Cerere de valoare redusa, exceptia prescrieri dreptului la actiunea in regres al asiguratorului
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Hotărâre nr. - din data de 29.01.2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA INEU Operator 2826
DOSAR NR…..
Î N C H E I E R E NR….
Ședința în Camera de consiliu din 29 ianuarie 2015
Președinte: ….
Grefier : …
S-a luat în examinare cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta G. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul C. I.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art.1029 alin.1, cod pr.civ.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditoarei P. O., în calitate de consilier juridic, cu delegație la fila 38 și reprezentanta intimatului, avocat D. A. din cadrul Baroului Arad, cu delegație la fila 72 dosar lipsă fiind părțile
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța verificându-și competența, constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cererii în temeiul art.1027 alin.1, art.107 alin.1 cod pr.civ.
Se constată că prin întâmpinarea depusă la 17.12.2014, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, iar pe cale de excepție, a invocat excepția prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune, în esență arătând că reclamanta pretinde plata unui eventual prejudiciu creat de pârât la 13.09.2011, iar prezenta cerere a fost introdusă la data de 28.10.2014, cu depășirea termenului general de 3 ani, prev.de art.3 din Decret nr.167/1958, privind prescripția extinctivă, dispoziții aplicabile în cauză.
Arată că, chiar dacă acțiunea este una în regres, a asiguratorului care a efectuat plata în temeiul unui contract de asigurare cu păgubitul, temeiul răspunderii este art.998-999 din vechiul cod civil și nu art.1357 din noul cod civil, termenul de prescripție curge de la data presupusei faptei, respectiv 13.09.2011.
În cauză nu operează întreruperea prescrierii prin plata efectuată păgubitului de către societatea de asigurare, deoarece pârâtul nu este parte în raportul juridic stabilit în baza contractului de asigurare-CASCO dintre reclamantă și păgubit, nu a avizat nici o plată în numele său, prin urmare fiind străin de orice fapt cu privire la vreo plată efectuată cu privire la pretențiile din prezenta cauză.
Prin întâmpinare s-a solicitat administrarea de probe specifice dreptului comun pentru dovedirea existenței condițiilor prevăzute de codul civil pentru răspunderea delictuală civilă, respectiv interogator, expertiză, martori.
La data de 07 ianuarie 2015 s-a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reclamanta arătând referitor la excepția invocată prin întâmpinare că, dreptul la acțiune a asiguratorului începe să curgă de la data când a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea este total eronată.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 în care este stipulat că termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, precum și disp.art.22 din Legea nr.136/1995, rezultă că dreptul de regres al asiguratorului împotriva persoanei vinovate cu privire la sumele achitate cu titlu de despăgubiri se naște din momentul plății acestor sume, în cazul acesta din data de 25.10.2011, dată la care s-a plătit către service contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat în sumă de 4.200 lei.
Cu privire la timbrare,se constată că s-a depus taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei, taxă datorată în conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013.
În ședința publică, reprezentanta pârâtului avocat D. A. depune la dosar un înscris prin care solicită comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat D. A. din …., și chitanța de încasare onorariu avocațial.
Se comunică răspunsul la întâmpinare cu reprezentanta pârâtului, avocat D. A.
Având în vedere apărările formulate de pârât, r pentru termenul de azi, ambele părți au fost legal citate cu mențiunea de a se prezenta pentru dezbateri cu privire la procedura aplicabilă, potrivit art.1026 cod pr.civ. și a discutării excepției și cererilor probatorii, instanța pune în discuție dacă se solicită judecarea cererii potrivit procedurii dreptului comun.
Având în vedere întâmpinarea pârâtului precum și răspunsul la întâmpinare, reprezentanta reclamantei arată că este de acord cu continuarea procesului potrivit dreptului comun, urmând a achita diferența de taxă judiciară de timbru în raport de valoarea pretențiilor.
Față de invocarea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune și având în vedere poziția reprezentantei reclamante cu privire la continuarea procesului potrivit dreptului comun, instanța pune în discuție fixarea unui termen în ședința publică, respectiv prorogarea discutării excepției.
Reprezentanta pârâtului, av. D.A. arată că susține excepția invocată, precum și poziția exprimată prin întâmpinare.
Cu privire la procesul-verbal încheiat de poliție, învederează instanței că acesta nu a fost comunicat pârâtului, fiind comunicat doar în copie și nu în original, iar în prezent păgubitul nu mai trăiește, considerente pentru care apreciază că nu se mai impun administrarea altor probe.
În ceea ce privește cererea de probațiune cu expertiza, arată că nu o mai susține , costurile administrării probei fiind prea mari în raport cu debitul.
