RESPECTAREA PERIOADEI DE ODIHNĂ ZILNICĂ AŞA CUM ESTE EA DEFINITĂ LA ART. 4 LIT. G) DIN REGULAMENTUL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI UNIUNII EUROPENE NR. 561/2006, INTRAT ÎN VIGOARE LA 11.04.2007
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 11547/2012 din data de 04.11.2014
Împrejurarea ca șoferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau împrejurarea că per ansamblu nu s-a depășit programul normal de lucru al conducătorului auto, nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere sau o excepție de la această obligație.
Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr. de mai sus, petenta U.T.SA a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor seria ISCTR nr. 0057958 din 24.07.2012 încheiat de intimatul I.S.C.T.R., ca fiind netemeinic și nelegal, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, potrivit dispozițiilor art. 7 din OG nr. 2/2001.
În motivare se arată că în ziua de 24.07.2012, ora 9:25, pe DN17, Km 88 + 800 M,D, jud. BN, agentul constatator C.G, în calitate de inspector la I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 4, a constatat că petenta a încălcat prevederile art. 8 alin. 1 pct 6 din OG 37/2007, respectiv conducătorul auto S.I în data de 07.07.2012 nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă de 9 ore cu 4 ore și 5 min., considerându-se că fapta constituie contravenție conform prevederilor art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în sumă de 4.000 lei sau jumătate din minimul amenzii, adică 2.000 lei, dacă se achită în termen de 48 de ore. Procesul-verbal de contravenție atacat a fost primit de către petentă în data de 26.07.2012.
Referitor la nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal de contravenție atacat, se arată următoarele:
Controlul a fost efectuat de către agentul constatator C.G, în calitate de inspector la I.S.C.T.R. - Inspectoratul Teritorial 4, deși art. 7 din normele metodologice din 07.12.2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați, adoptate prin Ordinul nr. 995 din 7 decembrie 2011, publicat in Monitorul Oficial nr. 923 din 27.12.2011, dispune fără dubii că "Art. 7. Controlul în trafic se efectuează de către echipaje formate din minim 2 inspectori, în funcție de tematica și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestat potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6).";
În cazul de față, se poate observa că agentul constatator încalcă dispozițiile legale suscitate, prin faptul că operațiunea de control a fost efectuată de un singur inspector, respectiv dl. C.G, posesorul legitimației eliberata de ISCTR sub nr. 1047.
Conform art. 9 alin. 3 din aceleași norme metodologice din 07.12.2011 "3) Controlul în trafic se finalizează prin întocmirea raportului zilnic de control, conform reglementărilor specifice și/sau procedurilor proprii de control elaborate de I.S.C.T.R."; și conform prevederilor art. 12 din normele metodologice sus-amintite "2) Sancțiunile contravenționale, sancțiunile complementare și/sau măsurile administrative, după caz, se aplică pe baza unei note de constatare.";, în speță, nici conducătorului auto și nici la sediul societății petente nu a fost comunicată nota de constatare sau orice alt act întocmit la locul constatării faptei, din care să rezulte că a fost efectuat controlul de către reprezentantul intimatei și care sunt constatările urmare acestuia, cu atât mai puțin pentru a fi luate la cunoștința și eventual contestate, conducătorului auto fiindu-l înmânat formularul de control în trafic.
De altfel, se arată că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, care dispun că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Mai mult, procesul-verbal atacat a fost întocmit la data de 24.07.2012, nefiind identificată la fața locului nici o persoană care să accepte calitatea de martor, astfel că agentul constatator a încălcat dispozițiile legii și nu a acordat petentei dreptul de a face obiecțiuni. De asemenea, nu exista semnătura reprezentantului petentei pe fiecare pagina a procesului-verbal, contrar prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001.
Față de cele expuse, se susține că procesul-verbal contestat este întocmit cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a! contravențiilor, precum și cu nerespectarea dispozițiilor legale privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere.
De asemenea, se invocă și faptul ISCTR nu are competențe de control și sancționare pe OG 37/2007 deoarece a fost înființat în temeiul OG 26/2011, conform art.2 alin.1 și este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: a)condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; b)siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; c) starea tehnică a vehiculelor rutiere; d)masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; e)tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Se precizează că OG nr. 37/2007, privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, face parte din categoria legislației sociale, iar modificările legislative intervenite la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012, când prin HG nr. 1289/27.12.2011, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul rutier, au fost modificate șapte Hotărâri ale guvernului, inclusiv HG 38/2008, privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier, art.11 alin. 2 din HG 37/2007 cu modificările ulterioare fiind temei legal, modificările intervenite fiind de natura de a stabili competentele de control, astfel fiind modificate art.11, art.13 alin.3 și art.15.
Astfel, Ordonanța 37/2007 nefiind modificată din anul 2010, având in vedere scopul și domeniul de aplicare prevăzut la Capitolul I al actului normativ invocat, se consideră că modificarea acestuia trebuie făcută explicit, într-un mod asemănător cu modificarea adusă HG 38/2008.
