Rectificarea cotelor indivize comune şi a cotelor-părţi ca urmare a cumpărării acoperişului unui condominiu de către o singură persoană
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4310/R din 17 octombrie 2012
Prin Sentinţa civilă nr. 1084/2011 a Judecătoriei Dej a fost admisă acţiunea precizată a reclamantului M.A.M. în contradictoriu cu pârâţii R.E., B.R., M.O., M.M., M.D., M.V.S., M.T.A., S.L.I., S.C.M., O.F., O.I.N., Statul Român, Banca C. - Sucursala Dej, Urbana Cluj - S.A., Banca T. Dej, Banca B. - S.A. Dej, Municipiul Dej, Banca O. Dej, Banca R. - Gherla, Banca R - Cluj - Napoca, Banca R. - Dej, Cec Bank - Gherla, Statul Român -Ministerul Finanţelor Publice - Fondul Naţional De Garantare A Creditelor Pentru Imm - Ifn Bucureşti, S.C. O. T. - S.R.L. Bucureşti, şi în consecinţă:
- S-a dispus rectificarea cotelor indivize comune şi rectificarea cotelor părţi teren privind imobilul cu nr. top. 4201/S înscris în C.F. col. Dej nr. 8678/a în suprafaţă de 872 m.p. situat în Dej, Str. A., nr. ..., sc. A,B,C, judeţul Cluj, astfel:
STATUL ROMAN prin Municipiul Dej, în cotă de 1,27/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 5 (s.u. = 37,96 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
STATUL ROMAN, prin Municipiul Dej, în cotă de 1,23/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 9 (s.u. = 36,74 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
R.E., în cotă de 1,32/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 10 (s.u.= 39,48 m.p.), respectiv 11/872 cota parte teren;
STATUL ROMAN prin Mun icipiul Dej, în cotă de 1,53/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 15 (s.u. = 45,78 m.p.), respectiv 12/872 cota parte teren;
B.R., în cotă de 1,25/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 27 (s.u.= 37,56 m.p.), respectiv 14/872 cota parte teren;
M.O. şi M.M., în cotă de 1,30/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 31 (s.u. = 38,86 m.p.), respectiv 11/872 cota parte teren;
M.D., în cotă de 1,23/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 32 (s.u. = 36,89 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
M.V.S. şi M.T.A., în cotă de 1,23/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 33 (s.u. = 36,97 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
S.L.I. şi S.C.M., în cotă de 1,24/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 48 (s.u. = 37,29 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
O.F. şi O.I.N., în cotă de 1,23/100 parte din părţile indivize comune aferente ap. 52 (s.u. = 36,97 m.p.), respectiv 10/872 cota parte teren;
- a fost încuviinţată întabularea dreptului de proprietate în favoarea întabularea dreptului de proprietate, în favoarea reclamantului M.A.M., asupra imobilului cu ramura de folosinţă „acoperiş”, situat în Dej, Str. A., nr. ..., sc. A,B,C, judeţul Cluj, având nr. top. nou 4201/S/LXI în suprafaţă de 630,40 m.p., cu cota de 21.01/100 parte din părţile
indivize comune, respectiv 170/872 cota parte teren aferent, menţionate în documentaţia tehnică întocmită de către sing. B.V., ce face parte integrantă din hotărâre, ca bun propriu, în cota de 1/1 parte, cu titlu de „ cumpărare ” dobândit prin Sentinţa civilă nr. 1523/2008 a Judecătoriei Dej;
- S-a dispus parcelarea acoperişului tip terasă, înscris în C.F. 8678/a col. identificată sub nr. top. 4201/S/LX prin formarea a 15 parcele, proprietatea reclamantului M.A.M., ca bun propriu, în cota de 1/1 parte, potrivit documentaţiei tehnice întocmită de sing. B.V., ce face parte integrantă din hotărâre, astfel:
1. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/1 în suprafaţă de 48,37 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,61/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
2. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/2 în suprafaţă de 58,14 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,94/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 16/872 cota parte teren;
3. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/3 în suprafaţă de 46,44 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,55/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
4. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/4 în suprafaţă de 46,44 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 0,40/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 3/872 cota parte teren;
5. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/5 în suprafaţă de 11,89 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,61/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
6. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/6 în suprafaţă de 48,37 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,61/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
7. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/7 în suprafaţă de 57,28 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,90/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 15/872 cota parte teren;
8. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/8 în suprafaţă de 45,58 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,52/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 12/872 cota parte teren;
9. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/9 în suprafaţă de 46,44 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,55/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
10. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/10 în suprafaţă de 11,89 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 0,40/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 3/872 cota parte teren;
11. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/11 în suprafaţă de 57,28 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,90/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 15/872 cota parte teren;
12. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/12 în suprafaţă de 48,37 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,61/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
13. Parcela cu nr. top. 4201/S/LX/13 în suprafaţă de 46,44 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,55/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 13/872 cota parte teren;
14. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/14 în suprafaţă de 45,58 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 1,52/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 12/872 cota parte teren;
15. Parcela cu nr. top. 4201/S/LXI/15 în suprafaţă de 11,89 m.p., cu ramura de folosinţă „acoperiş”, M.A.M., în cota de 0,40/100 din părţile indivize comune aferente acoperişului, respectiv 3/872 cota parte teren.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul M.A.M. a solicitat rectificarea cotelor indivize comune şi rectificarea cotelor părţi teren privind imobilul cu nr. top. 4201/S înscris în CF col. Dej nr. 8678/a în suprafaţă de 872 m.p. situat în Dej, Str. A., nr. ..., sc. A,B,C, întabularea dreptului de proprietate în favoarea lui, asupra imobilului cu ramura de folosinţă „acoperiş” şi parcelarea acoperişului tip terasă înscris în CF 8678/a col. Dej nr. top. 4201/S/LXI prin formare a 15 parcele proprietatea reclamantului în cotă de 1/1 parte ca bun propriu.
Raportat la contractele de credit acordate unor pârâţi în cauză, va continua să existe asupra imobilului aşa cum a fost constituit, chiar dacă va fi rectificată Cartea Funciară privind creditorii. Stingerea obligaţiei principale, va conduce la stingerea ipotecii instituite.
Analizând actele dosarului şi documentaţia tehnică întocmită în cauză de sing.
B.V. care face parte integrantă din prezenta, s-a constatat că acţiunea precizată a reclamantului este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 22, 37-42-45 din Legea nr. 7/1996 republicată, instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost precizată, în baza actelor depuse.
Prin decizia civilă nr. 30/A din 17.01.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a admis excepţia nelegalei timbrări.
S-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin MFP reprezentat prin DGFP Cluj împotriva sentinţei civile nr.1084/19.02.2011, a Judecătoriei Dej pe care tribunalul a menţinut-o în totul.
S-a respins apelul pârâtei Banca B. SA Sucursala Dej împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
în ceea ce priveşte primul apel formulat, respectiv cel al Statului Român, tribunalul în şedinţa publică din 10.01.2012 a invocat excepţia nelegalei timbrări, pe care a admis-o cu consecinţa anulării apelului pentru următoarele motive:
Cu ocazia pregătirii dosarului pentru primul termen de judecată, judecătorul desemnat a dispus citarea acestuia cu menţiunea de a achita o taxă judiciară de timbru de 16 lei şi un timbru judiciar de 0,6 lei, sub sancţiunea anulării, apelantul primind citaţia cu aceste menţiuni în 15.11.2011.
Cu toate acestea, nu a înţeles să se conformeze dispoziţiei instanţei şi nici nu a formulat cerere de reexaminare, motiv pentru care în baza art. 20 al. 3 din Legea 146/1997, s-a anulat apelul ca netimbrat.
Analizând cel de-la doilea apel formulat de către pârâta Banca B. SA - Sucursala Dej, prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate, tribunalul în baza art. 296
C.pr.civ, l-a respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte situaţia apartamentului nr. 39 asupra căruia judecătoria nu s-a pronunţat, tribunalul a constatat că prin precizarea acţiunii civile depusă de reclamant pentru termenul din 27.06.2011 acesta nu a solicitat rectificarea cotelor indivize comune şi cotelor părţi din teren aferente apartamentului 39, ci doar a apartamentului 33, aceeaşi fiind situaţia şi în cuprinsul concluziilor scrise, fiind împrocesuaţi doar proprietarii tabulari ai ap. nr. 33 şi nu şi familia N.M. şi C., proprietarii ap. nr. 39.
