Expropriere în vederea construirii unor autostrăzi. Valoare mai mică a terenului stabilită prin expertiza judiciară decât valoarea stabilită prin hotărârile de expropriere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 4365/R din 19 octombrie 2012
Prin sentinţa civilă nr. 469 din 08.06.2012 a Tribunalului Clujs-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul N.V. împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi, în consecinţă, s-a anulat parţial Hotărârile nr.28/12 Mai 2008, nr.29/12 Mai 2008 şi 30/12 Mai 2008, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul local Turda, în sensul stabilirii despăgubirii totale pentru terenurile expropriate prin aceste hotărâri la suma de 12.755,09 lei.
Pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 2.672 lei, diferenţa fiind consemnată la dispoziţia reclamantului, precum şi suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr.28/12 Mai 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Turda, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 124 mp., făcând parte din tarlaua 25, parcela 63/1, identificat sub număr cadastral 3.410, evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 2828303/1407/25 Decembrie 1995, în cuantum de 5.177,71 lei, reprezentând echivalentul sumei de 1.401,2 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6952 lei din data de 09 Mai 2008.
Prin Hotărârea nr.29/12 Mai 2008, emisă de aceeaşi comisie, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 145 mp., făcând parte din tarlaua 24, parcela 21/2, identificat sub număr cadastral 324/1, evidenţiat în acelaşi titlu de proprietate, în cuantum de 4.018,53 lei, reprezentând echivalentul sumei de 1.087,5 Euro raportat la acelaşi curs Euro, iar prin Hotărârea nr. 30/12 Mai 2008, emisă de aceeaşi comisie, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 32 mp., făcând parte din tarlaua 24, parcela 16/1, identificat sub număr cadastral 326/1, evidenţiat în acelaşi titlu de proprietate, în cuantum de 886,85 lei, reprezentând echivalentul sumei de 240 Euro raportat la acelaşi curs Euro.
Tribunalul în temeiul dispoziţiilor art.9 alin.3 din Legea nr.198/2004 coroborat cu art.26, 27 din Legea nr.33/1994 a dispus efectuarea unei expertize tehnice, având ca şi obiective evaluarea terenului expropriat la momentul efectuării raportului de expertiză şi daunele aduse reclamantului ca urmare a exproprierii.
Din raportul de expertiză efectuat de către comisia de experţi formată din domnul expert B.G., domnul expert T.C. şi doamna expert P.M., rezultă că valoarea de circulaţie a imobilelor la momentul realizării expertizei este de 7.968 lei, respectiv 4.248 lei, adică 989 Euro, pentru terenul arabil şi 3.720 lei, adică 866 Euro pentru terenul livadă.
Constatându-se o anumită depreciere a zonei adiacente parcelelor expropriate (alunecări de teren şi taluzări), zona depreciată reprezentând 20% din suprafaţa expropriată, s-a stabilit că preţul unitar se va majora cu acest procent, aşa încât rezultă un total de 9.744 lei, adică 2.280 Euro, din care 5.310 lei echivalent a 1.240 Euro pentru
terenul arabil în suprafaţă de 177 mp. şi 4.464 lei, adică 1.040 Euro pentru terenul livadă în suprafaţă de 124 mp.
Ca urmare a calculării unor despăgubiri inferioare celor stabilite prin hotărârile de expropriere, reprezentanta reclamantului a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a terenurilor la momentul exproprierii, rezultând un total de 13.358 lei, adică 6.845 lei pentru terenul livadă şi 177 mp. pentru terenul arabil, sumă care depăşeşte cea stabilită de comisia de expropriere şi 2672 lei cu titlu de daune.
Cu toate acestea, tribunalul a apreciat că se impune a se face aplicarea prevederilor art.9 alin.3 din Legea nr.19/2004, în sensul că modificându-se alineatul trei al acestei legi prin O.U.G. nr.228/2008, raportarea în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii trebuie să se realizeze nu la momentul transferului dreptului de proprietate, aşa cum s-a făcut iniţial, ci la momentul efectuării expertizei, legiuitorul făcând trimitere la art.21-27 din Legea nr.33/1994, care stabileşte clar ca şi moment de referinţă data întocmirii raportului de expertiză raportat la necesitatea ca despăgubirea să fie actuală.
Aşadar, tribunalul s-a raportat la concluziile primului raport de expertiză şi în condiţiile în care suma rezultată este mai mică decât cea avută în vedere de către expropriator, tribunalul în baza art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994 a menţinut această sumă stabilită la momentul exproprierii, adiţionând doar daunele produse persoanei expropriate ca urmare a deteriorării terenului rămas în proprietatea sa prin alunecare şi taluzare, în cuantum de 2672 lei.
