Contract de muncă pe perioadă determinată. Decizie de concediere la expirarea duratei contractului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 188 din 17 ianuarie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 1277 din 28 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Maramureş sa admis contestaţia formulată de contestatoarea S.I., în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI MARAMUREŞ, şi în consecinţă s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 72/01.02.2011 emisă de intimată, intimata fiind obligată să o reintegreze pe contestatoare în funcţia deţinută anterior şi să-i plătească
contestatoarei toate drepturile salariale începând cu data de 01.02.2011 şi până la efectiva reintegrare în muncă.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că la data de 04.04.2008, intimata a emis dispoziţia nr. 282 prin care a dispus ca începând cu data de 07.04.2008, contestatoarea S.I. să fie angajată în funcţia de asistent medical - PL în cadrul CPRU Baia Mare, pe durată determinată, urmând să beneficieze de un salariu de încadrare de 763 lei, 25% spor de vechime şi 10% spor pentru condiţii deosebite.
Pe baza acestei dispoziţii, la data de 07.04.2008 între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat în registrul general de evidenţă al salariaţilor sub nr. 21.
Astfel cum este menţionat în contract la pct. 1 intitulat „Durata contractului”, la lit. b care specifică durata determinată, s-a consemnat:
„Pe perioada cuprinsă între data de 07.04.2008 şi data de revocare/ocuparea postului prin concurs”.
Contestatoarea, a fost încadrată şi a prestat activitate în funcţia de asistent medical -PL, la C.P.R.U. Baia Mare. Prin dispoziţia nr. 72/01.02.2011, care face obiectul prezentei contestaţii, emisă de intimată, s-a dispus că începând cu data de 01.02.2011, contractul individual de muncă al contestatoarei încetează, prin ajungere la termen.
În motivarea dispoziţiei se precizează că, în urma concursului din data de 18.01.2011, postul de asistent medical - PL a fost ocupat de d-na B.A..
Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 2 Codul muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă şi cu precizarea expresă a duratei pentru care a fost încheiat. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. 3 Codul muncii, contractul individual de muncă pe perioadă determinată poate fi prelungit şi după expirarea termenului iniţial, cu acordul scris al părţilor, dar numai înăuntrul termenului prevăzut de art. 82 (24 luni) şi cel mult de două ori consecutiv.
Or, în speţă, contractul individual de muncă al contestatoarei a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor art. 80 alin. 2 Codul muncii, în sensul că în acest act nu a fost prevăzută în mod expres durata exactă pentru care a fost încheiat şi de asemenea nu au fost respectate de către angajator prevederile art. 82 Codul muncii referitoare la termenul maxim pentru care o persoană poate fi angajată pe durată determinată. Nefiind prevăzut un termen exact pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, instanţa a reţinut că în mod greşit prin dispoziţia nr. 72/01.02.2011 s-a dispus încetarea raportului de munca în temeiul dispoziţiilor art. 56 lit. j Codul muncii, respectiv data expirării termenului contractului individual de munca încheiat pe durată determinată.
Mai mult, instanţa a reţinut că, în speţă, contractul individual de muncă al contestatoarei şi-a continuat executarea şi după perioada maximă de 24 luni pentru care se putea încheia un contract de muncă pe durată determinată, astfel că natura reală a contractului individual de muncă al contestatoarei este pe durată nedeterminată.
În consecinţă, tribunalul a reţinut că dispoziţia nr. 72/01.02.2011 este nelegală, contestaţia fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI MARAMUREŞ solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestaţiei.
În motivarea recursului a arătat că reclamanta S.I., pensionară, a fost încadrată la recurentă în funcţia de asistent medical PL la CPRU Baia Mare pe durata determinată până la ocuparea postului prin concurs, iar urmare a organizării concursului la data de 18.01.2011, conform dispoziţiei nr.72/01.02.2011, raporturile de muncă ale acesteia au încetat.
Recurenta apreciază că reţinerile instanţei sunt eronate şi controversate context în care se impune modificarea/casarea hotărârii instanţei de fond astfel: potrivit art. 304 pct. 9 Cod. Proc. Civ instanţa a interpretat greşit actul dedus judecaţii, respectiv contractul individual de munca al intimatei-contestatoare, care a fost încheiat pe durata determinata, menţionata concret în acest fel atât in contractul individual de munca cât şi în dispoziţia de angajare, fapt recunoscut inclusiv prin contestaţie şi reţinut de instanţa, dar care apoi a fost apreciat eronat de instanţa:
Potrivit art. 304 pct. 4 Cod. Proc. Civ instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti în sensul că, substituindu-se intimatei - contestatoare a extins cu de la sine
putere cadrul procesual fixat de aceasta prin acţiunea introductiva depusa la instanţa,din aceasta rezulta clar recunoaşterea perioadei determinare a contractului individual de munca şi nemulţumirea ca nu s-a acordat preaviz, împrejurare în care judecata cauzei trebuia sa aibă în vedere cererea contestatoarei, conform principiului disponibilităţii si nu dorinţelor instanţei care in acest caz sunt diferite de cele ale reclamantei care nu a solicitat nicăieri interpretarea contractului. pentru ca era clar stabilita încă de la încheierea acestuia, ci a fost nemulţumita doar pentru ca nu a beneficiat de termenul de preaviz, care nu este de esenţa încetării contractului individual de munca pe durata determinata.
