Construcţiuni pe loc străin. Constructor de bună-credinţă. Eroare de drept. Consecinţe

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

C.civ., art. 494

Buna credinţă rezultă din faptul că, la data edificării lucrărilor, constructorul avea convingerea că este proprietarul terenului, nefiind necesară existenţa unui titlu translativ de proprietate.

Trib. Dorohoi, jurnalul nr. 6998/1932 (J.G. nr. 20/1934, p. 616)

în conformitate cu dispoziţiile art. 494 C.civ., se consideră constructor de bună-credinţă, acela care în momentul facerii lucrărilor, avea credinţa că fondul pe care construieşte sau plantează este al său.

Buna credinţă se poate sprijini atât pe o eroare de fapt, cât şi pe una de drept.

Aşadar, când actul pe baza căruia cineva a stăpânit, a fost anulat pentru orice fel de consideraţiuni, el are dreptul de a fi despăgubit pentru con-strucţiunile făcute, în virtutea bunei sale credinţe.

← Dovedirea bunei-credinţe. Titlu translativ de proprietate  Construcţie pe teren străin. Reţinerea construcţiei de... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Construcţiuni pe loc străin. Constructor de bună-credinţă. Eroare de drept. Consecinţe