În privinţa acestor daune, pârâtul a formulat obiecţiuni, în sensul că acestea nu pot fi stabilite de către experţi evaluatori şi topografi, ci de un expert în specialitatea agricultură, însă tribunalul a considerat că această comisie de experţi este abilitată să stabilească acest prejudiciu, evaluându-l la un procent de 20% din valoarea suprafeţei expropriate.
În temeiul dispoziţiilor art.276 Cod procedură civilă, fiind în culpă procesuală, tribunalul l-a obligat pe pârât să achite reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând 100 lei, o parte din onorariu avocaţial achitat conform chitanţei nr.00076/04.08.2008, eliberat de avocat Nemeş Lucia Olimpia raportat la pretenţiile admise şi 400 lei, onorariu cuvenit comisiei de experţi din totalul de 1.200 lei, raportat la faptul că tribunalul şi-a însuşit doar concluzia favorabilă a acestei comisii cu privire la daunele produse în urma exproprierii, aşa cum a reieşit din cea de-a doua expertiză.
împotriva acestei sentinţe pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea recursului, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea hotărârii criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalul Cluj, precum şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, pârâtul a învederat că instanţa de fond nu a motivat soluţia de anulare a hotărârilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Cu privire la primul capăt din cererea introductivă de instanţă, pârâtul a invocat excepţia de inadmisibilitate, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 7, art. 9 din Legea nr. 198/2004 şi art. 10 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 198/2004, cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a hotărârilor este inadmisibilă întrucât instanţa de judecată este investită doar cu stabilirea cuantumului despăgubirilor fără a putea dispune anularea unor acte juridice unilaterale.
În mod nelegal prima instanţă a acordat reclamantului un prejudiciu neexistent şi nedovedit pronunţând o hotărâre dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Din interpretarea acestui ultim text legal rezultă că, pentru acordarea despăgubirilor, legiuitorul a avut în vedere teza unui prejudiciu cert, existent şi probat.
În speţă, prejudiciul a fost prezentat doar de către experţi, iar instanţa l-a reţinut ca atare fără îndeplinirea cerinţelor legale. Experţii judiciari au stabilit că prejudiciul îl constituie împrejurarea că suprafaţa afectată de măsura exproprierii este mai mare decât suprafaţa expropriată cu 20 %. În cuprinsul lucrării de expertiză nu există nici măcar o schiţă relevantă care să poată susţine concluziile referitoare la existenţa şi dimensiunea unui prejudiciu. Mai mult decât atât, aceeaşi experţi judiciari au prezentat concluzii diferite în sensul că în raportul de evaluare întocmit pentru data de 07.09.2010 experţii au estimat că zona depreciată reprezintă 20 % din valoarea expropriată, astfel că preţul unitar se va majora cu acest procent, în raportul de expertiză întocmit pentru data de
09.03.2012, comisia de experţi a apreciat op extindere în fapt a terenului pierdut de reclamant, cu 20 % faţă de suprafaţa expropriată de 177 mp. Procedând în acest mod, experţii au apreciat în mod superficial procentul de ocupare a suprafeţei terenului rămas doar la terenul de 177 mp., fără a avea în vedere şi terenul expropriat, având categoria livezi, în suprafaţă de 124 mp.
Cu toate acestea, atât experţii cât şi instanţa au calculat prejudiciul prin raportare la suprafaţa de teren de 124 mp., în privinţa cărora tot experţii s-au pronunţat în sensul că nu este afectată în mod indirect.
Deci, trebuie înlăturat din totalul de 2627 lei, cel puţin 1369 lei care a fost stabilită în mod greşit cu titlu de prejudiciu.
În opinia recurentului, pentru clarificarea prejudiciului prezintă utilitate efectuarea unei expertize suplimentare judiciare topografice prin care să se identifice cu exactitate suprafeţele de teren expropriate şi să se măsoare care este suprafaţa de teren efectiv ocupată şi care excede celei ocupate.
În concluzie, experţii au fabricat un prejudiciu care în speţă nu există, nu este cert şi nu este determinat, în condiţiile în care terenul arabil neexpropriat a rămas în continuare în proprietatea reclamantului care îl poate lucra în continuare conform destinaţiei sale.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 7, 9 şi art. 3041 C.pr.civ.
Reclamantul intimat N.V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi, în consecinţă, menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.