Față de considerente anterior expuse, se solicită a se constata nulitatea procesului-verbal atacat, ca fiind încheiat de o autoritate ce nu are competente de inspecție, control și sancționare pe Ordonanța 37/2007, în opinia petentei singurele autorități îndreptățite a efectua inspecții, controale și a aplica sancțiuni contravenționale pentru nerespectarea dispozițiilor OG 37/2007 fiind, conform art.9 alin (4), personalul cu atribuții de inspecție și control din cadrul Inspecției Muncii - I.M., Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și de către polițiștii rutieri, potrivit competențelor ce le revin.
Mai mult, se susține că fapta nu constituie contravenție având în vedere prevederile art. 1, teza 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic a! contravențiilor, care stipulează că "Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită si sancționată prin lege...";, ori în speță lipsește unul din elementele faptei pentru a fi considerată contravenție.
Astfel, din descrierea faptei sancționată prin procesul-verbal de contravenție atacat rezultă că în data de 07.07.2012 conducătorul auto S.I. nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică redusă, cu 4 ore și 5 minute, făcând o pauză neîntreruptă de 4 ore și 55 de minute, în data de 07.07.2012 între orele 15:12 si 20:07, motiv pentru care a fost întocmit formularul de control în trafic, fără a se face mențiunea dacă perioada de conducere a fost depășită, astfel încât să existe un tablou complet al desfășurării evenimentelor.
Mai mult, din procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul constatator rezultă perioada controlată de 29 de zile, deși agentul constatator avea posibilitatea de a verifica ultimele 28 de zile, iar din modul de întocmire a actului sancționator nu rezultă dacă la aplicarea sancțiunii agentul constatator s-a raportat la timpul de lucru efectiv lucrat.
De asemenea, se arată că înainte de plecarea în cursă conducătorul auto a avut 4 sau 5 zile libere, astfel că nu era pusă în pericol siguranța circulației, cu atât mai mult grupul nu putea fi lăsat pe drum fără a fi dus la locul de cazare.
În ceea ce privește descrierea faptei cu privire la gradul de pericol social al acesteia, se consideră că este foarte importantă descrierea acesteia și se solicită a se avea în vedere faptul că în cazul transporturilor ocazionale de călători, deci nu a curselor regulate, majoritatea grupurilor organizate nu au un program foarte fix, putând să aibă repercusiuni asupra timpului de lucru și de odihnă sau nerespectarea timpului de repaus. Astfel, grupul poate întârzia din varii motive, la vizitarea unui obiectiv sau a mai multor obiective de interes, în acest context consideră petenta că trebuie avut în vedere gradul de pericol social a faptei.
Față de starea expusă, se solicită a se constata că nu există o fapta pentru care petenta să fie sancționată conform legislației în vigoare, că la aplicarea sancțiunii nu s-a ținut cont de contextul general, de faptul că perioada de lucru efectivă a conducătorului auto nu a fost depășită, iar conducătorul auto era după o perioada de 4-5 zile libere.
Mai mult, se susține că procesul-verbal de contravenție contestat este încheiat cu nerespectarea normelor metodologice care reglementează modul de efectuare a inspecțiilor și a controlului asupra transporturilor rutiere, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați.
În situația în care se va considera că procesul-verbal de contravenție contestat nu îndeplinește condițiile de anulare pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, se solicită a se lua în considerație că fapta sancționată nu a fost săvârșită cu intenție și că raportat la gradul de pericol social este admisibila preschimbarea sancțiunii amenzii in avertisment.
În drept, s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001, ale Ordonanțelor nr. 37/2007 și nr. 26/2011, Ordinul nr. 995/2011, Hotărârea nr. 1088/2011.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (f. 8-10).
Intimatul, legal citat, nu și-a delegat reprezentant în instanță, dar a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de petentă, ca netemeinică și nelegală, menținerea, în totalitate, a procesului-verbal de contravenție atacat, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
În motivare se arată că plângerea contravențională formulată de petentă nu poate fi admisă având în vedere următoarele considerente:
Controlul în traficul rutier pe DN 17 km. 88+800 D, T.B, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 7 din OMTI nr. 995/2012, la control participând un număr de 2 inspectori ai I.S.C.T.R., respectiv C.G și NV, sens în care s-a depus Raportul de control cu vehiculele verificate la data de 24.07.2012 nr. 4516/24.07.2012.
În ceea ce privește art. 12 alin. (2) din OMTI nr. 995/2011, se arată că nota de constatare despre care se face vorbire în cadrul acestuia se referă la controalele efectuate exclusiv la sediul operatorilor de transport sau întreprinderi și nicidecum la controalele efectuate în traficul rutier. În cazul controalelor efectuate în trafic cu privire la timpii de conducere și de odihnă se va întocmi un Formular de control în trafic, prevăzut de art. 9 din OMT nr. 1058/2007 modificat prin art. II b). din OMTI nr. 955/2012.
