Transmiterea dreptului de proprietate comună pe cote-părţi în procedura executării silite imobiliare. Act de adjudecare asupra unei cote-părţi din proprietatea imobilului.
| Comentarii |
|
Contestaţie la executare formulată de coproprietar împotriva executării prin predarea bunului
C. proc. civ., art. 516 pct. 811
Din faptul că niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei fracţiuni materiale din bun decurge regula unanimităţii, care impune existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor pentru efectuarea unui act referitor la bun.
Aplicând această regulă în ipoteza folosirii bunului de către un terţ, rezultă că, în afara situaţiilor de excepţie care se întemeiază însă pe alte temeiuri de drept, este necesar acordul tuturor coproprietarilor pentru recunoaşterea unui asemenea drept. Cu alte cuvinte, dacă un coproprietar şi-a exprimat consimţământul în vederea folosirii bunului de către terţ, iar celălalt sau ceilalţi nu şi l-au exprimat, regula enunţată mai sus este încălcată. Ca un corolar al acestei aserţiuni, celălalt sau ceilalţi coproprietari pot solicita singuri evacuarea terţului, de această dată nemaipunându-se problema aplicării regulii unanimităţi, ce vizează numai actele efectuate asupra bunului, iar nu şi cele care privesc, în mod simetric opus, apărarea drepturilor acestora în cazul unei încălcări chiar a regulii respective.
De aceea, dacă nu poate fi recunoscut terţului un drept de folosinţă în absenţa acordului tuturor coproprietarilor, expres sau pre-zumat, în schimb, evacuarea sa poate fi solicitată şi de către un singur coproprietar, care nu şi-a exprimat acordul în acest sens.
Nu există nicio justificare pentru aplicarea unui regim juridic diferit situaţiei în care se solicită executarea silită prin predarea unui bun imobil, de către adjudecatarul care deţine doar o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra bunului în cauză. Câtă vreme nu şi-a manifestat acordul în vederea folosirii bunului de către tertul
debitor, adjudecatarul, în temeiul art. 516 pct. 8 C. proc. civ., care prevede că actul de adjudecare constituie titlu executoriu pentru adjudecatar împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă, precum şi al dreptului său de coproprietar, care îi permite, conform celor expuse mai sus, să solicite singur evacuarea unei persoane care ocupă imobilul fără titlu, adjudecatarul este îndreptăţit să procedeze la executarea silită în forma predării silite a bunului.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 1396/R din 2 septembrie 2008, nepublicată
Prin acţiunea înregistrată la data de 20 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti sub nr. 2692/302/2008, contestatorul
O.A. a formulat, în contradictoriu cu intimata C.F.D., contestaţie la executare împotriva executării silite a titlului executoriu, respectiv actul de adjudecare din data de 26 iulie 2007, întocmit de executorul judecătoresc D.S. în dosarul de executare nr. 7/2007 şi a sentinţei civile nr. 1198 din 19 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea formelor de executarc ce se regăsesc în dosarul nr. 15/2008 al B.E.J.
F.G.M., pc motivele prevăzute de art. 399 alin. (1), art. 400 alin. (1) raportat la art. 404 C. proc. civ., şi anume lămurirea titlului executoriu, respectiv a actului de adjudecare, cu privire la interesul, întinderea şi aplicarea sa, cu consecinţa stabilirii nevalabilităţii acestuia pe aspectul evacuării sale, cât şi cu privire la executarea însăşi.
Prin sentinţa civilă nr. 3048 din 22 aprilie 2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins contestaţia ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 14 martie 2008, s-a comunicat contestatorului somaţia 15/2008 emisă la 12 martie 2008 de B.E.J. F.G.M. ca prim act de executare al titlurilor executorii, sentinţa civilă nr. 1198 din 19 februarie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi actul de adjudecare din data de 26 iulie 2007, întocmit de executorul judecătoresc D.S. în dosarul de executare nr. 7/2007, prin care a fost somat în vederea evacuării din imobilul situat în Bucureşti, sector 5.
Instanţa a reţinut că actul de adjudecare reprezintă actul de proprietate al intimatei pe o cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra întregului imobil situat în Bucureşti, sector 5. Este adevărat că actul de adjudecare din data de 26 iulie 2007, întocmit de executorul judecătoresc D.S., arată limitativ că în cauză intimata a dobândit doar o cotă indiviză şi că nu a fost dispusă efectiv partajarea imobilului, cu consecinţa atribuirii în mod exclusiv a acestuia către intimată, dar actul de evacuare reprezintă un act de conservare ce poate fi îndeplinit de către oricare dintre coproprietari, care profită tuturor şi pentru care se prezumă mandatul tacit al celorlalţi coproprietari. Astfel, instanţa a considerat că intimata a fost îndreptăţită la a solicita evacuarea reclamantului din imobilul a cărei cotă de 1/2 o deţine.
De asemenea, a mai avut în vedere şi faptul că în baza declaraţiei autentificate sub nr. 785 din 26 martie 2008 de B.N.P. D.G., dată de
O.C., nici acesta, în calitate de coproprietar, nu permite reclamantului
sa locuiască in imobil. In aceste condiţii, instanţa a apreciat că, din moment ce contestatorul nu are acordul niciunuia dintre coproprietari de a locui în imobil, şi dat fiind lipsa titlului său locativ, somaţia emisă în vederea evacuării sale din acest imobil prin predarea/părăsirea acestuia către intimată este pe deplin îndreptăţită.
