Pretenţii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU Sentinţă civilă nr. 1427 din data de 03.03.2014
Pretenții
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău, la data de 15.11.2013, reclamanta S.C. EAI a chemat în judecată pe pârâta SC B.X. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1950 lei, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare, precum și la plata sumei de 1950 cu titlu de dobânzi legale aferente despăgubirii achitate conform OG 13/2011 și contractului de intermediere și a actului adițional.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 278 lei.
În motivarea cererii, așa cum a fost completată în procedura prevăzută de art. 200 CPC, reclamanta arată că între părți s-a încheiat un act adițional prin care pârâta a beneficiat de polițe RCA emise de societatea reclamantă, cu plata în rate. De asemenea, se arată că debitul principal este în valoare de 1950 lei și se compune din : 914 lei, reprezentând contravaloarea diferenței de prima de asigurare care nu a fost achitată de către pârâtă, aferentă polițelor RCA emise conform Convenției nr. 5/03.01.2013 din care 457 lei - reprezintă rata nr. 2, scadenta la data de 20.02.2013 și 457 lei, reprezintă rata nr. 3 scadenta la data de 20.04.2013. Suma de 1036 lei reprezintă contravaloarea diferenței de prima de asigurare care nu a fost achitată de către pârâtă, aferenta polițelor RCA emise conform convenției nr. ab/2013 din care: 518 lei - rata nr. 2 scadentă la data de 18.03.2013 și 518 lei - rata nr. 3, scadenta la data de 18.05.2013. Suma de 1950 lei reprezintă penalitățile de întârziere și sunt calculate conform dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 și Contractul de intermediere în asigurări seria nr. 95 - 6920/25.07.2006, a Actului adițional la acest contract semnat cu societatea nr. 61/18.01.2013 (0,5%/zi de întârziere), art. 5 (valoarea penalităților percepute nu poate depăși cuantumul acumulat) și a Actului Adițional nr. 5/03.01.2013, calculată de la data de 13.08.2013, data primei notificări către pârâtă, astfel (1.950 lei debit principal X 0,5% X 93 zile = 8970 lei dar va plăti conform art. 5 doar 1950 lei).
În drept, reclamanta a invocat art. 1270 Cod Civil, O.G. 9/2000, OG 13/2011, art. 43 alin. 1 din Legea 192/2006, art. 1349 alin. 1 și 2 din C Civ., act adițional la contractul de intermediere, art. 1350 C Civ.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a depus la dosar copie conform cu originalul act adițional 61/2013 și 5/2013, polițe RCA, tabel centralizator cuprinzând autovehiculele asigurate și tabel cu ratele de plată.
Pârâta a formulat întâmpinare peste termenul legal prevăzut de lege, dar instanța a dispus comunicarea acesteia întrucât s-a invocat ca apărare nulitatea absolută a clauzelor abuzive în temeiul art. 4 din Legea 193/2000, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 208 alin. 2 CPC. Se arată că penalitățile impuse se află într-o disproporție vădită cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Între părți s-au derulat raporturi juridice având ca obiect polițe de răspundere civilă obligatorie pentru autovehiculele aflate în proprietatea pârâtei.
Termenele de plată a primelor de asigurare au fost convenite eșalonat, ratele de primă urmând a fi achitate conform tabelelor cu ratele de plată și datele scadente asumate prin semnare de către părțile convenției. Pârâta nu a achitat la data scadenței rata nr. 2 (scadentă la data de 18.03.2013) în cuantum de 518 lei și rata nr. 3 (scadentă la data de 18.05.2013) în cuantum de 518 lei, datorate conform actului adițional 61/2013 - fila 38 dosar. De asemenea aceasta nu a achitat la data scadenței rata nr. 2 (scadentă la data de 20.02.2013) în cuantum de 457 lei și rata nr. 3 (scadentă la data de 20.04.2013) în cuantum de 457 lei, datorate conform actului adițional 5/2013 - fila 46 dosar. Reclamanta a încercat rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, invitând pârâta la ședința de informare cu privire la mediere, somând-o totodată să achite sumele restante -filele 6-11 dosar.
Potrivit chitanțelor depuse la dosar - filele 68-69, pârâta a achitat ratele restante astfel: suma de 914 lei (contravaloarea primelor datorate conform convenției 5/2013) la data de 31.10.2013 cu chitanța nr. 031708 iar suma de 1036 lei (contravaloarea primelor datorate conform convenției 61/2013) la data de 11.11.2013 cu chitanța nr. 031741.
Având în vedere faptul că debitul principal a fost achitată anterior formulării cererii de chemare în judecată (15.11.2013), instanța va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1950 lei contravaloare prime de asigurare.
În conformitate cu dispozițiile contractuale principala obligație a pârâtei, este aceea de plată a prețului la termenul stabilit prin contract. Față de aceste prevederi, coroborate cu dispozițiile articolului 1270 cod civil care stipulează faptul că toate convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța constată faptul că pârâta a achitat cu întârziere debitul restant.
Dreptul reclamantului creditor de a obține penalități ca urmare a neexecutării la timp a obligației de plată decurge din dispozițiile articolelor 4 din actele adiționale nr. 61/2013 și 5/2013 potrivit cărora "în caz de neplată la scadență a ratelor de primă S.C. EAI va percepe penalități de întârziere de 0,5% din valoarea ratelor scadente, începând cu data scadenței fiecărei facturi…";. Astfel reclamanta a procedat la calcularea penalităților în cuantum de 1950 lei, la suma neachitată începând cu data de 13.08.2013 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 5 din convențiile părților, potrivit căruia "valoarea penalităților percepute de EAI nu poate depăși debitul acumulat de asigurat";. În ceea ce privește invocarea de către pârât a faptului că clauza prevăzută de art. 5 din convențiile încheiate de către părți, referitoare la stabilirea unei penalități de 0,5% pe zi este o clauză abuzivă raportat la dispozițiile art. 4 din L 193/200, instanța reține că pârâtul, potrivit art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000 nu intră sub dispoziția acestei legi. Astfel potrivit art. 1 din Legea 193/2000 "Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.
(3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, iar potrivit art. 2 alin. 1 din același act normativ "Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale";. Or, în speță pârâtul este persoană juridică și nu a făcut dovada că a acționat în afara activității sale comerciale.
Evaluarea anticipată a prejudiciului prin stabilirea penalităților, prin acordul părților acoperă atât pierderea suferită de reclamantă (damnum emergens), cât și beneficiul de care creditoarea a fost lipsită (lucrum cessans), fiind o reparare integrală, cererea creditoarei privind penalitățile fiind întemeiată.
Față de cele mai sus reținute, instanța urmează a obliga pârâta să achite reclamantei suma de 1950 lei reprezentând penalități de întârziere.
Văzând că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, instanța va obliga pârâta, partea căzută în pretenții, potrivit art. 453 alin. 2 Cod proc. civ., să plătească reclamantei cheltuielile de judecată determinate de desfășurarea procesului, constând în taxă de timbru și timbru judiciar.
| ← Stabilire paternitate. Jurisprudență Minori | CIRCULAŢIA FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LIBER ACCES A MAŞINILOR DE... → |
|---|
