CIRCULAŢIA FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LIBER ACCES A MAŞINILOR DE MARE TONAJ
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 11155/2012 din data de 04.11.2014
Chiar în condițiile în care prevederile actului normativ în temeiul căruia s-a dispus sancționarea petentei operează o distincție între autovehiculele care efectuează aprovizionare cu marfă și cele care efectuează transport de persoane, în cauză se constată că această distincție nu se verifică și în raport cu sancțiunea prevăzută deopotrivă pentru încălcarea prevederilor art. 17 pct. 1 și 2, conferind acestora același grad de pericol social, sens în care nu se poate reține încălcarea principiului legalității prevăzut de art. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 11155/2012, pronunțată în dosarul nr. 4148/190/2012
Prin plângerea contravențională înregistrată sub numărul de mai sus, petenta SC A.T.I. SRL a solicitat, în principal, anularea procesului verbal de contravenție seria PLO nr.02057/01.03.2012 încheiat de intimata P.L.M.B., ca nelegal și netemeinic iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că în data de 01.03.2012 agentul constatator L.E din cadrul P.L a M.B a încheiat procesul verbal atacat prin care se constată că în data de 12.02.2012 ora 17.05 pe strada N. din B., jud. B.-N, autovehiculul marca M.S cu numărul de înmatriculare X a staționat în fața societății "D.T".
In acest sens agentul constatator a reținut fapta ca fiind contravenție în baza art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009 și în consecință a sancționat contravenientul cu amendă de 1500 lei.
În opinia petentei procesul verbal este nelegal și netemeinic întrucât agentul constatator a indicat ca temei legal al contravenției art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009 prin care se interzice oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.. În cazul de față însă, autovehiculul marca M. S cu numărul de înmatriculare X se afla pe strada N., stradă care este destinată circulației rutiere iar actul normativ care cuprinde dispoziții ce reglementează circulația pe drumurile publice este OUG 195/2002 republicata.
Așadar, petenta arată că temeiul legal reținut de agentul constatator pentru presupusa fapta contravențională respectiv art. 17 pct. 1 din HCL 153/2009, este eronat, fapt ce atrage anularea actului de constatare, în accepțiunea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001.
Totodată, la art. 16 alin. 1 din O.G 2/2001, se indică faptul că Procesul Verbal de constatare a contravenției trebuie să conțină arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei, însă în procesul verbal atacat, agentul constatator nu menționează că în zona săvârșirii presupusei fapte exista vreun indicator care să interzică oprirea/staționarea.
In consecința, apreciază că nu a fost respectat textul de lege de către agentul constatator respectiv art. 16 alin 1 din OG 2/2001, ceea ce atrage nulitate actului încheiat.
În motivarea petitului subsidiar, petenta a arătat că nu a urmărit eludarea legii, nu a existat pericolul producerii vreunui rezultat cu efecte negative asupra valorilor ocrotite prin actul normativ ce reglementează constatarea și sancționarea contravenției reținute, neexistând practic un prejudiciu ca urmare a săvârșirii faptei contravenționale.
De altfel, a precizat că, potrivit art.7 (3) din O.G.nr.2/2001, sancțiunea avertismentului poate fi aplicata chiar daca actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, nu prevede aceasta sancțiune. Prin instituirea acestei dispoziții legale, s-a creat organului de control posibilitatea de a aplica sancțiunea proporțional cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
In drept a invocat prev. art. 16, 17 și art. 31 din O.G.nr.2/2001 republicată.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 3-5).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal atacat.
În motivare arată că, prin procesul verbal contestat, petenta, persoană juridică, a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută la art. 17, pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., aplicându-se amenda contravențională în cuantum de 1500 lei. Textul legal indicat arată că: "Pe teritoriul municipiului B. persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul B., aprobat prin Hotărârea nr. 16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului B.. în acest sens este interzisă: 1. oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei B.";.
