PRETENŢII . Jurisprudență Prejudicii, daune
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 4741/2012 din data de 23.09.2013
PRETENȚII .
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 4741/2012, pronunțată în dosarul nr. 6770/190/2011
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta S.N.Î.F. SA - S.S.C. a chemat în judecată pe pârâta SC U SRL, solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 7.135,75 lei, reprezentând contravaloarea chiriei neachitată pe perioada 28.01.2009 -30.12.2009 și 21.04.2010, conform facturilor anexate.
În motivare, s-a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 010/2007 și actele adiționale nr. 45/2008 și 28/2007. Actul adițional nr. 45/2008 prelungește perioada de valabilitatea a contractului până la data de 01.07.2009 .
Prin cererea "Somație de plată"; înaintata Judecătoriei B, reclamanta a solicitat instanței obligarea debitoarei la plata sumei de 7.135,75 lei, reprezentând contravaloarea chiriei restante și majorări de întârziere la plata facturilor, însa având în vedere că după data de 01.07.2009 nu a fost prelungit contractul nr. 010/2007 reclamanta a fost nevoită sa renunțe la cererea adresata Judecătoriei B, folosind procedura somației de plată.
În probațiune, s-au anexat înscrisuri.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care s-au invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că atât contractul de închiriere, cât și actele adiționale au fost încheiate cu S.N.Î.F. SA - Sucursala Județeană BN, ori prezenta acțiune a fost formulată de S.N.Î.F. SA - Sucursala S- C.
S-a mai arătat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, situație în care devin incidente disp. art. 109 C.pr.civ., cu consecința respingerii acțiunii ca prematur formulată.
Procedura somației de plată invocată de reclamantă nu este în măsură să suplinească procedura obligatorie a concilierii directe. Mai mult, prin încheierea civilă nr. 5390/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria B în dosar nr. 3235/190/2011, instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată a reclamantei.
Pe fond, s-a arătat că acțiunea reclamantei nu este dovedită și în consecință se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată. Între reclamantă și pârâtă a intervenit contractul de închiriere nr. 10/08.01.2007 pe o durată de 6 luni de la data semnării. Prin voia părților, durata contractului a fost prelungită succesiv, mai întâi prin actul adițional nr. 28/01.07.2007 pe perioada 01.07.2007 - 01.07.2008 și apoi prin actul adițional nr. 45/01.07.2008 pentru perioada 01.07.2008 - 01.07.2009. Prelungirea contractului de închiriere putea interveni numai prin acordul expres al părților.
Prin urmare, actul juridic care a stat la baza relațiilor comerciale dintre reclamantă și pârâtă a fost valabil până la data de 01.07.2009, ori facturile fiscale invocate au fost emise în lunile octombrie, noiembrie, decembrie, 2009 și în luna aprilie 2010. De asemenea, s-a arătat că facturile nu au fost acceptate de pârâtă prin semnarea acestora de către reprezentatul acesteia, astfel încât nu se poate reține că creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, referitor la excepția lipsei calității procesuale active, a arătat că prin mandatul nr. 88/13.01.2012 reclamanta a fost împuternicită să procedeze la recuperarea prin instanță a chiriei restante.
S-a mai arătat că prin Hotărârea nr. 95/30.03.2010 a A.G.A. SNIF SA B s-a aprobat proiectul de reorganizare a societății, iar urmare a reorganizării, fosta Sucursală B a fost desființată împreună cu alte sucursale, înființându-se S "S-C";, cu sediul tot în B, str. Z, nr. 1 care a preluat activele și pasivele sucursalelor desființate.
Referitor la pretinsa nerespectare a disp. art. 7201 alin. 1 C.pr.civ.., reclamanta a arătat că între părți a avut loc un alt proces, pe calea somației de plată, proces care ține loc de conciliere directă conform practicii judiciare în materie.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de închiriere nr.010/8.01.2007 între pârâta SC U SRL și SN Î.F SA B ,Secția B s-a încheiat contractul de închiriere bunuri imobile constând în transmiterea dreptului de folosință asupra suprafeței de 80 mp compus din ½ baracă metalică ,situată în Organizarea de șantier D în schimbul plății unei chirii de 1,50 euro /mp lunar,valoarea totală a chiriei fiind de 120 de euro, care se va plăti lunar până în data de 5 a lunii următoare, pe bază de factură. Contractul a fost încheiat inițial pe o durată de 6 luni, iar prin actele adiționale nr. 28/1.07.2007 și 45/1.07.2008 durata acestuia a fost prelungită până la data de 1.07.2009.
