Legii nr. 95/2006, intimata nu are niciun interes în demararea executării silite, iar în lipsa unui contract de asigurare, aceasta nu are calitatea de a le calcula şi de a le percepe. Petenta a arătat că ea a ales casa asigurărilor de sănătate a apărării ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti (OPSNAJ), în conformitate cu prevederile art. 218 alin.
2 din Legea nr. 95/2006, şi a încheiat în acest sens contractul de asigurare nr.. Petenta a mai arătat că în speţă s-a procedat la declanşarea procedurii executării silite în vederea recuperării unei creanţe financiar bugetare, constând atât în contribuţie la fondul FNUASS, cât şi în dobânzi şi penalităţi de întârziere fără a fi întocmite titluri executorii pentru fiecare creanţă. În susţinerea obligativităţii emiterii unui titlu de creanţă contestatoarea a invocat prevederile art. 259 alin. 4 din Legea nr. 95/2006, art. 141 C. pr. fisc., art. 144 din OUG nr. 92/2003, art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 coroborat cu disp. art. 87 din OG nr. 92/2003, art. 67 din OG nr. 92/2003. În plus petenta a arătat că actele emise de intimată încalcă prevederile art. 141/1 şi ale 43 alin. 2 din OG nr. 92/2003 astfel că nu întrunesc cerinţele legii pentru a se constitui ca titlu de creanţă, respectiv titlu executoriu, întrucât în cuprinsul acestora nu se regăsesc: indicarea tuturor creanţelor principale şi accesorii şi scadenţa acestora, modul de stabilire al acestei creanţe şi temeiul de drept, perioada de timp pe care au fost calculate, indicarea posibilităţii de contestare a actului, indicarea termenului în care poate să fie contestat.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 31.10.2011 intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în perioada 24-25.03.2011, cu ocazia
controlului efectuat de CAS Cluj s-a constatat că în perioada 2007-2011 contestatoarea a realizat venituri impozabile din activităţi independente, iar aferent acestor venituri nu a declarat şi nu a virat contribuţia datorată conform legii la FNUASS. Deşi potrivit art. 208 alin. 3 lit. e al Legii nr. 95/2006 respectiv art. 1 alin. 2 lit. d al OUG nr.150/31.10.2002 abrogată prin art. 317 din Legea nr. 95/2006, participarea la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate este obligatorie, contestatoarea nu a declarat şi nu a plătit contribuţia
datorată în perioada mai sus precizată. Contestatoarea nu se include în categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei. Contestatoarea avea şi are şi în prezent obligaţia de a depune „declaraţie privind obligaţiile de constituire şi de plată la Fondul Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorate de alte persoane decât cele care desfăşoară activitate în baza unui contract individual de muncă”. Deoarece contestatoarea a ignorat aceste
prevederi legale, CAS Cluj în temeiul protocolului încheiat de către CNAS şi

ANAF cu nr. 5282/26.10.2007 şi a prevederilor art. 35 alin. 1 teza a doua din ordinul nr. 617/2007 care arată că Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, a emis decizii de impunere din oficiu pentru a stabili contribuţia de legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă. În consecinţă, arată intimata debitele contestatoarei sunt stabilite prin decizii de impunere emise de CAS Cluj, pentru întreaga perioadă de prescripţie
2007-2011. Intimata a mai arătat că potrivit din art. 216 al legii nr. 95/2006 rezultă că ea are calitate procesuală activă ca să procedeze la executarea silită în prezenta cauză. În plus intimata a mai arătat că plata contribuţiilor pentru asigurările sociale este obligatorie indiferent dacă în speţă contestatoarea a
beneficiat sau nu de un serviciu din partea asigurărilor. Intimata a mai arătat că din adresa cu nr. emisă de Casa OPSNAJ se precizează în mod explicit faptul că petenta nu figurează cu dosar în evidenţele acestei din urmă case şi nu a declarat niciun venit din profesii liberale.
Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa de fond a constatat că
acţiunea formulată de contestatoare este neîntemeiată pentru următoarele motive.
Contestatoarea a invocat faptul că intimata nu are calitate procesuală
activă şi nu are interes în promovarea executării silite. Trebuie menţionat în primul rând, că raportându-se la procedura executării silite aceste chestiuni reprezintă aspecte de fond ale acestei proceduri şi nu excepţii procesuale. În consecinţă, instanţa nu le va analiza şi nu se va pronunţa asupra acestora ca şi excepţii ci în cadrul analizei şi pronunţării asupra legalităţii executării silite.
Referitor la aceste aspecte, instanţa de fond a apreciat că intimata are calitate şi interes pentru a promova executarea silită împotriva contestatoare, întrucât acestea rezultă în mod direct din formularea art. 216 din Legea nr.
95/2006 conform căruia.
Trebuie subliniat în speţă că din contractul de asigurare depus la dosarul cauzei la fila 16 precum şi din adresa Casei de asigurări OPSNAJ rezultă că
petenta a încheiat acest contract în calitate de salariat al Baroului Cluj, ceea ce nu are niciun efect cu privire la obligaţiile privind veniturile realizate din profesii liberale.
Contestatoarea mai invocă lipsa unui titlu de creanţă, în temeiul căruia să se fi demarat executarea silită. Or, în dosarul execuţional se află depuse deciziile de impunere în temeiul cărora această se efectuează executarea silită.
În consecinţă, având în vedere că instanţa de fond a reţinut că argumentele
invocate de către contestatoare în susţinerea cererii sale sunt neîntemeiate şi că nu observă alte motive de ordine publică din care să rezulte nulitatea executării silite, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată în cauză, în temeiul art. 172-174 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs, în termenul legal, contestatoarea, care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art.304/1 rap. la art.304
pct.7, 8 şi 9 C.pr.civ., admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în

