Arborarea steag adoptat numai prin hotărâre a consiliului local după intrarea în vigoare a Legii nr. 141/2015 privind arborarea de către unităţile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 193/R din data de 08.03.2016
Prima instanță a statuat, legal și temeinic, în sensul că acest drapel nu face parte din categoria celor permise a fi arborate de aceste acte normative - drapelul României sau al Consiliului Europei, cât și prin prisma prevederilor Legii nr. 141/1015 privind arborarea de către unitățile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
În mod corect, prima instanță a constatat că, în conformitate cu art. 1 și 3 din acest act normativ, proiectul de steag se aprobă prin HCL, însă actul autorității publice locale se comunică Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice care, după obținerea unor avize consultative, are abilitatea de a elabora un proiect de hotărâre de guvern de aprobare, care se supune spre aprobare Guvernului, în conformitate cu art. 2 din aceeași lege.
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 888/13.11.2015 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A.C.D.E. prin reprezentant D.T. împotriva pârâtului Primarul Municipiului T.S., acesta fiind obligat să îndepărteze steagul Municipiului T.S. din incinta Primăriei Municipiului T.S., precum și de pe fațada Primăriei Municipiului T.S. și din orice alt loc public, clădire sau fațadă aflate în proprietatea publică a Municipiului T.S..
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Primarul Municipiul T.S. a declarat recurs, în termenul legal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, recurentul a arătat că, în temeiul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 141/2015 privind arborarea de către unitățile administrativ teritoriale a steagurilor proprii, precum și a art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică și a art. 36 alin. 9, art. 45 alin. 1 și art. 115 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, Consiliul Local T.S. a adoptat H.C.L. nr. 59/2015 privind aprobarea modelului steagului municipiului T.S..
Prin urmare, în opinia recurentului, în mod greșit susține intimata reclamantă că nu există un temei legal pentru arborarea steagului, în municipiul T.S., cât timp art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 141/2015 permit arborarea și folosirea steagurilor proprii de către unitățile administrativ teritoriale. Recurentul a mai arătat că simbolurile comunităților locale nu sunt fundamentate numai prin legi, ci reprezintă chintesența idealurilor și aspirațiilor unei națiuni sau comunități etnice, gândirea comună a persoanelor care o alcătuiesc, simboluri care pot fi identificate în cadrul dicționarelor și studiilor de heraldică, vexilologie și sigilografie. În plus, a mai susținut că aprobarea prin hotărâre de guvern a steagului municipiului T.S. este în curs de desfășurare.
Referitor la steagul arborat în sala de ședințe a Primăriei Municipiului T.S., prezent în planșa foto depusă la dosarul cauzei de către intimata reclamantă, recurentul a arătat că acesta este un steag vechi, care este arborat de mai mult timp, steagul nou, reglementat de H.C.L. nefiind confecționat încă.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 (fila 23).
Intimata reclamantă A.C.D.E., prin întâmpinare formulată în condițiile art. XV alin. 3 coroborat cu art. XVII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 (fila 28), a invocat excepția netimbrării cererii de recurs iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca vădit lipsit de argumente juridice.
În justificarea acestei poziții procesuale, intimata a arătat că prin chiar cererea de recurs, recurentul pârât confirmă că steagul care face obiectul acțiunii de față nu a fost aprobat legal, raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 141/2015 și, prin urmare, nu poate fi utilizat chiar dacă reprezintă un simbol al comunității etnice locale. În opinia intimatei, steagul este nelegal deoarece are caracter discriminatoriu în raport cu cetățenii români din municipiul T.S. care nu fac parte din comunitatea etnică ce își impune simboluri locale pe criterii etnice.
Părțile nu au mai solicitat administrarea altor probe noi în recurs.
În ședința publică de astăzi, instanța de recurs a respins excepția netimbrării cererii de recurs, pentru considerentele arătate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Analizând recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului T.S., prin prisma dispozițiilor art. 488 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă invocă drept motiv principal de reformare a sentinței primei instanțe greșita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
Astfel, recurentul susține că acțiunea de arborare a steagului vizat de cererea de chemare în judecată este o acțiune legală, în conformitate cu prevederile Legii nr. 141/2015 și H.C.L. T.S. nr. 59/2015, dar această susținere este vădit nefondată.
Prin chiar cererea de recurs, recurentul susține că steagul arborat, vizat de cererea de chemare în judecată, este un steag vechi, care este arborat de mai mult timp și care reprezintă un simbol al comunității locale pe criterii etnice.
În aceste condiții, arborarea sa nu poate fi justificată prin raportare la dispozițiile H.C.L. T.S. nr. 59/2015, care reglementează un alt model, încă neconfecționat.
În plus, curtea constată că prima instanță a interpretat corect atât dispozițiile Legii nr. 75/1994 și ale H.G. nr. 1157/2001, statuând legal și temeinic în sensul că acest drapel nu face parte din categoria celor permise a fi arborate de aceste acte normative - drapelul României sau al Consiliului Europei, cât și prin prisma prevederilor Legii nr. 141/1015 privind arborarea de către unitățile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
În mod corect, prima instanță a constatat că, în conformitate cu art. 1 și 3 din acest act normativ, proiectul de steag se aprobă prin H.C.L., însă actul autorității publice locale se comunică Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice care, după obținerea unor avize consultative, are abilitatea de a elabora un proiect de hotărâre de guvern de aprobare, care se supune spre aprobare Guvernului, în conformitate cu art. 2 din aceeași lege.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că numai după aprobarea steagurilor prin hotărâre de Guvern, acestea pot fi arborate în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 141/1015 privind arborarea de către unitățile administrativ teritoriale a steagurilor proprii.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță, aspect recunoscut și prin cererea de recurs, că steagul aprobat prin H.C.L. T.S. nr. 59/2015 nu este adoptat prin hotărâre de Guvern.
Este incontestabil faptul că, în condițiile art. 6 din Constituție, statul român "recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase";, însă "măsurile de protecție luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității persoanelor aparținând minorităților naționale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate și de nediscriminare în raport cu ceilalți cetățeni români";.
Prin urmare, exprimarea acestei identități naționale nu poate avea loc în afara cadrului legal creat de autoritatea legislativă a statului, în aplicarea normelor de rang constituțional arătate anterior.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurentul¬¬ pârât Primarul Municipiul T.S. împotriva sentinței civile nr. 888/13.11.2015 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă.
| ← Decizie emisă de Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru... | Act administrativ asimilat. Refuz de restituire sume achitate cu... → |
|---|
