Condiţiile de admisibilitate ale acţiunii pauliene
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 1804/2015 din data de 19.10.2016
CONDIȚIILE DE ADMISIBILITATE ALE ACȚIUNII PAULIENE
Potrivit prevederilor art.1562 și urm. Cod civil, în situația în care un creditor dovedește un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile față de acesta, textul nefăcând referire expresă la situațiile în care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Art.1562 alin.2 cod civil menționează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terțul contractant cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 975 Cod civil, pentru admisibilitatea unei acțiuni pauliene, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, actul atacat să fi creat creditorului o pagubă, frauda debitorului și complicitatea la fraudă al terțului.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 1804/2015, pronunțată în dosarul nr. 2902/190/2013.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, formulată și precizată (f. 12) de reclamanta A.M., decedată pe parcursul procesului și continuată de S.L. și C.M., în contradictoriu cu pârâții K.I., C.B.I. și A-B M. a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâta A-B M. (prin mandatar C.B.I.), în calitate de vânzătoare și K.I., în calitate de cumpărător, încheiat în frauda drepturilor reclamantei stabilite prin sentința penală nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud; să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare arată că, așa cum rezultă din actele dosarului nr. 5153/2010 al Judecătoriei Bistrița, reclamanta a avut calitatea de parte civilă în Dosar nr.907/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, iar prin sentința penală nr.58/F/2009, pârâta B.M. a fost obligată să-i plătească suma de 28.250 lei, cu titlu daune morale și materiale, inclusiv dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului.
După cum rezultă și din sentința pronunțată în Dosar 5153/2010 al Judecătoriei Bistrița, numita B.M. și numitul B.I., la data de 25 februarie 2002, prin act autentic încheiat de către Biroul Notarului Public "Grozav Aurel-Vasile"; în schimbul sumei de 85.000.000 lei, pârâta devine proprietară, cu titlu bun propriu a unui apartament situat în mun. B.
După pronunțarea sentinței penale nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru a se sustrage de la plata sumei indicate (28.250 lei), pârâta încheie la același birou notarial în data de 20 iulie 2009, un contract de vânzare-cumpărare care are ca obiect apartamentul dobândit în nume propriu în anul 2002 de la numitul B.I.
Considerând intenția clară de fraudare a numitei A-B M. în ceea ce privește interesele reclamantei, a promovat acțiune de revocare donație, soluționată irevocabil în sensul admiterii acțiunii și repunerea părților în situația anterioară.
La nici o săptămână de la pronunțarea încheierii de carte funciară (reclamanta încă nici nu primise comunicarea încheierii de carte funciară și nici nu trecuse cele 15 zile, de reexaminare ale încheierii), privind revenirea la situația anterioară a imobilului, pârâtul-vânzător, prin procură specială, încheie contract de vânzare-cumpărare și astfel imobilul se transferă din patrimoniul debitoarei, B.M., reclamanta fiind nevoită să promoveze prezenta acțiune.
Cu toate că s-au efectuat demersuri la biroul notarial, cartea funciară, somații și înștiințare către pârâtul-cumpărător și pârâtul-vânzător, aceștia nu au înțeles să își reconsidere poziția contractuală, revocând în mod amiabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat în frauda intereselor reclamantei .
Având în vedere calitatea de proprietară a imobilului, pârâta A-B M. are calitate procesuală pasivă, iar fiul acesteia în calitate de mandatar.
În drept, a invocat prev. art.1562 Cod civil și urm., art.194 și urm. Cod pr.civilă.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-8, 108), a solicitat proba cu martori și interogatoriul pârâților.
Legal citat, pârâtul K.I. Ioan a formulat Întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a solicitat anularea acțiunii, ca netimbrată iar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul arată că a încheiat la data de 07.03.2013 un contract de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr.1131/2013. Prin acest contract de vânzare cumpărare pârâta A.B.M., reprezentată fiind prin procură specială de către C.B.I., i-a înstrăinat imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr.504ii-Ci-Ui B., nr. top 8290/B/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru prețul de 70.000 lei, achitat integral în ziua încheierii contractului, anterior semnării acestuia.
