RECTIFICARE CF . Jurisprudență Carte Funciară
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5811/2012 din data de 24.09.2013
RECTIFICARE CF -RESPINSĂ
Judecătoria B. - secția civilă, Sentința civilă nr. 5811/2012, pronunțată în dosarul nr. 257/190/2012
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin acțiunea civilă înregistrată la data de 11. 01. 2012 pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanta I..C.L a chemat în judecată pe pârâtul I.M.C., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 03. 02. 2001 la Primăria mun. B. , pe baza acordului dintre soți, să dispună ca autoritatea părintească cu privire la minorele I.A.G., născută la data de 02. 09. 2009 și I. M.C, născută la data de 14. 09. 2001 să fie exercitată în comun de ambii părinți, să stabilească domiciliul minorei I.M.C la tată și domiciliul minorei I.A.G. la mamă; să dispună ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "Păcurar";, cu compensarea cheltuielilor de judecată.
În drept, nu s-a invocat niciun temei legal.
În probațiune, s-au anexat acte de stare civilă.
Acțiunea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță și a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii și desfacerea căsătoriei prin divorț, sens în care a semnat acțiunea de divorț.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma textelor legale aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Din certificatul de căsătorie aflat în dosar, rezultă că petenții s-au căsătorit la data de 03. 02. 2001, iar căsătoria lor a fost înregistrată în registrul stării civile al Primăriei B. sub nr. 40/03. 02. 2001. Anterior căsătoriei, petenta a purtat numele de "P.";.
Potrivit prevederilor art. 374 al. 1 Cod civil, "divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat de către instanța de judecată indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie."; Al. 3 al aceluiași text legal instituie în sarcina instanței învestită cu soluționarea unei atare cereri obligația de a verifica consimțământul liber și neviciat al fiecărui soț.
De asemenea, conform articolului 6131 din Codul de procedură civilă, în cazul în care cererea de divorț se întemeiază pe acordul părților, ea va fi semnată de ambii soți, reiterându-se, în cadrul al. 2 al aceluiași articol, obligația verificării consimțământului soților.
Verificând îndeplinirea condițiilor cerute de lege, instanța reține că părțile au declarat că stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor art. 374 cod civil raportat la prevederile art. 6131 din codul de procedură civilă instanța, va admite cererea și va desface căsătoria dintre părți, prin divorț, în baza consimțământului soților.
În temeiul art. 383 alin. 3 din Codul civil, văzând și acordul părților în acest sens, va încuviința ca petenta să poarte pe viitor numele avut anterior căsătoriei, acela de "P.";.
În privința încredințării minorilor instanța reține că fiecare părinte are în grijă câte o minoră. De asemenea, având în vedere momentul introducerii acțiunii, respectiv după intrarea în vigoare a noului Cod civil, instanța constată că instituția juridică a încredințării minorului nu mai există, autoritatea părintească fiind cea care se impune a fi clarificată în cauză.
Asupra cererii privind exercitarea în comun a autorității părintești, instanța reține că, prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, aceasta a devenit regula, ambii părinți având atât drepturi, cât și obligații în privința copiilor lor minori.
Ancheta socială dispusă în cauză a relevat aspectul că minorele beneficiază de condiții de trai foarte bune, propunând ca autoritatea părintească să revină în comun ambilor părinți ai minorei, iar lucuința acesteia să fie stabilită la domiciliul mamei.
Astfel, în considerarea dispozițiilor art. 396 al. 1 și ale art. 397 Cod civil, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești în privința minorelor I.A.G., născută la data de 02. 09. 2009 și I.M.C, născută la data de 14. 09. 2001, să se facă în comun de către ambii părinți.
Totodată, prin prisma dispozițiile art. 400 al. 1 din Codul civil intrat în vigoare la data de 01. 10. 2011, precum și având în vedere acordul părților în acest sens, instanța va stabili domiciliul minorei I. M.C. la tată, în B. , cartier S., nr. 63, jud. B.-N și domiciliul minorei I.A.G la mamă, în B., str. V., nr. 35, jud. B.-N. În acest sens, pe lângă acordul părților, instanța a avut în vedere și cele declarate de către minora I.M.C cu ocazia audierii sale, aceasta exprimându-și dorința de a locui cu tatăl său.
De asemenea, se reține că potrivit art. 402 Cod civil, obligația de întreținere există între părinți și copii, iar descendentul, cât timp este minor, are drept la întreținere de la ambii părinți, oricare ar fi cauza nevoii în care se află. Obiectul acestei obligații de întreținere îl constituie mijloacele necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorului.
Dacă întreținerea este datorată de un părinte pentru un copil, aceasta se stabilește până la o pătrime din venitul său de muncă, iar pentru trei sau mai mulți copii, până la jumătate din venituri, astfel după cum rezultă din prevederile noului cod civil în cadrul art. 529 și urm.
În cauză, reclamanta și pârâtul nu sunt încadrați în muncă, aspect ce rezultă din adresa emisă de ITM B-N. În această situație, instanța apreciază că este incidentă prezumția simplă că reclamanta și pârâtul realizează venituri, pentru a se putea întreține, cel puțin egale cu venitul minim pe economie, situație ce impune stabilirea cuantumului pensiei de întreținere datorată de aceștia minorilor, în condițiile mijloacelor lor materiale.
În raport de această stare de fapt, în considerarea dispozițiilor art. 529 Cod civil coroborat cu art. 6131 al. 4 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâtul să achite lunar în favoarea minorei I.A.G., născută la data de 02. 09. 2009, începând cu data de 11. 01. 2012, data introducerii acțiunii și până la majoratul minorei, ori noi dispoziții, cu titlu de pensie de întreținere suma de 116,67 lei calculată la nivelul venitului minim pe economie astfel cum acesta a fost stabilit prin art. 1 din HG nr. 1225/2011 și reclamanta să achite lunar în favoarea minorei I..M.C., născută la data de 14. 09. 2001, începând cu data de 11.01.2012, data formulării acțiunii și până la majoratul minorei, ori noi dispoziții, cu titlu de pensie de întreținere suma de 116,67 lei calculată la nivelul venitului minim pe economie astfel cum acesta a fost stabilit prin art. 1 din HG nr. 1225/2011.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, precum și în respectul principiului disponibilității care guvernează procesul civil, cheltuieli de judecată nu vor fi acordate, acestea nefiind solicitate de către părți.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul că se dispunea ca reclamanta să păstreze numele de familie dobândit prin căsătorie.
În motivarea apelului s-a susținut că intimatul a fost de acord ca să păstreze numele de familie de Iosub. A solicitat și împărțirea bunurilor comune.
În drept nu s-a invocat nici o dispoziție legală.
Apelul declarat a fost legal timbrat.
Intimatul I.M.C nu a depus întâmpinare, însă a fost prezent în fața tribunalului și a declarat la termenele de judecată din 10 septembrie 2012 și 13 mai 2013 că nu este de acord ca reclamanta-apelantă să-i poarte numele de familie în continuare.
Analizând sentința atacată prin prisma și în limitele motivelor de apel invocate, tribunalul a constatat că nu există temeiuri care să atragă schimbarea sentinței atacate, motiv pentru care apelul promovat a fost respins ca nefondat.
| ← În cadrul executării silite, ca parte a procesului civil,... | RECTIFICARE CF . Jurisprudență Carte Funciară → |
|---|