În susţinerea poziţiei procesuale, reclamantul intimat a arătat că toate criticile recurentului nu sunt întemeiate întrucât comisia de experţi a calculat în mod just despăgubirile cuvenite la suma de 2.672 lei.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea, în temeiul art. 3041 C.pr.civ., reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 04.08.2008, reclamantul N.V. a chemat în judecată pârâţii Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a jud. Cluj şi Consiliul Local Turda, solicitând instanţei să dispună anularea Hotărârilor nr. 28, nr. 29 şi nr. 30 emise la 12.05.2008, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru
suprafaţa de 124 mp., de la suma de 1.401,20 euro la 8.680 euro, pentru suprafaţa de 145 mp., de la suma de 1.087,50 euro la suma de 10.150 euro şi pentru suprafaţa de 32 mp. de la suma de 240 euro la 2.240 euro, cu obligaţia pârâtului Statul Român de a emite noi hotărâri prin care să se acorde despăgubirile solicitate şi de obligare a aceluiaşi pârât la plata sumelor ce vor fi stabilite cu titlu de despăgubiri.
Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea expropriatorului la exproprierea întregii suprafeţe de teren, respectiv 2.000 mp. din tarla 25, parcela 63/1 şi 5.950 mp. din tarla nr. 24, parcela nr.21/2, cu obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor aferente de 70 euro/mp., respectiv 140.000 euro şi 416.500 euro.
Prin Hotărârea nr.28/12 Mai 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Turda, s-a aprobat acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 124 mp., făcând parte din tarlaua 25, parcela 63/1, identificat sub număr cadastral 3.410, evidenţiat în Titlul de proprietate nr. 2828303/1407/25 Decembrie 1995, în cuantum de 5.177,71 lei, reprezentând echivalentul sumei de 1.401,2 Euro raportat la cursul de 1 Euro = 3,6952 lei din data de 09 Mai 2008.
Prin Hotărârea nr.29/12 Mai 2008, emisă de aceeaşi comisie, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 145 mp., făcând parte din tarlaua 24, parcela 21/2, identificat sub număr cadastral 324/1, evidenţiat în acelaşi titlu de proprietate, în cuantum de 4.018,53 lei, reprezentând echivalentul sumei de 1.087,5 Euro raportat la acelaşi curs Euro, iar prin Hotărârea nr. 30/12 Mai 2008, emisă de aceeaşi comisie, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Turda, în suprafaţă de 32 mp., făcând parte din tarlaua 24, parcela 16/1, identificat sub număr cadastral 326/1, evidenţiat în acelaşi titlu de proprietate, în cuantum de 886,85 lei, reprezentând echivalentul sumei de 240 Euro raportat la acelaşi curs Euro.
În cauză, în faţa primei instanţe, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare de către o comisie de experţi alcătuită din: ing. T.C., ing. B.G. şi ing. P.M..
Primii 2 experţi au concluzionat că terenul în litigiu este amplasat în extravilanul mun. Turda, tarla 24, parcela nr. 21/2 şi parcela nr. 16/1, teren agricol, precum şi tarla 25, parcela 63/1, teren livadă, întreg terenul arabil expropriat având valoarea de 4248 lei = 989 euro, iar întregul teren livadă expropriat având o valoare de 3720 lei = 866 euro, în total 1.855 euro.
S-a considerat că suprafaţa parcelelor expropriate este foarte redusă comparativ cu parcele iniţiale, astfel încât nu afectează negativ valoarea acestora. S-a constatat o anumită depreciere a zonei adiacentă parcelelor expropriate (alunecări de teren şi taluzări) şi s-a estimat că zona depreciată reprezintă 20 % din suprafaţa expropriată. În consecinţă, preţul unitar se va majora cu acest procent, astfel încât valoarea totală a despăgubirilor va fi pentru terenul arabil de 177 mp. de 5.310 lei = 1.420 euro, iar pentru terenul livadă de 124 mp. de 4.464 lei = 1.040 euro, în total 9.744 lei = 2.280 euro.
Celălalt expert numit în cauză, P.M., a întocmit în mod separat un alt raport de expertiză tehnică judiciară prin care a concluzionat că suprafeţele de teren de 145 mp. şi 32 mp., obiect al prezentului dosar, reprezintă un supliment de expropriere a imobilelor identificate prin nr. cadastrale 323 şi 325, anterior expropriate de la reclamant.
