Obligarea Casei Judeţene de Pensii la recalcularea pensiei în raport de dispoziţiile speciale ale art. 14 din Legea nr. 3/1977 care reglementează pentru persoanele ce au desfăşurat activitate în grupele I şi a II-a de muncă un dublu beneficiu şi anume red
| Comentarii |
|
Recalcularea pensiei în raport de stagiul complet de cotizare de 25 de ani, putea fi solicitată de către contestator şi după emiterea deciziilor evocate, întrucât dreptul acestuia de a solicita recalcularea pensiei nu este limitat în timp. Aşa după cum este recunoscut dreptul intimatei de a solicita revizuirea pensiei stabilită în mod greşit, trebuie să-i fie recunoscut şi dreptul contestatorului de a solicita stabilirea pensiei în raport de criteriile mai susmenţionate. În considerentele Deciziei nr. 40/2008, pronunţată de Î.C.C.J. „asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare, prin ordine ale Ministerului Sănătăţii şi ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât şi de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuţie, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare”. Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă. Aşadar, această categorie de persoane beneficia de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiţii 20, respectiv 25 ani, dar în acelaşi timp erau consideraţi a îndeplini condiţiile standard de pensionare mai repede. Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai pentru această categorie de persoane şi s-ar ajunge la situaţia în care o persoană care a activat în condiţii normale 30 de ani, să beneficieze de punctaj mai mare, decât una care a activat în grupa I sau II de muncă, prin împărţirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului şi finalităţii Legii nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării, dar şi scopului şi finalităţii Legii nr. 19/2000 şi O.U.G. nr. 4/2005. Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă, în numai 20 sau 25 de ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie, ca şi cum ar fi realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei şi într-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obţinute în activitate în grupa I sau II de muncă, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă se foloseşte stagiul de 30 de ani pentru împărţirea punctajului total realizat. În acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I şi 25 de ani pentru grupa II de muncă, astfel încât prin trecere dintre cele două sisteme de calcul să nu se contravină finalităţii legilor aplicabile.
Secţia Civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 267 din 14 februarie 2011
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 15.07.2010, precizată la data de 24.11.2010, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii A., solicitând să fie obligată să îi emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă, drepturile inițiale fiindu-i stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, prin decizia nr. 218846/23.11.1998, pensia sa a intrat în procesul de recalculare prevăzut de H.G. nr. 1550/2004 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005.
A arătat că, în mod eronat, pârâta a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, față de dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a H.G. nr. 1550/2004, art. 14 alin. (3) din Legea nr. 3/1977 și vechimea sa de 28 ani, 7 luni și 26 zile în grupa a II a de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile de pensie ale reclamantului, stabilite în 1998, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, au fost recalculate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 4/2005 și H.G. nr. 1550/2004.
Ulterior, în baza art. 7 alin. (3) - (7) din O.U.G nr. 4/2005, a fost revizuită pensia contestatorului, atât din oficiu cât și pe baza cererilor însoțite de adeverințe, iar prin decizia nr. 218846/30.06.2010, drepturile recalculate ale contestatorului au fost modificate în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 4/2005.
Potrivit prevederilor H.G. nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, respectiv 25 ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual realizat de reclamant s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, așa cum prevede H.G. nr. 1550/2004, acesta fiind înscris la pensie pentru limită de vârstă în condițiile Legii nr. 3/1977, începând cu data de 31.12.1998.
Totodată, și Normele Tehnice date în aplicarea H.G. nr. 1550/2004 prevăd că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual realizat de contestator este de 30 ani. Prin normele tehnice s-a stabilit că se utilizează stagiul complet de cotizare de 20 ani, prin excepție de la cadrul general, numai în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite în condițiile unor legi speciale, ceea ce nu este cazul contestatorului. Singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
S-a mai arătat că, contestatorul fiind înscris la pensie în condițiile Legii nr. 3/1977 și nu în temeiul unei legi speciale, a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 100/2008.
