Drept de accesiune imobiliară. Drept de superficie. Elemente distinctive
| Comentarii |
|
C.civ., art. 492
In cazul dreptului de superficie, constructorul care a edificat lucrările pe terenul proprietatea altei persoane are un drept de folosinţă asupra terenului, născut fie în baza legii fie în baza unei convenţii fiind o excepţie de la regulile cuprinse în art. 482 şi 489 C.civ.
Trib. jud. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 1147 din 22 decembrie 1972
(R.R.D. nr. 5/1973, p. 141)
în temeiul dreptului de accesiune imobiliară artificială, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei ce s-a ridicat pe acest teren de către o altă persoană — de rea sau de bună-credinţă (in sensul ca a crezut că terenul îi aparţine) - cu materialele acesteia, proprietarul având însă obligaţia de a plăti despăgubiri celui în detrimentul căruia a operat accesiunea.
Spre deosebire de această situaţie, în temeiul dreptului de superficie, construcţiile făcute de o altă persoană decât proprietarul terenului sunt şi rămân proprietatea acestei persoane - iar nu a proprietarului terenului -ori de câte ori ridicarea acelor construcţii s-a făcut în baza unei convenţii (învoieli) valabile cu proprietarul sau în baza unor prevederi legale, pentru folosinţa terenului, superficiarul putând fi obligat să plătească o indemnizaţie, dacă între părţi nu s-a convenit altfel (art. 492, art. 494 C.civ.).
| ← Constructor de rea-credinţă. Valorificarea dreptului la... | Construcţie pe terenul altuia. Buna-credinţă. Acţiune în... → |
|---|