Reclamantul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, iar comisia de experţi prin răspunsul formulat a arătat că despăgubirile evidenţiate în expertiză s-au stabilit la momentul întocmirii acesteia, respectiv în luna iunie 2010, iar singura posibilitate de evaluare a terenurilor a fost utilizarea metodologiei de estimare a valorii terenurilor agricole elaborată de Comsia Naţională de Exproprieri de Terenuri Agricole în Interes Public, respectiv metoda comparaţiilor prin bonitarea calităţii terenului şi aportul infrastructurii. Metoda comparaţiei directe se referă la terenuri în intravilanul şi/sau extravilanul situat în vecinătatea limitei de intravilan şi nu a fost folosită întrucât nu s-au găsit contracte ferme de achiziţionare a unor astfel de terenuri şi nici oferte credibile în publicaţiile imobiliare.
În consecinţă, valoarea terenurilor la data întocmirii expertizei este de 49.761 ron echivalent a 11.649 euro, 1 euro = 4,2718 lei la momentul iunie 2010.
În şedinţa publică din 15.11.2011, instanţa a încuviinţat cererea reclamantului privind evaluarea imobilului evaluat la momentul exproprierii, 12 mai 2008 şi să arate dacă experţii îşi menţin punctul de vedere referitor la procentul de 20 % din raportul de expertiză iniţial.
Drept urmare, experţii au întocmit un alt raport de expertiză tehnică judiciară prin care au concluzionat că la nivelul lunii mai 2008, terenul arabil avea o valoare de 36,8 lei/mp., echivalent cu 10 euro/mp., iar terenul livadă avea o valoare de 55,2 lei/mp., echivalent cu 15 euro/mp.
De asemenea, comisia de experţi a arătat că terenul rămas neexpropriat nu a dobândit o valoare suplimentară, ci din contră, pe zona de vecinătate a gardului de protecţie a autostrăzii s-a produs spălarea taluzului şi alunecarea acestui teren cu apariţia unor crăpături mari, care a transformat zona respectivă în teren complet neproductiv. Comisia a apreciat o extindere în fapt a terenului pierdut de reclamant cu 20 % în plus faţă de suprafaţa expropriată de 177 mp. Astfel, valoarea despăgubirilor pentru terenul depreciat în urma lucrărilor la autostradă este de 1.303 lei pentru terenul arabil şi 1.369 lei pentru terenul livadă, în total 2.672 lei.
Împotriva acestei raport de expertiză, pârâtul a formulat obiecţiuni, iar prin răspunsul la obiecţiuni comisia de experţi a arătat că îşi menţine punctul de vedere în ceea ce priveşte estimarea valorii terenului expropriat precum şi a despăgubirilor.
Motivul de apel invocat de pârât referitor la faptul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că este îndreptăţită a se pronunţa asupra anulării parţiale a actelor administrative, respectiv a hotărârilor de expropriere mai sus arătate prin încălcarea prevederilor art.7, art.9 din Legea nr.198/2004 nu este întemeiat deoarece Legea nr.198/2004 în art.1 stipulează că „prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri de interes naţional, ....”
Conform art.18 din Legea nr.198/2004, dispoziţiile prezentei legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr.33/1994, precum şi cu cele ale Codului civil şi ale codului de procedură civilă, în măsura în care nu prevăd altfel.
Prin urmare, din conţinutul acestor acte normative rezultă în mod clar domeniul lor de aplicare, dar şi raportul dintre ele, în ceea ce priveşte regulile de interpretare în sensul că, Legea nr.198/1994 este o legea specială care derogă de la prevederile Legii nr.33/1994 care este legea generală în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Potrivit Legii nr.33/1994, procedura exproprierii se derulează în trei etape reglementate distinct de lege, şi anume : declararea de utilitate publică a exproprierii, măsuri premergătoare exproprierii, precum şi exproprierea propriu zisă şi stabilirea despăgubirilor. Primele două etape sunt administrative iar cea de-a treia este judiciară. Procedura de expropriere reglementată de Legea nr.198/2004, ca lege specială, este derogatorie de la Legea nr.33/1994 astfel încât prevederile art.7 şi art.9 din Legea nr.198/2004 au fost pe deplin respectate.
Potrivit art.7 din Legea nr.198/2004, hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii se emite în condiţiile prevăzute la art. 5 şi 6 se comunică solicitantului, precum şi celorlalţi titulari ori, după caz, titulari aparenţi ai dreptului de proprietate.
Reclamantul a înregistrat cererea de chemare în judecată la data de 04 august 2008 când art. 9 din Legea nr.198/2004 avea următorul conţinut: „Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum şi orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii. În acest caz, plata despăgubirii se face de către expropriator în termen de 30 de zile de la data solicitării, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia”.
În acest sens, art.26 din Legea nr.33/1994 statuează că “Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiza, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriata va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuala reducere numai a daunelor.”