În concret, în data de 12.02.2012, la ora 17.05, un echipaj al Poliției Locale a Municipiului B., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a constatat pe strada N. din municipiul B., prezența unui autovehicul marca Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare X, având masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t, parcat pe domeniul public. Așa cum se procedează de regulă în asemenea situații, autovehiculul a fost fotografiat. Având în vedere că la momentul constatării faptei conducătorul autovehiculului nu era de față procesul verbal de contravenție a fost întocmit ulterior, după ce au fost efectuate verificări cu privire la proprietarul autovehiculului. Din aceste verificări a reieșit că proprietarul autovehiculului este petenta, că aceasta nu deținea la momentul respectiv o autorizație de liber acces eliberată de primărie municipiului B., astfel că s-a procedat la sancționarea sa contravențională, apreciază intimata într-un mod cu totul corect și justificat.
Față de plângerea contravențională precizată de petentă, a arătat că motivul de nulitate invocat de aceasta cu privire la încadrarea juridică a faptei, nu poate fi admis, din moment ce încadrarea juridică a faptei se coroborează cu descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului verbal de contravenție. Intimata a precizat că fapta contravențională sancționată nu este una ce ține de regimul circulației rutiere, așa cum în mod eronat susține petenta. Prin conținutul său obiectiv contravenția sancționată constă de fapt în staționarea pe domeniul public a unui autovehicul având masa maximă autorizată ce depășește 2,5 t, fără a avea o autorizație de liber acces. Astfel, din moment ce fapta este calificată ca fiind contravenție printr-o Hotărâre a Consiliului Local al municipiului B., încadrarea juridică a faptei contravenționale a fost corect făcută de agentul constatator. Apreciază că în mod eronat susține petentul că ar fi în prezența unei contravenții din sfera circulației rutiere, deoarece fapta contravențională este prevăzută și sancționată printr-o Hotărâre a Consiliului Local al municipiului B., având ca obiect măsuri de bună gospodărire a municipiului B.. Prin obiectul și sfera lui de reglementare actul normativ local indicat nu se referă la măsuri privind circulația în sensul strict al cuvântului, ci vine să instituie niște reguli din rațiuni ce țin de protejarea infrastructurii stradale care este sever afectată de circulația mașinilor de tonaj greu. Nu în ultimul rând, arată că, trebuie să se aibă în vedere și protejarea traficului rutier, care este afectat de prezența pe străzile orașului a mașinilor mari, în condițiile aglomerației și a numărului mic de locuri de parcare, raportat la numărul de autovehicule.
Cât privește arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, consideră că procesul verbal conține suficiente elemente atât la descrierea faptei cât și la mențiuni, pentru ca instanța să poată verifica aspectul temeiniciei procesului verbal.
Intimata învederează că mențiunea privind existența indicatorului care să interzică oprirea/staționarea nu este necesară, deoarece existența obiectivă a faptei contravenționale nu este condiționată de un asemenea indicator. Așa cum a arătat, procesul verbal de contravenție are temei legal un alt act normativ , care nu este OUG 195/2002. De altfel, a precizat că petenta - în calitate de deținătoare a unui vehicul de asemenea tip, destinat transportului de persoane, ar trebui să fie în cunoștință de cauză cu privire la existența acestei reglementări. Printre transportatorii auto, atât cei de marfă cât și de persoane, este de notorietate necesitatea obținerii unei autorizații de liberă trecere pentru autovehiculele ce au masa maximă autorizată depășind 2,5 t, precum și faptul că aceste autovehicule nu au dreptul de a opri sau staționa pe teritoriul municipiului B. decât pentru a efectua operațiuni de încărcare/descărcare de scurtă durată. Cum petenta nu a făcut dovada că s-ar fi aflat în vreuna din situațiile descrise mai sus, consideră că a fost sancționată în mod justificat.
În concluzie, intimata arată că aspectele invocate de petenta nu sunt de natură să afecteze în vreun fel legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.02057/01.03.2012.