Pentru a se putea perfecta această vânzare-cumpărare, la solicitarea notarului public, pârâtul a așteptat aprox.3 zile, până când acesta a verificat în evidențele notariale naționale autenticitatea și valabilitatea procurii speciale pe care vânzătoarea A.B.M. i-a dat-o pârâtului C.B.I., având în vedere că această procură a fost semnată în fața altui notar, decât cel care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, consideră că această persoană C.B.I. nu are nicio calitate procesuală în prezenta cauză.
În această perioadă, pârâtul arată că a achitat din banii proprii mai multe sume de bani, cheltuieli aferente imobilului și furnizorilor de utilități, după cum urmează: 362,64 lei - asociația de proprietari, cca. 1.000 lei la e-On Gaz SA, cca.1600 lei la Electrica SA.
Ulterior dobândirii apartamentului, având în vedere starea deplorabilă în care se afla, pârâtul a efectuat o serie de cheltuieli privind reparații, zugrăvit, dar și suportarea unor costuri privind rebranșarea la utilități.
Pârâtul nu a cunoscut anterior încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, și nici la data încheierii acestuia faptul că între pârâta A.B.M. și reclamanta există litigii, neînțelegeri și datorii, decurgând din aspecte penale sau civile.
De asemenea, mai arată faptul că nu a cunoscut personal părțile de mai sus.
Reclamanta își întemeiază în drept acțiunea pe prevederile art.1562 și urm. Cod civil (acțiunea revocatorie).
Conform acestor dispoziții legale, în situația în care un creditor dovedește un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile față de acesta. Legea face referire expres la situațiile în care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Art.1562 alin.2 Cod chil menționează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terțul contractant cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Dată fiind starea de fapt pe care a arătat-o mai sus, consideră că acțiunea reclamantei este în mod vădit nefondată, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea unei astfel de acțiuni revocatorii pe de o parte, iar pe de altă parte pârâtul este un cumpărător de bună credință.
Reclamanta nu a făcut vorbire, cu atât mai puțin a dovedit faptul că prin încheierea acestui act de vânzare-cumpărare pârâta A.B.M. și-a creat o stare de insolvabilitate sau și-a mărit o astfel de stare.
Actul încheiat nu a fost unul cu titlu gratuit, pârâtul achitând integral prețul acestui contract și a remis personal împuternicitului pârâtei suma de 70.000 lei, arătată în contractul autentificat de notarul public.
Prețul tranzacției nu este derizoriu, el reflectă valoarea de piață a imobilului la data încheierii actului. Faptul că mandatarul pârâtei nu a remis banii pârâtei A.B.M., sau faptul că acești bani au fost cheltuiți de acesta sau faptul că pârâta nu a înțeles să-și achite până la data prezentei despăgubirile pe care le datorează reclamantei, aferent dosarul penal, sunt chestiuni care nu privesc persoana pârâtului și care nu pot avea nicio înrâurire asupra valabilității contractului încheiat.
Pe de altă parte, așa cum arăta mai sus, contractul fiind unul oneros, patrimoniul pârâtei A.B.M. nu a fost diminuat, contravaloarea acestui imobil întorcându-se în patrimoniul acesteia, iar valoare este cu mult mai mare decât creanța invocată de reclamantă (28.250 lei).
Deși în cuprinsul cererii reclamanta arată că ar fi făcut prin intermediul mandatarului numeroase demersuri pentru a-și "proteja " creanțele de încasat, nu s-a făcut dovada în nici un fel a vreunui act de executare silită, dar nici de vreo mențiune în evidențele de CF a acestei creanțe care să afecteze bunul obiect al contractului.
Revine și arată că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare pârâtul nu a cunoscut litigiile dintre părți, acestea nefiind publice, și pe cale de consecință nici opozabile lui. În condițiile în care pârâtul ar fi avut cunoștință de aceste aspecte, în nici un caz nu s-ar fi angrenat la suportarea unor cheltuieli și nu ar fi cumpărat apartamentul în cauză.
Abia în cursul acestui an, reclamanta a înțeles să noteze litigiile în CF, acest aspect aducându-i pârâtului un real prejudiciu, neputând vinde acest imobil, în condițiile în care este notat în CF prezentul litigiu. Nici un cumpărător nu ar achiziționa un apartament asupra căruia există litigii civile pe rolul instanțelor judecătorești.
În drept, a invocat prev. art.205 și urm. N.P.C
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 39-44) și a solicitat proba testimonială.
