Condiţiile de repunere în termenul de exercitare a revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.7 C.proc.civ.
| Comentarii |
|
În speţa dedusă judecăţii se solicită revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs în privinţa căreia se susţine că ar fi potrivnică unei alte hotărâri pronunţate de o instanţă de grad inferior, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, în temeiul art. 322 pct.7 C.proc.civ. Termenul de promovare a căii de atac întemeiată pe acest motiv este cel de o lună, calculat de la pronunţarea hotărârii instanţei de recurs, art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ. necondiţionând momentul de început al calculul termenului, de comunicarea hotărârii către partea interesată, ci de pronunţarea acesteia. Analizând dispozitivul deciziei civile nr. 1524/R din 30 septembrie 2010 a Tribunalului A. - Secţia civilă, Curtea constată că aceasta a fost pronunţată la data de 30 septembrie 2010, dată de la care curge termenul în care poate fi supusă revizuirii hotărârea judecătorească, în considerarea şi a dispoziţiilor art. 101 alin. (3) şi următoarele C.proc.civ. Neexercitarea căii de atac ori neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, urmând a fi arătate în acelaşi termen şi motivele împiedicării (art. 103 C.proc.civ.). În speţă, Curtea reţine că revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 103 C.proc.civ. pentru a putea fi repus în termenul de revizuire, împrejurarea că, până la redactarea hotărârii, 25.10.2010, nu a putut constata contrarietatea acesteia faţă de sentinţa civilă nr. 5930/1999 a Judecătoriei P. neputând fi o astfel de cauză, atâta timp cât, de la redactarea sa şi până la promovarea cererii de revizuire au mai trecut aproximativ 2 luni, iar revizuientul a solicitat a-i fi eliberată copie după această hotărâre abia la un interval de timp de mai mult de o lună de la redactare, respectiv la data de 2.12.2010.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 28 din 15 februarie 2011
Asupra cererilor de față, constată că, prin decizia civilă nr. 1524/R/30 septembrie 2010, Tribunalul A. - Secția civilă a admis recursurile declarate de pârâtele B.M., B.M. și M.F.I. și a modificat în tot sentința civilă nr. 2340/15.03.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, în sensul respingerii acțiunii precizate ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța în acest sens, tribunalul a reținut că din certificatul de naștere al reclamantului-intimat, declarația de înfiere nr. 459/15.04.1958, decizia de înfiere nr. 3/456/15.04.1958 și actul de înfiere din aprilie 1958 reiese că reclamantul M.D.C., născut A.C.C. (fiul lui A.C. și A.E.) a fost înfiat de M.D., iar certificatul de naștere în care figurează ca părinții săi firești A.C. și A.E. a fost anulat conform mențiunii făcute în acest sens pe înscris. Tot astfel, din art. 1 și 3 din decizia de înfiere nr. 3/458/15.04.1958 rezultă că a fost încuviințată înfierea minorului A. C. C., născut la data de 19.08.1941, înfietorul M. C. D. dispunându-se a fi trecut ca tată de sânge al înfiatului.
Decizia sus menționată a fost întemeiată și pe dispozițiile art. 79 din Codul familiei în vigoare la acea dată, potrivit cărora, la cererea comună a tuturor celor îndreptățiți să consimtă la înfiere, autoritatea tutelară poate încuviința înfierea cu toate efectele unei filiații firești. De la data când această înfiere își produce efectele, înfiatul devine rudă cu rudele celor care înfiază, ca un copil firesc al acestora din urmă, iar drepturile și îndatoririle izvorâte din filiație între cel înfiat și părinții săi firești și rudele acestora încetează. Cu toate acestea, se aplică între cel înfiat și rudele sale firești dispozițiile art. 6 (care se referă la oprirea căsătoriei între rudele în linie dreaptă, precum și între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv).
Prin urmare, s-a constatat că reclamantul-intimat a pierdut, ca o consecință a înfierii cu efecte depline, drepturile și obligațiile izvorâte din filiația față de părinții firești A.C. și A.E., neavând vocație la moștenirea lor.
Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut că reclamantul-intimat M.C. nu legitimează în cauză calitatea procesuală activă, situație față de care au fost admise recursurile, modificată în tot sentința și respinsă acțiunea precizată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
La data de 22 decembrie 2010, M.C. a formulat cerere de repunere în termenul de revizuire și cerere de revizuire a deciziei nr. 1524/R/30.09.2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, susținând că aceasta vine în contradicție cu sentința civilă nr. 5930/8.07.1999 a Judecătoriei P., definitivă prin neapelare.
Prin cererea de repunere în termenul de revizuire, revizuientul a susținut că decizia civilă nr. 1524/R/2010 pronunțată în dosarul nr. 2604/280/2009 a fost redactată la data de 25.10.2010, însă acesta a luat cunoștință de conținutul său abia la data de 7.12.2010, când i-a fost eliberată copia solicitată la data de 2.12.2010, prin urmare, până în acel moment nu a avut posibilitatea să constate că decizia tribunalului este contrară sentinței civile nr. 5930/1999, pronunțată în dosarul nr. 13629/1997 al Judecătoriei P.
în această situație, revizuientul consideră că a fost împiedicat să exercite calea extraordinară de atac în termenul prevăzut de lege (o lună de la pronunțare) printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
în motivarea cererii de revizuire, revizuientul a arătat că este fiul lui A.C. și A. E., iar prin decizia nr. 3/458/15.04.1958 a fostului Sfat Popular al comunei C. a fost încuviințată cererea de înfiere a sa de către M.C.D., în temeiul dispozițiilor art. 66 și urm. din Codul familiei, cu efectele unei „înfieri simple”, urmând ca de la data respectivă să se numească „M.D.C.”, iar înfietorul să fie trecut ca tată ,,de sânge” în certificatul de naștere.