De asemenea, arată că nu mai susține proba cu interogatoriul și proba testimonială.
În replică, reprezentanta reclamantei, cons.juridic P. O. arată cu privire la procesul-verbal încheiat la poliție, că acesta a fost semnat de către pârât în original, iar la rubrica "alte mențiuni"; este precizat faptul că "Nu am de făcut obiecțiuni";. Acest proces-verbal a fost comunicat pârâtului prin adresa emisă de reclamantă cu confirmare de primire, acesta semnând de primire.
Reprezentanta reclamantei mai arată că prin această adresă, i s-a solicitat pârâtului a se prezenta la societatea reclamantă pentru constatarea daunelor și evaluarea pagubelor produse în urma evenimentului rutier din 13.09.2011.
În ceea ce privește conținutul procesului-verbal de contravenție, reprezentanta pârâtului avocat D.A. arată că fapta este una minoră, consecințele fiind minime.
Din procesul-verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei, rezultă că pârâtul a luat la cunoștință prin semnarea acestuia de primire, iar cu privire la comunicarea acestuia, rezultă că a fost comunicat prin scrisoare recomandată sau prin înmânare.
Instanța pune în discuție cererile de probațiune, sens în care reprezentanta reclamantei, cons.juridic P. O. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei, depuse în susținerea cererii.
Reprezentanta pârâtului, avocat D. A. arată că nu are alte cereri.
Ambele părți solicită soluționarea cererii potrivit procedurii prevăzute la art.1025 și următoarele c.pr.civ.
Având în vedere susținerile reprezentanților părților, luând act de poziția reprezentantei pârâtului, instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Conform art.248 alin.1 și 3 c.pr.civ., potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, se pune în discuție unirea excepției cu fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită unirea excepției cu fondul cauzei.
Având în vedere excepția ridicată de pârât prin întâmpinare, prin care se invocă excepția prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune, luând în considerare răspunsul la întâmpinare în legătură cu data și curgerea termenului de prescripție, instanța în temeiul art.248 alin.3 c.pr.civ. dispune unirea excepției cu fondul cauzei, apreciind că pentru soluționarea excepției sunt necesare administrarea acelorași probe ce tind la soluționarea în fond a cauzei, respectiv proba cu înscrisuri.
Reprezentanta reclamantei cons.juridic P. O. și reprezentanta pârâtului, av.D. A. arată că nu mai au alte cereri, astfel că instanța constatând că nu mai sunt alte cereri, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei în fond.
Reprezentanta reclamantei cons.juridic P. O. solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata sumei de 4.200 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la dobânzile legale de la data introducerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului avocat D. A. solicită admiterea excepției prescrierii extinctive a dreptului material la acțiune, iar pe fond respingerea cererii.
În susținerea poziției, arată că cererea este depusă cu depășirea termenului de 3 ani de la producerea prejudiciului, respectiv 13.09.2011, făcând trimitere la prevederile art.8 din Decretul nr.167/1958, potrivit căruia prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, situație în care reclamanta nu poate invoca un alt termen de prescripție, nu există nici o dovada de plată, iar din înscrisurile depuse de către reclamantă, se cunoștea valoarea prejudiciului, fără a fi adus la cunoștința pârâtului.
Cu cheltuieli de judecată.
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei, potrivit dovezii de la fila 29 dosar.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2014, reclamanta G.A. S.A înregistrată la ORC sub nr.J…., CUI …., cont bancar RO…. deschis la Banca T. Cluj, cu sediul în …., cu sediul pentru corespondență în ……., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.I., domiciliat în …. CNP ...., ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.200 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații.
A solicitat obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, arată că la data de 13.09.2011, numitul C.I., a circulat cu căruța nesemnalizată pe DJ 708/A, fapt ce a dus la un incident rutier, ocazie cu care a fost avariat autovehiculul marca …. cu număr de înmatriculare …. asigurat Casco la societatea reclamantă cu polița nr. …., în baza căreia s-a deschis dosarul de daună A…/2011/AR/AR și s-au achitat despăgubiri în cuantum de 4.200 lei.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanta face trimitere la art. 2210 al.1 din Codul civil, care prevede că: ,,În limitele indemnizației plătite asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane";, iar societatea s-a subrogat în drepturile persoanei prejudiciate.