Prin urmare, reclamantul în calitate de expropriat nemulţumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire, astfel că acesta a sesizat tribunalul solicitând, în principal, majorarea despăgubirilor acordate prin hotărârile de expropriere, neavând nicio relevanţă pe planul efectelor juridice produse, faptul că prima instanţă a dispus anularea parţială a hotărârilor.
Critica pârâtului recurent referitoare la faptul că instanţa de fond a acordat reclamantului un prejudiciu inexistent şi a pronunţat hotărârea cu interpretarea şi aplicarea greşită a art.26 din Legea nr.33/1994 este apreciată de Curte ca fiind întemeiată pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Conform art.27 din Legea nr.33/1994, „Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.
Prin urmare, este de observat că valoarea stabilită pe cale judiciară, de 9.744 lei, respectiv de 2280 euro, pentru întregul teren expropriat, la momentul exproprierii, este mai mică decât aceea stabilită prin hotărârile de expropriere de 2728.7 euro, respectiv de 10.083,09 lei, astfel încât în speţă sunt incidente dispoziţiile art.27 din Legea nr.33/1994 motiv pentru care instanţa de judecată nu va putea să acorde reclamantului o despăgubire mai mare decât cea oferită de expropriator.
În privinţa susţinerilor reclamantului intimat referitoare la repararea prejudiciului suferit ca urmare a deteriorării terenului rămas în proprietatea sa, prin alunecare şi taluzare, Curtea constată că acesta nu a solicitat primei instanţe acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, tribunalul stabilind din oficiu, prin încheierea din data de 12.11.2008, la pct.2 din obiectivele expertizei de evaluare, stabilirea de despăgubiri pentru daunele aduse reclamanţilor (f. 12-14, vol.I, dosar fond).
Conform art.26 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune ... şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de . precum şi daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Art.26 alin.4 din Legea nr. 33/1994 prevede că, în cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor.
Din interpretarea textelor legale mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a avut în vedere la acordarea despăgubirilor şi prejudiciul cauzat proprietarului terenului expropriat în măsura dovedirii acestuia.
În speţă, evaluarea terenului supus exproprierii a avut în vedere două componente: valoarea de piaţă a terenului expropriat şi sporul de valoare dobândit de terenurile rămase în proprietatea reclamantului ca urmare a exproprierii şi s-a realizat în considerarea tuturor criteriilor necesare pentru stabilirea valorii reale actuale, corespunzătoare categoriei de folosinţă, clasei de calitate, localizării faţă de intravilanul localităţii, rangul unităţii administrative pe teritoriul căreia se află, importanţa economică şi destinaţia pe care o primeşte terenul.
Contrar dispoziţiilor art.1169 C.civ., în vigoare la data promovării acţiunii, reclamantul, pe lângă faptul că nu a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a deteriorării terenului rămas în proprietatea sa, nu a prezentat instanţei de judecată dovezi din care să rezulte prejudiciul produs de exproprierea parţială. În lipsa unor probe adecvate care să dovedească susţinerile reclamantului intimat din întâmpinare, acestea sunt simple afirmaţii care nu pot produce efecte juridice.
Având în vedere împrejurarea că reclamantul nu a solicitat, dar nici nu a dovedit existenţa unui prejudiciu cauzat prin exproprierea parţială a terenului în litigiu, Curtea apreciază că în speţă sunt îndeplinite şi cerinţele prevăzute de art.304 pct.6 C.pr.civ., în sensul că prin hotărârea criticată tribunalul a acordat ceea ce nu s-a cerut, pronunţându-se practic ultrapetita, iar pretenţiile reclamantului intimat menţionate prin întâmpinare referitoare la stabilirea corectă a prejudiciului de către prima instanţă sunt nefondate.
În aceste condiţii, Curtea constată că este inutilă cercetarea sentinţei atacate prin prisma motivului de recurs subsidiar invocat de pârât referitor la casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru administrarea probei cu expertiza tehnică judiciară topografică.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept Curtea, în temeiul art.312 alin.1 şi alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041 C.pr.civ. apreciază că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.6 şi pct.9 C.pr.civ., astfel că va admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., împotriva sentinţei civile nr. 469 din 08.06.2012 a Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acţiunea civilă formulată de reclamantul N.V. împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.
În conformitate cu dispoziţiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 C.pr.civ., Curtea va obliga intimat N.V. să plătească recurentului suma de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocaţial. (Judecător Anca Adriana Pop)
| ← Acţiune privind constatarea caducităţii deciziei de... | Rectificarea cotelor indivize comune, ca urmare a scoaterii unei... → |
|---|
