Răspunderea civilă delictuală. Condiţii. Jurisprudență Răspundere civilă delictuală
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 558/R din data de 04.04.2013
Reclamantul a fost prejudiciat prin îngrădirea accesului dinspre str. Toplița la terenul din fața imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fără a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducându-se astfel atingere dreptului său de proprietate.
Ca atare, în mod justificat s-a reținut de către instanța de fond că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Prin sentința civilă nr.1214/05.05.2011, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 4186/258/2010 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc și pe cale de consecință s-a dispus obligarea pârâtului să refacă calea de acces pentru autovehicule în ceea ce privește imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Toplița, xxxxxxx, iar în caz de refuz din partea pârâtului a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Totodată s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 8,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
Prin decizia civilă nr. 114/15.11.2011, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 4186/258/2010 s-a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, prin Primar împotriva sentinței civile sus-menționate și s-a dispus anularea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorie.
Prin sentința civilă nr.1968/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 4186/258/2010*, în urma rejudecării cauzei, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc și în consecință pârâtul a fost obligat să refacă calea de acces pentru autovehicule în ceea ce privește imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Toplița, xxxxxxxx, prin îndepărtarea bordurii pe o porțiune de cel puțin 4 m vis-a-vis de cei doi stâlpi de beton aflați în fața imobilului cu nr. 75 și efectuarea celorlalte lucrări ce s-au realizat pentru asigurarea accesului la drum public în cazul altor imobile aflate lângă str. Toplița, iar în caz de refuz din partea pârâtului a fost autorizat reclamantul să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Prin aceeași sentință pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 1798,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.790 lei onorariu de avocat, 8 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la refacerea căii de acces/intrarea de pe strada Toplița din municipiul Miercurea Ciuc spre terenul/imobilul de la nr. 75 sau, în caz de refuz, să îl autorizeze pe reclamant să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că față de extrasul de carte funciară depus la dosar coroborat cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat, reclamantul este proprietarul imobilului situat în Miercurea Ciuc, str. Toplița, xxxxxx.
În urma cercetării la fața locului instanța a reținut că, cu ocazia reabilitării străzii Toplița, pârâtul nu a realizat pentru acest imobil o cale de acces pentru autoturisme, astfel cum sunt amenajate pentru imobilele vecine. Tot cu ocazia cercetării la fața locului s-a mai constatat că în fața imobilului cu nr. 73, imobil al cărui proprietar este tot reclamantul, nu a fost amenajată o intrare pentru autoturisme, intrarea realizându-se de pe o stradă laterală, respectiv str. Teilor, iar intrarea conduce la o curte comună cu imobilul nr. 75. De asemenea, s-a mai constatat că dinspre str. Toplița nu există poartă de acces la imobilul cu nr. 75 și intrarea nu mai este posibilă pentru că s-a construit acolo o prelungire a clădirii existente.
În raport de prevederile art. 53 din OG nr. 43/1997 instanța de fond a considerat că administratorul drumului poate să procedeze la desființarea accesului la drum numai în cazurile stabilite de această prevedere legală, altfel s-ar ajunge la îngrădirea exercitării dreptului de proprietate asupra imobilelor aflate lângă drumuri și străzi fără o justificare rezonabilă.
S-a constatat că în speță nu există vreuna dintre situațiile prevăzute de art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997.
Totodată instanța de fond a reținut că reclamantul a ridicat o construcție pe imobilul situat în str. Toplița nr. 75, desființând astfel intrarea în curtea imobilului cu acest număr, precum și faptul că există o intrare dinspre str. Tei la imobilul cu nr. 73, care are curte comună cu imobilul nr. 75, iar intrarea respectivă asigură accesul și pentru acest din urmă imobil.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că între locul unde era intrarea pe proprietatea reclamantului, actualmente marcat prin doi stâlpi de beton și clădirile și gardul aflate pe proprietatea reclamantului, există o distanță în jur de 4,5 metri, iar martora B.K. a relatat că înainte de desființarea căii de acces a existat o parcare în fața clădirii în care era un magazin, aflat la imobilul cu nr. 73.
Astfel, chiar dacă reclamantul a desființat intrarea în curtea interioară a imobilului cu nr. 75, porțiunea de teren de 4,5 metri aflată în fața clădirilor poate fi folosită ca parcare, fiind posibilă inclusiv întoarcerea autovehiculelor cu o dimensiune mai mică, însă reclamantul nu are cale de acces la acest teren.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 1077 din Codul Civil vechi, însă acest temei poate fi doar un temei subsecvent, întrucât, pentru a fi aplicabil, trebuie să existe o "obligație";.
Instanța a apreciat că această obligație se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, adică pe prevederile art. 998-999 din Codul Civil vechi, de asemenea aplicabile în cauză și totodată a reținut că sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa sau vinovăția făptuitorului.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant și a dispus în sensul celor consemnate în dispozitivul sentinței.
