Contestaţie act administrativ fiscal. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 7916 din data de 18.09.2017
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr.7916/105/2015
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26 Aprilie 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Malița Mirela
Grefier Narcisa Trandaburu
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect "contestație act administrativ fiscal"; formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploiești, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Județ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL URLAȚI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlați, 23 August, nr. 9, Județ Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru reclamantă avocat Iofciulescu Elena Mihaela, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ.
Aparatorul reclamantei avand cuvantul solicita admiterea cererii astfel cu a fost formulata, avand in vedere faptul ca prin incheierea de sedinta din 23.05.2016 instanta a admis exceptia nulitatii Dispozitiei nr. 511 din 27.10.2015 prin care a fost solutionata contestatia , solicita anularea deciziei de impunere nr.15023 din 21.08.2015 precum si a procesului verbal nr. 15022/21.08.2015, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, toate emise de catre Orasul Urlati, ca fiind netemeinice si nelegale. In subsidiar anularea actelor contestate in parte si in masura in care instanta apreciaza ca desi in spatiul respectiv nu a desfasurat activitati de natura economica, datoreaza totusi taxa pe cladiri, solicita sa fie obligata la plata taxei pe cladiri calculate conform varioantei II din raportul de expertiza contabilitate- fiscalitate intocmit in cauza, precum si penalitati pana la momnetul emiterii Deciziei de impunere.Cu cheltuieili de judecata pe cale separata. Depune la dosar concluzii scrise.
Potrivit dispozițiilor art.394 alin.1 C.pr.civ., instanța apreciază că au fost lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunțarea la 05.05.2017 , sens în care:
DISPUNE:
Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunțarea la 05.05.2017 .
Cu drept de a formula cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.04.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
MALIȚA MIRELA TRANDABURU NARCISA
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr.7916/105/2015
ÎNCHEIERE
Ședința publică de 05 Mai 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Malița Mirela
Grefier Narcisa Trandaburu
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect "contestație act administrativ fiscal"; formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploiești, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Județ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL URLAȚI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlați, 23 August, nr. 9, Județ Prahova.
TRIBUNALUL
In aceeasi compunere având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunțarea la 10.05.2017 , sens în care:
DISPUNE:
Având nevoie de timp pentru a delibera, amână pronunțarea la 010.05.2017 .
Cu drept de a formula cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
MALIȚA MIRELA TRANDABURU NARCISA
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2017:013.000908
Dosar nr. 7916/105/2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINTA CIVILA NR. 908
Ședința publică de 10 Mai 2017
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Malița Mirela
Grefier Narcisa Trandaburu
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect "contestație act administrativ fiscal"; formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploiești, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Județ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL URLAȚI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlați, 23 August, nr. 9, Județ Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.04.2017 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea data - care face parte integranta din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera,a amânat pronunțarea la data de 05.05.2017 respectiv 10.05.2017, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 7916/105/2015 reclamanta societatea Faxmedia Consulting SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Urlați prin Primar, anularea Dispoziției nr. 511 din 27.10.2015 emisa de Primarul Orașului Urlați, județ Prahova prin care a fost soluționata contestația inregistrata sub nr. 17376/28.09.2015, împotriva Deciziei nr.15023 din 21.08.2015 precum si a Procesului Verbal nr. 15022/21.08.2015, ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate, emise de către Orașul Urlați - Compartimentul de Impozite si Taxe Locale, cu sediul in Orașul Urlați, județ Prahova.
În motivare, reclamanta a solicitat, pe cale de excepție ca instanța să constate nulitatea actului administrativ unilateral reprezentat de Dispoziția nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul Orașului Urlați, județ Prahova, pentru motivul nerespectarii prevederilor art. 43 alin. (2) lit. e) C. proc. fisc, in sensul ca actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care contestația a fost apreciata ca fiind neintemeiata, dispoziția limitându-se să prevadă numai că in conținutul contestației nu se regăsesc motive de fapt si de drept susținute de probe care sa conduca la concluzia ca decizia de impunere contestata este neintemeiata, fara insa a se proceda la o analiza a susținerilor reclamantei si la exprimarea unui punct de vedere de ce aceste susțineri au fost înlăturate de organul fiscal emitent. Ori, simpla mențiune cuprinsa in Dispoziția nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul orașului Urlați potrivit căreia in contestația reclamantei "nu se regăsesc motive de fapt si de drept susținute de probe, care sa conducă la concluzia ca decizia atacata este neintemeiata si nelegala" nu echivalează cu o motivare în fapt, organul fiscal emitent având obligația de a arăta care sunt fundamentele factuale care au determinat soluția adoptata, respectiv respingerea contestației reclamantei. În plus, "probele" la care face referire organul fiscal emitent sunt conținute chiar în cuprinsul contestației reclamantei și se referă în mod special la utilizarea neexclusivă a spațiului închiriat, fapt care nu a fost tăgăduit de către organul fiscal emitent, fiind o situație de fapt.
Potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. fisc, cu modificările și completările ulterioare, "Actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data la care își produce efectele; c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; d) obiectul actului administrativ fiscal; e) motivele de fapt; f) temeiul de drept; g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; h) ștampila organului fiscal emitent; i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere al contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni despre audierea contribuabilului". Art. 46 C. proc. fisc prevede în mod expres că "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".
Din modul de formulare al art. 46 C. proc civ. nu poate fi trasă concluzia că nulitatea actului administrativ fiscal poate fi invocată și constatată numai pe motivul lipsei mențiunilor privitoare la numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, la obiectul actului administrativ și semnătura persoanei împuternicite din partea organului fiscal, fiind evident că textul legal în discuție, în considerarea naturii imperative a elementelor precizate, consacră cazuri de nulitate absolută și expresă, ce operează prin simpla voință a legii, la cererea părții interesate sau chiar din oficiu, iară a mai fi necesară dovada existenței unei vătămări. Nulitatea actului administrativ fiscal, în speță a Dispoziției nr. 511/27.10.2015 emisa de Primarul orașului Urlați in soluționarea contestației formulate de noi împotriva Deciziei de impunere nr. 15023/21.08.2015, poate opera și în cazul lipsei mențiunilor cerute de art. 43 alin. (2) Ut. a), b), e), f), h), i) și j) C. proc. fisc, dar constatarea unei atare nulități poate interveni numai cu luarea în considerare a condițiilor prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (pricinuirea unei vătămări a părții, care poate fi înlăturată numai prin anularea actului administrativ fiscal), acest text devenind incident în temeiul prevederilor art. 2 alin. (3) C. proc civ. care stipulează că "Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc civ."
Ori, actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde motivele de fapt, anume, punctual, elementele de fapt considerate ca relevante de organul fiscal și care au determinat, care au justificat soluția fiscală luată atât în privința obligațiilor fiscale principale, cât și a celor pretins datorate cu titlu accesoriu (majorări de întârziere și, respectiv, penalități de întârziere). Indiscutabil, motivarea constituie una dintre condițiile de legalitate și validitate a actului administrativ, inclusiv a actului administrativ fiscal (în speță, a dispoziției de soluționare a contestației), și reprezintă o garanție împotriva arbitrariului și excesului de putere al autorităților administrației publice, astfel că sunt nelegale și se sancționează cu anularea actele administrative care se întemeiază pe o motivare extrem de sumară, constând în afirmații cu caracter general, o atare manieră a organelor administrației contravenind dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Constituția României, care presupun asigurarea unei corecte informări a persoanei căreia i se adresează documentul cu privire la problema de interes individual ce face obiectul manifestării unilaterale de voință a autorității publice. În conținutul dispoziției de soluționare a contestației emisă de Primarul Orașului Urlați motivele de fapt trebuiau să fie exprimate într-o manieră clară și precisă, trimiterea la elementele de această natură cuprinse în referatul șefului Biroului de Impozite si Taxe Locale (care nici nu este atașat dispoziții si nici nu se comunica contribuabilului) nefiind suficientă pentru complinirea acestei neregularități procedurale, vătămătoare pentru societatea contestatoare, cu atât mai mult cu cât se constată inexistența totala a vreunei susțineri din conținutul contestației.
Pentru aceste considerente a apreciat ca actul administrativ reprezentat de Dispoziția nr. 511/27.10.2015 este lovit de nulitate si se impune anularea sa.
Pe fondul cauzei, a solicitat anularea actelor administrative contestate, arătând că, în fapt, UAT Urlați a emis la data de 21.08.2015 Decizia de impunere nr. 15023, comunicata către reclamantă la data de 27.08.2015.
Din cuprinsul acestei decizii de impunere reiese faptul ca FAXMEDIA CONSULTING S.R.L. datorează către bugetul local al UAT Urlați suma totala de 34.643,29 lei compusa din 13.538,00 lei, reprezentând "Alte obligații" aferente anului 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare de 0,65 lei si suma de 18.432,00 lei, reprezentând "Impozit pe clădiri" aferent anilor 2014 si 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare totala de 2.672,64 lei.