De asemenea, potrivit art. 1357 Cod civil: ,, cel care cauzează un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare";, drept pentru care după achitarea sumei de 4.200 lei, reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite după achitarea daunei, solicitând de la pârât aceasta sumă, întrucât pârâtul C.I. este vinovat de producerea evenimentului rutier din data de 13.09.2011, fiind obligat să repare prejudiciul cauzat.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 2210 din Cod civil, O.14/2011 al CSA și Legea 136/1995.
Pârâtul C.I., prin întâmpinarea depusă la filele 69-71 dosar, a solicitat respingerea cererii reclamantei și a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Arată că, deși cererea este una în regres, respectiv a asigurătorului care a efectuat plata unui contract de asigurare cu păgubitul, temeiul răspunderii este reprezentat de art. 998-999 din vechiul Cod civil(1864) și nu art.1357 din noul Cod civil, termenul prescripției curgând de la data presupusei fapte, 13.09.2011.
Mai arată că atâta vreme cât asigurătorul se subrogă în drepturile păgubitului, conform art.2210 din C.civil, termenul de prescripție este cel în care păgubitul poate introduce acțiune împotriva autorului faptei ilicite, mai precis termenul general de 3 ani de la data presupusei fapte.
De asemenea, arată că în cauză nu operează întreruperea prescripției prin plata efectuată păgubitului de către societatea de asigurare, deoarece pârâtul nu este parte în raportul juridic stabilit în baza contractului de asigurare(CASCO) dintre reclamantă și pârât, iar prin urmare solicită respingerea cererii ca prescrisă.
Pe fond, arată că cererea este neîntemeiată deoarece pretențiile nu se bazează pe o creanță certă, lichidă și exigibilă, înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea pretențiilor, atât cu privire la faptă cât și cu privire la prejudiciu, nu i-au fost comunicate niciodată, motiv pentru care nu le-a însușit.
În dovedirea susținerilor, arată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe o plată efectuată către păgubitul C. R., conform înscrisurilor anexate cererii introductive, contractul de asigurare (CASCO) fiind încheiat între reclamantă și păgubit, pârâtul nefiind parte în contract și nu a luat cunoștință despre vreunul dintre înscrisurile depuse în probatoriu în cauză.
Mai mult, procesul verbal încheiat de organele de poliție, nu i-a fost comunicat niciodată, astfel că față de acest aspect înscrisul nu poate avea valoarea conferită de lege, fiind în termenul de contestare, iar din conținutul acestuia rezultă că fapta este una minoră, consecințele fiind minime raportat la sancțiunea aplicată respectiv avertisment, întinderea prejudiciului suferit de păgubit nu poate fi atât de mare și pentru că dosarul de daune a fost întocmit în lipsa sa, consideră că se impune administrarea unui vast probatoriu.
Prin răspunsul la întâmpinare, fila 77 dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, deoarece potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958, în care este stipulat că termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, precum și disp.art.22 din Legea nr.136/1995 în care este prevăzut că: ,, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane";.
Astfel, dreptul de regres al asigurătorului împotriva persoanei vinovate cu privire la sumele achitate cu titlu de despăgubiri se naște din momentul plății acestor sume, în cazul reclamantei din data de 25.10.2011( conform ordinului de plată nr.5874 atașat cererii de chemare în judecată), respectiv data la care s-a plătit către service contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat în sumă de 4.200 lei. Având în vedere faptul că termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, potrivit art.2554 din Codul civil, termenul se consideră împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care îi urmează, în cazul de față la 27.10.2014, solicitând respingerea excepției invocate de pârât.
Cu privire la susținerea pârâtului că nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse în susținerea cererii, reclamanta arată că prin adresa nr.6164 din 16.09.2011 s-a solicitat pârâtului să se prezinte în data de 23. 09.2011 la o întâlnire cu reprezentanții societății în vederea constatării daunelor și evaluării pagubelor produse autovehiculului cu nr. ….., avariat în urma evenimentului rutier din data de 13.09.2011, sens în care a fost atașată atât copia acestei adrese și a procesului verbal de la poliție cât și confirmarea de primire,semnată de pârât precum și adresa nr.680/ 20.10.2014,care a fost refuzată a fi primită de pârât.
În ceea ce privește susținerile pârâtului că ,,procesul verbal încheiat de poliție nu i-a fost comunicat niciodată și față de acest aspect înscrisul nu poate avea valoarea conferită de lege"; reclamanta arată că, acesta a fost semnat de pârâtul C.I., iar la rubrica ,,alte mențiuni"; este precizat faptul că ,,nu am de făcut obiecțiuni";, prin urmare acesta a avut cunoștință despre existența evenimentului și nu și-a contestat vinovăția.