Prin sentința civilă nr. 1557/AS/29.11.2010, Tribunalul A., Secția civilă a admis acțiunea precizată și a obligat pe pârâtă să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului, luând în calcul un stagiu de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 1.12.2005, precum și să-i plătească acestuia diferențele drepturilor de pensie aferente.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 218846/23.11.1998, reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, conform Legii nr. 3/1977 și a beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie, conform H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, așa cum rezultă din decizia nr. 218846/31.05.2006.
Din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei, rezultă ca pârâta a utilizat la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Instanța a reținut că verificarea aplicării corecte a dispozițiilor legale privind stagiul complet de cotizare se face în temeiul Legii nr. 3/1977, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Anexa 1 a H.G. nr. 1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, „Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Potrivit H.G. nr. 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficia sau care i se cuvenea la data începerii operațiunilor de evaluare.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, pentru o activitate desfășurată în grupa a II a de muncă de cel puțin 25 ani, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani.
în cauza de față, reclamantul a desfășurat timp de peste 25 ani activități încadrate în grupa a II- a de muncă, respectiv 28 ani, 7 luni și 26 zile, așa cum rezultă din decizia nr. 218846/23.11.1998 și cum recunoaște și pârâta prin întâmpinarea formulată.
Instanța nu a reținut opinia pârâtei în sensul că reclamantul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet de cotizare de 25 de ani, întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, având în vedere și decizia nr. 40/22.09.2008 a î.C.C.J., prin care s-a admis recursul în interesul legii, statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială
Potrivit art. 329 pct. 3 C.proc.civ., soluțiile pronunțate în recursul în interesul legii prin care se dezleagă problemele de drept sunt obligatorii pentru instanță.
în ceea ce privește susținerea pârâtei potrivit căreia contestatorul a beneficiat de prevederile O.U.G. nr. 100/2008, instanța a reținut că acest aspect nu prezintă relevanță în cauza de față, instanța fiind investită cu verificarea modului de aplicare a O.U.G. nr. 4/2005 în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 la recalcularea drepturilor de pensie pentru persoanele care au lucrat în grupe de muncă, fără legătură cu instituirea beneficiului unui punctaj suplimentar, reglementat printr-un act normativ nou și care urmează a se aplica ulterior.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Casa Județeană de Pensii A., criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., raportat la art. 3041 C.proc.civ., astfel:
- acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a dovedit că a formulat cerere pentru utilizarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani la stabilirea punctajului mediu anual; în plus, acțiunea este inadmisibilă și față de dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005, deoarece recurenta a emis decizie de modificare, conform art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005 a pensiei intimatului, care nu a fost contestată în termen legal. Intimatul nu a prezentat acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la calcularea punctajului mediu anual.
- instanța și-a motivat hotărârea pe faptul că intimatul a desfășurat activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, peste 20 de ani, iar pe de altă parte pe dispozițiile Deciziei nr. 40/2008 a î.C.C.J. Deoarece intimatul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 3/1977 în anul 1998, trebuie utilizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani, dispozițiile art. 14 din lege, neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei;
- instanța a dispus obligarea recurentei la plata drepturilor de pensie cu încălcarea termenului general de prescripție de trei ani.
Verificând sentința recurată, în raport de criticile invocate, s-a constatat că recursul este fondat numai în ceea ce privește critica referitoare la depășirea termenului de prescripție.
Prin decizia de pensionare nr. 218846/23.11.1998 a D.M.P. SA, intimatul-contestator a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă începând cu data de 31.12.1998, în condițiile Legii nr. 3/1977.
La data de 1.12.2005, drepturile de pensie ale acestuia au fost recalculate conform H.G. nr. 1550/2004 și O.U.G. nr. 4/2005, începând cu 1.12.2005, fără a se fi avut în vedere de către recurentă la stabilirea punctajului mediu anual, stagiul complet de cotizare, raportat la grupa a II-a de muncă, potrivit pretențiilor contestatorului.