Potrivit art.137 Cod pr. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SN Î.F. SA -Sucursala S - C, invocată de această pârâtă.
În raporturile obligaționale, cum este și cel invocat în cererea de chemare în judecată, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel despre care se afirmă că este debitor și pârât.
În cauză, din probele administrate, respectiv Hotărârea nr. 95/30.03.2010 a AGA SNIF SA B rezultă că, la data mai sus menționată , s-a aprobat proiectul de reorganizare a societății, iar urmare a reorganizării, fosta Sucursală B a fost desființată împreună cu alte sucursale, înființându-se Sucursala "S-C";, cu sediul tot în B, str. Z, nr. 1 care a preluat activele și pasivele sucursalelor desființate. În atare împrejurări rezultă că reclamanta are calitate procesual activă ,motiv pentru care instanța va respinge excepția precitată. Cu privire la lipsa îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe invocată de pârâtă, instanța reține că potrivit art. 7201Cod procedură civilă ,,în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere ,fie prin conciliere directă cu cealaltă parte .Această procedură are menirea de a de a face părțile să-și soluționeze litigiul pe cale amiabilă, arătând fiecare parte pretențiile care le are și actele doveditoare. Aceste dispoziții nu trebuie interpretate restrictiv și formalist, tocmai pentru aceasta atât doctrina cât și jurisprudența califică ca îndeplinită această procedură în condițiile în care creditorul uzează de procedura simplificată a somației de plată .
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plata se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silita a creanțelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligații de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Din ansamblul reglementarii procedurii speciale a somației de plata rezulta ca aceasta poate suplinii acest demers juridic, că finalitatea acestei proceduri a fost urmărită de creditoare, motiv pentru care instanța va respinge excepțiile prematurității invocate .
Pe fondul cauzei este de reținut că reclamanta în baza raporturilor contractuale mai sus menționate a emis pe întreg anul 2009 facturi reprezentând contravaloare chirie datorată.
Potrivit art.2.2 din contract printre obligațiile pe care locatarul le avea de îndeplinit se afla și aceea de a restitui imobilul mai sus descris la încetarea contractului în stare corespunzătoare folosinței ,similar celei existente la data l-a care l-a primit. Pârâta nu a demonstrat prin probele administrate că ar fi predat acest imobil la data de 1.07.2009 ,data până la care a fost prelungit contractul .
În conformitate cu dispozițiile art.2 .5 din contract între părți au devenit incidente dispoziții art.1437 cod civil cu privire la tacita relocațiune, motiv pentru care ,instanța în temeiul art.969 ,art. 970,1410 și urm Cod civil, urmează sa admită acțiunea formulată de reclamanta și pe cale de consecință să o oblige pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 7135,75 lei reprezentând contravaloare chirie neachitată și penalități.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 542,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 539,75 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC U SRL, solicitând admiterea recursului, în principal, pentru lipsa procedurii concilierii directe cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare referitor la excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe, s-a arătat că instanța de fond a respins aceasta excepție cu motivarea că prin cererea având ca obiect somație de plată, formulată anterior introducerii acțiunii de către reclamanta, a fost suplinită procedura prealabilă.
Se consideră că soluția primei instanțe este neîntemeiată, întrucât nu a fost îndeplinită o condiție obligatorie prevăzută de lege pentru a putea fi sesizată instanța de judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 720ind.1 raportat la art. 109, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Principalul scop al procedurii concilierii directe este acela, pe care însăși denumirea îl califică, respectiv soluționarea pe cale amiabilă a litigiului între comercianți, înainte de sesizarea instanței și deci prevenirea litigiilor și degrevarea instanțelor de judecată.