În probațiune, reclamanta a depus la dosar în copii următoarele înscrisuri: borderou expediere corespondență fila 6, notificare pârât fila 7, proces verbal de constatare a daunelor fila 8, act de evaluare a pagubelor și stabilirea despăgubirilor fila 9-11, ordin de plată numerar fila 12, proces verbal suplimentar de constatare a daunelor fila 13, declarație de acceptare despăgubiri fila 14, factura fiscală privind plata serviciilor de reparație fila 15, notă calcul reparație autovehicul emis de SC V. SRL fila 16-19, certificat de înmatriculare autoturism și cartea de identitate și permisul numitului C. R. fila 20, carte de identitatea vehiculului fila 21-22, autorizație de reparații auto fila 23, declarația numitului C. R. fila 24, schița accidentului fila 25, proces verbal de contravenție fila 26, polița de asigurare nr.205782 fila 27-28, ordinul de plată a taxei judiciare de timbru nr. …/24.10.2014 fila 29, date privind locul producerii accidentului din 15.09.2011 fila 30, împuternicire pentru reprezentare reclamantă fila 88.
De asemenea, a fost depuse în copii certificate următoarele înscrisuri: borderou expediere corespondență fila 40, notificare pârât fila 41, proces verbal de constatare a daunelor fila 42, act de evaluare a pagubelor și stabilirea despăgubirilor fila 43-45, ordin de plată numerar fila 46, proces verbal suplimentar de constatare a daunelor fila 47, declarație de acceptare despăgubiri fila 48, factura fiscală privind plata serviciilor de reparație fila 49, notă calcul reparație autovehicul emis de SC V. SRL fila 50-53, certificat de înmatriculare autoturism, cartea de identitate și permisul numitului C. R. fila 54, carte de identitate a vehiculului fila 55-56, autorizație de reparații auto seria CR nr.2329483 fila 57, declarația numitului C. R. fila 53, schița accidentului fila 59, proces verbal de contravenție fila 60, polița de asigurare nr.205782 fila 61-63, întâmpinare pârât fila 69-71, împuternicire avocațială pentru reprezentare pârât fila 72, răspuns la întâmpinare fila 77, ref.dosar daună nr. AAA/0000314/2011/AR fila 78, 89-90, cerere de despăgubire-notificare fila 79,86, dovadă comunicare fila 80-81,87-88, iar în original s-a depus răspunsul la întâmpinare filele 84-85 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 13.09.2011,ora 2025 pârâtul C.I., a circulat pe DJ 708/A cu căruța nesemnalizată, fiind tamponat de autovehicul marca … cu număr de înmatriculare …, condus de C. R., pârâtul fiind sancționat contravențional cu avertisment pentru nerespectarea prevederilor OUG nr.195/2002, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție seria CC, nr.7227657 din 13.09.2011, fila 26 dosar.
Autoturismul marca … cu număr de înmatriculare …., este proprietatea păgubitului C.R., fila 20 dosar, fiindu-i produse mai multe avarii respectiv spoiler față înfundat, capotă față înfundată, parbriz față fisurat, potrivit procesului verbal de constatare a daunelor precum și autorizația pentru reparații de la fila 8, respectiv 23 dosar.
Din declarația numitului C.R., fila 24 dosar, rezultă că în timp ce conducea autoturismul proprietate personală cu numărul de mai sus, din direcția de mers T. spre localitatea …, în dreptul imobilului cu număr administrativ 520 din localitatea …, a intrat într-o căruță care se deplasa în același sens de mers, și care era nesemnalizată, iar din sens opus venea un alt autovehicul cu farurile aprinse întrucât afară era întuneric.
În urma impactului a fost avariat autovehiculul marca …. cu număr de înmatriculare …., proprietatea numitului C. R., asigurat Casco la societatea reclamantă cu polița nr.A205782, valabilă în perioada între 19.04.2006-18.04.2014, fila 27 dosar.
Astfel, s-a deschis dosarul de daună A 0000314/2011/AR/AR de către reclamanta G. A. SA, iar la data de 25.10.2011 reclamanta a achitat cu titlu de despăgubire suma de 4.200 lei, fila 12 dosar.
Pârâtul a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, sens în care a arătat că deși cererea este una în regres, respectiv a asigurătorului care a efectuat plata unui contract de asigurare cu păgubitul, temeiul răspunderii este reprezentat de art. 998-999 din vechiul Cod civil(1864) și nu art.1357 din noul Cod civil, termenul prescripției curgând de la data presupusei fapte, 13.09.2011. Câtă vreme asigurătorul se subrogă în drepturile păgubitului, conform art.2210 din C.civil, termenul de prescripție este cel în care păgubitul poate introduce acțiune împotriva autorului faptei ilicite, mai precis termenul general de 3 ani de la data presupusei fapte.