Cât priveşte cel de-al doilea motiv, lipsa acceptului băncii pentru parcelare, tribunalul l-a apreciază şi pe acesta ca fiind nefondat în condiţiile în care potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 şi 2 din Legea 190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare, „Până la rambursarea integrală a creditului ipotecar pentru investiţii imobiliare, imobilul ipotecat va putea fi înstrăinat numai cu acordul prealabil, în scris, al creditorului ipotecar. Acest acord va fi necesar în legătură cu fiecare înstrăinare determinată. (2) Actele încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.”
Rezultă aşadar că necesitatea acordului băncii vizează strict actul de înstrăinare şi nu alte acte sau operaţiuni ulterioare acestuia cum ar fi dezmembrarea acoperişului, cu atât mai mult cu cât reclamantul a devenit în urma înstrăinării tuturor cotelor părţi aferente apartamentelor din acest acoperiş, unicul proprietar, evident apartamentul în discuţie ipotecat în favoarea apelantei având doar o cotă parte din acesta.
Tribunalul a pus în discuţie reprezentantei băncii dacă acest acord este condiţionat în sensul celor precizate anterior, însă răspunsul a fost negativ.
În susţinerea apelului, s-au mai invocat dispoziţiile art. 42 al. 1 şi 2 din Legea 7/1996 conform cărora “Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micşorarea întinderii acestuia. (2) Imobilul se modifică prin dezlipire, dacă se desparte o parte dintr-un imobil. Dezlipirea unei părţi dintr-un imobil se face, în lipsa unei convenţii contrare, împreună cu sarcinile care grevează imobilul. Proprietarii unor imobile învecinate, în vederea unei mai bune exploatări a acestora, pot să le alipească într-un imobil, în baza unei documentaţii cadastrale şi a actului autentic, întocmite în condiţiile legii. Dacă imobilele sunt grevate cu sarcini reale, operaţia de alipire nu se poate face decât cu acordul titularilor acestor sarcini.”
Însă, aşa cum se poate constata din cuprinsul acestui text de lege, lipsa acordului vizează strict reînscrierea sarcinilor care poartă asupra parcelelor ce se dezlipesc, şi nicidecum operaţiunea dezmembrării în sine, pe de o parte, iar în speţa de faţă parcelarea este subsecventă întrunirii în mâna aceleiaşi persoane a tuturor cotelor părţi indivize din imobilul acoperiş, raportat la cele precizate anterior, pe de altă parte.
Apelanta a mai arătat şi faptul că prin parcelare în cazul executării silite a debitorului valoarea apartamentului său ar fi mai scăzută datorită parcelării acoperişului, însă acesta nu este un motiv întemeiat de respingere a petitului de parcelare în condiţiile unui acord la înstrăinarea cotei părţi indivize.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a menţinut soluţia instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.
S-a reţinut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin încheierea civilă nr. 269/A din 15.05.2012 pronunţată de Tribunalul Cluj s-a respins cererea formulată de intimatul M.A.M. privind înlăturarea omisiunii din cuprinsul deciziei civile nr.30/A/17 Ianuarie 2012, a Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Indiferent cum ar fi calificată această cerere, de îndreptare a erorii materiale în conformitate cu art.281 Cod procedură civilă sau de completare a hotărârii în baza art.2812 Cod procedură civilă, tribunalul a considerat că această solicitare nu se încadrează în textele de lege menţionate.
Astfel, prin întâmpinarea formulată într-adevăr intimatul reclamant M.A.M. a solicitat respingerea apelurilor formulate de apelanţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi S.C. „Banca B” S.A. cu obligarea acestora la cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, ataşând dovada plăţii acestui onorariu, însă, cu toate acestea, tribunalul a constatat folosind sintagma „fără cheltuieli de judecată” că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
În atare condiţii, chiar dacă s-a săvârşit o eroare de către instanţă, aceasta nu poate fi corijată în temeiul dispoziţiilor arătate anterior întrucât, pe de o parte, nu constituie o simplă greşeală privind numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau de calcul, precum şi orice altă eroare materială iar, pe de altă parte, nu se poate cere completarea deoarece tribunalul aşa cum s-a precizat, a constatat greşit că nu au fost solicitate cheltuieli atingând astfel problema acestor pretenţii, făcând un raţionament în privinţa lor aşa încât nu se poate susţine că nu le-a avut în vedere deloc.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a respins cererea, intimatul având la dispoziţie alte căi procedurale pentru a obţine cheltuielile de judecată.