Prin Răspunsul la întâmpinare depus în data de 06.01.2014, reclamanta solicită respingerea excepției netimbrării acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare, motivat de faptul că taxa judiciară nu a fost încă stabilită de către instanța de judecată.
Mai mult, chiar a arătat acest aspect și în precizarea de acțiune depusă la dosarul cauzei, iar în cazul în care se va stabili va încerca să se conformeze dispozițiilor instanței.
Mai arată că, dispozițiile legale care sunt aplicabile în speță sunt art.20 din Legea nr. 146/1997, care la data înregistrării acțiunii încă erau în vigoare, OUG nr.80/2013, a intrat în vigoare la dala de 29 iunie 2013 .
În ceea ce privește fondul cauzei, este evidentă apărarea pârâtului (care este de rea-credință), în sensul că nu cunoștea creanța pe care pârâta o avea față de reclamantă.
În opinia reclamantei, susținerea pârâtului nu este reală, imediat după restabilirea situației anterioare (de carte funciară) adică după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile pronunțate în Dosar nr.5153/190/2010 al Judecătoriei Năsăud, reclamanta a efectuat toate demersurile legale pentru recuperarea creanței, demarând procedura execuțională și anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare (adică acesta nu era încă semnat și operat în cartea funciară) s-au făcut demersuri notariale și la canea funciară pentru blocarea tranzacției.
Prin urmare, pârâtul a știut situația apartamentului în litigiu și cu toate acestea a înțeles să încheie tranzacția.
Prin Încheierea din data de 26.09.2014, instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar și a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru.
În data de 06.03.2015, reclamantele S.L. și C.M.M., în calitate de fiice ale defunctei reclamante A.M., au formulat Concluzii scrise prin care au solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
Din analiza probelor administrate la fondul cauzei și raportat la dispozițiile legale care guvernează acțiunea revocatorie, consideră acțiunea defunctei reclamante ca fiind temeinică, legală și dovedită prin prisma probatoriului administrat în cauză.
Astfel, acțiunea revocatorie sau pauliană este acea acțiune prin care creditorul cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor, prin care acesta din urmă își creează sau își sporește starea de insolvabilitate .
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat, debitoarea A.B.M. și-a creat o stare de insolvabilitate, în sensul că, singurul bun în proprietate era apartamentul înstrăinat. Acest aspect rezultă atât din actele atașate de către executorul judecătoresc, cât și din actele emise de autoritățile competente și existente în dosarul atașat. Este vorba de adeverința emisă de către Prim. Mun. B. și adeverința emisă de A.F.P.B.
Potrivit dispozițiilor art.1562 Cod civil, creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Pentru a se putea intenta o astfel de acțiune, iar aceasta să fi admisibilă se cer îndeplinite mai multe condiții:
În primul rând, actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu prin micșorarea activului patrimonial al debitorului (evenius demni). În speță, aceasta condiție este îndeplinită, pentru că, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat după pronunțarea sentinței penale nr.58/F/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, pârâta a înstrăinat singurul bun imobil pe care îl avea în proprietate. Este neîndoios că, în speță, actul atacat a creat creditoarei un prejudiciu, constând în imposibilitatea acesteia de a-și încasa creanța, fără aducerea bunului respectiv în patrimoniul debitoarei.
În al doilea rând, trebuie să existe fraudarea creditoarei, ceea ce presupune că debitoarea a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului încheiat, dându-și seama ca prin încheierea acestuia și-a creat o stare de insolvabilitate. Condiția este îndeplinită în speță prin însăși nesinceritatea pârâtei, absența acesteia de la interogator, încercarea de fraudare a defunctei reclamante a fost manifestată de pârâtă și în dosar nr.5153/190/2010 al Judecătoriei Bistrița, care a avut același obiect, acțiune în revocare.
În al treilea rând, creditoarea trebuie să aibă o creanță certă, lichidă, exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat. În ceea ce privește această condiție, este îndeplinită dovadă fiind sentința penală nr. 58/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, rămasă definitivă și irevocabilă, după parcurgerea tuturor căilor de atac exercitate.
