Confirmarea administratorului/lichidatorului şi stabilirea remuneraţiei de adunarea creditorilor. Majoritatea necesară.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 33 din data de 16.02.2016
În concepția Legii nr. 85/2006 desemnarea de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului are caracter provizoriu, fiind condiționată de validarea sau invalidarea ulterioară de către Adunarea Creditorilor.
Legiuitorul a prevăzut desemnarea provizorie de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului, stabilind ulterior posibilitatea confirmării acestuia de către Adunarea Creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor.
Dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 sunt speciale raportat la dispozițiile cu caracter general ale art. 15 și derogă de la acestea din urmă, reglementând că, atât hotărârea privind confirmarea/desemnarea unui alt practician în insolvență decât cel desemnat provizoriu, cât și cea privind stabilirea remunerației acestuia, pot fi luate doar de creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
Legiuitorul a dat prioritate voinței creditorilor și a prevăzut o majoritate de cel puțin 50% din totalul creanțelor înscrise în tabelul creditorilor, ci nu o majoritate de 50% din totalul creanțelor creditorilor prezenți la adunare.
Prin sentința nr. 625 din data de 18.12.2015, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă a respins cererea având ca obiect confirmare onorariu lichidator formulată de lichidatorul judiciar Consultant Insolvență SPRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut:
La 18 martie 2011 Tribunalul Mehedinți a hotărât intrarea în faliment a SCISRL, fiind desemnat ca lichidator CIPE, cu un onorariu total de 8000 lei și 8% din valoarea creanțelor pe care le va recupera. Bunurile aflate în patrimoniul SCISRL au fost vândute după această dată, iar la 18.11.2014 s-a întocmit planul de distribuire între creditori. În cadrul acestui plan lichidatorul a primit suma de 8.000 lei la care s-a adăugat 8% din valoarea bunurilor înstrăinate.
La un an după întocmirea planului de distribuire judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere având ca obiect confirmarea onorariului lichidatorului, cerând pronunțarea unei hotărârii prin care să fie confirmat un onorariu de 1.000 lei pe lună pentru perioada de faliment.
Potrivit art. 19 alin. 2 din legea numărul 85/2006 " în cadrul primei ședințe a adunări creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui lichidator, stabilindu-i și remunerația";. Pe de o parte textul dă dreptul creditorilor să desemneze lichidatorul, iar pe de altă parte aceștia pot să stabilească și remunerația acestuia.
Momentul la care poate să aibă loc această hotărâre a adunării creditorilor poate să intervină fie în cadrul primei ședinței, fie într-o ședință ulterioară. Legiuitorul nu stabilește în mod expres care ar fi ultima ședință în care ar putea fi confirmat onorariul lichidatorului, dar este neîndoielnic că o astfel de ședință nu poate să intervină după momentul la care s-a distribuit prețul obținut din vânzarea bunurilor. Astfel, prin neefectuarea unei opoziții la onorariul pe care lichidatorul l-a primit conform hotărârii de intrare în faliment ( o sumă fixă de 8.000 lei la care se adaugă 25.140 lei - 8% din valoarea bunurilor vândute), creditorii au acceptat tacit, au fost de acord cu onorariul stabilit de judecătorul sindic.
Totodată, judecătorul sindic a observat că și în ipoteza în care o astfel de hotărâre a adunării creditorilor ar fi intervenit înaintea întocmirii planului de distribuire a fondurilor obținute din vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul SC Imiea SRL, aceasta nu ar fi putut fi confirmată deoarece ea nu a fost votată de creditori care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
Astfel, această retribuție lunară de 1.000 lei a fost votată doar de reprezentantul fiscului, acela care deține 35% din totalul creanțelor. Ceilalți creditori la care face referire lichidatorul judiciar au votat o altă sumă (SCKSA care deține 4% din totalul creanțelor a votat pentru o retribuție lunară de 500 lei, în timp ce BRD, care deține 30% din creanțe a cerut amânarea discutării acestei probleme). S-a constatat astfel că retribuția lunară de 1.000 lei a fost votată doar de reprezentantul fiscului care deținea doar 35% din totalul creanțelor, fiind lipsit de relevanță aspectul că acest creditor deține 50,6% din totalul creanțelor prezente, deoarece art. 19 face referire la " cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor";, iar nu la " totalul creanțelor prezente";.
Pentru aceste considerente, cererea a fost respinsă menținându-se onorariul lichidatorului astfel cum a fost stabilit prin sentința din 18 martie2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs CISPRL prin PE lichidator al debitoarei SCISRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de confirmare de către judecătorul sindic a onorariului lichidatorului raportat la Hotărârea Adunării Creditorilor din 12.10.2015.