împotriva deciziei civile nr. 30 din 17.01.2012 a Tribunalului Cluj a declarat recurs reclamantul M.A.M. şi pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, reclamantul M.A.M. declarând recurs şi împotriva încheierii civile nr. 269/2012 a Tribunalului Cluj.
1.Prin recursul declarat de reclamantul M.A.M. împotriva deciziei civile nr.
30/2012 a Tribunalului Cluj s-a solicitat modificarea în parte a acesteia în sensul
obligării apelantelor SC BANCA B. SA şi STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, în cote egale, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocaţial în faza de apel, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C.pr.civ., decizia fiind dată cu încălcarea legii în ceea ce priveşte petitul de
acordare a cheltuielilor de judecată.
Culpa procesuală a apelantelor este evidentă, în temeiul art. 274 C.pr.civ. acestea trebuind obligate la plata cheltuielilor de judecată.
S-a mai precizat că urmează a fi formulată şi o cerere de îndreptare a erorii materiale, fiind vorba probabil de o eroare a instanţei, în aceste condiţii recursul rămânând fără obiect.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 299 şi urm., art. 274 C.pr.civ.
2.Prin recursul declarat de pârâtul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE s-a solicitat s-a solicitat casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare Tribunalului Cluj.
În motivare s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile formulate de către Ministerul Finanţelor Publice indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice când au ca obiect venituri publice. Soluţia instanţei de apel este deci nelegală.
Reclamantul M.A.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 deoarece obiectul cererii deduse judecăţii nu îl constituie venituri publice.
Mai mult, această apărare putea fi invocată printr-o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru adresată instanţei de apel, cale de care acesta nu a uzat.
Prin recursul declarat de reclamantul M.A.M. împotriva încheierii civile nr. 269/15.05.2012 pronunţată în dosarul nr. 595/219/2011 a Tribunalului Cluj s-a solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 30/2012 a Tribunalului Cluj, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că aceasta este dată cu încălcarea legii, în mod greşit instanţa apreciind că nu ar fi vorba despre o omisiune. Este evident că din moment ce reclamantul a solicitat şi dovedit cheltuielile de judecată, iar instanţa a reţinut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, este vorba despre o eroare şi o omisiune.
În drept au fost invocate prevederile art. 281 şi urm. C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ. şi art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Analizând recursul declarat de reclamantul M.A.M. şi cel declarat de pârâtul STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 30 din 17.01.2012 a Tribunalului Cluj, precum şi recursul declarat de reclamantul M.A.M. împotriva încheierii civile nr. 269/15.05.2012 a Tribunalului Cluj, Curtea reţine următoarele:
Având în vedere faptul că reclamantul M.A.M. a formulat recurs având ca obiect cheltuielile de judecată solicitate în apel atât împotriva deciziei civile nr.30/2012 cât şi împotriva încheierii civile nr.269/2012, ambele ale Tribunalului Cluj, se impune mai întâi stabilirea ordinii în care se vor cerceta aceste recursuri.
Deoarece soluţia asupra recursului declarat împotriva deciziei nr.30/2012 a Tribunalului Cluj depinde de soluţia pronunţată asupra recursului declarat împotriva încheierii nr.269/2012 a Tribunalului Cluj, aceasta va fi ordinea în care vor fi analizate cele două recursuri, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor publice privind o altă chestiune şi urmând a fi abordat distinct.