În al patrulea rând, trebuie să existe complicitatea la fraudă a terțului cu care debitoarea a încheiat actul atacat, condiție specifică actelor cu titlu oneros. Și această condiție este îndeplinită prin prisma a cel puțin două aspecte. Pârâtul K.I. a recunoscui la interogatoriu că, prețul de vânzare al apartamentului este cel stipulat, adică 70.000 mii lei.
Cu toate acestea, pârâtul recunoaște la întrebarea nr.6 din interogator că, a achitat pârâților doar suma de 12.000 euro (care la un curs de 4,45 lei, rezultă o sumă de 53.400 lei). Această neconcordanță conduce la concluzia că prețul apartamentului înscris în contractul de vânzare-cumpărare nu a fost cel real, apartamentul fiind mult supraevaluat, chiar pentru inducerea în eroare a instanței, în situația în care se promova o astfel de acțiune.
Tot din interogator (întrebarea nr.12) și întâmpinarea formulată, pârâtul recunoaște că apartamentul nu era locuibil și a fost nevoit să facă investiții majore în acest sens.
În acest sens, practica judiciară a statuat că "complicitatea terțului în cazul în care actul atacat este cu titlu oneros, trebuie considerată îndeplinită în cazul în care terțul, deși nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși că prin actul la care a participa a creat insolvabilitatea debitorului, iar aceasta rezultă din chiar prețul neserios al vânzării";.
Pentru exercitarea acțiunii revocatorii, creditorului nu-i este necesar un titlu executoriu prin care să-i fie atestată creanța, deoarece acțiunea pauliană nu este un act de executare, ci o revocare a unui act prin care se fraudează dreptul de gaj general al creditorilor și ea se intentează împotriva unui terț care a profitat de acest act.
Din dispozițiile legale mai sus amintite nu rezultă că pentru a fi admisibilă o astfel de acțiune este obligatorie începerea procedurii executării silite a debitorului. Faptul că practica judiciară a statut prin sentințe civile pronunțate că, dovada insolvabilității debitorului se poate face prin procedura executării silite nu înseamnă că este și obligatorie .
Dovada stării de insolvabilitate se poate face prin orice înscris emis de către o autoritate competentă în acest sens, ca de exemplu Administrația fiscală sau Primăria de domiciliu prin serviciul - Impozite și taxe, practic demersuri și adrese cu răspuns care sunt depuse și la dosarul de executare silită.
Reclamantele solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 358 Cod pr. civilă, în ceea ce privește neprezentarea la interogator al pârâților A.B.M. și C.B.J., în sensul că aceștia au recunoscut intenția lor de fraudare a defunctei reclamante și astfel sunt de acord cu admiterea acțiunii formulate, fiind în acest sens formulate întrebări în cuprinsul interogatoriului.
Aceste dispoziții legale trebuiesc coroborate și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, în sensul că, anterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare, pârâtul C.B.J. a contactat personal în mai multe rânduri pe defuncta reclamantă, în sensul de a-și exprima acordul cu privire la vânzarea apartamentului, acord care nu l-a primit.
După înstrăinarea apartamentului, pârâtul a contactat-o pe defuncta reclamantă, în sensul de a-i achita din prețul apartamentului, datoria avută de mama sa. Toate acestea nu au avut loc, cu toate că așa cum rezultă din actele dosarului, pârâtul C.B.I., a fost mandatat de către pârâtă să înstrăineze apartamentul.
În data de 09.03.2015, pârâtul K.I. a depus la dosar Concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea moștenitoarelor defunctei A.M. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat; admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.B.J..
Prin acțiunea civilă precizată de către reclamanta A.M. și mai apoi continuată de moștenitorii acesteia C.M. și S.L. s-a solicitat revocarea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între K.I.- în calitate de cumpărător și pârâta A.B.M. ( prin mandatar C-B J. - în calitate de vânzătoare), considerând că acest contract ar fi fost încheiat în frauda drepturilor defunctei A.M., stabilite prin sentința penala nr. 58/F/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, respectiv se mai solicită restabilirea situației anterioare în CF.
A arătat în întâmpinarea depusa la dosar faptul că, a încheiat la data de 07.03.2013 un contract de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr. 1131/2013. Prin acest contract de vânzare cumpărare pârâta A.B.M., reprezentată fiind prin procură specială de către C.B.J., i-a înstrăinat imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr.50411-C1-U1 Bistrița, nr. top 8290/8/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru prețul de 70.000 lei, achitat integral în ziua încheierii contractului, anterior semnării acestuia.