Astfel, față de recunoașterea petentei, respectiv că a primit în trafic Formularul de control în trafic seria L.S. nr. 5665/24.07.2012, agentul constatator a respectat dispozițiile OMTI nr. 995/2011 și ale OMT nr. 1058/2007 care reprezenta norma specială în materie și ca atare susținerile petentei referitoare la faptul că nu s-au respectat normele procedurale de efectuare a controlului sunt nefondate.
Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 19 alin. (3), menționându-se la punctul 10 din acesta motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului, precum și cel al lipsei martorului. În practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul ca art. 19 alin (1) si (3) nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție contravenientul beneficiind de toate beneficiile dreptului la apărare prin promovarea plângerii contravenționale, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face orice apărare pe care o consideră necesară.
De altfel, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordinului MTI nr. 1058/2007, respectiv prin întocmirea Formularului de control seria L.S. nr. 0005665/24.07.2012, iar în conformitate cu OMTI nr. 1058/2007 conducătorul auto avea posibilitatea de a face obiecțiuni în momentul întocmirii acestui formular de control in trafic, dar nu a făcut acest lucru.
În concluzie, procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea legislației in vigoare, atât a OMTI nr. 1058/2007 cu modificările ulterioare, cât și a O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește petitul referitor la faptul că agentul constatator nu are competență în ceea ce privește controlul timpilor de conducere și de odihnă, se arată că acesta este nefondat având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) din OG nr. 26/2011, potrivit cărora "I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: a) condițiile de efectuare a activităților de Transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; b) siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; c) starea tehnică a vehiculelor rutiere; d) masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; e) tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
De asemenea, art. 7 alin. (1) lit. g din HG nr. 1088/2011 prevede în mod imperativ că "în scopul îndeplinirii responsabilităților ce îi revin, I.S.C.T.R. îndeplinește următoarele atribuții: (...) g) exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora;";, astfel că, față de cele expuse, intimatul I.S.C.T.R. are competența de control în ceea ce privește perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto.
Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din OG 26/2011 "(1) Personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. SA, precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1)."
De altfel, art. 4 alin. (2) din OG nr. 37/2007, cu modificările si completările ulterioare, prevede că, "Controlul în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Autorității Rutiere Române A.R.R. și/sau de către polițiști rutieri.";
Se menționează că pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la interpretarea dispozițiilor mai sus iterate, legiuitorul a considerat oportun să modifice prin art. II lit. a), din HG 995/2011, prevederile arc. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Față de dispozițiile legale mai sus citate, se solicită respingerea petitului privind necompetența agentului constatator, ca neîntemeiat.
Referitor la motivele de nelegalitate a procesului-verbal de contravenție atacat, invocate de petentă, se solicită respingerea acestora, ca nefondate și a se constata că actul sancționator a fost legal întocmit.
Pe fondul cauzei, se arată că agentul constatator a reținut în cadrul procesului-verbal de contravenție contestat faptul că "În urma verificării cu programul tahoscan a înregistrărilor digitale descărcate din cartela tahografică a conducătorului auto S.I.s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu 4 ore și 5 minute întrucât în intervalul de 24 de ore început în data de 07.07.2012 ora 5:19, numitul S.I., conducând autobuzul B-23-UNT, a făcut o pauza neîntreruptă maximă de 4 ore și 55 de minute, în data de 07.07.2012 între orele 15:12-20:07 în loc de minim 9 ore."
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2005 prin perioada repaus zilnic de odihnă zilnică se înțelege "partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus zilnic normală"; sau o "perioadă de repaus zilnic redusă";.
Din dispozițiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit în mod imperativ cum se poate desfășura în condiții de siguranță un transport și modul în care trebuie luat repausul zilnic. În speță, conducătorul auto avea trei posibilități și anume: să efectueze o perioada de odihnă zilnica de 11 ore consecutive sau fracționat în două etape, prima de 3 ore și a doua de 9 ore consecutive sau să efectueze o perioada de odihnă zilnică redusă de minim 9 ore consecutive, dar nu mai mult de 11 ore. Cu excepția acestor trei variante nici o altă variantă nu îndeplinește exigențele legiuitorului european și ca atare, constituie faptă contravențională. Astfel, agentul constatator în mod temeinic și legal a reținut fapta contravențională în sarcina petentei.
Se mai arată că prin OG 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, a fost stabilit un sistem gradual de sancționare a nerespectării perioadelor de conducere și de odihnă în funcție de durata nerespectării acestora. Nerespectarea perioadelor de conducere și de odihna sunt considerate fapte contravenționale cu un pericol social mare deoarece nerespectarea acestora pune în pericol atât siguranța circulației, cât și pe cea a participanților la traficul rutier. Astfel, oboseala la volan este principala cauză a accidentelor rutiere, astfel legiuitorul european a considerat oportun să legifereze activitatea de conducere a vehiculelor, impunând conducătorilor auto să efectueze pauze și perioade de odihnă pentru a nu fi afectată siguranța circulației.
