Contestație la executare. taxă de habitat. decizia de impunere

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 38 din data de 12.01.2017

Faptul că, în cazul în care un proprietar nu depune declarația de impunere, este luat în evidență din oficiu ca plătitor de taxă de habitat, nu scutește UAT de obligația de a emite decizia de impunere; urmare a neemiterii deciziei de impunere, contestatorul a fost privat de posibilitatea de a contesta creanța stabilită în sarcina sa conform art. 272 din noul cod de procedură fiscală; sunt incidente atât dispozițiile Vechiului Cod de procedură Fiscală, cât și pe cele ale noului Cod, în condițiile în care actele contestate sunt emise în condițiile noului cod, însă taxa de habitat privește și anul 2015,când era în vigoare Vechiul cod de procedură fiscală.

ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000038

Dosar nr. X/262/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr. 38

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2017

Instanța compusă din:

Președinte : CC

Judecător : CC

Grefier: CC

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta CC, cu sediul în com. CC, , jud. Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțată la data de 02.09.2016 de Judecătoria Moreni, în dosarul nr. X/262/2016, în contradictoriu cu intimatul-contestator CC, domiciliat în com. CC, , cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocatură "CC"; din CC , având ca obiect contestație la executare.

Cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru, în conformitate cu disp. art. 30 din OUG nr. 80/2013.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns avocat CC pentru intimatul contestator CC, lipsă fiind apelanta.

Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:

După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.

Tribunalul dispune rectificarea citativului, în sensul deconceptării intimatului Consiliul Local Comuna CC, având în vedere că prin încheierea pronunțată la data de 02.09.2016 de Judecătoria Moreni a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, după care, verificând din oficiu, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, competența generală, materială și teritorială, constată că este competent să soluționeze prezentul litigiu, conform art.95 pct.2 Cod procedură civilă.

Tribunalul pune în discuție estimarea duratei procesului.

Avocat CC pentru intimatul contestator CC estimează durata procesului la o zi.

Tribunalul, în conformitate cu art. 238 Cod de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei și de susținerile părții prezente, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen, care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.

În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente.

Avocat CC pentru intimatul contestator CC arată că nu mai are cereri de formulat și nici incidente de soluționat.

Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile, dând cuvântul părții în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.

Avocat CC pentru intimatul contestator CC solicită respingerea apelului și păstrarea încheierii instanței de fond ca temeinică și legală, arătând că apelanta nu a emis o decizie de impunere, așa cum prevede Codul de procedură fiscală, că decizia de calcul a obligațiilor fiscale nu a fost întocmită de apelantă și nici comunicată prin vreuna din modalitățile prevăzute în Codul fiscal, astfel că somația și titlul executoriu nu pot constitui titlu de creanță, că pentru orice obligație fiscală există obligația emiterii în prealabil a titlului de creanță ce constă într-un act administrativ fiscal care constată obligațiile fiscale ale contribuabilului și termenul de plată care poate fi contestat la organul emitent. De asemenea, invocă în apărare Decizia nr. XIV/2007 a ÎCCJ. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător, conform chitanței aflată la dosar.

Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față:

Prin încheierea de ședință din data de 02.09.2016, Judecătoria Moreni a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului CC și a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu CC, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a admis contestația la executare formulată de contestatorul CC în contradictoriu cu intimata CC, a anulat formele de executare întocmite de intimata CC, respectiv titlul executoriu 4084/06.04.2016 și somația nr. 4084/06.04.2016,luând act de renunțarea contestatorului la cererea de suspendare a executării silite.

Totodată, a admis cererea contestatorului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata CC să achite contestatorului suma de 565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător și taxa de timbru.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Moreni a reținut că, la data de 06.04.2016, CC a emis titlul executoriu nr. 4084 pe numele contestatorului din prezenta cauză pentru obligații fiscale constând în taxă protecție civilă și PSI și taxă de habitat scadentă la data de 31.12.2015 precum și taxa de habitat scadentă la data de 01.04.2016, toate în valoare totală de 961 lei. De asemenea, la data de 11.03.2016, CC a emis somația din dosarul de executare nr. 764 din 11.03.2016 pe numele contestatorului din prezenta cauză pentru suma de 961 lei.

