Cerere de obligare la eliberarea adeverinţei care să cuprindă orele de noapte efectuate la o societate comercială lichidată. Calitate procesuală pasivă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 131 din 16 ianuarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 4959 din 03 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul Sălaj, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj, excepţia tardivităţii şi a inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta P.E. împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj, pe care obligat-o să elibereze la cererea reclamantei o adeverinţă care să cuprindă orele de noapte efectuate de către aceasta în perioada 01.04.1972-09.07.1992.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Excepţiile tardivităţii şi a inadmisibilităţii au fost respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta solicită antecesoarei pârâtei de rândul 1, eliberarea de copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la Filatura de Bumbac Zalău.
Pârâta refuză acest lucru cu motivarea că solicitarea nu face obiectul activităţii şi atribuţiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din Legea nr. 16/1996 trebuind să fie Arhivele Naţionale.
Poziţia astfel exprimată, arată fără putinţă de tăgadă că pârâta nu doreşte să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, faţă de acest refuz explicit, şi în egală măsură, actual, acţiunea reclamanţilor nu poate fi paralizată prin faptul că aceştia nu ar fi urmat procedura prealabilă
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 ori pentru că acţiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în Legea nr. 554/2004.
De altfel, prezentul litigiu nu se circumscrie dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, reclamanta neavând calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin.1 lit. a din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care refuzul de a emite o adeverinţă cu menţiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, aşa cu este acesta definit de art. 2 alin.1 lit.c.
Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj este depozitara documentelor solicitate de către reclamanţi, prin urmare nu poate susţine că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanţii nu ar putea solicita documente de la o instituţie a statului care nu le deţine.
În aceiaşi ordine de idei, pârâta Direcţia Judeţeană Sălaj a Arhivelor Naţionale, care nu deţine aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din Legea nr. 16/1996, în cazul desfiinţării unei persoane juridice documentele cum sunt cele solicitate de reclamanţi trebuie preluate de Arhivele Naţionale.
Asupra fondului cauzei, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 8 ianuarie 2004 D.D.F.S.S. Sălaj (a cărei succesoare este D.M.P.S. Sălaj) a procedat la recepţia actelor care generează relaţii de pensii din cadrul S.C. Filatura S.A. Zalău, sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepţie.
După această preluare, pârâta D.M.P.S. Sălaj a iniţiat o corespondenţă oficială cu diverse instituţii ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S.C. Filatura de Bumbac S.A.
Astfel, pârâta D.M.P.S. Sălaj s-a adresat cu memorii Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale precum şi Casei Judeţene de Pensii Sălaj.
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că şi în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaţilor fostei S.C. Filatura de Bumbac S.A. Zalău (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei D.M.P.S. Sălaj a cărei atribuţii au fost preluate de pârâta de rândul 1.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamanţilor pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa Judeţeană Sălaj este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj ori a unei alte instituţii a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanţilor se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanţilor şi care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art.21 din Legea nr. 39/2006 instanţa a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj, pe care a obligat-o să elibereze la cererea reclamantei o adeverinţă care să cuprindă orele de noapte efectuate de către aceasta în perioada 01.04.1972-09.07.1992.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PRESTAŢII SOCIALE SĂLAJ solicitând casarea sentinţei atacate ca fiind netemeinică şi nelegală, cu respingerea cererii reclamantei.
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
1.Greşita calificare a litigiului dedus judecăţii ca un conflict de muncă, în realitate aparţinând sferei contenciosului administrativ conform Legii nr.554/2004, deoarece Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj nu este succesoarea în drepturi a S.C. Filatura de Bumbac Zalău S.A. (fostul angajator al reclamantei).
2. Prima instanţă a acordat mai mult decât s-a cerut şi ceea ce nu s-a cerut (art.304 pct.6 C.pr.civ.), neavând în vedere că Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Sălaj deţine statele de plată ale fostului angajator desfiinţat care nu au caracter individual ci cuprind datele personale ale tuturor salariaţilor.
Prin predarea acestor documente reclamantei nu va fi posibilă eliberarea datelor şi informaţiilor solicitate de ceilalţi salariaţi.
3. Recurenta nu poate atesta stagiile de cotizare realizate de reclamant, neavând atribuţii legate de plata contribuţiilor sociale.
4. Neurmarea procedurii prealabile instituite de art.11 din Legea nr.554/2004.
5. Lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei în raport de prevederile HG nr.1285/2008, care enumeră atribuţiile agenţiilor teritoriale în domeniul organizatoric, financiar, în domeniul evidenţei şi raportării, în domeniul comunicării şi informării, în domeniul reprezentării şi în domeniul sistemului de informaţii.
Se recunoaşte preluarea arhivei de către recurentă în anul 2001, însă se invocă dispoziţiile Legii nr.16/1996 cu modificările ulterioare, prezentându-se evoluţia legislativă în domeniu sub aspectul instituţiei căreia îi revine obligaţia de eliberare a adeverinţei, respectiv direcţia generală de muncă şi prestaţii sociale până în anul 2001, casele judeţene de pensii până în anul 2006 şi direcţiile judeţene ale arhivelor naţionale în prezent.