Față de cele anterior expuse, se apreciază că sancțiunea avertismentului nu se impune atâta vreme cât petenta a săvârșit o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, așa cum este reglementată de alin. (2) din OG 37/2007 actualizată, iar agentul constatator a aplicat o sancțiune îndreptată spre minimul prevăzut de actul normativ.
În drept, s-au invocat prevederile HG 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OMTI nr. 1088/2011, OMT nr. 1058/2007, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, OG nr. 2/2001, art. 115, art. 242 Cod pr. civ.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri ( f. 24-35).
Prin notele de ședință depuse la dosar, urmare a întâmpinării formulate de intimat, petenta a solicitat a se constata că, controlul în trafic a fost efectuat cu nerespectarea art. 7 din Ordinul 995/2011 și pe cale de consecință a se dispune anularea procesului-verbal de contravenție contestat; că I.S.C.T.R. nu are competențe de control pe Ordonanța 37/2007 - lege specială, pe motivul că atribuțiile inspectorilor nu pot excede atribuțiile instituției, respectiv a ISCTR, iar preluarea atribuțiilor se face limitat la atribuțiile instituției; că gradul de pericol social al faptei nu a fost apreciat în contextul și al depășirii timpului de lucru, care să poată duce la o determinare a gradului de oboseală a conducătorului auto, iar ca urmare a constatării gradului de pericol social redus al faptei, să se dispună înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În probațiune, s-au depus înscrisuri (f. 45-47).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele :
Prin procesul-verbal seria ISCTR nr. 0057958 din 24.07.2012, petenta a fost sancționată, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) teza a 2-a din OG nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) pct. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele aduse de OG nr. 21/2009, ce constă în nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Verificând din punct de vedere formal conținutul procesului-verbal de contravenție, instanța a ținut că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, astfel că instanța va respinge cererea de anulare a procesului-verbal.
Susținerile petentei în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 16 alin. (7) sau cele ale art. 19 din OG nr. 2/2001, chiar reale de-ar fi, nu sunt de natură a atrage nulitatea procesului-verbal, sancțiunea nerespectării acestor prevederi fiind nulitatea relativă ce este atrasă numai în măsura în care se face dovada că în acest fel petentei i-a fost produsă o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Cum o asemenea dovadă nu a fost făcută, petenta putând formula orice fel de obiecțiuni pe calea plângerii adresate instanței, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal pe aceste considerente.
Referitor la competența agenților constatatori și modul de compunere a echipelor de control, instanța a apreciat că susținerile petentei în sensul nerespectării de intimat a prevederilor legale în materie sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal atacat, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 4 lit. g) din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene nr. 561/2006, intrat în vigoare la 11.04.2007, "perioadă de repaus zilnic"; reprezintă partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus zilnic normală"; sau o "perioadă de repaus zilnic redusă";, definite astfel:
-"perioadă de repaus zilnic normală";: orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
-"perioadă de repaus zilnic redusă";: orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;
În același sens, sunt și prevederile art. 7-8 din Regulamentul menționat, potrivit cărora ,,După o perioadă de patru ore și jumătate de condus, conducătorul trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf.
(2) Pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioadă de repaus zilnic redusă. O perioadă de repaus zilnic se poate prelungi pentru a deveni perioadă de repaus săptămânal normală sau perioadă de repaus săptămânal redusă.
Un conducător nu poate efectua mai mult de trei perioade de repaus zilnic reduse între
două perioade de repaus săptămânal. Prin derogare de la alineatul (2), atunci când vehiculul este condus de un echipaj, un conducător trebuie să fi efectuat o nouă perioadă de repaus zilnic de cel puțin nouă ore pe parcursul celor treizeci de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal. Pe parcursul a două săptămâni consecutive, un conducător trebuie să efectueze cel
puțin:
- două perioade de repaus săptămânal normale sau
- o perioadă de repaus săptămânal normală și o perioadă de repaus săptămânal redusă de cel puțin douăzeci și patru de ore.
Cu toate acestea, reducerea se compensează cu o perioadă de repaus echivalentă luată în bloc, înainte de sfârșitul celei de-a treia săptămâni care urmează săptămânii în discuție. O perioadă de repaus săptămânal începe până la sfârșitul a șase perioade de douăzeci și patru de ore de la perioada de repaus săptămânal precedentă. Orice perioadă de repaus luată în compensație pentru reducerea unei perioade de repaus săptămânal trebuie alipită unei alte perioade de repaus de cel puțin nouă ore. În cazul în care un conducător solicită acest lucru, perioadele de repaus zilnic și perioadele de repaus săptămânal reduse departe de baza de staționare a vehiculului pot fi efectuate la bordul vehiculului, cu condiția ca acesta să fie dotat cu cabină de dormit corespunzătoare și să fie în staționare. O perioadă de repaus săptămânal care începe pe parcursul unei săptămâni și se continuă în săptămâna următoare poate fi alipită oricăreia dintre aceste săptămâni, dar nu amândurora.";
Cum petenta nu a respectat dispozițiile legale menționate transpuse în OG nr. 37/2007, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută în sarcina petentei săvârșirea faptei respective.
