Procedura insolvenţei, Legea nr. 85/2006. Rectificare tabel preliminar potrivit art. 73-75 din Legea nr. 85/2006. Solicitare creditoare de includere a creanţei reprezentând valoarea terenului adus ca aport în natură.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 271/Ap din data de 24.02.2015
Procedura insolvenței, Legea nr. 85/2006. Rectificare tabel preliminar potrivit art. 73-75 din Legea nr. 85/2006. Solicitare creditoare de includere a creanței reprezentând valoarea terenului adus ca aport în natură. Aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind privatizarea societăților comerciale. Eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor neurmată de majorarea corespunzătoare a capitalului social al societății debitoare.
Prima instanță a reținut că cererea de creanță formulată de către creditoare nu cuprindea valoarea creanței cu care s-a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitorului, aceasta nu a fost însoțită de înscrisurile care să constate creanța contestatorului și dreptul de preferință al acestuia. Judecătorul sindic a constatat că prin cererea de creanță nu s-a arătat ce procedură de privatizare s-ar fi desfășurat în cadrul debitorului, cum se identifică terenurile despre care face vorbire și dacă pentru acestea s-a emis sau nu certificat de atestare a dreptului de proprietate, care ar fi valoarea acestor terenuri, cu cât s-ar fi impus majorarea capitalului social al debitorului și care ar fi numărul și valoarea acțiunilor care i s-ar fi cuvenit contestatorului, potrivit prevederilor legale evocate.
Apelul declarat de creditoare a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta a invocat ca temei al cererii sale dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 137/2002 privind privatizarea societăților comerciale, în conformitate cu care: "în cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natură al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căreia se vor emite acțiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituției publice implicate."; Potrivit art. 3 lit. g din O.U.G. nr. 88/1997 privind unele masuri pentru accelerarea reformelor economice " instituție publică înseamnă A.V.A.S. sau orice minister de resort, ori, după caz, o autoritate a administrației publice locale, care are atribuții de privatizare a unei societăți comerciale";.
Pentru ca această majorare de drept să producă efectele prevăzute de lege, respectiv pentru ca acțiunile noi să revină - tot de drept instituției publice - este necesar să se hotărască emiterea de noi acțiuni de către adunarea generala a acționarilor, ori ca instituția publică interesată să solicite oficiului registrului comerțului și/sau registrul independent privat înregistrarea majorării capitalului social, fără a solicita hotărârea adunării generale a acționarilor, potrivit art. 145 din H.G. nr. 577/2002. În speță, societatea debitoare nu a convocat adunarea acționarilor, nu a majorat capitalul social, nu a emis acțiuni suplimentare, iar instituția publică nu a solicitat înscrierea majorării de drept a capitalului social.
Conform art. 143 din H.G. nr. 577/2002 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 și a Legii nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizării ,,valoarea cu care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare."; În speță, valoarea terenului în litigiu a fost stabilită potrivit H.G. nr. 500/1994 la suma de 433.428.742 lei ROL adică 43.342 lei RON, însă apelanta nu a procedat la o reevaluare în condițiile art. 143 din H.G. nr. 577/2002 și nici nu a precizat valoarea creanței sale, încălcând dispozițiile art. 31 lit. a din Legea nr. 85/2006, astfel cum întemeiat a reținut judecătorul sindic.
În cauză s-a reținut greșit că societatea debitoare nu a obținut certificatului de atestare al dreptului de proprietate, acesta fiind emis la 4.07.2002. Emiterea certificatului nu a fost urmată de majorarea de capital prevăzută de art. 12 alin. 5 din Legea nr. 137/2002, astfel că apelanta nu a dobândit calitatea de acționar. Faptul că nici în prezent apelanta nu figurează ca acționar la societatea debitoare, astfel cum rezultă din Lista deținătorilor de instrumente financiare deținută de Depozitarul Central S.A., constituie un argument în plus în a conchide că aceasta nu poate pretinde drepturile conferite de art.133 lit. b din Legea nr. 85/2006. Sub acest aspect susținerile apelantei sunt corecte, dar nu sunt de natură a determina schimbarea hotărârii instanței de fond.
Natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate este aceea a unui act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, ce face dovada deplină a proprietății până la anulare. Obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate după încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni se încadrează în categoria operațiunilor post-privatizare, iar nemajorarea capitalului social oferea instituției publice cu atribuții de privatizare, dreptul de a solicita obligarea societății debitoare la efectuarea majorării de capital social, termenul de prescripție aplicabil fiind termenul general de trei ani, iar nu cel prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 care vizează operațiuni, acte sau drepturi în legătură cu privatizarea. Apelanta A.A.A.S. nu a formulat apărări legate de prescripția creanței sale, deși această excepție a fost invocată de lichidatorul judiciar în cuprinsul întâmpinării.
Bunurile constituite ca aport la o societate comercială sunt supuse regulilor speciale reglementate de Legea nr. 31/1990, iar potrivit art. 16 alin. 2 aporturile în natură se consideră vărsate (adică aparținând societății) prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare, astfel că asociatul care aportează proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun răspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzător față de cumpărător. Prin urmare, de la data obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a avut loc transferul proprietății asupra terenului în patrimoniul societății, iar dreptul de creanță constând în valoarea terenului adus ca aport în natură putea fi valorificat cel mult în termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începând să curgă de la data la care s-a produs transferul dreptului de proprietate, adică de la 4.07.2002. În consecință, reținând că dreptul de creanță constând în valoarea terenului nu a fost valorificat în termenul de 3 ani, rezultă că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că cererea apelantei nu întrunește condițiile prevăzute de art.31 lit. a din Legea nr. 85/2006, nefăcându-se dovada unei creanțe certe și exigibile.
În ceea ce privește situația juridică actuală a terenului ce face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, se constată că o suprafață de 4.965,14 mp a fost înstrăinată la sfârșitul anului 2010 către S.C. K. S.R.L., iar diferența de 8.254,13 mp a fost înstrăinată în anul 2004 către S.C. Q. S.R.L..
Proiectul de ordonanță inițiat de apelantă la 20.08.2014 privind completarea dispozițiilor H.G. nr. 577/2002 nu a fost adoptat de guvern, astfel că nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii.
În legătură cu omisiunea de a soluționa cererea de obligare a lichidatorului judiciar la efectuarea operațiunilor de majorare a capitalului social, susținerile apelantei urmează a fi înlăturate având în vedere că o cerere de înscriere la masa credală trebuie să vizeze doar cerințele prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006, ori solicitarea de a obliga lichidatorul judiciar să efectueze anumite demersuri nu îndeplinește condițiile legale menționate.
| ← Condiţiile de efectuare a controlului ulterior de către... | Salariul minim brut pe economie nu poate constitui temei de... → |
|---|