Se invocă imposibilitatea legală şi materială (lipsa personalului, a unei structuri specializate în eliberarea documentelor, a unui spaţiu adecvat) a executării acestei obligaţii.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
1) Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Sălaj, obligarea acesteia la eliberarea unor documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
Competenţa instanţei de contencios administrativ este atrasă în condiţiile Legii nr. 554/2004, relevante în soluţionarea speţei fiind dispoziţiile art. 8 alin. 1 din acest act normativ, potrivit cărora instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispoziţiile legale menţionate anterior trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispoziţiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezenţa unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorităţi publice, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004, care acţionează în regim de putere publică.
Raportând cele reţinute anterior la prezenta speţă, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reţinute anterior, respectiv nu a acţionat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC Filatura Bumbac SA Zalău, societate desfiinţată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispoziţiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacţionând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, refuz care să vină din partea unei autorităţi publice, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate atrage, în speţă, competenţa instanţei de contencios administrativ.
2) Dispoziţia primei instanţe de obligarea a pârâtei la eliberarea către reclamant a tuturor documentelor deţinute referitoare la veniturile salariale realizate de reclamantă în perioada în care a fost angajat la S.C. Filatura de Bumbac S.A, nu poate fi interpretată, contrar aserţiunii recurentei, ca o predare către reclamanta a întregii arhive a S.C. Filatura de Bumbac S.A.
O atare interpretare susţinută de pârâtă în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.6 C.pr.civ. nesocoteşte că obiectul acţiunii îl reprezintă eliberarea unei adeverinţe privind activitatea reclamantului, precum şi că documentele pe care pârâta trebuie să le elibereze reclamantului sunt cele care se referă doar la persoana acesteia.
Prin urmare în mod evident îşi va putea îndeplini această obligaţie prin eliberarea unei adeverinţe cuprinzând datele şi informaţiile referitoare la activitatea desfăşurată de reclamantă pe baza documentelor deţinute şi verificabile.
3) Tot astfel este evident că perioada în care reclamantul şi-a desfăşurat activitatea la S.C. Filatura de Bumbac S.A este anterioară intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, act normativ care este bazat pe principiul contributivităţii şi reglementează rolul Casei Judeţene de Pensii de a atesta plata contribuţiilor sociale.
Or în raport de perioada la care se referă acţiunea reclamantului anterioara datei de 01.04.2001, sunt incidente în cauză dispoziţiile Decretului nr.389/1972, care prin art.1 şi art.3 stabileşte că angajatorul depune contribuţia de 15% asupra câştigului brut, ceea ce semnifică sub acest aspect probatoriu că deţine documentele justificative ale acestei operaţiuni care fac parte din arhiva preluată de pârâtă.
Prin urmare, pârâta îşi va putea executa obligaţia privind stagiul de cotizare prin menţionarea plăţii contribuţiilor datorate asupra veniturilor realizate de reclamantă, conform Decretului nr.389/1972 ,în măsura în care rezultă acest aspect din documentele deţinute.
4) Nefiind incidente prevederile Legii nr.554/2004, conform considerentelor expuse în cadrul analizei primului motiv de recurs, demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat.
5) Reclamantul este îndreptăţit conform art.40 alin.2 lit. h Codul muncii, să obţină de la fostul angajator „toate documentele care atestă calitatea de salariat”a sa.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.12 din Legea nr.16/1996 a Arhivelor Naţionale, persoanei juridice angajatoare îi revine obligaţia de a păstra documentele create sau deţinute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acţiunea reclamantului.
Această obligaţie îi revenea fostului angajator al reclamantului, respectiv S.C. Filatura de Bumbac S.A, însă ca urmare a încetării existenţei sale ca persoană juridică în anul 2001, obligaţia păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996 Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau direcţiilor judeţene ale acestuia.
Deşi norma juridică menţionată anterior a fost modificată prin instituirea obligaţiei de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Judeţene de Pensii Sălaj, iar ulterior Direcţiei Judeţene Sălaj a Arhivelor Naţionale, Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligaţii; or, consecinţele disputei între instituţiile locale din jud. Sălaj cu privire la păstrarea documentelor nu pot să se repercuteze asupra foştilor salariaţi, îndreptăţiţi să obţină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent Agenţia Judeţeană de Prestaţii Sociale Sălaj are obligaţia eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligaţia de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum şi de deţinător faptic ala acestei arhive.
În raport de aceste considerente, este irelevantă pretinsa lipsă a atribuţiilor legale ale pârâtei în raport de prevederile HG nr. 1285/2008, deoarece obligaţia sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezidă în dispoziţiile pe care le invocă, ci în prevederile Legii nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deţinerii faptice a arhivei fostului angajator,
De asemenea, recunoaşterea dreptului reclamantului nu este condiţionat de existenţa mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actului, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză. (Judecător Laura Dima)
| ← Îndreptarea erorii materiale. Menţionarea greşită a... | Contract de muncă pe perioadă determinată. Decizie de... → |
|---|