In procesul verbal incheiat de către UAT Urlați - Biroul Impozite si Taxe Locale la data de 20.08.2015 si înregistrat sub nr. 15022/21.05.2015 ce a fost anexat Deciziei de impunere nr. 15023 se arata ca in urma verificărilor ce au avut ca obiect modul de indeplinire a obligațiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal rezultate din inchirierea de către societate a unor clădiri aparținând domeniului public al Orașului Urlați, s-a constatat ca persoana juridica Faxmedia Consulting SRL a avut incheiate un număr de 4 (patru) contracte de inchiriere, având ca obiect Sali de clasa din cadrul Liceului Teoretic Brancoveanu Voda din Urlați iar potrivit art. 249 alin.3 din Legea 571 /2003 privind Codul fiscal, pentru "clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosința, dupa caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosința, dupa caz, in condiții similare impozitului pe cladiri", motiv pentru care, din oficiu, in sarcina Faxmedia Consulting SRL a fost stabilita de plata taxa pe clădiri - impozitul pe clădiri, conform Anexei II Ia procesul verbal.
Fata de cele reținute de organul fiscal in conținutul Deciziei de impunere, a Procesului Verbal si a anexelor la acesta reclamanta învederează următoarele aspecte ce sunt de natura sa atragă nelegalitatea si netemeinicia deciziei de impunere contestate de reclamantă, astfel:
1. în cadrul unor proiecte cu finanțare europeană al căror obiect este formarea profesională a femeilor (în mare majoritate aflate în căutarea unui loc de muncă) în scopul reconversiei profesionale și a obținerii unei șanse pe piața muncii, date fiind relațiile de bună colaborare pe care reclamanta le-a avut cu instituția pârâtă (parteneriat în cadrul unui alt proiect finanțat din fonduri europene unde Orașul Urlați a fost Beneficiar iar societatea reclamantă partener) dar și în baza analizei ratei șomajului și a nevoilor de formare din zona orașului Urlați, a considerat că este un lucru util pentru comunitatea locală ca să se implementeze proiectele aici și nu în altă parte iar beneficiari să fie oamenii din zonă; aceștia au beneficiat atât de formare cât și de o subvenție substanțială în cadrul respectivelor proiecte;
2. din aceleași considerente reclamanta arată că a decis să apeleze la o instituție publică aflată în subordinea Orașului Urlați, în speță la Liceul Teoretic Brancoveanu Vodă, care să îi asigure spațiile necesare efectuării procesului de predare teorie, în ideea ca această instituție să încaseze contravaloarea chiriei - bani atât de necesari unei unități de învățământ. În acest scop au fost încheiate contractele de închiriere pentru utilizarea unor Sali de curs. Este important de subliniat că nivelul chiriei a fost unul de piață ca valoare, similar oricărei entități private la care s-am fi putut adresa - astfel, spiritul prevederii respective din Codul Fiscal nu se susține (această prevedere este introdusă tocmai pentru ca o entitate publică care închiriază spații să nu creeze avantaje unei entități private printr-un preț prea mic și astfel să distorsioneze piața și să creeze avantaje neconcurențiale); la încheierea contractelor nu a fost în niciun fel avertizată că trebuie să suporte plata taxei pe clădiri și nici asupra cuantumului acesteia. Astfel, dacă ar fi fost informată despre aceste aspecte, ar fi optat pentru închirierea spațiilor aferente teoriei cursurilor de calificare de la orice altă entitate privată și în niciun caz de la o entitate publică.
3. în susținerea poziței reclamantei, aceasta arată și faptul că în bugetul alocat prin proiect cheltuielilor de închiriere nu există o linie destinată "taxei pe clădiri" și nici sumele aferente, lucru care presupune că nici măcar instituțiile statului, cum sunt cele care gestionează și aprobă fondurile europene nu au luat în calcul asemenea situații; mai mult, și dacă se presupune presupunem că ar fi introdus în cuantumul chiriei taxele invocate de către pârât, cu siguranță ar fi urmat o investigație a Autorității de Management generată de o valoare cu mult peste cea de piață a chiriei pentru o sală de curs în orașul Urlați și practic nu i s-ar fi decontat respectiva valoare. Ca și comparație, reclamanta arată că un spațiu similar, de 50 mp, situat în centrul Municipiului Ploiești, cu două locuri de parcare incluse, cu facilități de amenajare și în folosință exclusivă, se închiriază cu 4,5euro/mp/luna fara TVA, adică o suma totala de 225 euro/luna, echivalent 1.000 lei/luna, față de 967 lei/lună rară TVA cât ar plătit pentru un spațiu închiriat de la pârâtă; este practic aceeași valoare însă sunt piețe complet diferite. Practic, dincolo de evidenta discrepanță în privința valorilor de piață din exemplul de mai sus (pe care îl susține cu documente), ne aflăm în fața unei situații aberante, în care taxa pe clădiri în formula calculată de organul fiscal depășește valoarea chiriei.