În motivele de recurs, recurentul CISPRL prin PE a arătat că, deși în Adunarea Generală din data de 12.10.2015 creditorii au aprobat, cu un procent de 50,612% din totalul creanțelor prezente, respectiv 35,95% din totalul masei credale, o retribuție a lichidatorului pentru perioada de faliment în sumă de 1000 lei lunar, exclusiv tva, judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a onorariului.
A susținut recurentul că Hotărârea Adunării Creditorilor a fost luată cu majoritatea simplă a voturilor exprimate, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și că, în acest context, considerentele reținute de judecătorul sindic cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.19 alin.2 teza a II-a sunt greșite, acest text fiind incident doar în situația în care remunerația se achită din fondul constituit conform prevederilor art. 4.
Recurentul a precizat că în cauză onorariul urmează a fi achitat din patrimoniul debitorului, întrucât acesta are bunuri.
În opinia recurentului sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că cererea vizează confirmarea practicianului și a onorariului și nu dispozițiile art. 19 alin.2, care sunt incidente în ipoteza în care creditorii ce dețin 50% din valoarea totală a creanțelor desemnează practicianul în insolvență, stabilindu-i și remunerația.
Recurentul a subliniat că pentru confirmarea practicianului și stabilirea remunerației nu este nevoie de o majoritate de 50% din valoarea creanțelor, ci de majoritate simplă din valoarea creanțelor creditorilor prezenți la adunare.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Articolul 11 lit. c din Legea nr. 85/2006 cuprinde între principalele atribuții ale judecătorului sindic pe aceea privind desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor și fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență.
Același text stabilește că judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a cerut deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparține, că în situația în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei și că, în caz de conexare, se va ține seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanțelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 practicienii în insolvență interesați vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziției de administrator judiciar la care vor anexa dovada calității de practician și o copie de pe polița de asigurare profesională. În ofertă practicianul va putea arăta și disponibilitatea de timp și de surse umane precum și experiența generală sau specifică necesare preluării dosarului și bunei administrări a cazului. În cazul în care nu există nicio astfel de ofertă judecătorul sindic va desemna provizoriu până la prima adunare a creditorilor un practician în insolvență ales în mod aleatoriu din tabloul UNPIR.
Alineatul 2 al articolului 19 prevede că, la recomandarea comitetului creditorilor în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar stabilindu-i și remunerația.
Art. 34 din Legea nr. 85/2006 reglementează desemnarea administratorului/lichidatorului, astfel: prin sentința de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu, desemnarea făcându-se în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).
Din interpretarea coroborată a textelor menționate rezultă că în toate cazurile fie că există la dosar ofertă de preluare a poziției, fie că nu, judecătorul sindic numește provizoriu administrator judiciar până la prima adunare a creditorilor.
În același sens art. 107 alin.2 lit. b din Legea nr. 85/2006 prevede că prin hotărârea de trecere la faliment judecătorul sindic va desemna un lichidator provizoriu și va dispune și cu privire la atribuțiile și remunerația acestuia.
În consecință, în concepția Legii nr. 85/2006 desemnarea de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului are caracter provizoriu, fiind condiționată de validarea sau invalidarea ulterioară de către Adunarea Creditorilor.
Legiuitorul a prevăzut deci desemnarea provizorie de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului, stabilind ulterior posibilitatea confirmării acestuia de către Adunarea Creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor.
În cauză, la trecerea la faliment judecătorul sindic, prin sentința nr. 161/18.03.2011, a desemnat lichidatorul judiciar provizoriu stabilindu-i remunerația de 8000 lei și 8% din valoarea creanțelor recuperate.
Ulterior, în cadrul adunării creditorilor din data de 12.10.2015, creditorii debitorului SCISRL, cu un procent de 50,612 din totalul creanțelor creditorilor prezenți, respectiv 35, 955 din totalul creanțelor înscrise la masa credală, au aprobat pentru perioada de faliment o retribuție în sumă fixă de 1000 lei lunar exclusiv tva.
În acest context, Curtea a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, care sunt speciale raportat la dispozițiile cu caracter general ale art. 15 și care derogă de la acestea din urmă, reglementând că, atât hotărârea privind confirmarea/desemnarea unui alt practician în insolvență decât cel desemnat provizoriu, cât și cea privind stabilirea remunerației acestuia, pot fi luate doar de creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor.
Ca urmare, legiuitorul, a dat prioritate voinței creditorilor și a prevăzut o majoritate de cel puțin 50% din totalul creanțelor înscrise în tabelul creditorilor, ci nu o majoritate de 50% din totalul creanțelor creditorilor prezenți la adunare, cum greșit susține recurentul.
Pentru aceste considerente, având în vedere că soluția judecătorului sindic este corectă, în temeiul dispozițiile art. 304, 3041 și 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat
| ← Eroare materială şi eroare de judecată. Jurisprudență... | Acţiune în restituirea comisioanelor bancare stabilite prin... → |
|---|