Conform art. 226 din Noul Cod de procedură fiscală "(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30. (2) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";

De asemenea, potrivit art. 93 alin. 2 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală "Creanțele fiscale se stabilesc astfel:a) prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2); b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.";

Totodată, potrivit art. 141 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală "(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii";, iar conform art. 85 "(1) Impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:

a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);

b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.";

În speță, instanța a constatat că nu există o declarație de impunere iar organul fiscal local CC nu a emis o decizie de impunere așa cum reiese din susținerilor intimatei (fila 69).

Intimata a apreciat că nu este necesară emiterea deciziei de impunere, în lipsa declarației de impunere, având în vedere prevederile art. 8 din H.C.L. CC emisă în anul 2010, conform cărora "Luarea în evidență ca plătitori ai taxei de habitat, a titularului gospodăriei, se efectuează pe baza situației existente în cadrul Primăriei comunei CC iar modificarea situației inițiale a gospodăriei se face prin depunerea unei declarații de impunere, în termen de 30 zile de la apariția modificării.";

Această susținere este neîntemeiată, în condițiile în care hotărârea de care face vorbire intimata nu prevede faptul că în cazul taxei de habitat nu este necesară emiterea unei decizii de impunere și, astfel, prin această hotărâre nu se instituie o excepție de la prevederile art. 226 din noul Cod de procedură fiscală (art. 141 din ORDONANȚA nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală). Faptul că, în cazul în care un proprietar nu depune declarația de impunere, este luat în evidență din oficiu ca plătitor de taxă de habitat, nu scutește UAT de obligația de a emite decizia de impunere.

Ca urmare a neemiterii deciziei de impunere, contestatorul a fost privat de posibilitatea de a contesta creanța stabilită în sarcina sa conform art. 272 din noul cod de procedură fiscală (art. 209 din ORDONANȚA nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală). De asemenea, din cauza absenței deciziei de impunere, contestatorul nu a luat la cunoștință de tipul creanței fiscale, baza de impozitare, precum și cuantumul acesteia, pentru fiecare perioadă impozabilă, elemente care trebuiau să se regăsească în decizia de impunere.

Totodată, contrar susținerilor intimatei, contestatorul nu reclamă nelegalitatea hotărârilor consiliului local, ci doar contestă faptul că nu a fost emisă decizia de impunere pentru creanțele fiscale pentru care, ulterior, a fost emis titlul executoriu nr. 4084/06.04.2016 și somația.

Având în vedere faptul că nu au fost respectate dispozițiile art. 226 din Noul Cod de procedură fiscală (art. 141 din Ordonanța nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală), emiterea titlul executoriu nr. 4084/06.04.2016 și a somației din dosarul de executare nr. 764 din 11.03.2016 este nelegală.

Prin urmare, instanța a anulat titlul executoriu nr. 4084/06.04.2016 și somația din dosarul de executare nr. 764 din 11.03.2016.

Având în vedere soluția la care s-a ajuns, instanța nu a mai analizat celelalte argumente invocate de contestator, verificarea acestora fiind inutilă.

Ținând cont de soluția pronunțată, în baza art. 453 alin. C.p.c., instanța a obligat intimata CC să achite contestatorului suma de 565 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător și taxa de timbru.

Împotriva acestei soluții, la data de 17.10.2016, intimata CC a formulat cerere de apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de apel.

În motivare, apelanta-intimată arată că instanța de fond a anulat în mod eronat titlul executoriu nr. 4084/06.04.2016 și somația din dosarul de executare nr. 764/11.03.2016.