Respectivele contracte de închiriere nu au presupus folosința exclusivă a sălilor de clasă. Orarul cursurilor desfășurate de către societatea reclamantă a fost adaptat tocmai ca să nu împiedice procesul de învățământ derulat normal în unitatea școlară, inclusiv în sălile de curs alocate reclamantei, adică între 16,30 și 20,30, de luni până vineri; sălile nu au fost la dispoziția reclamantei în afara programului enunțat ci la dispoziția unității de invatamant aflata in subordinea intimatei; prin urmare arată că nu i se poate stabili plata taxei pe clădiri în cuantumul specificat de intimata întrucât ar presupune ca reclamanta să plătească și pentru folosința proprie a intimatei.
Faptul că intimata nu a procedat la reevaluarea clădirilor din 2011, caz în care procentul aplicabil ar fi fost de 1,3% și nu de 20% așa cum se pretinde iarăși este un fapt care nu intră în atribuțiile reclamantei. Procentul dupa care se calculează impozitul pe clădiri este exclusiv în sarcina intimatei și trebuia să fie informată asupra acestui aspect (conform prevederilor codului fiscal) iar atitudinea pârâtei este asimilabilă unui viciu ascuns la contract.
Mai mult decât atat, este adevărat ca potrivit art. 249 alin.3 din Lg. 571/2003, "pentru clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare se stabilește taxa pe clădiri" in sarcina chiriașului insa, potrivit art. 250 alin.l pct. 4 din Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a acestuia exista excepție de la plata taxei pe construcție pentru "clădirile care constituie patrimoniul unităților si instituțiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția Încăperilor care sunt folosite pentru activități economice" ori reclamanta, asa cum a arătat mai sus, a desfășurat activități de invatamant autorizate de ANC, fara profit, nu au fost emise facturi cu TVA, prin urmare nu a fost creata "plusvaloarea" ce face diferența intre activitățile "civile" propriu zis si cele "economice" - comerciale.
În consecință, reclamanta a solicitat, în principal, anularea in tot a Deciziei de impunere nr. 15023/21.08.2015 si a Procesului - Verbal nr. 150221/21.08.2015 întrucât nu datorează aceasta taxa pe clădiri, pentru argumentele arătate anterior, iar în subsidiar, anularea actelor contestate in parte si, in măsura in care instanța apreciază ca, desi in spațiul respectiv nu a desfășurat activități de natura economica, datorează totuși taxa pe clădiri, să fie obligată la plata taxei pe clădiri proporțional cu timpul de folosința al spațiului respectiv iar calculul corect intocmit să țină seama de următorii factori:
a) Timpul de folosința al sălilor de curs - este contrar oricăror principii să plătească
pentru un spațiu pe care nu l-a folosit exclusiv, adică să plătească și pentru folosința
intimatei;
b) Procentul aplicabil de 1,3% și nu de 20%.
În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile art. 218 din OG 92 din 2003, rap. la art. 213 din același act normativ, art. 11 alin. 1 din L 554 din 2004, art. 249 - 250 din L 571 din 2003.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției ca nefondata, iar pe fond respingerea contestației ca neîntemeiata.
In ceea ce privește excepția prin care se solicita constatarea nulității actului administrativ unilateral reprezentat de Dispoziția nr.511/27.10.2015 emisa de Primarul Orașului Urlați, pentru nerespectarea prevederilor art.43 alin.(2), lit.e) C.proc.fiscala, solicită sa fie respinsă ca nefondata. Arată ca in cuprinsul Dispoziției sunt cuprinse motivele de fapt si de drept care au dus la respingerea contestației - in cuprinsul contestației "nu se regăsesc motive de fapt si de drept susținute cu probe, prevăzute de art.206 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, care sa conducă la concluzia ca decizia atacata este neîntemeiata si nelegala."Au fost avute in vedere la emiterea dispoziției referatele întocmite de Biroul de Impozite si Taxe Locale din cadrul Primăriei Urlați nr.17511/30.09.2015 si cel întocmit de Biroul Juridic nr.19570/26.102015 despre care se face mențiune in cuprinsul actului administrativ.
