Coroborarea declaraţiilor testimoniale cu starea de fapt reţinută în cuprinsul procesului verbal contravenţional
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 2084/2015 din data de 19.10.2016
COROBORAREA DECLARAȚIILOR TESTIMONIALE CU STAREA DE FAPT REȚINUTĂ ÎN CUPRINSUL PROCESULUI VERBAL CONTRAVENȚIONAL
Instanța a încuviințat audierea de martori în congruență cu interogatoriul petentului contravenient, raportat la probatoriul cu înscrisuri depus de intimat, pentru a stabili corectitudinea celor constatate de agentul constatator.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 2084/2015, pronunțată în dosarul nr. 8436/190/2014.
Prin cererea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2014, petentul C.I. a solicitat instanței să dispună în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Bistrița-Năsăud, anularea procesului-verbal de contravenție seria CP nr. X din data de 24.08.2014; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a arătat că la data de 24.07.2014 era de serviciu în calitate de angajat al S.C. T S.A., iar la ora 22:10 a plecat din garajul societății pe traseu. În jurul orei 22:25 - 22:27 se afla în stația Ștefan cel Mare de unde s-au îmbarcat pasageri.
Petentul a menționat că nu a avut loc nici un incident de genul celui arătat în mod eronat de agentul constatator în procesul-verbal contestat în prezenta cauză, precum și faptul că dacă el ar fi acroșat un autoturism s-ar fi oprit și ar fi anunțat atât proprietarul vehiculului cât și societatea unde lucrează pentru a putea încheia un proces-verbal pe cale amiabilă.
S-a arătat că petentul nu se consideră vinovat de producerea evenimentului rutier, fiind nelegal și netemeinic procesul-verbal atacat. Aceste aspecte petentul a menționat că înțelege să le probeze cu 2 martori care lucrează la un magazin din apropiere.
Petentul a învederat că aspectele consemnate în procesul-verbal sunt rezultatul unei interpretări eronate a realității faptice, astfel că se impune anularea ca nelegal și netemeinic a procesului-verbal în baza art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001.
S-a menționat că în cauză ar fi incidentă prezumția de nevinovăție a petentului astfel cum a fost aceasta consacrată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și faptul că sarcina probei aparține intimatului.
În drept, a invocat prev. art. 223 alin. 1 și 3 C.proc.civ., dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale O.U.G. nr. 195/2002.
În probațiune, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 6-7) și proba testimonială cu martorii: S.F., D.S. și M.I.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei (f. 4), astfel cum prevede art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
La data de 23.09.2014 intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 12-13) prin care a solicitat instanței să dispună respingerea plângerii ca neîntemeiate.
În motivare, intimatul a arătat că prin procesul-verbal atacat petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 rap. La art. 100 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. 195/2002 și i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 360 de lei, precum și sancțiunea avertismentului. Totodată, petentului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Intimatul a precizat că nu a fost constată personal contravenția de către agentul constatator, ci starea de fapt a fost stabilită în urma efectuării unor verficări pentru soluționarea petiției depuse către C.B.T., proprietarul autoturismului avariat.
S-a menționat că din verificările efectuate la locul producerii accidentului a rezultat că acesta a fost produs de către un autobuz care aparține S.C. T S.A. în data de 24.07.2014 în jurul orei 22:10, anume de autobuzul cu nr. de înmatriculare Y. Intimata a arătat că în urma examinării avariilor celor două autovehicule și a foilor de parcurs ale autobuzului s-a stabilit că autobuzul a fost condus în ziua și la data producerii accidentului de către petent.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, a precizat intimatul
În drept, a invocat dispozițiile art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 rap. La art. 100 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002; art. 21 alin. 3 teza 1, art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 223 alin. 3 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat instanței să încuviințeze proba cu înscrisuri (f. 14-25), precum și proba testimonială cu martorul Gh. C.
Petentul nu a depus răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 20.11.2014 instanța în baza art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002 a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a lui C.B.T., precum și a societăților de asigurare a petentului și a intervenientului forțat în calitate de asigurători.
La termenul de judecată din data de 08.01.2015 intervenientul forțat a depus întâmpinare (f. 43-44) prin care a solicitat instanței să dispună respingerea plângerea plângerii ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intervenientul a arătat că faptele reținute în procesul-verbal atacat sunt în deplină concordanță cu probele administrate de către agentul constatator și că sunt infirmate susținerile petentului că nu a avut loc vreun accident la acel moment.
În drept, a invocat art. 205 C.proc.civ.