sensul admiterii contestaţiei la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate la judecarea pe fond a cauzei. În motivare, a arătat în esenţă, pe de o parte, că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiilor ridicate de contestatoare vizând lipsa calităţii procesuale pasive a Casei de Asigurări de Sănătate Judeţului Cluj, respectiv lipsa interesului acesteia în promovarea procedurii executării silite împotriva contestatoarei, din hotărârea atacată lipsind motivarea judecătorului raportat la aceste excepţii, iar pe de altă parte că lipseşte titlul executoriu în temeiul căruia să se fi putut demara executarea silită, respectiv un titlu de creanţă prin care să fie stabilită obligaţia fiscală a contestatoarei, conform dispoziţiilor art.144 din O.U.G. nr.92/2003.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a
fi expuse mai jos.
Astfel, hotărârea primei instanţe este nemotivată, neregăsindu-se în cuprinsul acesteia argumentarea raţiunii ce l-a determinat pe judecător să adopte soluţiile dispuse în cauză, atât cu privire la excepţiile formulate de contestatoarea, cât şi în ceea ce priveşte fondul contestaţiei la executare. Or, hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces
logic de analiză a probelor aflate la dosar în scopul aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei.
În plus, motivarea hotărârii judecătoreşti justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul părţilor de a fi convinse că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de acestea şi, pe de altă parte, prin dreptul părţilor de a cunoaşte oportunitatea promovării căii de atac.
În speţă, instanţa de fond s-a rezumat la a arăta că intimata are calitate şi interes pentru a promova executarea silită împotriva contestatoarei, respectiv că în dosarul execuţional se află depuse deciziile de impunere în temeiul cărora se efectuează executarea silită, fără a analiza în vreun fel şi înlătura motivat apărările formulate de contestatoare, apărări care privesc atât excepţiile invocate, cât şi fondul contestaţiei la executare.
Procedând în acest fel, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanţei de recurs de a controla hotărârea atacată.
În aceste condiţii, constatând că soluţia adoptată de prima instanţă nu cuprinde motivele pe care se sprijină (fiind astfel încălcate dispoziţiile art.304
pct.7 C.pr.civ), respectiv că, practic, prin hotărârea atacată nu a fost soluţionat fondul cauzei, în baza art.312 alin.3 şi 6 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurenta av., împotriva sentinţei civile nr.din pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o va casa în tot şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond – Judecătoria Cluj-Napoca (cu ocazia rejudecării prima instanţă urmând a se preocupa de remedierea deficienţelor şi
respectarea dispoziţiilor legale sus-menţionate).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMNELE LEGII
D E C I D E :


Admite recursul declarat de recurenta, cu sediul procesual ales împotriva sentinţei civile nr. in pronunţată în dosarul nr. al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o casează în tot şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond – Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 22.02.2012. 

← Casare cu trimitere.Nesolutionarea fondului.  Cheltuieli de judecata. Intelesul sintagmei „culpa procesuala”. →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Casare cu trimitere.Nemotivarea hotararii.