Conform dosarului de executare nr.56/2013 depus de executorul judecătoresc A. la dosarul cauzei, rezulta că defuncta A.M. a formulat în fața executorului o cerere de executare silita abia la data de 11.03.2013, ulterior executorul efectuând notificări către debitoarea A.B.M., abia la data de 19.03.2013.
Martorii reclamantei audiați în cauza, nu au dovedit în nici un fel acuzațiile aduse de reclamanta persoanei pârâtei, ba mai mult din declarația acestora rezulta ca aceștia nu cunosc situația reala a litigiului dintre reclamanta și pârâta A. dar nici împrejurările înstrăinării apartamentului în litigiu.
A mai arătat în întâmpinare faptul că, reclamanta si-a întemeiază în drept acțiunea pe prevederile art.1562 și urm. Cod civil (acțiunea revocatorie).
Conform acestor dispoziții legale, în situația în care un creditor dovedește un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale sa fie declarate inopozabile față de acesta. Legea face referire expres la situațiile în care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Art.1562 afm.2 Cod civil menționează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terțul contractant cunoștea faptul, că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Dată fiind starea de fapt pe care a arătat-o mai sus, consideră că acțiunea reclamantei este în mod vădit nefondată, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea ei, iar pe de altă parte pârâtul este un cumpărător de bună credință.
Reclamanta nu a făcut vorbire, cu atât mai puțin a dovedit faptul că, prin încheierea acestui act de vânzare-cumpărare pârâta A.B.M. și-a creat o stare de insolvabilitate sau și-a mărit o astfel de stare.
Actul încheiat nu a fost unul cu titlu gratuit, pârâtul achitând integral prețul acestui contract și a remis personal împuternicitului pârâtei suma de 70.000 lei, arătată în contractul autentificat de notarul public.
Prețul tranzacției nu este derizoriu, el reflectă valoarea de piață a imobilului la data încheierii actului. De altfel reclamanta prin reprezentantul legal au arătat la termenul din 11.11.2014 faptul că nu contesta prețul contractului.
Contractul încheiat intre pârât și pârâta A. fiind unul oneros, patrimoniul pârâtei nu a fost diminuat, contravaloarea acestui imobil întorcându-se în patrimoniul acesteia, valoare încasată fiind cu mult mai mare decât creanța invocată de reclamantă (28.250 lei).
Deși a fost legal citat, pârâtul C.B.I. întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța reține următoarele :
Prin acțiunea civilă ulterior precizată de către reclamanta A.M. și apoi continuată de moștenitorii acesteia, pârâtele C.M. și S.L., s-a solicitat revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între K.I.- în calitate de cumpărător și pârâta A.B.M. - prin mandatar C.B.J., în calitate de vânzătoare, susținându-se că acest contract ar fi fost încheiat în frauda drepturilor numitei A.M., stabilite prin sentința penala nr.S8/F/2009 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, cu repunerea în situația anterioară de CF.
Reclamanta A.M. a avut calitate de parte civilă în Dosar nr.907/112/2008 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, iar prin sentința penală nr.58/F/2009, pârâta B.M. a fost obligată să-i plătească suma de 28.250 lei, cu titlu daune morale și materiale, inclusiv dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata integrală a debitului (f. 135-138).
Din considerentele sentinței civile nr. 2197/2012 pronunțată în Dosar 5153/2010 al Judecătoriei Bistrița (f. 139-141), rezultă cert că, prin actul autentic încheiat de către Biroul Notarului Public G.A.V. la data de 25 februarie 2002, A.B.M. devine proprietară exclusivă asupra apartamentului situat în mun. Bistrița înscris în c.f.5731/19 nr. top 8290/b/19.
În baza aceleiași sentințe, irevocabilă, s-a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă și pârâții A.B.M. și B.I.Z. și B.A., prima în calitate de vânzătoare, ceilalți în calitate de cumpărători, cu repunerea părților în situația anterioară de CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților B.I.Z. și B.A. asupra imobilului menționat mai sus.