Susținerile petentei în sensul că șoferul a avut 4 sau 5 zile libere înainte de plecarea în cursă și că acesta nu a depășit perioada de lucru efectivă, nu sunt de natură a o exonera de răspundere contravențională, prevederile legale fiind clare în privința timpilor de odihnă ai unui conducător auto, petenta nedovedind că starea de fapt expusă în procesul-verbal atacat ar fi fost eronată.
În acest context, instanța a remarcat că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Limitele de apreciere mai largi sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt justificate în măsura în care Curtea a decis că faptelor contravenționale le corespunde și o posibilitate de investigare mai restrânsă din partea autorităților, numărul acestora fiind extrem de mare. Prin urmare, procesul-verbal de contravenție nu este doar un "act de acuzare";, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Textul art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, permite o interpretare în concordanță cu exigențele unui proces echitabil, din moment ce prevede că instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție. Însă, fără a stabili vinovăția persoanei sancționate, procesul-verbal dovedește o situație de fapt, care a dus la încheierea acestuia și care conduce în mod rezonabil la ridicarea unei acuzații bazate pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea celui sancționat Prin urmare, sarcina probei este inversată prin mecanismul de funcționare al prezumției simple (art. 1203 Cod civil), astfel încât aceasta trece asupra părții împotriva căreia a fost stabilită prezumția. Pe cale de consecință, această modalitate nu se referă la aplicarea în procedura contravențională a prevederilor art. 1.169 Cod civil, care ar presupune că actul sancționator face dovada vinovăției persoanei sancționate înainte de administrarea oricărei probe. Dar nici nu se poate ignora faptul că reprezentantul intimatului a relevat o stare de fapt, constatată ex propriis sensibus, stare de fapt ce nu a fost combătută pe tărâm probator de petentă, context în care se va prezuma că starea de fapt consemnată de agentul constatator este și cea reală, neexistând nici un motiv pentru a se ajunge la o concluzie contrară.
În concluzie, sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată în mod corect societății comerciale care exploata și folosea autovehiculul, obiect al plângerii fiind fapta petentei care nu și-a îndeplinit obligația legală prin organele sale de conducere, în sensul că nu a asigurat respectarea perioadei zilnice de odihnă zilnică cu două ore sau mai mult, indiferent de persoana care a condus. Prevederile legale incidente în cauză și enumerate anterior impun obligația de a fi respectată perioada de odihnă zilnică așa cum este ea definită la art. 4 lit. g) din Regument, neexistând nicio situație (n.red. cum ar fi, spre exemplu, faptul că șoferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau împrejurarea că per ansamblu nu s-a depășit programul normal de lucru al conducătorului auto) care să constituie excepție de la această obligație. Pe cale de consecință, instanța constată că petenta a încălcat oligația legală ce derivă din prevederile legale menționate anterior.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că aplicarea amenzii de 4.000 lei reprezintă chiar minimul legal, petenta având chiar posibilitatea de a achita doar 2.000 lei dacă achita amenda în 48 de ore, situație în care instanța a apreciat că organul constatator a aplicat sancțiunea în concordanță cu circumstanțele în care s-a produs fapta.
Față de cele expuse, instanța a considerat că plângerea contravențională este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul prevederilor art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, a respins-o și pe cale de consecință, a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC U.T.SA, solicitând admiterea recursului.
În motivare s-a arătat că instanța de fond la pronunțarea sentinței nu a ținut cont de prevederile art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, care prevede: " 4) Controlul în trafic se efectuează de către echipaje formate din cel puțin 2 inspectori, în funcție de tematica și complexitatea controlului, dintre care cel puțin unul trebuie să fie atestai potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (6) "
Se consideră că instanța de fond nu a examinat condițiile de legalitate a îndeplinirii actului de control, respectiv daca controlul in trafic a fost efectuat de un echipaj, format din cel puțin 2 inspectori. Din actul de control nu rezulta îndeplinirea condiției imperative prevăzuta de art.7 alin. 4 din actul mai sus citat. In acest context consideram ca actul de control este nul de drept. Activitatea de control în trafic nerespectând dispozițiile minime legale a organizării activității de control la nivelul I.S.C.T.R.