Susține că prin întâmpinarea depusă și din înscrisurile care probează starea de fapt și de drept a arătat că prin hotărâri ale consiliului local, s-a stabilit cuantumul taxei de habitat ,acesta fiind de 16 lei/luna/gospodărie. Conform H.C.L. CCnr. 43/2010 taxa de habitat se datorează de toți posesorii de locuință din comună. Pentru luarea în evidență ca plătitor al taxei de habitat, proprietarul imobilului depune declarația de impunere inițială, în termen de 30 de zile de la aprobarea cuantumului taxei, iar dacă un proprietar nu depune această declarație de impunere va fi luat în evidență și înregistrat din oficiu ca plătitor de taxă pe baza constatărilor efectuate de personalul de specialitate din cadrul primăriei.

Prin Legea 10/2006 s-a stabilit că serviciul de salubrizare a localităților se desfășoară sub coordonarea autorităților administrației publice locale,iar art.6 din Legea 101/2006 reglementează participarea la construirea unei asociații de dezvoltare intercomunitară,raporturile dintre operatorii serviciului de salubrizare și utilizatorii individuali desfășurându-se pe baze contractuale.

Totodată, contestatorul nu poate fi privit ca utilizator individual,în sensul art.24 alin 1 din Legea 101/2006, ci este utilizator al serviciului respectiv ca membru al comunității locale din care face parte, respectiv ca locuitor/deținător de imobil al comunei CC. Numai în cazul utilizatorilor individuali se poate pune problema ca relațiile juridice să fie stabilite pe baza contractului încheiat direct cu operatorul serviciului de salubrizare.

Trebuie observat că instanța de fond a analizat și aplicat în mod eronat prevederile legale, astfel că oscilează fără temei între Noul Cod de procedura fiscală, respectiv Ordonanța nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală. În motivare, instanța de fond, arata că potrivit art. 93 alin. (2) din Ordonanța nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală "(2) Creanțele fiscale se stabilesc astfel: prin declarație de impunere, în condițiile art. 95 alin. (4) și art. 102 alin. (2); prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri";.

Ori, din conținutul art. 93 alin. (2) din Ordonanța nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală se poate constata că acesta este altul decât cel menționat, în concluzie soluția fiind motivată pe un temei inexistent.

Mai susține că instanța nu a dat eficiență prevederilor art. 713 alin. (2). Ori, în aceste condiții, raportat la faptul că se atacă prin intermediul contestației la executare o taxă locală specială adoptată prin hotărâre a consiliului local, consideră că fondul dreptului cuprins în titlul executoriu trebuie tranșat pe calea contenciosului administrativ.

În concluzie, susține că instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor articolelor sus amintite, contestatorul înlăturând pe calea contestației la executare efectele de opozabilitate ale unui act supus exclusiv controlului instanței de contencios administrativ, în condițiile în care, așa cum a arătat, legalitatea instituirii și aplicării taxei de habitat poate fi verificată doar de instanță.

În drept, au fost invocate prevederile art. 480 din Codul de procedură civilă.

Apelanta-intimată a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Intimatul-contestator CC a formulat, la data de 31.10.2016, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca neîntemeiat, și păstrarea încheierii apelate ca temeinică și legală, precum și cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că, potrivit art. 85 (1) lit. b) din Cod de Procedura Fiscală vechi, impozitele, taxele, contribuțiile se stabilesc prin decizie emisa de organul competent, iar prin art. 86 si art. 87 din același cod este prevăzută forma și conținutul deciziei de impunere.

Este relevant că Primăria Comunei CC nu a emis o decizie de impunere privind taxa de habitat, iar in lipsa unei asemenea decizii de impunere, titlul executoriu nr.4084/06.04.2016 și somația nu au niciun suport legal, ceea ce nu poate produce efecte juridice, fiind emise cu încălcarea prevederilor reglementate de Codul de Procedura Fiscală și anume art. 95 si următoarele.