De asemenea, în cauză nu operează întreruperea prescripției prin plata efectuată păgubitului de către societatea de asigurare, deoarece pârâtul nu este parte în raportul juridic stabilit în baza contractului de asigurare(CASCO) dintre reclamantă și pârât, iar prin urmare solicită respingerea cererii ca prescrisă.
Cu privire la excepția ridicată de pârât, în drept instanța reține dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958, potrivit cărora termenul prescripției este de 3 ani.
În cauza de față, dreptul asiguratorului la acțiunea în regres împotriva terțului responsabil derivă din subrogarea în drepturile asiguratului în limita indemnizației plătite și este valorificabil pe calea dreptului comun, nefiind vorba despre un raport juridic contractual, direct, între asigurator și asigurat.
În conformitate cu prevederile art.22 din Legea nr.136/1995: ,, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane";.
La art.7 din Decretul nr. 167/1958, este stipulat că termenul de prescripție începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Subrogarea asiguratorului în drepturile asiguratului său pentru despăgubiri, ca urmare a producerii unui prejudiciu în afara raporturilor de asigurare, are la bază un raport juridic delictual și nu unul contractual și, ca atare, nu trebuie confundată cu acțiunea pe care o are asiguratorul împotriva propriului asigurat, cu cea în regres contra celor răspunzători de producerea pagubei .
Așadar, în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, ce începe însă să curgă de la data de 25.10.2011, data efectuării plății către asigurat și de la care a luat naștere dreptul de regres al reclamantei( în acest sens este și practica judiciară Curtea de Apel București - secția a v-a civilă, decizia civilă nr. 350 din 24.09. 2012).
Prin urmare, raportat la data introducerii cererii de către reclamantă, excepția prescrierii dreptului la acțiune apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece pretențiile reclamantei nu sunt certe, lichide și exigibile, înscrisurile depuse de reclamantă în susținerea pretențiilor, atât cu privire la faptă cât și cu privire la prejudiciu, nu i-au fost comunicate niciodată.
Apărările pârâtului sunt neîntemeiate deoarece, așa cum rezultă din procesul verbal de contravenție acesta a fost semnat de pârât, iar la rubrica ,,alte mențiuni"; s-a menționat că ,,nu am de făcut obiecțiuni";, iar pe de altă parte că reclamanta l-a notificat pe pârât prin adresa nr.6164 din 16.09.2011, fila 78 dosar, să se prezinte în data de 23.09.2011 la o întâlnire cu reprezentanții societății reclamante în vederea constatării daunelor și evaluării pagubelor produse autovehiculului cu nr. …., din confirmarea de primire rezultând că a fost semnată de pârât.
Prin urmare, din probatoriul analizat mai sus, instanța reține că prin fapta sa, pârâtul C.I. a cauzat un prejudiciu în sumă totală de 4.200 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate la autovehiculul marca … cu număr de înmatriculare …., reclamanta achitând la data de 25.10.2011 o despăgubire în sumă totală de 4.200 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparație efectuate la același autoturism asigurat, creanța reclamantei fiind certă, lichidă și exigibilă.
Întrucât pârâtul nu a dovedit efectuarea integrală a plății, reclamanta făcând pe deplin dovada pretențiilor sale așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, instanța, văzând dispozițiile art.1025 și următoarele C.pr.civ., constată că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, astfel că va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.200 lei, reprezentând contravaloare lucrări de reparații.
Totodată, va obliga pârâtul și la plata dobânzii legale aferentă sumei de 4.200 lei, calculată începând cu data de 28.10.2014 și până la data plății efective.
În conformitate cu prevederile art. 1031 al. 1 C.pr.civ., urmează a obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 200 lei, justificate prin plata taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta G. A. S.A înregistrată la ORC sub nr.J…., CUI …, cont bancar RO…. deschis la Banca T… Cluj, cu sediul în …., cu sediul pentru corespondență în ….., în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în … CNP .... și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat D.A., cu sediul profesional în ….. și în consecință:
- obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 4.200 lei, reprezentând contravaloare lucrări de reparații, la care se adaugă dobînda legală aferentă începînd cu data de 28.10.2014 și pînă la data plății efective.
Obligă pârâtul la 200 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.În caz de exercitare a căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Ineu.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică, azi, 29.01.2015.
Președinte Grefier
| ← Nulitate act de executare. lipsă identitate între debitor şi... | Civil, raspundere civila delictuala. Jurisprudență... → |
|---|