Din actele de control, Formularul de Control in trafic seria LS nr. 0005665 si Procesul Verbal seria ISCTR nr.0057958, nu rezulta ca la data si locul efectuării controlului în trafic, la fata locului au fost doi inspectori ISCTR. Bineînțeles ca accepta ca veridic raportul de control cu vehiculele controlate ca fiind un act intern al ISCTR, totuși acel act încheiat se consideră că nu îi este opozabil, nefiind încheiat în fața recurentei sau a conducătorului auto, acestuia fiindu-i înmânat Formularul de Control în trafic seria LS nr. 0005665, la sediul Societății fiind comunicat PV seria ISCTR nr.0057958.
La verificarea pe fond a modului de încheiere a Procesului Verbal de constatare si sancționare a contravenției/regularitatea acestuia instanța de fond constata ca procesul verbal este temeinic și legal. Ori instanța art. 19 alin (1) din OG 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor prevede: (l)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Ori prima pagina a procesului verbal nu poartă nici o semnătura a agentului constatator.
Sancțiunea lipsei semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 alin 1 din OG 2/2001, care prevede: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu"
Ori in speța dedusa judecății se poate constata cu ușurința lipsa semnăturii agentului constatator de pe pagina 1 a procesului verbal seria ISCTR nr. 0057958
O a treia critica referitoare la sentința civilă atacată privește competenta/atributul ISCTR de a efectua controlul si a aplica sancțiuni in temeiul Ordonanței 37/2007, un alt aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a pronunțat.
Ordonanța 37din 7 august 2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora - face parte din legislația sociala - iar activitatea de control este reglementata de Art. 4 din același act normativ, respectiv: (l)Controlul respectării prevederilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.821/85, ale Acordului AETR și ale prezentei ordonanțe se va desfășura atât în trafic, cât și la sediile întreprinderilor și operatorilor de transport rutier. (2)Controlul în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Autorității Rutiere Române - A.R.R. și/sau de către polițiști rutieri.
ISCTR este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: a) condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; b)siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; c)starea tehnică a vehiculelor rutiere; d)masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; e)tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform Ordonanței 26/2011 privind înființarea Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier
Se consideră ca aplicarea sancțiunilor in temeiul ordonanței 37/2007 de către I.S.C.T.R. este abuziva, având in vedere următoarele: După intrarea in vigoare a Ordonanței 26/2011, au fost modificate o serie de acte normative legi speciale, atribuțiile ISCTR fiind clar determinate.
Ulterior a fost modificata Hotărârea Guvernului 38/2008 - privind organizarea timpului de muncă al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier prin HOTĂRÂRE nr. 1289 din 27 decembrie 2011 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul rutier prin care s-a stabilit competenta de control pe acest act normativ, HG 38/2008, in sarcina ISCTR.
În data de 08.01.2013 pe sit-ul Ministerului Transporturilor a fost publicat un proiect de Ordonanța de modificarea Ordonanței 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, care prevede printre altele: " controlul in trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR și/sau de către polițiștii rutieri".
Fapt ce duce la concluzia că autoritatea cu atribuții de reglementare, la modificarea legislației in transporturile rutiere si a legislației adiacente (legislație drumuri, legislație socială, etc.) nu a avut in vedere si modificarea Ordonanței 37/2007.
Mai mult consideră așa cum s-a arătat și în plângerea împotriva procesului verbal ce a făcut obiectul dosarului 9254/190/2012 in care s-a pronunțat sentința civilă nr. 11547/2012 de către Judecătoria Bistrița, că sancțiunea contravențională a fost aplicată de o instituție care nu avea dreptul de a efectua control și de a aplica sancțiuni in baza OG 37/2007 (lege specială). Preluarea atribuțiilor de la o instituție la alta făcându-se in limita atribuțiilor conferite de actul normativ de înființare, respectiv de Ordonanța 26/2011 sau prin modificarea normelor speciale.
In consecință reiterează faptul că în virtutea celor prezentate procesul verbal seria ISCTR nr.0057958 îndeplinește condițiile de anulabilitate: fiind încheiat de o instituție fără atribut de control si sancționare pe Ordonanța 37/2007, lipsind semnătura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria ISCTR nr.0057958.
Controlul in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
Pe fondul cauzei se precizează că S.C. U.N.T.R.R. T S.A. efectuează transport de persoane - transport ocazional, raportat la prevederile art. 6 din Regulamentul 561/2006 consideră că fapta sancționată nu prezintă un grad de pericol social care să ducă la periclitarea siguranței traficului sau a pasagerului în sensul că domnul S.I a fost liber 4-5 zile înainte de plecarea în cursa, mai mult timpul de lucru nu a fost depășit, fapt ce ar putea duce eventual la o surmenare și un grad de pericol social ridicat care sa conducă la aplicarea sancțiunii contravenționale.