Prin decizia civilă nr.124/28.11.2012, Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Miercuarea Ciuc împotriva sentinței civile nr. 1968/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, pe care a schimbat-o în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul L. G. împotriva pârâtului Municipiul Miercurea Ciuc.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul a dobândit imobilul situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. Toplița xxxxx, înscris în CF nr. 51829 Miercurea Ciuc, nr. top. 97/2 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.262/ 20 ianuarie 2010 la BNP Asociații "S.";, de la SC L. SRL. De asemenea, reclamantul deține și imobilul de la numărul administrativ 73, care comunică cu cel de la numărul administrativ 75, având curte comună și intrarea de pe str. Teilor.
S-a mai reținut că încă înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare societatea a solicitat Primăriei Miercurea Ciuc realizarea intrării în curtea firmei. La aceea dată pârâtul, din prezenta acțiune a arătat că a fost desființată calea de acces de către reclamant încă din anul 2009, când se realiza reabilitarea străzii Toplița din Miercurea-Ciuc, prin realizarea unor construcții ilegale, fiind depășite valorile CUT (coeficientul de utilizare a terenului) și POT (procentul de ocupare a terenului) pentru zona respectivă.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că susținerea reclamantului prin care a afirmat că pârâtul în urma lucrărilor de reabilitare executate în anii 2008-2009 pe această stradă, nu a refăcut calea de acces, nu poate fi primită.
În cazul reclamantului, spre deosebire de imobilele vecine, nu există intrare în curte pentru autovehicule de pe str. Toplița și chiar dacă s-ar lua în considerare aprecierea instanței de fond, prin care s-a reținut că în fața imobilelor cu nr. 75 și 73 există un spațiu de 4,5 m, între cei doi stâlpi, instanța de apel a considerat că acesta nu este motiv pentru admiterea cererii.
În raport de considerentele expuse, ținând cont de faptul că reclamantul are asigurat accesul la imobilele lui dinspre str. Teilor, tribunalul a reținut că, cererea reclamantului de amenajare a accesului la imobil este nefondată și pe cale de consecință schimbat sentința primei instanțe și a dispus respingerea acțiunii introductive.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul L. G., solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței judecătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia tribunalului a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care instanța de apel nu a luat în considerare faptul că imobilele situate în Miercurea Ciuc, str. Topliței, xxxx sunt două imobile distincte, fiecare imobil bucurându-se de individualitate din punct de vedere funciar.
S-a invocat totodată faptul că neuzul dreptului de folosință asupra bunului ce formează obiectul dreptului de proprietate nu stinge dreptul de proprietate în sine, iar în cazul în care reclamantul nu folosește ambele căi de acces ale imobilelor învecinate, în speță calea de acces la imobilul de la nr. 75, nu înseamnă că pierde dreptul de acces.
Reclamantul a mai arătat că soluția ce se va pronunța în cauză trebuie să vizeze și situația ipotetică referitoare la vânzarea în viitor a imobilului de la numărul administrativ 75, deoarece în cazul respectiv imobilul în discuție ar rămâne fără cale de acces la drumul public - str. Topliței.
Reclamantul a solicitat instanței de recurs să constate că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au soluționat cauza fără administrarea probei cu expertiza topografică, care era concludentă și utilă soluționării pricinii, motiv pentru care în opinia reclamantului se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Harghita.
În subsidiar, în ipoteza în care se apreciază că prezenta cauză poate fi soluționată și fără administrarea probei menționate s-a solicitat să se dispună menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, deoarece astfel s-ar restabili situația anterioară și s-ar asigura imobilului calea de acces de care s-a bucurat până la executarea lucrărilor de reabilitare a străzii Toplița.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că în condițiile în care chiar reclamantul este cel care a desființat calea de acces la imobilul de la numărul administrativ 75 prin realizarea unor construcții ilegale, cererea de amenajare a accesului la imobilul în cauză este nefondată.
În ceea ce privește cererea de efectuare a unei expertize topografice s-a apreciat că acesta nu este utilă în cauză.
Pârâtul a mai invocat faptul în cauză sunt incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, având în vedere că este vorba de o cale de acces neutilizată, calea de acces fiind desființată de reclamant din anul 2009, când se realiza reabilitarea străzii Toplița.
S-a mai arătat că reclamantul a solicitat refacerea căii de acces în fața imobilului de la nr. 75 și ca atare aprecierea instanței de fond referitoare la faptul că în fața imobilului de la nr. 73 nu a fost amenajată o intrare pentru autoturisme este irelevantă. Pe de altă parte spațiul existent în fața imobilului de la nr. 75 este insuficient pentru intrare cu mașină sau autobuz, respectiv pentru parcare și de asemenea în cazul imobilului respectiv nu există intrare în curte de pe str. Toplița.