Solicită ca instanţa de recurs sa examineze cauza şi prin prisma calităţii persoanei contestatoarei, respectiv aceea de pensionar pentru limita de vârsta şi a faptului că prestarea muncii de către aceasta are la baza în principal acordul angajatorului şi nicidecum competenţa profesională a contestatoarei verificată/constatată în condiţiile susţinerii unui examen/concurs.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a apărărilor formulate, Curtea, deliberând constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 alin.6 C.pr.civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Această normă, expresie a principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, impune judecătorilor sesizaţi cu soluţionarea cauzei să se pronunţe strict cu privire la obiectul cererii cu care au fost investiţi, din perspectiva cauzei invocate de reclamant, fără a putea extinde judecata asupra unor aspecte cu care nu au fost sesizaţi, chiar dacă acestea se află în strânsă legătură cu obiectul cauzei.
Judecând a acţiunea în fond, tribunalul a admis pretenţiile reclamantei reţinând încheierea între părţi a unui contract pe durată nedeterminată, fără a fi sesizată de către una dintre părţi cu acest petit. Chiar dacă dezlegarea acestui aspect nu se regăseşte în dispozitiv, ci doar în considerente, aceasta reprezintă o tranşare ce intră în puterea de lucru judecat în condiţiile în care cadrul procesual fixat de reclamantă nu includea şi această problemă litigioasă.
Astfel, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamanta a solicitat instanţei anularea dispoziţiei nr. 72 din 1 februarie 2011 şi, pe cale de consecinţă, reintegrarea contestatoarei pe funcţia deţinută anterior, cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale aferente.
În susţinerea acţiunii reclamanta a invocat că a fost angajată pe durată determinată până la ocuparea postului prin concurs de către o altă persoană şi, în subsidiar, că regulile imperative prevăzute de codul muncii în ceea ce priveşte respectarea dreptului de preaviz nu au fost respectate. Acesta este cadrul procesual fixat de reclamantă, care nu a înţeles să îşi precizeze în vreun fel acţiunea pe parcursul desfăşurării procesului în fond, în condiţiile art. 132 C.pr.civilă.
Mai mult, aspectele reţinute de instanţe de fond ca şi argumente în sprijinul hotărârii date - respectiv încheierea contractului de muncă pe durată nedeterminată - reprezintă nu doar o extindere a acţiunii cu încălcarea principiului disponibilităţii, ci şi o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare, în condiţiile în care tribunalul nici măcar nu a pus în discuţia părţilor această problemă.
În această situaţie, dezlegarea dată de instanţa de fond acestui aspect, chiar dacă , aşa cum am arătat mai sus, aceasta se regăseşte în considerente, reprezintă o pronunţare ultra petita ce reprezintă motiv de recurs, conform art. 304 pct.6 C.pr.civilă. În legătură cu acest aspect, al dezlegării unei probleme litigioase prin considerente, Curtea notează că aceasta nu reprezintă un simplu argument pe care se sprijină dispozitivul, ci reprezintă o soluţie dată unei probleme de drept cu care instanţa de fond nu a fost investită şi care este aşezată doar topografic în considerente, chestiune ce susţine concluzia arătată.
Trecând la judecarea fondului cauzei în limitele fixate de reclamanta intimată, Curtea constată că susţinerile acesteia sunt neîntemeiate. Astfel, prin contractul individual de muncă încheiat la data de 07.04.2008, intimata reclamantă a fost angajată pe funcţia de asistent medical, prin cumul de funcţii, pe perioadă determinată până la ocuparea postului prin concurs.
Prin dispoziţia nr. 72 din 01.02.2011 emisă de intimată s-a dispus încetarea contractului de muncă, ca urmare a ocupării postului prin concurs de către d-na B.A.. Susţinerile reclamantei intimate potrivit căreia postul ocupat de aceasta ar fi diferit de cel ce face obiectul contractului său de muncă sunt superflue, în condiţiile în care termenul maxim pentru care se poate încheia un contract de muncă pe durată determinată este unul legal, şi anume 24 de luni, termen îndeplinit în speţa dedusă judecăţii.
În consecinţă, fiind îndeplinit termenul pentru care contractul de muncă pe perioadă determinată putea fi încheiat, în mod corect s-a dispus emiterea deciziei de încetare a contractului de muncă al reclamantei intimate, decizie contestată în prezenta cauză.
În ceea ce priveşte susţinerile intimatei reclamante legate de nerespectarea termenului de preaviz, se reţine că potrivit art. 73 din codul muncii au dreptul la preaviz persoanele concediate în temeiul art. 61 lit.c şi d, al art. 65 şi 66, dispoziţie faţă de care argumentele reclamantei apar ca neîntemeiate, neregăsindu-se în nici una din situaţiile limitativ arătate de dispoziţiile anterior menţionate.
Faţă de ansamblul acestor considerente, văzând dispoziţiile art.312 C.pr.civilă raportat la art. 304 pct.6 şi 9 C.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile numărul 1277 din 28.06.2011 a Tribunalului, pe care o va modifica în tot în sensul dispozitivului prezentei decizii. (Judecător Dana Cristina Gârbovan)
| ← Cerere de obligare la eliberarea adeverinţei care să cuprindă... | Recurs. Necercetarea fondului litigiului. Casare cu trimitere... → |
|---|