Primăria Comunei CC nu a emis o decizie de impunere privind taxa de habitat, trecând direct la executarea unui titlu executoriu și la emiterea unei somații, nesocotind Codul de Procedura Fiscală și normele de aplicare ale acestuia. Si Noul Cod de Procedura Fiscala, la art. 95, prevede obligația organului fiscal competent de emitere a deciziei de impunere privind creanțele fiscale.

În continuare, arată că CC a demarat, în mod nelegal, executarea silită prin titlul executoriu fără să emită în prealabil o decizie de impunere.

Potrivit art. 141 alin.(l) 1 din Codul de Procedură Fiscală vechi, "cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc în condițiile legii creanțe fiscale principale sau accesorii";. Conform dispozițiilor art. 107 alin. (l) din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează obligația de plata privind creanțele fiscale întocmite de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.

Constituie, conform legii, titlu de creanță, decizia de impunere emisă de organele competente. În lipsa unei decizii de impunere, titlul executoriu emis de Primăria Comunei CC, este lipsit de efecte juridice.

Mai precizează intimatul-contestator că nu beneficiază de serviciile de habitat, arde gunoiul rezultat din gospodărie, iar cenușa și alte reziduuri le folosește ca îngrășăminte pentru a cultiva cartofi și alte produse.

Mai arată că susținerile apelantei sunt neîntemeiate, în condițiile în care hotărârea de care face vorbire aceasta nu prevede faptul că în cazul taxei de habitat nu este necesara emiterea unei decizii de impunere în cazul în care nu există o declarație de impunere și astfel prin această hotărâre nu se instituie o excepție de la prevederile art. 226 din Noul Cod de Procedura Fiscală (art. 141 din Codul de Procedura Fiscală vechi).

În cazul în care un proprietar nu depune declarația de impunere și este luat în evidență din oficiu ca plătitor de taxe de habitat, nu scutește U.A.T. de obligația a emite decizia de impunere. Ca urmare a neemiterii deciziei de impunere intimatul-contestator a fost privat de posibilitatea de a contesta creanța stabilită în sarcina sa, conform art.272 din Codul de Procedura Fiscală.

De asemenea, din cauza absentei deciziei de impunere, intimatul-contestator nu a luat la cunoștință de tipul creanței fiscale, baza de impozitare precum si cuantumul acesteia pentru fiecare perioada impozabila, elemente care trebuiau să se regăsească în decizia de impunere. Concluzionând, emiterea titlului de executare și a somației din dosarul de executare sunt nelegale și instanța de fond a dispus anularea acestora în mod corect.

Includerea intimatului-contestator într-o obligație de care nu a avut parte este un act injust și deci în afara respectării drepturilor consacrate de legislație, Constituție și Codul Civil, acesta considerându-se utilizator individual conform art. 24 din Legea nr. 101/2006.

Decizia de calcul a obligațiilor fiscale nu a fost întocmită de CC și nici comunicată către intimatul-contestator prin vreuna din modalitățile prevăzute de Codul de procedură fiscală, astfel că somația și titlul executoriu nu pot constitui titluri de creanță.

Consideră că susținerea apelantei referitoare la necesitatea tranșării litigiului de instanța de contencios administrativ este greșită, prin raportare la prevederile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală și la decizia nr. 14/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii. De asemenea, potrivit art. 713 din Codul de procedură civilă, instanța competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Moreni.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art. 478-480 din Codul de procedură civilă.

Intimatul-contestator a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care anexat la întâmpinare decizia civilă nr. 1042/18.12.2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. X/283/2014.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta-intimată CC a solicitat, în esență, respingerea apărărilor intimatului-contestator, cu consecința admiterii apelului, respectiv schimbarea în tot a încheierii apelate, iar pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă, reluând susținerile din cererea de apel.

