Condiţiile prescrierii acţiunii în anularea unui act juridic.
| Comentarii |
|
Judecătoria MEDIAŞ Sentinţă civilă nr. 313 din data de 12.02.2013
Sentința civilă nr. 313/12.02.2013
Prescripții
Condițiile prescrierii acțiunii în anularea unui act juridic.
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată sub acest număr de dosar la data de 13 septembrie 2011 reclamanții C. I. și C. M. au chemat în judecată pe pârâții B. L. T., B. N., K. M. sen., K. J. și K. M. jr.,
solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
1) să se constate nulitatea parțială a actului de dezmembrare-vânzare/cumpărare - donație și a documentației de dezmembrare, autentificate sub nr. 4447/1 sept.1992 de fostul notariat de Stat Mediaș, cu privire la imobilul situat administrativ în loc. B. - Str. T. V. - Nr.58, înscris în C.F. nr.100208 B., nr.top.36/1/2, casă de locuit și teren; a contractului de vânzare-cumpărare prin care pârâții B. L. T. și B. N. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din B. - Str. T. V. - Nr. -, autentificat prin încheierea nr.1002/1997 de B.N.P. L. F., imobil înscris în C.F. 100209 B., nr.top 36/1/1, casă și teren; și a încheierilor de carte funciară nr. 2078/1992 și 2536/1997 prin care s-a realizat întabularea;
2) să se dispună rectificarea situației de carte funciară și revenirea la situația reală conform stării de fapt și să se dispună dezmembrarea conform acesteia.
În expunerea de motive a acțiunii introductive de instanță reclamanții arată, în esență, următoarele:
- reclamanții sunt proprietarii imobilului de la nr. administrativ 58, înscris în C.F. nr.100208 B., nr.top.36/1/2 casă de locuit și teren, iar pârâții B. sunt proprietarii de la nr. administrativ 60, înscris în C.F. 102209 B., nr.top.36/1/1 casă și teren;
- reclamanții au devenit proprietari prin cumpărare, în limitele materiale și juridice de la data prezentă și conform schiței atașate acțiunii;
- pârâții contestă granița dintre imobile și invocă în acest sens o documentație de dezmembrare, cu privire la graniță existând pendinte la Judecătoria Mediaș litigiul ce formează obiectul dosarului civil nr. x/257/2010;
- documentația de dezmembrare întocmită în anul 1992 conține erori pe care reclamanții le-au cunoscut doar în anul 2010, cu ocazia efectuării expertizei tehnice în dosarul nr.x/257/2010, iar pârâții se prevalează chiar de această lucrare de dezmembrare;
- în concluzie, ceea ce interesează în mod concret este limita hotarului inițial, deoarece atât proprietarul ce a vândut reclamanților cât și cel ce a vândut pârâților au înstrăinat în limitele materiale existente la data încheierii contractelor iar dreptul la acțiune în sens material circumscrie posibilitatea pentru reclamant de a cere stabilirea hotarului inițial.
Acțiunea s-a întemeiat în drept doar pe dispozițiile Decretului nr.115/1938 și ale Legii nr.7/1996 fără a se indica vreun text legal, deși acțiunea este redactată de un avocat.
Pârâții B. L. T. și B. N. /legal citați și reprezentați/ au formulat în cauză întâmpinarea atașată f.15 și următoarele dosar, prin care solicită respingerea acțiunii ca nelegală și neîntemeiată.
În justificarea acestei poziții procesuale pârâții arată că acțiunea nu este corespunzător timbrată, incident pe care îl invocă pe cale de excepție.
Pârâții mai arată că, în ipoteza că cererea de chemare în judecată se va timbra legal, înțeleg să invoce prescripția dreptului la acțiune în sens material în ceea ce privește anularea actelor conform primului petit.
Potrivit apărării pe care o fac pârâții, susținerea reclamanților în sensul că au cunoscut erorile din actul de dezmembrare, erori ce au afectat și actele anterioare făcute pe baza dezmembrării, este nereală și făcută cu rea-credință.
Mai susțin pârâții faptul că este inadmisibil să afirmi după 19 ani că nu știi ce conțin propriile acte de dezmembrare, o asemenea atitudine neurmărind altceva decât eludarea dispozițiilor legale ce reglementează prescripția dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, pârâții arată faptul că toate actele atacate sunt legale, au fost cunoscute de reclamanți și pe baza lor au acceptat să își dobândească imobilul în proprietate.
În privința proprietarilor inițiali - arată aceeași pârâți - așa au înțeles să își dezmembreze imobilul iar schița de dezmembrare astăzi contestată de reclamanți reflectă voința foștilor proprietari.
