Violenţa verbală, motiv pentru solicitarea emiterii unui ordin de protecţie
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5903/2015 din data de 19.10.2016
VIOLENȚA VERBALĂ, MOTIV PENTRU SOLICITAREA EMITERII UNUI ORDIN DE PROTECȚIE
Art. 4 din Legea nr. 217/2003, definește violența verbală (adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare), violența psihologică (impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar), precum și violența fizică (vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar).
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 5903/2015, pronunțată în dosarul nr. 7139/190/2015
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, la data de 28.07.2015, reclamanta P.E.F., a solicitat emiterea a unui ordin de protecție, în contradictoriu cu pârâtul R.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâtul să nu se mai apropie de casa în care locuiește ea și copiii rezultați din căsătoria cu acesta și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.
În motivare, reclamanta a arătat că în anul 2011 a divorțat de pârât, iar recent acesta a fost evacuat din imobilul unde au locuit împreună, dată de la care a început să o amenințe și să traumatizeze minorii amenințându-i că se sinucide sau că dă foc la casă, motive pentru care reclamanta s-a adresat poliției.
În drept nu s-a invocat nici un temei legal.
În probațiune, reclamanta a depus înscrisuri la filele 3-9 și, ulterior, a solicitat proba cu martori.
Pârâtul, legal citat, s-a prezentat în instanță, asistat de avocat Pușcaș Constantin, și a formulat și întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii întrucât susținerile reclamantei nu sunt reale.
Pârâtul susține că nu traumatizează copiii prin scandaluri, amenințări, violențe fizice sau limbaj inadecvat, ci dimpotrivă, aceste calificative aparținând reclamantei, care încă de la începutul căsătoriei a neglijat familia, a plecat de la domiciliu cu alți bărbați, a consumat alcool și a avut un comportament amenințător și a folosit un limbaj vulgar cu copii, el ocupându-se de creșterea și educarea minorilor.
Mai mult, locuința din care a fost evacuat a obținut-o el în perioada în care lucra la CFR, iar după divorț, acceptat de el pentru ca reclamanta să poată obține un credit bancar, au locuit împreună și el a contribuit material până când s-a îmbolnăvit grav și nu a mai putut lucra.
Pârâtul susține că minorii sunt atașați de el și vrea să locuiască în continuare cu ei și să se ocupe de creșterea și educarea acestora, în limita posibilităților pe care le are, însă, sub amenințarea fostei soții și a fraților acesteia, a părăsit domiciliul comun stabilindu-se la mama sa.
Cu privire la petitul prin care se solicită obligarea sa la plata unei pensii de întreținere, pârâtul este de părere că o astfel de pretenție nu poate fi admisă prin cererea de ordin de protecție.
În drept, s-au invocat disp. art. 205 C.pr.civ., Legea 217/2003.
În probațiune, a solicitat proba cu martori.
La termenul de judecată din data de 24.08.2015, reclamanta și-a precizat cererea arătând că solicită exclusiv emiterea unui ordin de protecție, fără alte cereri accesorii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul, în prezent divorțați, au locuit împreună în S, nr. 139, jud. Bistrița-Năsăud, până în urmă cu câteva săptămâni când pârâtul a fost evacuat din locuință, din motive de violență-susține reclamanta, din cauza amenințărilor-susține pârâtul.
În acord cu prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, "persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe […] obligații sau interdicții";.
Art. 4 din Legea nr. 217/2003, definește violența verbală (adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare), violența psihologică (impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar), precum și violența fizică (vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar).
Instanța reține că relațiile între cei doi foști soți sunt caracterizate de o perpetuă stare de tensiune, aspect care rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză și din răspunsul la adresa efectuată către poliție. Starea de pericol pe care o invocă reclamanta în raport de manifestările pârâtului este confirmată de relatarea martorilor N.L. și P.D., care au arătat că pârâtul a amenințat cu sinuciderea și cunosc faptul că reclamanta a fost agresată fizic de către pârât.
Raportat la starea de fapt prezentată anterior, vizând relațiile dintre cei doi foști soți, instanța reține că pârâtul a exercitat asupra reclamantei violențe verbale și fizice, în sensul art. 4 din Legea nr. 217/2003, și că orice contact cu pârâtul reprezintă pentru reclamantă un factor nociv, de natură a-i pune în pericol integritatea fizică și psihică. Mai mult, contactul pârâtului cu minorii, în lipsa reclamantei, duce la crearea unei stări de tensiune și teroare care îi afectează negativ pe aceștia.
Pentru înlăturarea acestei stări de pericol, văzând prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, instanța va emite un ordin de protecție împotriva pârâtului R.A., pentru o perioadă de 6 luni, și va dispune obligarea acestuia de a păstra o distanță minimă de 500 m față de locuința reclamantei și a minorilor, situată în comuna Ș.M., sat. S., nr. 139, jud. Bistrița Năsăud;
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite cererea formulată de reclamanta P.E.F., în contradictoriu cu pârâtul R.A.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâtul R.A. solicitând admiterea acestuia și, rejudecând cauza, casarea hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii reclamantei, considerând hotărârea instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
Reținând că faptele pârâtului au fost corect calificate de prima instanță ca circumscrise violenței în sensul prevederilor art. 4 din Legea 217/2003, republicată, fiind de natură a pune în pericol integritatea psihică a pârâtei și a minorilor, tribunalul constată că cererea de emitere a ordinului de protecție este fondată, fiind corect admisă de prima instanță, astfel că în temeiul prevederilor art. 480 din codul de procedură civilă urmează să respingă apelul ca nefondat.
| ← Conformarea dispoziţiilor agentului constatator ulterior... | Necomunicarea actelor constatatorea ale unei creanţe... → |
|---|
