Carte funciară. Plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a intabulat dreptul de proprietate asupra unui imobil notificat. Lipsa interesului legitim al reclamanţilor în promovarea acţiunii
| Comentarii |
|
În aprecierea legitimităţii interesului urmărit prin promovarea acţiunii trebuie avut în vedere că reclamanţii nu justifică calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru că cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 este fondată pe valorificarea titlului antecesorului lor, iar această simplă pretenţie de restituire a unui imobil preluat de stat nu echivalează cu existenţa unui drept concret şi efectiv care să justifice promovarea prezentei acţiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, drept intabulat în temeiul unui act juridic a cărui nevalabilitate nu a fost constatată până la acest moment.
Secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 520 din 24 noiembrie 2010
Prin plângerea înregistrată sub nr. 259/212/2009, reclamanții V.B., V.I. si P.L. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Constanta si SC M.C.I.S. SRL, constatarea nulității absolute a încheierii nr. 1187/30.01.2008 - prin care s-a înscris în cartea funciară a municipiului Constanța dreptul de proprietate al pârâtei SC M.C.I.S. SRL asupra spațiului comercial în suprafață de 210,11 mp situat în Constanța, str. Ș. - și radierea acestui drept din cartea funciară nr. 120647, referitoare la imobilul mai sus menționat.
în motivare s-a arătat că, potrivit Legii nr. 10/2001, reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a spațiului comercial în litigiu, care potrivit actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2375/1936 și transcris de Tribunalul Constanța sub nr. 4132/1936 a fost proprietatea defunctului V.A.
S-a mai susținut că părțile se află în litigiu și cu privire la fondul pretențiilor asupra acestui imobil și că încheierea de intabulare contestată nu are la bază înscrisuri originale sau copii legalizate care să ateste dreptul de proprietate pentru spațiul comercial în litigiu, conform art. 47 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.
Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanța a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de Decizia nr. 72/15.10.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție București - Secțiile Unite, pronunțată in recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în litigiile având ca obiect plângere împotriva încheierilor de carte funciară oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu au calitate procesuală pasivă.
A fost invocată și excepția tardivității formulării plângerii în raport de prevederile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, iar pe fondul cauzei s-a susținut că înscrierea imobilului în cartea funciară a fost legal efectuată.
în ședința publică din 10.03.2009, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanța.
Pârâta SC M.C.I.S. SRL a invocat prin întâmpinare excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii - cu motivarea că, și în ipoteza constatării nulității încheierii de carte funciară, reclamanții nu ar câștiga un drept de proprietate asupra bunului în litigiu, iar societatea ar putea depune oricând o nouă cerere de intabulare a imobilului - și excepția tardivității formulării cererii; pe fond s-a arătat că plângerea nu este întemeiată deoarece, odată cu solicitarea de înscriere în cartea funciară, au fost depuse toate actele necesare în copie legalizată.
Prin sentința civilă nr. 9093 din 19.05.2009 Judecătoria Constanta a respins plângerea în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliară Constanța ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei de interes a petenților si a respins pe cale de consecință acțiunea formulată in contradictoriu cu pârâta SC M.C.I.S. SRL
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că autorul petenților, V.A., a avut calitatea de proprietar al imobilului in discuție, dobândită în anul 1936 conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2375/1936 și transcris de Tribunalul Constanța sub nr. 4132/1936; în prezent s-a solicitat restituirea bunului în baza Legii nr. 10/2001, iar între părți există pe rolul Tribunalului Constanța și un alt litigiu întemeiat pe prevederile acestui act normativ.
Din actele depuse în dosarul Biroului de carte funciară rezultă că pârâta SC M.C.I.S. SRL a fost înființată prin divizare si ulterior a cumpărat de la stat acțiuni, devenind societate cu capital integral privat; după cumpărarea integrală a acțiunilor, societatea a preluat în patrimoniu toate activele, inclusiv spațiul comercial în litigiu, asupra căruia i-a fost înscris dreptul de proprietate prin încheierea contestată în cauză.