Tot pe fondul cauzei pârâții mai arată că reclamanții nu au invocat nici un motiv de nulitate cu privire la actele autentice atacate; că granița dintre imobile s-a stabilit pe baza schiței și a lucrării de dezmembrare întocmită de un inginer; lucrarea a stat la baza întabulării în cartea funciară și acest fapt înseamnă că era conformă cu cerințele legale.
Pârâții conchid în sensul că cererea de chemare în judecată se bazează doar pe împrejurarea că reclamanților nu le mai convine în prezent situația avută de ei în vedere la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Întâmpinarea s-a întemeiat pe dispozițiile art.2 alin.11 din Legea 146/1997 coroborat cu art.20 alin.1 și 3 din Legea 146/1997 și respectiv pe dispozițiile Decretului-Lege nr. 167/1958 în privința celor 2 excepții; art.35 din Legea 7/1996 și 37 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în ceea ce privește capătul de cerere privind rectificarea.
Pârâtul K. J. nu s-a prezentat la judecarea cauzei, dar a depus la dosar cererea atașată f.65, prin care arată că este de acord cu acțiunea reclamanților.
Apoi, la data de 10 iulie 2012 (f.160 dosar) depune și o întâmpinare prin care își menține aceeași poziție procesuală, cu argumente suplimentare.
Ceilalți pârâți - deși legal citați - nu s-au prezentat la judecarea cauzei și nu și-au făcut nici o apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține cele ce urmează:
La data de 1 septembrie 1992, sub nr.4447, Notariatul de Stat M. a autentificat un act complex, în care au fost părți pârâții K. M., K. J., C. I. și K. M. - sen., după cum urmează (f.9 dosar).
Primul act îl constituie cel încheiat între coproprietarii K. M. și K. J., care au înțeles să dezmembreze imobilul situat administrativ în loc. B. - Str. T. V. - Nr. - și -, înscris în C.F. nr.553/II B., cu nr.top.36/1 având înscrise 2 case de locuit și teren în suprafață de 4506 m.p., în două parcele:
parcela I cu nr.top.nou 36/1/1 casă de locuit corp A, cu teren în suprafață de 2678 m.p. și
parcela II cu nr.top.nou 36/1/2, casă de locuit corp B, cu teren în suprafață de 2303 m.p.
Apoi, coproprietarii K. M. și K. J. au vândut /prin același act, subsecvent dezmembrării/ reclamantului corpul de clădire situat administrativ la nr. -, purtând după dezmembrare nr.top. 36/1/2, casă și teren de 2303 m.p.
În ceea ce privește corpul A de clădire, situat administrativ la nr.60 și înscris în C.F. sub nr.top nou 36/1/1 cu teren de 2678 m.p., coproprietarii K. M. și K. J. l-au donat pârâtei K. M. - sen. prin același act autentic.
La rândul său, această din urmă pârâtă a vândut imobilul situat administrativ la nr.60, înscris în C.F. 553/II cu nr.top.36/1/1, casă și teren în suprafață de 2678 m.p. pârâtului B. L. T. (conf.f.26 dosar).
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții nu au invocat temeiul juridic al acțiunii lor ci au făcut trimitere la două acte normative.
Pe parcursul judecării cauzei instanța atras atenția reclamanților și le-a pus în vedere să își motiveze acțiunea în drept pentru ca, în raport de temeiurile ce se vor arăta, să se poată stabili probatoriul ce se impune a fi făcut în cauză și pârâții să își poată face apărarea .
La data de 8 decembrie 2011 reclamanții au depus la dosar memoriul atașat fila 53 și următoarele, în care arată faptul că acțiunea lor are ca obiect nulitatea absolută și parțială a actelor juridice și a documentației întocmite în anul 1992. Din nou, nu indică textul legal pe care își întemeiază cererea , arătând însă că " prin documentația de dezmembrare nu se poate crea o situație nouă adică să se fixeze un alt hotar decât cel avut în vedere de către dobânditori în momentul când a operat transmisiunea";.
Din analiza primului capăt de cerere instanța constată că, în primul rând, reclamanții - deși terți față de operațiunea de dezmembrare - solicită anularea acesteia . Această dezmembrare s-a realizat de către proprietarii tabulari de la acea dată K. M. ( fostă K.) și K. J., pârâți în cauza de față, cu scopul cel mai probabil de a facilita următoarele operațiuni juridice pe care intenționau să le facă cu privire la imobil și cu păstrarea drepturilor lor de coproprietate .