In consecința se solicită anularea in tot a sentinței civilă atacată si pe cale de consecință să se constate nulitatea procesului verbal seria ISCTR nr.0057958 deoarece este încheiat de o instituție fără atribut de control si sancționare pe Ordonanța 37/2007, lipsește semnătura agentului constatator de pe fiecare pagina a procesului verbal seria ISCTR nr.0057958, deci cu încălcarea prevederilor art. 17 alin.(l) din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Controlul in trafic a fost efectuat cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin. 4 din Normele din 7 decembrie 2011 privind modul de efectuare a inspecțiilor și controlului asupra transporturilor rutiere, a activităților conexe acestora, a activității centrelor de pregătire și perfecționare a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, a activității școlilor de conducători auto și a activității instructorilor auto autorizați aprobate prin ordinul 995/2011 cu modificările ulterioare, aprobate prin Ordinul 995/2011.
In cazul in care se consideră că nu se impune anularea procesului verbal seria ISCTR nr.0057958, se solicită preschimbarea sancțiunii contravenționale în avertisment, după analizarea in concret a gradului de pericol social al faptei.
Intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare s-a arătat că instanța de fond în urma analizării motivelor invocate de petenta - recurentă prin plângerea contravențională a apreciat că procesul verbal este legal și temeinic întocmit si ca atare se impune respingerea plângerii contravenționale. Pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a respins motivat fiecare susținere invocată de petenta - recurentă în apărarea sa.
Fată de susținerile recurentei conform cărora în cadrul procesului verbal și în formularul de control in trafic nu este menționat locul și data efectuării controlului în trafic, arătă că în ambele documente este precizat locul controlului T.B, DN 17 km. 88+800 D iar data menționată este 24.07.2912 ora 09:12.
Procesul verbal a fost semnat pe fiecare pagina conform OG nr. 2/2001. Formularul de proces verbal utilizat de I.S.C.T.R. este pe format A3 si in consecința, deși are două coloane are o singură pagină, pagină pe care se regăsește semnătura agentului constatator. Faptul că prin copiere, procesul verbal depus la dosarul cauzei, are doua pagini format A4 nu înseamnă că formularul acestuia a fost modificat și că acesta este format din două pagini și nu scris pe două coloane. Pentru cele ce preced, instanța de fond in mod judicios a reținut că această critică de nelegalitate este nefondată.
În ceea ce petitul referitor la faptul că agentul constatator nu are competențe în materia timpilor de conducere si de odihnă, se arată că acesta este nefondat.
Art. 2 alin. (1) din OG nr. 26/2011 prevede "I.S.C.T.R. este organismul tehnic permanent specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii desemnat să asigure inspecția și controlul respectării reglementărilor interne și internaționale în domeniul transporturilor rutiere, privind în principal: condițiile de efectuare a activităților de transport rutier, a activităților conexe transportului rutier și a activității de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere; siguranța transporturilor rutiere și protecția mediului; starea tehnică a vehiculelor rutiere; masele și/sau dimensiunile maxime admise pe drumurile publice și masele totale maxime autorizate; tariful de utilizare și tariful de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Art. 7 alin. (1) lit. g din HG nr. 1088/2011 prevede in mod imperativ "în scopul îndeplinirii responsabilităților ce îi revin, I.S.C.T.R. îndeplinește următoarele atribuții: (...) g) exercită controlul respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora;"
Pentru cele ce preced conchidem ca I.S.C.T.R. are competenta de control in ceea ce privește perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto.
Mai mult, in conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din OG 26/2011 "(1) Personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A., precum și personalului împuternicit de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii în acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (1)."
Art. 4 alin. (2) din OG nr. 37/2007 cu modificările si completările ulterioare prevede "Controlul în trafic se efectuează de către personalul cu atribuții de control din cadrul Autorității Rutiere Române A.R.R. și/sau de către polițiști rutieri."
Pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la interpretarea dispozițiilor mai sus reiterate, legiuitorul a considerat oportun sa modifice prin art. II li. a), din HG 995/2011, prevederile art. 2 din OMTI nr. 1058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectării perioadelor de conducere, pauzelor și perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și al utilizării aparatelor de înregistrare a activității acestora, astfel: "(1) Controlul respectării prevederilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 și (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, ale Acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaționale (AETR), denumit în continuare Acordul AETR, și ale Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2007, cu modificările și completările ulterioare, se va desfășura în trafic și la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și ale operatorilor de transport rutier.
(2) Controlul în trafic se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - I.S.C.T.R., denumiți în continuare inspectori, potrivit competențelor ce le revin în baza reglementărilor în vigoare.
(3) Controlul la sediile întreprinderilor de transport rutier în cont propriu și operatorilor de transport rutier se efectuează de către inspectori și/sau de către personalul cu atribuții de control din cadrul Inspecției Muncii - I.M., din subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în limita de competență a acestora.