În drept a invocat prev. art. 115 și urm. C. pr. civ., art. 17 și 27, lit. a), pct. 1 din HCL 153/2009 privind stabilirea unor măsuri de bună gospodărire a municipiului B., art. 16 și art. 28, din O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 25-26).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal seria PLO nr.02057 încheiat la data de 01.03.2012 de către Poliția Locală a mun. B., petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1500 lei, în temeiul HCL nr.153/2009, reținându-se că pe data de 12.12.2012 , orele 17,05, autovehiculul Mercedes Sprinter cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t, aparținând acesteia, a staționat pe str. N.i, deși nu efectua operațiuni de aprovizionare, fiind destinat transportului de persoane ; procesul verbal a fost întocmit în lipsa contravenientului, în prezența unui martor, menționându-se că mijlocul auto nu posedă autorizație de liber acces pe raza mun. B..
Prin plângerea formulată, petentul nu a negat săvârșirea faptei dar a arătat că, în opinia sa, temeiul legal indicat este eronat, str. N. fiind deschisă circulației, astfel că actul normativ care reglementează circulație pe drumurile publice este OUG nr.195/2002 iar în zonă nu există indicatoare care să interzică oprirea sau staționarea vehiculelor.
Conform art.17 pct.1 din HCL nr.153/2009, pe teritoriul municipiului B. persoanele fizice și juridice au obligația de a respecta normele privind traficul auto și de circulație, inclusiv cele stabilite prin Regulamentul privind activitatea de blocare a autovehiculelor oprite sau staționate neregulamentar, precum și de ridicare, transport, depozitare și eliberare a acestor autovehicule în municipiul B., aprobat prin Hotărârea nr.16/26.02.2009 a Consiliului local al municipiului B. , în acest sens fiind interzisă oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza municipiului B.; excepție face situația în care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere eliberata de serviciul de specialitate din cadrul Primăriei B..
Potrivit dispozițiilor legale, instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, aspectele invocate de către petentă subrogându-se cazurilor de nulitate relativă ce presupun dovedirea unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în altă modalitate decât prin anularea actului iar încadrarea juridică a faptei s-a făcut corect.
Sub aspectul temeiniciei acestuia, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din ordonanță, instanța a reținut că procesul - verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară iar petenta nu a negat săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută în actul de control și nu a prezentat autorizație de liberă trecere eliberată de serviciul de specialitate din cadrul primăriei, deși vehiculul în cauză are masa maximă peste 2,5 t.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a constatat că acesta a fost stabilită în mod justificat la sancțiunea amendă, având în vedere circumstanțele în care a fost săvârșită fapta.
În speță, instanța trebuie să acorde o atenție deosebită modului de determinare a gradului de pericol social al faptelor, luând în considerare criteriile avute în vedere de legiuitor pentru stabilirea gradului de pericol social al faptelor. Practic, aplicarea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator se impune a fi realizată cu respectarea întocmai a prevederilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia, sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Din considerentele arătate, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal și temeinic întocmit, încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută de agentul constatator iar sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În concret, instanța a apreciat că circulația, oprirea și staționarea mașinilor de tonaj mare în interiorul mun. B. afectează semnificativ atât infrastructura stradală cât traficul rutier, astfel că circulația fără autorizație de liber acces în zonă precum și oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, care poate avea urmări grave, astfel încât aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii amendă este pe deplin justificată.
În consecință, instanța a respins plângerea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC A.T.I. SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale, în sensul anulării procesului verbal contestat ca nelegal și netemeinic, iar în subsidiar, în sensul transformării sancțiunii amenzii în sancțiunea avertisment.
În motivare s-a arătat într-o prima ordine de idei, critică sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, procesul-verbal întocmit fiind lovit de nulitate absolută. In actul sancționator s-a reținut săvârșirea unei alte fapte, neamputabile ceea ce echivalează cu lipsa faptei, fiind așadar incidente dispozițiile art. 17 din O.G nr.2/2001.
Fapta pentru care a fost sancționată, încadrată de altfel la pct. 1 din H.C.L nr. 153/2009, prevede oprirea, staționarea și parcarea autovehiculelor cu masa maximă autorizată mai mare de 2,5 pe domeniul public de pe raza municipiului B... excepție făcând ....situația in care se efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare, în condițiile existenței unei autorizații de liberă trecere... Din textul legal și din cuprinsul pct.2 din art. 17 din HCL 153/2009, rezultă că acest text legal se referă la autovehiculele care efectuează transporturi de marfă.