A mai reținut instanța că petenții au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în perioada regimului comunist și că cererea prin care solicită în prezent retrocedarea acestui bun nu le conferă calitatea de proprietari până la obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu privire la imobil. Prin urmare, doar societatea pârâtă are un titlu de proprietate actual și valabil asupra spațiului comercial în discuție, respectiv menționatul contract de vânzare cumpărare de acțiuni, materializate în dreptul de proprietate asupra activelor societății.
Așa fiind, reclamanții nu justifică interesul în promovarea prezentei plângeri, o eventuală nulitate a încheierii de carte funciară și radierea mențiunilor efectuate cu privire la acest bun în cartea funciară neavând nici un efect asupra litigiului dintre părți și nici cu privire la dreptul de proprietate pe care societatea pârâtă îl are asupra spațiului comercial, iar reclamanții nu ar obține nici un folos material sau juridic, lipsind astfel interesul acestora - care trebuie să fie personal, legitim și actual - pentru promovarea acțiunii.
împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar ca urmare a decesului apelantei reclamante P.L. pe parcursul soluționării căii de atac au fost introduși in cauza, în calitate de moștenitori, numiții G.Y. si G.B.
Prin decizia civilă nr. 278/04.06.2010 Tribunalul Constanța a admis apelul reclamanților, a desființat în parte hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond doar în ceea ce privește plângerea formulată de petenți în contradictoriu cu intimata SC M.C.I. SRL A menținut, totodată, celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a hotărî în acest sens instanța a reținut următoarele:
- interesul, ca cerință esențială pentru existenta dreptului la acțiune, presupune ca partea care o formulează să justifice punerea in mișcare a procedurii judiciare prin obținerii unui folos practic pentru ea; el trebuie sa îndeplinească anumite cerințe, respectiv sa fie legitim, personal, născut si actual, adică să existe la momentul formulării cererii pentru că rolul judecătorului este acela de a soluționa litigii deja născute, un interes eventual sau nenăscut neputând fi luat în considerare.
- apelanții justifica interes in promovarea prezentei cereri, care rezultă din demersurile efectuate pentru restituirea proprietății lor in procedurile anterior menționate, iar acest interes este actual. Cum reclamanții au pe rolul instanței litigii in legătură cu proprietatea imobilului in discuție, într-o eventuala comparare de titluri de către instanțele investite cu retrocedarea bunului, reclamanții au interes sa înlăture înscrierea dreptului pârâtei in cartea funciara, care ar conferi o anumită preferabilitate titlului acesteia.
- chiar dacă la acest moment procesual reclamanții au doar ,,o speranță legitima” ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului in discuție sa fie recunoscut, acest aspect nu este de natură să înlăture și să anihileze interesul radierii înscrierii efectuată in cartea funciara in favoarea paratei, iar din aceasta perspectivă instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită.
- susținerile referitoare la valabilitatea titlului pârâtei asupra imobilului disputat sau la calitatea sa de proprietar sunt probleme care țin de fondul pretenției si care exced analizei apelului dat fiind ca prima instanță nu a cercetat in fond cauza.
- cu ocazia rejudecării instanța de fond va examina și posibilitatea analizării valabilității titlurilor de proprietate ale paratei in procedura plângerii împotriva încheierii de carte funciară.
- in raport cu principiul tantum devolutum quantum apellantum, instanța de apel va desființa doar in parte sentința apelata, in ceea ce privește soluția pronunțată in contradictoriu cu intimata SC M.C.I.S. SRL întrucât doar sub acest aspect a fost atacată.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC M.C.I.S. SRL și a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C.proc.civ. sub următoarele aspecte:
- greșita apreciere a existenței unui interes legitim al reclamanților intimați în formularea prezentei plângeri deoarece demersurile juridice efectuate anterior și în cadrul altor proceduri nu sunt de natură a justifica interesul într-o altă cerere de chemare în judecată.
Pe de altă parte, interesul reclamanților nu poate fi legitim câtă vreme prin acțiune tind la înlăturarea a priori a efectelor legii privatizării în baza căreia recurenta a dobândit dreptul de proprietate.