Pârâtul a precizat totodată că este asigurată cale de acces la imobilul situat în str. Toplița, nr. 73 de pe str. Teilor și acest imobil are curte comună cu imobilul situat în str. Toplița, nr. 75, ambele fiind în proprietatea reclamantului.
Examinând recursul dedus judecății, prin prisma motivelor invocate, precum și în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În cauza dedusă judecății reclamantul G.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Miercurea Ciuc, obligarea acestuia să procedeze la refacerea căii de acces dinspre str. Toplița la imobilul situat în Miercurea Ciuc, str. Toplița, xxxx, iar în caz de refuz din partea pârâtului, să fie autorizat reclamantul să efectueze lucrările respective pe cheltuiala pârâtului.
Din actele dosarului rezultă că reclamantul este proprietarul imobilului sus-menționat, dreptul de proprietate fiind dobândit de acesta în anul 2010 de la SC L. SRL, cu sediul în Miercurea Ciuc, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 262/10 ianuarie 2010, reclamantul având calitatea de asociat unic al acestei societăți.
Pârâtul nu a contestat faptul că, cu ocazia lucrărilor de reabilitare a străzii Toplița nu a amenajat o cale de acces pentru autovehicule la imobilul în litigiu, însă a susținut că respectiva cale de acces fusese desființată anterior ca urmare a edificării unor construcții fără respectarea prevederilor legale.
În ceea ce privește modalitatea de edificare a construcțiilor la care a făcut referire pârâtul, aceasta nu face obiectul prezentei cauze și de altă parte, conform susținerilor reclamantului, procesul-verbal de contravenție emis pentru sancționarea contravenției săvârșite cu ocazia edificării respectivelor construcții, a fost anulat de instanță. Niciuna dintre părți nu a depus acte în acest sens, însă susținerile reclamantului nu au fost contestate de pârât.
Pârâtul a susținut că solicitarea formulată de reclamant prin acțiunea introductivă este nefondată în raport de prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.
Conform prevederilor legale menționate, căile de acces realizate în zona drumului deschis circulației publice, fără avizul administratorului drumului sau fără respectarea condițiilor impuse prin autorizația de amplasament și acces, respectiv fără respectarea planului de situație aprobat, precum și căile de acces neutilizate se vor desființa de către cei care le dețin cu orice titlu, pe cheltuiala acestora, restabilindu-se continuitatea elementelor geometrice în zona drumului deschis circulației publice.
Prin aceste prevederi legale sunt reglementate două ipoteze în care se poate proceda la desființarea căilor de acces la drumurile deschise circulației publice, pârâtul susținând că în cazul imobilului deținut de reclamant calea de acces invocată de acesta nu a fost utilizată, acesta fiind motivul pentru care a fost desființată.
În speță nu s-a dovedit faptul neutilizării de către reclamant a căii de acces la imobilul de la numărul administrativ 75 și, de altfel, din declarația martorei B. K. rezultă că până la realizarea lucrărilor de reabilitare a străzii Toplița nici nu a fost necesar să fie stabilită o cale de acces din stradă, deoarece nu existau borduri și se putea intra cu mașina din stradă oriunde în spațiul din fața imobilului în litigiu.
În prezent reclamantul este proprietarul atât al imobilului din str. Toplița, nr. 73, cât și al imobilului din str. Toplița, xxx. Cele două imobile au curte comună, iar imobilul de la numărul administrativ 73 are asigurat accesul dinspre str. Teilor.
Împrejurarea că în condițiile în care cele două imobile au curte comună, accesul la imobilul de la nr. 75 se poate realiza dinspre str. Teilor, nu poate justifica refuzul pârâtului de a asigura accesul dinspre str. Toplița la imobilul cu numărul menționat.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere că cele două imobile sunt distincte, având și numere administrative diferite și pot avea oricând proprietari diferiți, iar înainte de realizarea lucrărilor de reabilitare, imobilul de la numărul administrativ 75 a avut acces la calea publică, respectiv la str. Toplița.
În aceste condiții este evident că reclamantul a fost prejudiciat prin îngrădirea accesului dinspre str. Toplița la terenul din fața imobilului de la nr. 75, care este proprietatea sa, fără a fi incidente prevederile art. 53 alin. 1 din OG nr. 43/1997, aducându-se astfel atingere dreptului său de proprietate.
Ca atare, în mod justificat s-a reținut de către instanța de fond că în speță sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Având în vedere că reclamantul a avut acces dinspre str. Topliței la imobilul de la numărul administrativ xxx, care este un imobil distinct de cel de la numărul administrativ xxx, care are asigurat accesul din str. Teilor, Curtea a reținut că instanța de apel, reținând că acțiunea reclamantului este nefondată, a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în cauză, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamant și a modificat în tot decizia atacată în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva sentinței primei instanțe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
| ← Acţiune în revendicare. Compensarea titlurilor | Cheltuieli de judecată. Probaţiune. Jurisprudență Procedură... → |
|---|