împotriva acestei hotărâri la data de 16 iunie 2008 contestatorul
O.A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a civilă, la 10 iulie 2008, considerând soluţia instanţei de
fond ca netemeinică şi nelegală. In motivare, a arătat că, în ceea ce priveşte lămurirea titlului executoriu cu privire la înţelesul, întinderea
si aplicarca sa, instanţa a omis să analizeze această cererc sau cel puţin a omis să arate că nu se mai impune analizarea cererii, ceea ce consti-
tuie un motiv de casarc cu trimitere. In cazul de faţă, este evident că actul ce constituie titlul executoriu, actul de adjudcearc din data de 26 iulie 2007, întocmit de executorul judecătoresc D.S., arată limitativ că în cauză intimata a dobândit doar o cotă din întregul imobil din care i
se solicită evacuarea şi, mai mult decât atât, o cotă indiviză. In speţă, nu a fost dispusă efectiv partajarea imobilului, cu consecinţa atribuirii în mod exclusiv a acestuia către intimată.
Cât priveşte executarea silită însăşi, instanţa greşit a afirmat că „(...) actul de evacuare reprezintă un act de conservare, ce poate fi îndeplinit de către oricare dintre coproprietari, care profită tuturor si pentru care se prezumă mandatul tacit al celorlalţi coproprietari”. Nu este indicat temeiul legal al unei asemenea aserţiuni, deşi instanţa avea această obligaţie. Pe de altă parte, concluzia de mai sus nu este în afara criticilor întrucât, chiar dacă s-ar accepta că actele de conservare pot fi îndeplinite de oricarc din coproprietari în aplicarea ideii că acel act ar profita tuturor, în cauză există o altă ipoteză, executarca silită neputând fi asimilată pur şi simplu unui act de conservare.
Motivarea instanţei este mai potrivită situaţiei în care ar fi fost ridicată cxcepţia lipsei calităţii procesuale active depline, în sensul că intimata n-ar fi putut promova o cxecutarc silită decât cu acordul
celuilalt coproprietar. In cauză, nu a fost pusă problema excepţiei lipsei calităţii procesualc activc depline, ci a celei că intimata, deşi are doar o cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra întregului imobil asupra căruia există şi titlul executoriu, solicită executarea silită pe întregul imobil, deci aplicarca titlului executoriu pc o mai mare întindere, ceea ce este evident nelegal. în drept, recursul se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 şi urm. din C. proc. civ.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Tribunalul reţine următoarele:
In mod temeinic a reţinut prima instanţă, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, că actul de adjudecare din data de 26 iulie 2007 întocmit de executorul judecătoresc D.S. în dosarul de executare nr. 7/2007, care constituie titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea silită ce formează obiectul prezentei contestaţii, reprezintă actul de proprietate al intimatei pe o cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra întregului imobil situat în Bucureşti, sector 5. Este adevărat că în legislaţia noastră civilă nu există o reglementare de prin
cipiu a proprietăţii comune pe cote-părţi în general şi a coproprietăţii temporare în special. Din faptul că niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei fracţiuni materiale din bun decurge însă regula unanimităţii, care impune existenţa acordului de voinţă al tuturor coproprietarilor pentru efectuarea unui act referitor la bun.
Aplicând această regulă în ipoteza folosirii bunului de către un terţ, rezultă că, în afara situaţiilor de excepţie, care se întemeiază însă pe alte temeiuri de drept, este necesar acordul tuturor coproprietarilor pentru recunoaşterea unui asemenea drept. Cu alte cuvinte, dacă un coproprietar şi-a exprimat consimţământul în vederea folosirii bunului de către terţ, iar celălalt sau ceilalţi nu şi l-au exprimat, regula enunţată mai sus este încălcată. Ca un corolar al acestei aserţiuni, celălalt sau ceilalţi coproprietari pot solicita singuri evacuarea terţului, de această dată nemaipunându-se problema aplicării regulii unanimităţi, ce vizează numai actele efectuate asupra bunului, iar nu şi cele care privesc, în mod simetric opus, apărarea drepturilor acestora în cazul unei încălcări chiar a regulii respective. De aceea, dacă nu poate fi recunoscut terţului un drept de folosinţă în absenţa acordului tuturor coproprietarilor, expres sau prezumat, în schimb, evacuarea sa poate fi solicitată şi de către un singur coproprietar, care nu şi-a exprimat acordul în acest sens.
Nu există nicio justificare pentru aplicarea unui regim juridic diferit situaţiei în care se solicită executarea silită prin predarea unui bun imobil de către adjudecatarul care deţine doar o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra bunului în cauză. Câtă vreme nu şi-a manifestat acordul în vederea folosirii bunului de către terţul debitor, adjudecatarul, în temeiul art. 516 pct. 8 C. proc. civ., care prevede că actul de adjudecare constituie titlu executoriu pentru adjudecatar împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesia acestuia din urmă, precum şi al dreptului său de coproprietar, care îi permite conform celor expuse mai sus să solicite singur evacuarea unei persoane care ocupă imobilul fară titlu, adjudecatarul este îndreptăţit să procedeze la executarea silită în forma predării silite a bunului.
Nici motivul de recurs referitor la contestaţia la titlu îndreptată împotriva actului de adjudecare nu este întemeiat. Deşi prin modul de formulare a obiectului primului capăt de cerere, prin care se solicită lămurirea actului de adjudecare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea sa, ar rezulta că este vorba despre o contestaţie la titlu, în realitate niciunul dintre motivele invocate de contcstator nu vizează neclarităţi ale titlului executoriu, ci numai o presupusă nelcgalitate a
sa, ce constituie însă o contestaţie la executare propriu-zisă. Ca atare, nu a fost nevoie de o motivare distinctă a instanţei pe aspectul în discuţie, neexistând argumente ale contestatorul ui la care să răspundă.
Faţă de aceste considerente, reţinând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Tribunalul a respins recursul ca nefondat.
| ← Drept de proprietate comună pe cote-părţi asupra curţii unui... | Bun imobil achiziţionat în perioada concubinajului, pe numele... → |
|---|