Având în vedere această situație, ca și împrejurarea că A.E., mama firească a revizuientului a fost menținută ca atare în actele de stare civilă și după emiterea deciziei de înfiere menționată, la decesul acesteia nimeni nu i-a contestat vocația succesorală și, în consecință, reținându-se că are calitatea de moștenitor legal, alături de B. C., fiul surorii sale, B.M., prin sentința civilă nr. 5930/08.07.1999, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. 13629/1997, s-a dispus ieșirea din indiviziune și partajarea terenurilor ce au aparținut acesteia.
A mai susținut revizuientul că, în luna martie 2009, prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2604/280/2009, a solicitat rectificarea titlului de proprietate nr. 37224/3.03.1993, în sensul ca alături de nepotul său, B.C., să fie trecut și revizuientul la rubrica moștenitori ai defunctei A. E., pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1 ha. ce a aparținut autoarei lor.
Urmare a decesului lui B.C., în cauză au fost introduse intimatele B.M., B.M și M.F.A.
Fiind investit cu recursul declarat de B.M., care a invocat, printre altele, și excepția lipsei calității procesuale active , prin decizia atacată, tribunalul a reținut că, urmare a deciziei de înfiere menționată, relațiile de rudenie dintre revizuient și părinții firești au încetat, neavând vocație la succesiunea acestora.
în consecință, reținând că nu legitimează în cauză calitatea procesuală activă, tribunalul a modificat în tot sentința civilă nr. 2340/15.03.2010 a Judecătoriei Pitești, în sensul că a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Așadar, în legătură cu vocația succesorală și calitatea sa de moștenitor al defunctei AE, s-au pronunțat două hotărâri definitive: sentința civilă nr. 5930/8.07.1999, rămasă definitivă prin neapelare și decizia civilă nr. 1524/R/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul A. - Secția civilă, în dosarul nr. 2604/280/2009, ultima venind în contradicție cu cea dintâi, motiv pentru care se impune anularea sa și trimiterea cauzei la același tribunal pentru a se pronunța asupra fondului.
Intimatele M.I., B.M. și B.M. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerii cererii de repunere în termen, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca tardiv formulată, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât cea de a doua decizie nu evocă fondul, condiție în lipsa căreia cererea de revizuire nu poate fi primită.
în susținerea cererii de revizuire s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv acte de stare civilă.
Analizând cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac extraordinare a revizuirii și, pe cale de consecință excepția de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea constată că prima este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere pentru cazurile expres și limitativ prevăzute la punctele 1-10 ale aceluiași text de lege.
Revizuirea deci, este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se poate obține desființarea doar a anumitor hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile, pentru motive de netemeinicie, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Caracterul extraordinar al acestei căi de atac, precum și consecințele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă analizarea cererii, cu prioritate, sub aspectul obiectului acesteia, a termenului de formulare și al motivelor de revizuire invocate.
în speța dedusă judecății se solicită revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs în privința căreia se susține că ar fi potrivnică unei alte hotărâri pronunțate de o instanță de grad inferior, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, în temeiul art. 322 pct. 7 C.proc.civ.
Termenul de promovare a căii de atac întemeiată pe acest motiv este cel de o lună, calculat de la pronunțarea hotărârii instanței de recurs, art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ. necondiționând momentul de început al calculul termenului, de comunicarea hotărârii către partea interesată, ci de pronunțarea acesteia.
Analizând dispozitivul deciziei civile nr. 1524/R din 30 septembrie 2010 a Tribunalului A. - Secția civilă, Curtea constată că aceasta a fost pronunțată la data de 30 septembrie 2010, dată de la care curge termenul în care poate fi supusă revizuirii hotărârea judecătorească, în considerarea și a dispozițiilor art. 101 alin. (3) și următoarele C.proc.civ.
Neexercitarea căii de atac ori neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, caz în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, urmând a fi arătate în același termen și motivele împiedicării(art. 103 C.proc.civ.).
în speță, Curtea reține că revizuientul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 103 C.proc.civ. pentru a putea fi repus în termenul de revizuire, împrejurarea că, până la redactarea hotărârii, 25.10.2010, nu a putut constata contrarietatea acesteia față de sentința civilă nr. 5930/1999 a Judecătoriei P. neputând fi o astfel de cauză, atâta timp cât, de la redactarea sa și până la promovarea cererii de revizuire au mai trecut aproximativ 2 luni, iar revizuientul a solicitat a-i fi eliberată copie după această hotărâre abia la un interval de timp de mai mult de o lună de la redactare, respectiv la data de 2.12.2010.
Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile repunerii în termenul de exercitare a revizuirii, în temeiul art. 103 C.proc.civ., Curtea a respins această cerere și, pe cale de consecință, pentru considerentele mai sus exprimate, în temeiul art. 322 pct. 7 raportat la art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C.proc.civ., a respins, ca tardiv formulată, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1524/R din 30 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul A. - Secția civilă, în dosarul nr. 2604/280/2009.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Efectele constatării neconstituţionalităţii art. 5 alin. (1)... | Obligarea Casei Judeţene de Pensii la recalcularea pensiei în... → |
|---|
