Recurs. Necercetarea fondului litigiului. Casare cu trimitere Curtea de Apel Cluj, Civil, decizia nr. 189 din 17 ianuarie 2012
| Comentarii |
|
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei obligarea pârâtei să sisteze reţinerile de 5,5% din pensie reprezentând procentul de contribuţie la fondul de sănătate si restituirea sumelor reţinute ilegal.
In motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, conform Hotărârii nr. 1772/10.02.2003, respectiv gratuitate la consultaţii şi medicamente gratuite. Menţionează că această lege nu a fost abrogată şi nici modificată, astfel că apreciază că în mod nelegal, începând cu data de 01.01.2011 pârâta i-a reţinut din pensie contribuţia menţionată.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reţinerile s-au făcut cu respectarea prevederilor art. 259 al. 2 din Legea nr. 95/2006 şi ale HG nr. 150/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 4277/13.10.2011, pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.G., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit copiei imaginii de plată aferentă perioadei ianuarie-octombrie 2011 reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 1279 lei.
Conform pct. 7 din O.U.G. nr. 107/2010, ce a modificat prevederile art. 259 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sănătate, pensionarii a căror venituri din pensii depăşesc 740 lei, datorează contribuţia lunară pentru asigurări sociale de stat, contribuţie care este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri.
Potrivit prevederilor art. 259 alin.2 din Legea nr. 95/2006, ce a fost modificat prin OUG nr. 107/2010, contribuţia datorată de pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 lei este de 5,5% aplicată asupra acestor venituri si se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi. Prin aplicarea acestei cote nu poate rezulta o pensie netă mai mică de 740 lei.
Prin Hotărârea nr. 150/23.02.2011 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, s-a arătat că pensionarii datorează o contribuţie la bugetul asigurărilor sociale de sănătate asupra întregului venit dacă acest venit depăşeşte suma de 740 lei.
Faţă de cele ce preced, instanţa a constatat că reţinerile efectuate de către pârâtă din drepturile cu titlu de pensie ale reclamantului au fost corecte şi prin urmare, în temeiul art. 153 lit. g şi f coroborate cu prevederile art.155 din Legea nr.263/2010, a respins acţiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.G., solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului recurentul a arătat că prin acţiunea introductivă de instanţă a solicitat obligarea pârâtei să sisteze reţinerile de 5,5% C.A.S.S. şi să i se restituie sumele reţinute lunar începând cu luna ianuarie 2011, întrucât este beneficiarul prevederilor Legii nr. 309/2002 prin care i se acordă dreptul la consultaţii medicale gratuite şi la medicamente gratuite.
Având în vedere că beneficiază de această gratuitate, recurentul consideră că în mod ilegal s-au reţinut contribuţiile la sănătate.
Intimata pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că printre facilităţile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 309/2002 nu este prevăzută şi scutirea de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din cererea introductivă de instanţă rezultă că reclamantul a contestat măsura reţinerii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate de 5,5% din pensia sa, considerând că nu datorează această contribuţie, întrucât este beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Deşi obiectul acţiunii reclamantului a fost suficient de clar menţionat, atât sub aspectul motivării în fapt, cât şi al motivării în drept, Curtea constată că în mod eronat prima instanţă a considerat că prin demersul său judiciar reclamantul solicită a se statua în sensul că, contribuţia de asigurări sociale de sănătate se datorează doar asupra veniturilor din pensie care depăşesc 740 lei, analizând prin urmare cauza doar în raport de prevederile OUG nr.107/2010 şi ale HG nr. 150/2011, care reglementează metodologia de calcul a contribuţiei menţionate.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ., care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
În temeiul acestor dispoziţii legale instanţa de fond era obligată să examineze cererea reclamantului atât raportat la starea de fapt arătată, cât şi la temeiul juridic invocat.
Motivarea hotărârii sub aspectele sus menţionate înlătură arbitrariul şi face posibilă exercitarea controlului judiciar.
Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului art. 6 din Convenţie implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), iar noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.
Cum din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa de fond nu a analizat cererea formulată de reclamant, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate de acesta, situaţie echivalentă cu necercetarea fondului litigiului, Curtea de Apel, în baza dispoziţiilor art. 312 alin.1-3 şi 5 C.pr.civ., va admite recursul, va casa în tot hotărârea şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe căreia îi revine obligaţia, conform art. 315 alin.1 C.pr.civ., de a analiza şi a se pronunţa asupra cererii formulate de reclamant prin raportare la motivele de fapt şi de drept invocate de acesta. (Judecător Georgeta Luminiţa Tîlvăr)
| ← Contract de muncă pe perioadă determinată. Decizie de... | Adeverinţă cuprinzând veniturile brute realizate la o... → |
|---|