În probațiune, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri (f. 45-48)
Instanța a încuviințat și administrat în prezenta cauză proba cu înscrisuri pentru petent, intimat și intervenientul forțat. A încuviințat pentru petent proba testimonială cu martorii S.F. și M.I., pentru intimat cu martorul Gh. C., iar pentru intervenient cu martorul D.S. Declarațiile celor 4 martori audiați se află la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor de drept aplicabile, instanța constată:
În fapt, prin procesul-verbal seria CP nr. X din data de 24.08.2014 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 rap. la art. 100 alin. 2 și art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. 195/2002 și i s-a aplicat sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 360 lei, precum și sancțiunea avertismentului. Cu titlu de sancțiune complementară petentului i s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
În procesul-verbal anterior menționat s-a reținut următoarea stare de fapt: "în data de 24.07.2014, la ora 22:05, petentul a condus autobuzul cu nr. de înmatriculare X pe str. Ștefan cel Mare intersecție cu str. Tudor Vladimirescu din mun. Bistrița, iar la efectuarea virajului spre dreapta pentru a intra în stația de autobuz, a acroșat cu partea laterală dreaptă autoturismul cu nr. de înmatriculare Y care se afla parcat pe trotuarul din partea stângă pe str. Tudor Vladimirescu, sensul de mers către str. Avram Iancu. De asemenea, acesta nu s-a prezentat la unitatea de poliție competentă pentru soluționarea accidentului, nici nu a încheiat formularul de constatare amiabilă de accident în termen de 24 de ore";.
În drept, art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: "săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale";.
Art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 postulează: "amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)";.
Totodată, art. 100 alin. 3 lit. g din același act normativ are următorul conținut: "constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: g) nerespectarea prevederilor art. 79 alin. (2)";. Iar art. 79 alin. 2 prevede: "în situația prevăzută la alin. (1), conducătorul de vehicul este obligat să se prezinte imediat la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare";.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanța de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța constată că petentul nu a invocat incidența niciunui motiv de nulitate absolută sau relativă al procesului-verbal prin plângerea contravențională, nici ulterior în fața instanței, deși a fost prezent și asistat la fiecare termen de judecată.
Petentul a menționat în plângere că solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal ca netemeinic întrucât cele consemnate în cuprinsul acestuia ar fi rezultatul unei interpretări eronate a realității faptice, astfel instanța constată că petentul a formulat apărări doar cu privire la temeinicia procesului-verbal atacat, iar nu și cu privire la legalitatea acestuia.
Ca regulă, sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Astfel cum reiese și din întâmpinarea depusă de către intimat procesul-verbal atacat nu a fost încheiat pe baza unor constatări personale a faptelor reținute în sarcina petentului.
Instanța reține că în situația în care agentul nu a constatat personal fapta contravențională, prezumția de temeinicie nu poate funcționa, întrucât nu își găsește rațiunea, conform celor stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, anume cauzele Anghel C. României și Neață c. României. Așadar, motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, agentul în această situație, consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Este evident că această rațiune nu se regăsește în situația în care fapta nu este constatată personal.
Având în vedere cele reținute, în cauza de față nu este incidentă prezumția de temeinicie a procesului-verbal atacat, astfel sarcina probei în susținerea acestuia, potrivit regulilor generale, aparține organului emitent, intimatului în cauza de față.
Având în vedere înscrisurile depuse de către intimat, instanța reține că intimatul a făcut dovada că cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal contestat sunt în concordanță cu realitatea.
Astfel cum reiese din sesizarea de la fila 15 intervenientul forțat a anunțat organele competente cu privire la faptul că în data de 27.07.2014 a descoperit că autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare Y, care se afla parcat în fața blocului, este "avariat, este îndoit în partea din spate dreapta, având aripa înfundată, spoilerul zgâriat și farul din partea dreaptă avariat, având urme de culoare albastră";.
Cele reținute de către agentul constatator în procesul-verbal atacat sunt susținute de declarația de la fila 21 de la dosarul cauzei în care șeful de coloană de la societatea la care este angajat petentul, S.C. T S.A, a menționat că în urma verificării autobuzelor a constatat că autobuzul cu nr. de înmatriculare X prezenta urme de avarii pe partea dreaptă spate.
Aceste aspecte reies și din fotografiile de la dosarul cauzei (f. 45-48), anume faptul că autobuzul purta urme de vopsea de culoare roșie, iar autoturismul conținea urme de vopsea de culoare albastră.
În același sens este și declarația numitei D.S. (f. 22-23) care a menționat: "în timp ce mă aflam la locul de muncă unde închideam magazinul la care lucrez, la un moment dat am auzit o bufnitură pe colțul intersecției Tudor Vladimirescu cu Ștefan cel Mare, ocazie cu care am constatat că un autobuz aparținând T a acroșat un autoturism de culoare roșie, parcat chiar pe capătul intersecției";.
În același sens a declarat D.S., fiind audiată în calitate de martor în prezenta cauză (f. 61).
Martora S.F. a declarat în fața instanței că a observat cum un autobuz care intra în stația Ștefan cel Mare a acroșat un autoturism de culoare roșie.