În această situație se apreciază că reclamanții nu justifică nici un fel de legitimare procesuală activă pentru a solicita anularea acestei operațiuni, făcută în baza documentației de dezmembrare acceptată de foștii proprietari .
În ceea ce privește donația făcută de aceeași coproprietari, în favoarea pârâtei K. M. - sen. , din nou, din perspectiva dispozițiilor legale ce reglementează cazurile și condițiile în care o donație se poate desființa ( art. 813 și următoarele din Codul de procedură civilă) , reclamanții nu au legitimare procesuală activă pentru a solicita aceasta, cu atât mai mult cu cât părțile din contractul unilateral de donație sunt în viață iar între acestea și reclamanți nu există nici un grad de rudenie. Prin urmare, neavând o justificare legală să solicite anularea actelor juridice sus arătate acțiunea reclamanților se va respinge pe acest considerent.
În ceea ce privește desființarea contractului de vânzare cumpărare prin care pârâții Bordei au devenit proprietari , încheiat la data de 7 mai 1997 și autentificat de B.N.P. L. F. , astfel cum se poate constata reclamanții nu sunt părți contractante iar din actele dosarului instanța nu a putut reține nici un motiv - din cele legal prevăzute - care să atragă nulitatea absolută a actului atacat.
Deși temeiul de fapt pe care reclamanții își întemeiază acțiunea ar putea constitui, în cel mai bun caz , un motiv de nulitate relativă cu privire la actul atacat, în această situație acțiunea în declararea nulității relative este prescriptibilă. Aceasta înseamnă că nulitatea relativă trebuie invocată (pe cale de acțiune sau excepție) în termenul de prescripție de 3 ani , începutul prescripției acestei acțiuni fiind reglementat de art. 9 din Decretul nr. 167/1958).
Această regulă se justifică prin aceea că nulitatea relativă, fiind instituită pentru ocrotirea unor interese individuale, urmează să cedeze în fața intereselor generale pe care le asigură instituția prescripției extinctive. Necesitatea de a asigura certitudine și siguranță circuitului civil vizează și cauzele de nulitate relativă, această necesitate fiind mai puternică decât nevoia de a asigura ocrotirea unor interese individuale.
Din toate probele dosarului rezultă , cu certitudine , faptul că la data la care reclamantul C. a devenit proprietar prin vânzare-cumpărare asupra imobilului din litigiu, și anume anul 1992, a avut în posesie și are și în prezent documentația de dezmembrare contestată. Până la înregistrarea prezentei acțiuni nu a înțeles să o combată, deși pe rolul acestei instanțe mai are un litigiu ce vizează granița dintre imobilul reclamanților și al pârâților B.
Din această perspectivă , potrivit dispozițiilor art. 9 din D. nr. 168/1958 și în acord cu jurisprudența și doctrina în materie , acțiunea reclamanților , ce vizează desființarea titlului de proprietate al pârâților B. , formulată după aproape 20 de ani de la data la care au cunoscut actul de dezmembrare ce a stat la baza operațiunilor juridice făcute ulterior, este prescrisă. Pe cale de consecință, instanța găsește întemeiată excepția prescripției invocată de pârâții B. și urmează ca și acest capăt de cerere să fie respins.
În conformitate cu prevederile art.34 și 35 din Legea nr.7/1996 - aplicabilă litigiului de față - " Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului…. (1) Acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției dreptului material la acțiunea în fond, va fi imprescriptibilă ".
Din analiza prevederilor Legii nr. 7/1996 rezultă că o acțiune în rectificare a mențiunilor de carte funciară poate fi admisă atunci când a fost pronunțata o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila prin care să se fi constatat vreuna din cele 4 situații enumerate de art. 34 din Legea nr. 7/1996 . Aceasta înseamnă că , înainte de a se dispune rectificarea mențiunilor de carte funciară , instanța trebuie să fie sesizată cu un capăt de cerere pe fondul cauzei.
Cum în cauza de față s-a constatat că dreptul material cu privire la acțiunea pe fond s-a prescris așa încât și capătul de cerere privind rectificarea urmează să fie respins.
Consecință a soluției pronunțate cu privire la acțiunea reclamanților, reținând culpa procesuală exclusiv în sarcina acestora, în baza dispozițiilor art. 274 din codul de procedură civilă reclamanții vor fi obligați să plătească pârâților B. cheltuieli de judecată în sumă de 8700 lei, ce reprezintă onorariu de expert și de avocat.
| ← Urmărirea silită a unui imobil a fost în coproprietatea... | Angajarea răspunderii contractuale a companiei aeriene în... → |
|---|