Alin. 2 din aceeași hotărâre a Consiliului Local se aplică autovehiculelor care efectuează transporturi de persoane.
Recurenta efectuează transporturi de persoane așa cum rezultă din fotografia atașată de intimată și din copia licenței de transport anexată. Așadar subscrisa nu are obligația legală de a deține autorizație de liberă trecere pentru efectuare de operațiuni de aprovizionare sau încărcare-descărcare.
Indicarea eronată a faptei echivalează așadar cu lipsa acesteia, procesul-verbal fiind lovit de nulitate absolută.
In altă ordine de idei, prin sentința civila nr. 11155/2012, pronunțată în dosar nr. 4148/190/2012, Judecătoria B. a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal de contravenție seria PLO nr. 02057/01.03.2012 încheiat de Politia Locala a Mun. B..
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că "procesul-verbal de constatare a contravenției a fost legal si temeinic întocmit, încadrarea juridica a faptei a fost corect făcută de agentul constatator iar sancțiunea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verb în concret, instanța apreciază că circulația, oprirea și staționarea mașinilor de tonaj mare în interiorul mun. B. afectează semnificativ atât infrastructura stradală cât traficul rutier, astfel că circulația fără autorizație de liber acces în zonă precum și oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, care poate avea urmări grave, astfel încât aplicarea de către agentul constatator a sancțiunii amendă este pe deplin justificată ".
Instanța de fond, în mod eronat, a reținut că "circulația, oprirea și staționarea mașinilor de tonaj mare în interiorul Mun. B. afectează semnificativ infrastructura stradala cât și traficul rutier "atâta timp cât Hotărârea Cons. Local nr. 153/2009 se referă doar la "oprirea, staționarea si parcarea autovehiculelor cu masă maximă autorizată mai mare de 2,5 t pe domeniul public de pe raza mun. B.".
Tot în mod eronat, instanța a reținut că circulația fără autorizație de liber acces în zonă precum și oprirea nejustificată prezintă un grad de pericol destul de ridicat, când, de fapt, legea sancționează doar oprirea, staționarea și parcarea fără autorizație de liber acces, și nu circulația mașinilor de tonaj mare pe teritoriul mun. B..
Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit legea, ceea ce a determinat-o să pronunțe o hotărâre cel puțin mai drastică, dacă nu eronată. Recurenta este operator de transport de persoane si nu efectuează operațiuni de aprovizionare sau de încărcare-descărcare pentru a fi îndreptățit să posede autorizație de liber acces conform reglementarii Consiliului Local. Dispozițiile referitoare la obligația deținerii unei autorizații de liber acces nu îi sunt aplicabile.
Totodată, din cele reținute de instanța de fond, se deduce faptul că, per a contrario, dacă posesorii mașinilor de tonaj mare ar deține autorizație de liber acces în zona Mun. B., acestea nu ar mai afecta infrastructura stradala și nici traficul rutier, ceea ce este inadmisibil.
Aprecierile ca autovehiculul in cauza a afectat traficul rutier sunt netemeinice întrucât, așa cum se poate observa din fotografia depusă la dosar de către Politia Locala B., traficul pe strada Năsăudului nu era deloc aglomerat iar strada respectiva are două sensuri, fiecare cu câte două benzi de circulație.
In concluzie, presupusa faptă nu a prezentat nici un pericol social și nu a avut urmări de nici un fel.
Instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată a fost individualizată raportat la circumstanțele in care a fost săvârșită presupusa faptă dar nu arată care sunt aceste circumstanțe. Totodată susține că sancțiunea ce se aplică în cazul contravențiilor trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise în procesul-verbal. Această apreciere este una abstractă, nu există nici un scop urmărit și nici vreo urmare produsă.
In drept s-au invocat disp. art. 312 raportat Ia art. 304 pct.9 si 304 indice 1 si art.34 alin.2 din m O.G.nr.2/2001.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
| ← Pretenţii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări | RESPECTAREA PERIOADEI DE ODIHNĂ ZILNICĂ AŞA CUM ESTE EA... → |
|---|