Ulterior, prin decizia nr. 218845/30.06.2009, drepturile de pensie ale contestatorului au fost modificate, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2005, în baza cererii formulate de acesta la data de 12.05.2009.
Recalcularea pensiei în raport de stagiul complet de cotizare de 25 de ani, putea fi solicitată de către contestator și după emiterea deciziilor evocate, întrucât dreptul acestuia de a solicita recalcularea pensiei nu este limitat în timp. Așa după cum este recunoscut dreptul intimatei de a solicita revizuirea pensiei stabilită în mod greșit, trebuie să-i fie recunoscut și dreptul contestatorului de a solicita stabilirea pensiei în raport de criteriile mai susmenționate.
în consecință, critica recurentei este nefondată.
Contestatorul a desfășurat activitate în grupa II de muncă 28 ani, 7 luni și 26 zile, așa cum rezultă din decizia susmenționată și a solicitat obligarea pârâtei să-i emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă conform dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu de cotizare complet de 25 ani.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor de stat, stabilite în baza legislației în vigoare, anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță, iar în art. 4 alin. (1) din același act normativ s-a stabilit că determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor H.G. nr. 1550/2004, privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 10/2000.
în conformitate cu art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 10/2000, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Așadar, în acest caz nu se folosește la determinarea punctajului mediu anual în formula stabilită de art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa 3 la această lege, ci stagiul prevăzut de legea în vigoare la data stabilirii pensiei.
Pentru persoanele care au desfășurat activități în grupa I și II de muncă un anumit număr de ani, Legea nr. 3/1977, stabilea în art. 14 alin. (1) că: „persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care potrivit legii se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă; b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă”.
Se pune problema interpretării prevederilor legale în sensul de a stabili dacă în formula de calcul prevăzută de art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, se folosește un stagiu complet de cotizare de 30 de ani sau de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, pentru persoanele care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prin Decizia nr. 40/22 septembrie 2008, pronunțată de î.C.C.J. în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 334 din 20.0 5.2009, s-a stabilit că „dispozițiile art. 77 alin. (2), raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială”.
Contrar susținerilor formulate prin recurs, nu se poate însă reține că instanța de fond nu a respectat această decizie, care este obligatorie, potrivit art. 239 alin. (3) C.proc.civ., întrucât aceasta se referă la interpretarea dispozițiilor art. 77 alin. (2), raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, care nu sunt în discuție în cauză.
Pentru identitate de rațiune însă, se pot reține considerentele deciziei nr. 40/2008, mai sus evocate, întrucât problema de drept este similară.
Astfel, trebuie avut în vedere că modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr. 3/1977 este fundamental diferit de modul de stabilire al pensiei în sistemul Legii nr. 19/2000, astfel încât, în cazul recalculării pensiilor stabilite conform Legii nr. 3/1977, pe baza formulei folosită de Legea nr. 19/2000, trebuie să se aibă în vedere și finalitatea acestor acte normative.
Prin efectul art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au activat cel puțin 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiau de pensie ca și cum au desfășurat 30, respectiv 25 de ani în condiții normale, deci ca și cum ar fi îndeplinit regula stabilită de art. 8 din lege, deși nu realizaseră acel stagiu minim de cotizare.
în considerentele Deciziei nr. 40/2008, pronunțată de î.C.C.J. „asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare, prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977- 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare”.
Totodată, raportat la art. 11 din Legea nr. 3/1977, cuantumul pensiei era mai mare pentru cei care activaseră în grupa I sau II de muncă.
Așadar, această categorie de persoane beneficia de pensie într-un cuantum mai mare decât cel al persoanelor care nu activaseră în astfel de condiții 20, respectiv 25 ani, dar în același timp erau considerați a îndeplini condițiile standard de pensionare mai repede.
