Construire pe terenul altuia. Drepturile constructorului.
| Comentarii |
|
Existenţa unei convenţii
C.civ., art. 492-494, art. 970
Convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, ele obligând nu numai la ceea ce cuprind, ci „ la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natură saIntr-o atare situaţie, despăgubirile ce se cuvin celui ce a participat la ridicarea construcţiei, ca reprezentând aportul său, trebuie să fie stabilite în raport cu valoarea de circulaţie a construcţiei şi nu în funcţie de valoarea ei tehnică
Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1787/1979 (Cristina Turianu, C. Turianu, op. cit., p. 84-85)
în raport cu dispoziţiile art. 494 C.civ., cel care, cu bună-credinţă, a construit pe terenul altuia, are împotriva proprietarului terenului un drept de creanţă, iar nu un drept de proprietate asupra construcţiei.
Se pot ivi însă situaţii în care raporturile juridice dintre părţi au un caracter mai complex şi nu pot fi calificate numai ţinându-se seama de prevederile menţionatei dispoziţii legale. Astfel, este cazul în care cel ce a construit nu s-a aflat în situaţia unui terţ care a construit cu materialele sale pe terenul altuia, ci a construit o casă, în baza unei înţelegeri cu proprietarul terenului, în scopul de a locui împreună, convenţie ce, potrivit legii, nu era de natură să ducă la dobândirea unui drept real. într-o atare situaţie, raporturile juridice care s-au statornicit între părţi, pentru construirea casei, au la bază o convenţie. De aceea, deşi în raport cu dispoziţiile cuprinse în art. 492-494 C.civ. cel ce a contribuit la ridicarea construcţiei nu poate deveni coproprietar al acesteia, totuşi, în ceea ce priveşte efectele convenţiei de a construi împreună, trebuie avute în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 970 C.civ. potrivit cărora convenţiile trebuie executate cu bună-credinţă, ele obligând nu numai la ceea ce cuprind, ci „la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa”. într-o atare situaţie, despăgubirile ce se cuvin celui ce a participat la ridicarea construcţiei, ca reprezentând aportul său, trebuie să fie stabilite în raport cu valoarea de circulaţie a construcţiei şi nu în funcţie de valoarea ei tehnică, ţinându-se seama, totodată, de creşterea corespun
zătoare din patrimoniul proprietarului terenului, care s-a mărit cu valoarea de circulaţie a imobilului. Este deci echitabil ca valoarea realizată de părţi, prin aportul lor egal, să le revină în aceeaşi măsură.
| ← Drepturile constructorului. Existenţa unei convenţii.... | Constructor de rea-credinţă. Valorificarea dreptului la... → |
|---|