Prin urmare, pârâta A.B.M. a devenit proprietară exclusivă asupra acestui imobil, iar prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de notarul public sub nr.1131/2013, prin mandatar C.B.J., i-a înstrăinat pârâtului K.I. imobilul apartament cu două camere, nr.19, situat în mun. B. (înscris în CF nr. …..-C1-U1 Bistrița, nr. top 8290/B/19), bunul propriu al vânzătoarei, pentru prețul de 70.000 lei, achitat integral la data încheierii contractului, respectiv anterior semnării acestuia (f. 39-40), reținându-se totodată că nu apar interdicții sau sarcini în cuprinsul colii funciare mai sus menționate.
Potrivit prevederilor art.1562 și urm. Cod civil, text pe care și-a întemeiat în drept acțiunea reclamanta, în situația în care un creditor dovedește un prejudiciu acesta poate cere ca anumite acte juridice încheiate de un debitor în frauda drepturilor sale să fie declarate inopozabile față de acesta, textul nefăcând referire expresă la situațiile în care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
Art.1562 alin.2 Cod civil menționează că un astfel de contract cu titlu oneros poate fi declarat inopozabil numai atunci când terțul contractant cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 975 Cod civil, pentru admisibilitatea unei acțiuni pauliene, sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă, actul atacat să fi creat creditorului o pagubă, frauda debitorului și complicitatea la fraudă al terțului.
Raportând circumstanțele speței deduse judecății la condițiile anterior enunțate, instanța constată că nu sunt îndeplinite rigorile impuse de aplicare a textului normativ invocat.
În ce privește primul aspect, respectiv caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în cuantum de 28.250 lei pe care creditoarea A.M. o deține împotriva pârâtei A.B.M., derivă din Sentința Penală nr. 58/F/03.06.2009 rămasă irevocabilă.
În ce privește prejudiciul, echivalentul unei astfel de situații cu crearea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitorului prin încheierea actului a cărui revocare se solicită, instanța reține că din probatoriul administrat nu rezultă crearea sau agravarea stării de insolvabilitate a debitoarei, întrucât actul încheiat nu a fost cu titlu gratuit, suma rezultată din vânzare fiind remisă mandatarului debitoarei, astfel cum s-a stipulat prin actul atacat, iar prețul tranzacției nu este unul derizoriu, el reflectând valoarea de piață a bunului la data încheierii actului.
În ce privește dezlegarea raporturilor dintre mandatar și mandant referitoare la remiterea sumei sau orice alte chestiuni legate de mandat, acestea nu privesc persoana cumpărătorului și nici nu pot avea o înrâurire asupra actului încheiat, cu atât mai mult cu cât suma dobândită cu titlu de preț al bunului vândut este îndestulătoare pentru acoperirea creanței reclamantei.
Nu s-a dovedit în cauză nici îndeplinirea condiției referitoare la frauda debitorului și complicitatea terțului la această fraudă, câtă vreme pârâtul nu a cunoscut împrejurarea că, anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și respectiv la data încheierii actului între pârâta A.B.M. și reclamantă existau litigii referitoare la bunuri, respectiv debite rezultate din hotărâri penale sau civile, aspect ce rezultă cu prisosință din probatoriul testimonial administrat (f. 194-195).
Nu s-a dovedit în cauză reaua credință a cumpărătorului la încheierea tranzacției, de vreme ce nu au fost cunoscute de acestea raporturile dintre reclamantă și vânzătoare, respectiv mandatarul acesteia, iar bunul obiect al convenției nu era grevat de sarcini și nici nu avea notări și interdicții în coala CF.
În ce privește dosarul de executare silită 56/2013 al SCPEJ A., notarea acesteia din urmă a fost efectuată la data de 19.03.2013, după încheierea actului a cărei revocare se solicită.
Așa fiind, și văzând dispozițiile legale invocate mai sus, instanța va respinge acțiunea civilă formulată având ca obiect revocarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1131/2013 de BNP D.M.&D.M.I.
Raportat la soluția pronunțată, în temeiul art. 451 și urm. N.C.pr.civ., va obliga reclamanta la plata în favoarea pârâtului K.I. a sumei de 1300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamantele, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii formulate, cu plata cheltuielilor de judecată în apel.
În baza considerentelor relevate și a textelor legale invocate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
| ← Coroborarea susţinerilor părţilor cu probatoriul testimoniale... | Contestarea semnăturii părţii dintr-o convenţie sub... → |
|---|
