Constructor pe terenul altuia. Natura juridică a dreptului constructorului. Partajul construcţiei. Admisibilitate. Condiţii
Comentarii |
|
C.civ., art. 488, art. 784;
C. fam., art. 36
Este admisibilă atribuirea folosinţei construcţiei uneia din părţi, care are posibilitatea valorificării dreptului la despăgubire, numai dacă proprietarul terenului o va lipsi de dreptul de folosinţă, soluţie echitabilă pentru că, prin efectul împărţelii, celălalt coindivizar a fost despăgubit.
Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1378 din 19 iulie 1986
(R.R.D. nr. 5/1987, p. 61-62)
Prin edificarea casei pe terenul altei persoane, părţile au urmărit a avea un drept de folosinţă, încât acesta trebuie avut în vedere la împărţeală, câtă vreme nu au dobândit un drept de proprietate.
Proprietarul terenului are posibilitatea, potrivit art. 488 şi urm. C.civ., să invoce dreptul de proprietate prin accesiune asupra construcţiei edificată în condiţiile arătate, caz în care are obligaţia de a despăgubi pe constructori.
Cât timp însă proprietarul terenului nu îşi valorifică acest drept şi lasă pe constructori a avea nestingheriţi folosinţa, nu poate fi obligat a despăgubi pe constructori. Altfel, ar însemna ca, peste voinţa sa, proprietarului terenului să i se creeze o situaţie împovărătoare, deci, potrivit alternativelor prevăzute de art. 494 C.civ., neajunsurile trebuie suportate de constructori.
Deci, în situaţia arătată, în patrimoniul comunitar al soţilor-construc-tori, se află toate drepturile decurgând din faptul edificării, adică dreptul de a folosi construcţia şi de a fi despăgubiţi de proprietarul terenului, dacă acesta îi va lipsi de dreptul de folosinţă.
în ambele cazuri este vorba de drepturi personale, iar nu de drepturi reale. Dreptul la despăgubiri poate fi evaluat pentru că construcţia are o valoare, stabilită corespunzător de instanţe.
Aceste drepturi patrimoniale, evaluabile în bani, pot face obiectul împărţelii între foştii soţi, în condiţiile prevăzute de art. 36 C.fam.
în consecinţă, este legal a se atribui unui copărtaş folosinţa construcţiei, ceea ce implică şi dreptul de creanţă (pe care îl poate valorifica împotriva proprietarului terenului numai dacă acesta, invocând dreptul de proprietate prin accesiune, nu va mai respecta dreptul de folosinţă). Se constată că acest copartajant nu este păgubit, dacă nu îşi valorifică niciodată creanţa, pentru că el are ceea ce a urmărit prin edificarea construcţiei, adică dreptul de folosinţă, care, prin efectul partajului, îi revine exclusiv şi care nu îi este contestat de proprietarul terenului; iar dacă totuşi, ulterior, în raport cu atitudinea proprietarului terenului, ar putea fi păgubit în sensul art. 784 şi urm. C.civ., el are acţiune în despăgubire împotriva copartajantului, care trebuie să participe la suportarea pierderii, potrivit legii.
Ca atare, este admisibilă atribuirea folosinţei construcţiei uneia dintre părţi, care are posibilitatea valorificării dreptului la despăgubire, menţionat mai sus, numai dacă proprietarul terenului o va lipsi de dreptul de folosinţă, soluţie echitabilă pentru că, prin efectul împărţelii, celălalt coindivizar a fost despăgubit.
← Constructor pe terenul altuia. Natura juridică a drepturilor | Coproprietari. Partajul construcţiei edificate pe un teren... → |
---|