Instanța constată că petentul nu a contestat niciun moment că era de serviciu în data de 24.07.2014, anume că lucrează în calitate de șofer la S.C. T S.A. și că conducea pe ruta care include și stația Ștefan cel Mare.
Petentul a învederat atât în plângere, cât și cu ocazia dezbaterilor că la ora 22:10 a plecat cu autobuzul din garaj, iar în jurul orei 22:25 - 22:27 a ajuns în stația Ștefan cel Mare. Astfel a precizat că cele cuprinse în procesul-verbal contestat sunt netemeinice, deoarece s-a reținut ora 22:05. În susținerea celor menționate petentul a depus graficul de circulație pentru linia din zona industrială, de unde reiese că autobuzul pleacă din garaj la ora 22:10 și ajunge în stația Ștefan cel Mare la ora 22:30.
Având în vedere probele coroborate anterior, instanța reține că cele susținute de petent nu sunt întemeiate.
În primul rând nu se poate reține cu certitudine ora la care petentul a ajuns cu autobuzul în stația Ștefan cel Mare unde a avut loc accidentul, din graficul de circulație reiese doar ora la care ar fi trebuit să ajungă în acea stație.
Totodată, instanța are în vedere faptul că martorele D.S. și S.F. au observat momentul în care un autobuz a acroșat o mașină de culoare roșie în stația Ștefan cel Mare, iar martora D.S. a menționat în mod expres atât în declarația dată în fața agentului cât și în fața instanței că autobuzul care a acroșat mașina aparținea S.C. T S.A.
Instanța are în vedere și declarația de la fila 21, precum și corespondența dintre avariile purtate de cele autovehicule, astfel cum rezultă din fotografiile de la filele 45-48.
Astfel cum reiese din declarațiile celor 2 martore acestea lucrează la un magazin din aproprierea stației Ștefan cel Mare, magazin care are program în mod obișnuit până la ora 22:00, dar în seara evenimentului martora D.S. a precizat că întrucât era vară a închis puțin mai târziu. Ambele martore au menționat că după ce închid magazinul fac ordine, curățenie în magazin și apoi închid și pleacă. Astfel, deși martorele au menționat că au auzit un zgomot în jur de ora 22:10 - 22:15, având în vedere cele reținute este posibil ca autobuzul să fi acroșat autoturismul de culoare roșie câteva minute mai târziu raportat la faptul că în acea seară au închis magazinul puțin mai târziu, iar până au făcut curățenie au mai trecut câteva minute.
Totodată, instanța reține că este posibil ca autobuzul condus de către petent să fi ajuns în stația din Ștefan cel Mare puțin mai devreme de ora 22:30 (ora la care ar fi trebuit să ajungă potrivit graficului de circulație), deoarece dată fiind ora înaintată este incidentă o prezumție simplă că nu existau foarte multe persoane care circulau la acel moment cu autobuzul.
Instanța constată că declarația martorului M.I. (f. 62) nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, întrucât acesta a precizat că își amintește exact că în acea seară nu a auzit niciun zgomot care să îi atragă atenția nici înainte să urce și nici după, el fiind în stația din Ștefan cel Mare așteptând autobuzul. Martora D.S. a menționat că în stația Ștefan cel Mare nu se afla nicio persoană.
În concluzie, având în vedere probele administrate în cauză instanța constată că procesul-verbal atacat este temeinic cu privire la contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din același act normativ, instanța constată că și reținerea acesteia este temeinică întrucât petentul nu a menționat niciun moment că s-ar fi prezentat imediat la unitatea de poliție pe raza căreia s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare sau că ar fi încheiat o constatare amiabilă de accident.
Pentru aceste considerente, instanța reține că procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 7373808 din data de 24.08.2014 este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunilor, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 360 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar pentru cea prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din același act normativ i s-a aplicat sancțiunea avertismentului și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Instanța constată că nivelul amenzii aplicate petentului corespunde pericolului social al faptei și conduitei acestuia.
Având în vedere cele reținute mai sus cu privire faptele comise de către petent și temeinicia acestora, instanța apreciază ca fiind proporționale sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal atacat.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea și va menține procesul-verbal de contravenție seria CP, nr. 7373808 din data de 24.08.2014, încheiat de intimat.
În baza art. 453 și art. 452 C.proc.civ. instanța va obliga petentul la plata către intervenientul forțat a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 101 din data de 10.01.2015.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termen legal, apelantul C.I. solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul anulării procesului-verbal de contravenție seria CP nr. X întocmit în data de 24.08.2014 de IPJ Bistrița ca fiind neîntemeiat și în consecință exonerarea contravenientului de plata amenzii.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor art. 476-478 Cod procedură civilă, tribunalul constată că este nefondat sens în care va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul C.I.
| ← Atitudinea nesinceră a petentului, motiv de respingere a... | Posibilittaea acordării cheltuielilor de judecată pe cale... → |
|---|