Or, dacă în recalcularea pensiei s-ar folosi stagiul de 30 de ani, punctajul mediu anual ar fi mult diminuat, tocmai pentru această categorie de persoane și s-ar ajunge la situația în care o persoană care a activat în condiții normale 30 de ani, să beneficieze de punctaj mai mare, decât una care a activat în grupa I sau II de muncă, prin împărțirea punctajului total realizat doar în 20 sau 25 de ani, tot la un stagiu de 30 de ani, ceea ce contravine scopului și finalității Legii nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării, dar și scopului și finalității Legii nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005.
Ca urmare, este necesar ca la calculul punctajului mediu anual să se folosească un stagiu complet de cotizare care să asigure un rezultat de natură a conduce la concluzia că pentru stagiul de cotizare realizat în grupa I sau II de muncă, în numai 20 sau 25 de ani de muncă, asiguratul beneficiază de pensie, ca și cum ar fi realizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei și într-un cuantum mai mare determinat de veniturile mai mari obținute în activitate în grupa I sau II de muncă, ceea ce nu s-ar întâmpla dacă se folosește stagiul de 30 de ani pentru împărțirea punctajului total realizat.
în acest scop este necesar a se folosi stagiul complet de 20 de ani pentru grupa I și 25 de ani pentru grupa II de muncă, astfel încât prin trecere dintre cele două sisteme de calcul să nu se contravină finalității legilor aplicabile.
Așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 40/2008 a î.C.C.J., raportat la art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, „este evident că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977”.
Or, folosirea unui stagiu de 30 de ani, ar conduce la efecte contrare prevederilor Legii nr. 3/1977, ceea ce înseamnă că Legea nr. 19/2000 și O.U.G. nr. 4/2005, ar produce efecte pentru trecut, retroactivând prin aplicarea noii formule de calcul a pensiei unor situații ivite anterior intrării lor în vigoare.
Deși se referă în dispozitiv doar la dispozițiile art. 77 alin. (2), raportat la art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, Decizia nr. 40/2008, pronunțată de î.C.C.J. în recurs în interesul legii, poate fi aplicată pentru identitate de rațiune tuturor persoanelor pensionate în baza Legii nr. 3/1977, care se încadrau în prevederile art. 14 din această lege, iar nu doar persoanelor la care se referă art. 43 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000.
Susținerea în sensul că dispozițiile art. 43 și art. 77 din Legea nr. 12/2000, se aplică numai asiguraților care au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă, conform art. 20 lit. a) - d) și art. 43 din Legea nr. 19/2000, și că potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea se aplică numai pentru viitor, este nefondată, susținerea neavând legătură cu speța dedusă judecății, întrucât acțiunea este fondată pe dispozițiile H.G. nr. 1550/2004, art. 14 din Legea nr. 3/1977 și pe Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 40/2008.
De asemenea, este nefondată și susținerea potrivit căreia apariția unor acte normative ulterioare, respectiv O.U.G. nr. 100/2008, a înlăturat inechitățile între pensionarii înscriși la pensie în baza unor legi speciale și cei care au lucrat în grupele I și II de muncă, întrucât recalcularea pensiei a fost solicitată în raport de actele normative care au reglementat această operațiune, începând cu 1.12.2005.
Ca urmare, reclamantul are dreptul la diferența dintre pensia încasată și pensia recalculată, prin folosirea unui stagiu complet de cotizare mai mic.
Este însă întemeiat ultimul motiv de recurs. în mod greșit instanța de fond a acordat diferențele de drepturi de pensie, începând cu data de 1.12.2005, depășind astfel termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Având în vedere că acțiunea a fost formulată la data de 15.07.2010, reclamantul este îndrituit să solicite plata drepturilor de pensie, începând cu data de 15.07.2007, considerent pentru care a fost modificată în parte sentința și a fost obligată pârâta să-i recalculeze și să-i plătească drepturile de pensie, începând cu această dată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.proc.civ., s-a admis recursul și s-a modificat în parte sentința, în sensul arătat mai sus.
(Judecător Daniel Radu)
| ← Condiţiile de repunere în termenul de exercitare a revizuirii... | Inaplicabilitatea Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor... → |
|---|