1. Recursul declarat de reclamant împotriva încheierii civile nr.269/2012 a Tribunalului Cluj este nefondat.
În mod corect s-a arătat în considerentele încheierii că nu se pune problema completării dispozitivului deciziei civile nr.30/2012 conform dispoziţiilor art.2812
C.pr.civ., nefiind vorba de o omisiune a instanţei de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată. Instanţa investită cu soluţionarea apelului s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată, reţinând însă că nu s-au solicitat astfel de cheltuieli de către reclamant. Acesta a fost motivul pentru care nu s-au acordat.
Dispoziţiile art.281 C.pr.civ. au fost deci interpretate şi aplicate corect de către tribunal.
Din perspectiva unei erori materiale reglementată de art.281 C.pr.civ. nu s-au mai formulat critici în recurs, deşi instanţa a avut în vedere şi o eventuală calificare a cererii formulate ca fiind una de îndreptare a erorii materiale, arătând că nu se pune problema unei erori materiale prin modul de soluţionare a chestiunii cheltuielilor de judecată.
2.Recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr.30/2012 a Tribunalului Cluj este fondat.
Astfel, din cuprinsul dosarului Tribunalului Cluj rezultă că reclamantul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat cheltuieli de judecată în apel, chitanţa din care rezultă achitarea onorariului avocaţial în cuantum de 500 lei fiind de asemenea depusă la dosar. Chitanţa nu a fost luată în considerare la pronunţarea deciziei deoarece instanţa de apel a apreciat în mod greşit că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în faza apelului.
Respingându-se apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie se impunea a se face aplicarea art.274 alin.1 coroborat cu art.277 C.pr.civ., pârâţii recurenţi fiind în culpă procesuală.
3.Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice este neîntemeiat.
Ceea ce se critică prin recurs este faptul că instanţa de apel a anulat greşit ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinţei civile nr.1084/2011 a Judecătoriei Dej, deşi pârâtul nu datora taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar pentru acesta conform art.17 din Legea nr. 146/1997.
Deşi se critică soluţia instanţei prin care s-a anulat ca netimbrat apelul, făcându-se aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, prin recurs nu se invocă greşita aplicare a acestui text de lege ci a art.17 din Legea nr.146/1997, în virtutea căruia pârâtul recurent ar beneficia de o scutire de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.
Ori, aceste aspecte puteau şi trebuiau invocate prin formularea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru puse la dispoziţia părţii obligate la achitarea acesteia de art. 18 din Legea nr.146/1997.
Taxa judiciară de timbru datorată pentru cererea de apel a fost pusă în vedere a fi achitată, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 15.11.2011, primul termen de judecată stabilit pentru judecarea apelului fiind 10.01.2012, termen la care s-a invocat de către instanţă din oficiu excepţia nelegalei timbrări a apelului.
Deoarece nu s-a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum s-a arătat în considerentele deciziei atacate, taxa judiciară de timbru nefiind achitată până la termenul stabilit în acest sens, în mod corect a făcut instanţa de apel aplicarea art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 care stipulează că neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Deşi ca temei de drept al cererii de recurs se invocă şi pct.8 al art.304 C.pr.civ., nu se arată în motivare ce act juridic dedus judecăţii ar fi fost interpretat greşit de către instanţa de apel, apreciindu-se deci că acest motiv de recurs nu este incident.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.3 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamantul M.A.M. împotriva deciziei civile nr. 30 din 17.01.2012 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. 592/219/2011, pe care o va modifica în parte în sensul că în temeiul art.274 alin.1, art.277 C.pr.civ. va obliga pârâţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi BANCA B. SA SUCURSALA DEJ la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocaţial, în părţi egale, menţinând restul dispoziţiilor deciziei atacate.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. 30/2012 a Tribunalului Cluj raportat la art.304 pct.9 coroborat cu art.312 alin.1 C.pr.civ, acelaşi
temei de drept urmând a fi avut în vedere pentru a se respinge şi recursul declarat împotriva încheierii civile nr. 269/15.05.2012 a Tribunalului Cluj.
În temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.277 C.pr.civ. pârâţii STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi BANCA B. SA vor fi obligaţi la plata, în părţi egale,a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial. (Judecător Anamaria Câmpean)
| ← Rectificarea cotelor indivize comune, ca urmare a scoaterii unei... | Construcţii ridicate de un coproprietar, în timpul procesului... → |
|---|