- caracterul actual al interesului intimaților reclamanți a fost greșit apreciat câtă vreme chiar tribunalul constată că în prezent aceștia au doar o speranță legitimă ca dreptul lor de proprietate asupra imobilului în litigiu să fie recunoscut, ori această speranță vizează ceva ce va urma, nu justifică prezentul, care caracterizează înțelesul noțiunii de actual.
- nu s-a avut în vedere că prin plângerea formulată intimații nu justifică obținerea unui folos practic - pentru că admiterea acesteia nu ar avea ca efect intrarea bunului în proprietatea lor - și un interes personal.
Intimații reclamanți au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat, iar în motivare au arătat că existența interesului lor în formularea plângerii de față a fost corect apreciată de tribunal și că folosul practic urmărit prin acest demers procesual constă în înlăturarea posibilității recurentei pârâte de a invoca în celălalt litigiu al părților, înregistrat la Tribunalul Constanța sub nr. 11.111/118/2008, încheierea de intabulare atacată în cauză și, implicit, calitatea sa de proprietar al imobilului în litigiu.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanțe reține următoarele:
Art. 41 C.proc.civ. - care prevede că orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată - reglementează dreptul la acțiune, care se definește ca mijlocul practic de restabilire a dreptului subiectiv civil al unei persoane, care a fost încălcat.
Una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile este interesul care, în absența unei definiții stabilită de dispozițiile C.proc.civ., a fost calificat în literatura juridică drept folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar potrivit aceleiași doctrine el trebuie să fie legitim, juridic, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Prin urmare, pentru a justifica sesizarea instanței de judecată interesul trebuie să fie legitim - adică să urmărească afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut - născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune și personal și direct, adică folosul practic să vizeze pe cel care recurge la forma procedurală, iar nu pe adversarul său.
Apreciind asupra caracterului legitim, personal și actual al interesului în raport de datele concrete ale speței se constată că în mod greșit a constatat instanța de apel că reclamanții justifică această condiție de exercițiu a acțiunii civile impusă de lege.
Astfel, în aprecierea legitimității interesului urmărit prin promovarea acțiunii trebuie avut în vedere că reclamanții nu justifică calitatea de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu pentru că cererea de restituire formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 este fondată pe valorificarea titlului antecesorului lor, iar această simplă pretenție de restituire a unui imobil preluat de stat nu echivalează cu existența unui drept concret și efectiv care să justifice promovarea prezentei acțiuni, prin care se tinde la radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei, drept intabulat în temeiul unui act juridic a cărui nevalabilitate nu a fost constatată până la acest moment.
Nu poate fi reținut în cauză nici caracterul actual și personal al interesului reclamanților deoarece eventuala nulitate a încheierii prin care dreptul de proprietate asupra spațiului comercial în litigiu a fost intabulat în favoarea pârâtei recurente nu are efecte asupra existenței acestui drept - pentru că înscrierea dreptului în cartea funciară asigură doar opozabilitatea față de terți, fără a avea caracter constitutiv - și nici nu influențează modalitatea de soluționare a litigiilor care vizează existența și valabilitatea titlurilor de proprietate ale părților.
Rezultă, deci, că reclamanții intimați nu justifică obținerea unui folos practic prin exercitarea prezentului demers juridic și nici expunerea la un prejudiciu prin neexercitarea lui în acest moment și că existența pe rolul instanțelor de judecată a mai multor litigii referitoare la acest spațiu comercial îi îndreptățește, eventual, să solicite notarea lor în cartea funciară a bunului, în condițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996.
Pentru toate aceste considerente se constată că în mod greșit a apreciat tribunalul că prin acțiunea dedusă judecății se urmărește realizarea unui interes ocrotit de lege, personal, născut și actual astfel că, în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., recursul va fi admis și se va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că se va respinge apelul reclamanților ca nefondat.
Conform art. 274 alin. (1) C.proc.civ., reclamanții intimați vor fi obligați la 4,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
(Judecător Irina Bondoc)
| ← Partaj succesoral. Lipsa acordului comoştenitorilor privitor la... | Acţiune în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.... → |
|---|