Examinând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:

Invocarea de către apelantă a Hotărârii Consiliului Local cu nr.43/2010 prin care s-a aprobat taxa de habitat, care se datorează de toți posesorii de locuințe situate pe teritoriul comunei CC, procedura de stabilire și încasare a taxei fiind stabilită prin anexa la hotărâre, art. 8, conform căruia "Luarea în evidență ca plătitori ai taxei de habitat, a titularului gospodăriei, se efectuează pe baza situației existente în cadrul Primăriei comunei CC iar modificarea situației inițiale a gospodăriei se face prin depunerea unei declarații de impunere, în termen de 30 zile de la apariția modificării"; nu are relevanță , în condițiile în care hotărârea de care face vorbire aceasta nu prevede faptul că în cazul taxei de habitat nu este necesară emiterea unei decizii de impunere și, astfel, prin această hotărâre nu se instituie o excepție de la prevederile art. 226 din noul Cod de procedură fiscală.

Conform art. 226 din Noul Cod de procedură fiscală "(1) Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30. (2) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și aCCesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";

a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4);

b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.";

(art. 141 din ORDONANȚA nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală).

Tribunalul mai reține și faptul că , urmare a neemiterii deciziei de impunere, contestatorul a fost privat de posibilitatea de a contesta creanța stabilită în sarcina sa conform art. 272 din noul cod de procedură fiscală (art. 209 din ORDONANȚA nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală,în condițiile în care acesta a avut obiecții cu privire la taxa stabilită în sarcina sa,arătând că nu a primit tomberon și nu beneficiază de serviciile de salubritate ,prin cererea depusă la primărie și înregistrată sub nr.2900/15.03.2016.

Tribunalul apreciază că instanța de fond a invocat în paralel,în mod corect, atât dispozițiile Vechiului Cod de procedură Fiscală,cât și pe cele ale noului Cod , față de faptul că noul cod a intrat in vigoare la 01.01.2016,actele contestate ,respectiv titlul executoriu și somația sunt emise în condițiile noului cod,după cum reiese și din cuprinsul acestora cu referire la termenele de contestare,insă taxa de habitat privește și anul 2015,când era în vigoare Vechiul cod de procedură fiscală.

Nu se privește ca fondat nici motivul de apel referitor la dispozițiile Legii nr. 101/2006, privind serviciile de salubrizare a localităților, care la art 6 alin(3)prevede că:";Unitățile administrativ-teritoriale pot forma asociații de dezvoltare intercomunitară, în condițiile stabilite de Legea nr. 51/2006, republicată, în vederea înființării, organizării și exploatării în interes comun a serviciului de salubrizare sau pentru realizarea unor obiective de investiții comune, specifice infrastructurii acestui serviciu. Asociațiile de dezvoltare intercomunitară astfel înființate vor acționa în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, conform mandatului încredințat de acestea prin documentele constitutive ale asociației";,aceste dispoziții neavând menirea de a excepta emiterea deciziei de impunere de către intimată ,in condițiile Codului de procedură fiscală,fără relevanță fiind și aprecierile apelantei cu privire la calitatea de utilizator individual sau nu a contestatorului.

Față de considerentele expuse, in temeiul dispozițiilor art.480 Cod Procedură Civilă,apelul va fi respins ca nefondat,păstrându-se încheierea apelată,iar ca parte care a pierdut procesul,in temeiul art,453 Cod Procedură Civilă,va fi obligat apelantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat,cu titlul de onorariu avocat,conform chitanței anexate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta CC cu sediul în com. CC, , jud. Dâmbovița împotriva încheierii pronunțată la data de 02.09.2016 de Judecătoria Moreni, în dosarul nr. X/262/2016, în contradictoriu cu intimatul contestator CC, domiciliat în com. CC, , cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocatură "CC"; din CC, jud. Dâmbovița.

Păstrează încheierea apelată.

Obligă apelantul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2017.

← Asistență și asigurări sociale. locuri de munca incadrate in...		Fond funciar. îndreptăţit la reconstituire.. Jurisprudență... →

Contestație la executare. taxă de habitat. decizia de impunere

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestație la executare. taxă de habitat. decizia de impunere