(4) în cursul exercitării atribuțiilor, inspectorii au dreptul: să efectueze controlul atât în spațiul din vehicul, destinat conducătorului auto, cât și în spațiul din vehicul destinat transportului respectiv; să verifice, să rețină și/sau să copieze orice document ori înregistrare relevantă pentru activitatea de control; să solicite conducătorului auto/întreprinderii de transport rutier în cont propriu/operatorului de transport rutier, după caz, să prezinte de îndată vehiculul spre a fi inspectat într-o locație dotată corespunzător pentru evaluări tehnice amănunțite, dacă există indicii privind intervenții neautorizate asupra tahografului sau privind existența unor mijloace ilegale de manipulare a tahografului care nu pot fi verificate corespunzător în trafic; să efectueze controlul în timpul programului de lucru atât în spațiile de lucru în care își desfășoară activitatea întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier, unde pot exista informații relevante pentru activitatea de control respectării regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto, cât și în vehiculele deținute de aceasta/acesta."
Având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că I.S.C.T.R are competențe în ceea ce privește constatarea și sancționarea faptelor contravenționale prevăzute de OG nr. 37/2007 și ca atare se solicită respingerea motivației recurentei ca nefondată.
Faptul că la un moment dat a existat un proiect prin care să se armonizeze și dispozițiile OG nr. 37/2007 cu dispozițiile legale mai sus citate, nu înseamnă că; toate acestea sunt lipsite de legitimitate și de eficiență juridică.
Pe fondul cauzei, se arată că agentul constatator a reținut în cadrul procesului verbal faptul că "în urma verificării cu programul tahoscan a înregistrărilor digitale descărcate din cartela tahografica a conducătorului auto S.I.s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusa cu 4 ore si 5 minute, întrucât în intervalul de 24 de ore început în data de 07.07.2012 ora 5:19, S.I., conducând autobuzul B-, a făcut o pauză neîntreruptă maximă de 4 ore si 55 de minute, în data de 07.07.2012 între orele 15:12-20:07 în loc de minim 9 ore."
În conformitate cu dispozițiile art. 4 lit. g). din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 prin perioada repaus zilnic de odihnă zilnică se înțelege "partea unei zile în timpul căreia conducătorul auto poate dispune liber de timpul său și care poate fi o "perioadă de repaus zilnic normală" sau o "perioadă de repaus zilnic redusă":
- "perioadă de repaus zilnic normală": orice perioadă de repaus de cel puțin unsprezece ore. De asemenea, această perioadă de repaus zilnic normală poate fi luată în două tranșe, din care prima trebuie să fie o perioadă neîntreruptă de cel puțin trei ore și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin nouă ore;
- "perioadă de repaus zilnic redusă": orice perioadă de repaus de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore;"
După cum se poate observa din dispozițiile mai sus citate, legiuitorul european a stabilit în mod imperativ cum se poate desfășura în condiții de siguranță un transport și modul în care trebuie luat repausul zilnic. în cauza dedusă judecății, conducătorul auto avea trei posibilități, anume, să efectueze o perioada de odihnă zilnica de 11 ore consecutive sau fracționat în două etape, prima de 3 ore si a doua de 9 ore consecutive sau să efectueze o perioada de odihna zilnică redusă de minim 9 ore consecutive dar nu mai mult de 11 ore. Cu excepția acestor trei variante nici o altă variantă nu îndeplinește exigențele legiuitorului european și ca atare, constituie faptă contravențională.
În drept s-au invocat HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 37/2007 cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul CE nr. 561/2006, Regulamentul CEE nr. 3921/85, Decizia Consiliului CE 230/2007, OG nr. 2/2001, art.304 si urm., art. 115, art. 242 C. pr. civ.
Tribunalul a reținut că, pe fondul cauzei, prima instanță, în mod justificat a reținut că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa comisă în împrejurările mai sus menționate, prevederile legale incidente în cauză și enumerate anterior impunând obligația de a fi respectată perioada de odihnă zilnică așa cum este ea definită la art. 4 lit. g) din Regulament, imprejurarea ca șoferul a avut anterior 4 sau 5 zile libere sau împrejurarea că per ansamblu nu s-a depășit programul normal de lucru al conducătorului auto, nu constituie o cauza exoneratoare de raspundere sau o excepție de la această obligație. Starea de fapt reținută în considerentele sentinței este susținută de dovezile existente la dosar, în speță făcându-se o corectă încadrare juridică a faptei contravenționale, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată conform dispozițiilor legale. Raportat la cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, a respins recursul ca fiind nefondat.
| ← CIRCULAŢIA FĂRĂ AUTORIZAŢIE DE LIBER ACCES A MAŞINILOR DE... | SANCŢIONAREA PERSOANEI JURIDICE – NULITATEA PROCESULUI VERBAL → |
|---|
Citește mai mult
"orice contraventie si/sau infractiune rutiera poatee fi constatata numai de agentul politiei rutiere din cadrul IGP-ului" , iar sanctiunea ei conform prezumtiei de nevinovatie din constitutie nu poate fi sanctionata decat printr-o decizie judecatoreasca ... Tara de (cenzurat) , legi de (cenzurat) date de (cenzurat) si respectate de fraieri ...