Somația de plata este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluționare a cererii de obligare a debitorului la plata unei sume de bani, în măsura în care sunt îndeplinite anumite condiții și prin intermediul căreia se poate ajunge la stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, prezentând așadar caracterele juridice ale unei proceduri contencioase soluționate prin intermediul instanțelor de judecată, care nu poate fi deci, asimilat cu procedura concilierii directe, procedura prin excelență amiabilă realizată doar între părți și prin acordul acestora. In plus, dacă s-ar conchide că cele două proceduri prin finalitate sunt asimilabile, s-ar crea posibilitatea ca, în cauzele comerciale, creditorii să opteze pentru procedura somației de plată, cu atât mai mult cu cât în astfel de cereri nu este necesară parcurgerea concilierii directe, eludându-se astfel dispozițiile obligatorii prevăzute de art. 720 ind.1 din Codul de procedură civilă, ceea ce este inadmisibil.
În speța, scopul concilierii directe nu a fost realizat, procedura somației de plată nu a fost epuizată raportat la dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 5/2001, întrucât în dosarul nr. 3235/190/2011, având ca obiect procedura somației de plată reclamanta a renunțat la judecată.
Între reclamantă, în calitate de locator și recurentă, în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere bunuri imobile nr. 10/08.01.2007, pe o durată de 6 luni, având ca obiect folosința imobilului în suprafața de 80 mp, compusă din baracă metalică situată în Organizarea de șantier D. Ulterior contractul a fost prelungit până în data de 01.07.009, în baza actelor adiționale nr.28/01.07.2007 și nr. 45/01.07.2008.
Prin acțiune reclamanta a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 7135,75 lei, reprezentând c.v. chirie neachitată pe perioada 28.01.2009-30.12.2009 și 21.04.2010, conform facturilor fiscale anexate.
In temeiul art.1437 din Codul civil instanța de fond a reținut că în speță a intervenit tacita relocațiune, astfel că a dispus obligarea pârâtei la plata chiriei neachitate.
Când termenul locațiunii a fost stabilit de către părți, contractul încetează de drept la expirarea acestuia, fără să fie nevoie de o înștiințare prealabilă. Dacă însă locatarul, după expirarea termenului locațiunii continuă să rămână în folosința bunului, fără ca locatorul să-1 împiedice, se consideră că ei consimt la reînnoirea locațiunii, fiind vorba despre tacita relocațiune. Insă tacita relocațiune poate fi înlăturată printr-o clauză prevăzută în contract sau prin anunțarea concediului.
Se apreciază că soluția instanței de fond nu este întemeiată, argumentele reținute fiind nefondate pentru a susține că în cauza a intervenit tacita relocațiune, deoarece din interpretarea clauzelor contractului intervenit între părți, respectiv clauza prevăzută la pct. 4.1, alin. 2 din contract, rezultă că părțile au înlăturat în mod expres tacita relocațiune. Așadar se interpretează că cele două părți contractante au convenit asupra termenului locațiunii în mod expres, ceea ce s-a și întâmplat prin încheierea celor două acte adiționale. Din clauza stipulată de comun acord rezultă că s-a convenit ca după expirarea contractului, utilizarea spațiului de către locatar nu va fi considerată și interpretată ca o tacită relocațiune.
Se consideră că actul juridic ce a stat la baza relațiilor comerciale dintre-reclamantă și recurentă respectiv contractul de închiriere, a fost valabil până la data de 01.07.2009 - dată până la care recurenta a folosit imobilul închiriat. Prin urmare pretențiile reclamantei solicitate după această dată, prin emiterea facturilor fiscale fără a avea la baza un contract valabil, sunt neîntemeiate. De precizat că însăși reclamanta prin acțiune a arătat că pârâta a folosit spațiul până la data de 31.12.2009.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304, pct. 9 si art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art.304 și art.3041 Cod procedură civilă, sentința atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, apreciază că recursul declarat de recurentă este nefondat.
| ← SUCCESIUNE. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri | PROCES -VERBAL DE CONSTATARE ŞI SANCŢIONARE A... → |
|---|