Pe de alta parte, art.46 C.proc.fiscala prevede in mod expres ca "Lipsa unuia dintre elementele actului administrative fiscal referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei imputernicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei imputernicite a organului fiscal, cu excepția prevăzuta la art.43 alin.(3) atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu."Dupa cum se observa, motivele invocate de contestatoare pe cale de excepție nu se regăsesc intre cele enumerate limitativ de art.46 care atrag nulitatea actului administrativ.
In ceea ce privește fondul contestației, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiata si constatarea de către instanța ca decizia este întocmita in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Astfel, in conformitate cu art.249 alin.(3) din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal "pentru clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrative teritoriale, concesionate, închiriate, date in administrare ori folosința, dupa caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosința, dupa caz, in condiții similare impozitului pe clădiri."
Serviciul ITL din cadrul Primăriei Urlați a calculat in mod corect taxa pe clădiri ca reprezentând sarcina fiscala a locatarului Faxmedia Consulting SRL datorata pe durata contractelor de închiriere (90/2014; 91/2014; 1901/2015; 1902/2015).
Pe de alta parte nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii si nu poate invoca in favoarea sa propria turpitudine.
Contribuabilul nu a depus declarațiile pentru stabilirea taxei pe clădiri in termenul legal prevăzut de art.254 alin.5 din Codul Fiscal, desi a fost notificat prin adresele nr.8235/2015 si 10497/2015.
Faptul ca prin derularea cursurilor de formare profesionala organizate in sălile inchiriate s-ar fi implementat proiecte ce ar fi profitat locuitorilor orașului Urlați nu este de natura sa duca la scutirea de plata taxelor si impozitelor locale.
Încheierea contractelor de închiriere a fost liber consimțita de contestator, iar consimțământul nu a fost in nici un fel viciat. S-au închiriat spatiile aferente contractelor menționate in considerarea ca acestea oferă cele mai bune condiții pentru desfășurarea activităților pe care le-a organizat contestatorul.
Legea nu face distincție intre situația in care spațiul este închiriat permanent sau doar pentru câteva ore pe zi. Taxa pe clădiri se datorează in totalitate de către persoanele juridice ce folosesc Spațiul închiriat.
Art.250 alin.l pct.4 din Codul Fiscal instituie o excepție de la plata taxei pe construcție pentru clădirile care constituie patrimoniul unităților si instituțiilor de invatamant de stat, confesional sau particular, autorizate sa funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care șunt folosite pentru activități economice", insa nu se aplica si contestatorului deoarece acesta a desfășurat activități organizate in scopul obținerii unui profit.
Pentru motivele expuse, apreciem ca taxa pe clădire datorata de contestatoare s-a stabilit in mod corect si pe cale de consecința opinează ca decizia de impunere nr. 15023/21.08.2015 si procesul-verbal nr.150221/21.08.2015 ar trebui menținute ca legale si temeinice.
Prin încheiera de ședință din data de 23.05.2016 a fost admisă excepția nulității Dispoziției nr. 511 din 27.10.2015, pentru motivele expuse în cuprinsul respectivei încheieri de ședință.
Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisuri, iar la solicitare reclamantei proba cu expertiză fiscală, fiind depus la dosar raportul de expertiză fiscală întocmit de doamna expert Grigore Viorica.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta a desfășurat proiecte de calificare profesională în clădirea Liceului Teoretic Brâncoveanu Vodă, din orașul Urlați, după cum urmează:
În cadrul proiectului R.E.S.P.E.C.T., curs Îngrijitoare copii, în perioada 09.09.2014 / 27.01.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50-55 mp, conform contract de închiriere nr. 90 din 09.09.2014 și curs Lucrător în comerț, în perioada 09.09.2014 - 27.01.2015, în clasă în suprafață de cca 50-55 mp, conform contract de închiriere nr. 91 din 09.09.2014.
În cadrul proiectului curs Îngrijitoare copii în perioada 10.02.2015 - 18.06.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50 - 55 mp, conform contract de închiriere nr. 1901 din 05.02.2015 și curs Lucrător în comerț în perioada 12.02.2015 - 22.06.2015, în sală de clasă în suprafață de cca 50 - 55 mp, conform contract de închiriere nr. 1902 din 05.02.2015.
Sălile de clasă au fost folosite de reclamantă în urma emiterii Hotărârilor de Consiliu Local al orașului Urlați nr. 91 din 09.09.2014 și nr. 10 din 29.01.2015 privind aprobarea închirierii acestora, iar reclamanta a achitat o chirie de 967 lei fără TVA pentru fiecare spațiu închiriat.
Pârâtul a emis la data de 21.08.2015 Decizia de impunere nr. 15023, din cuprinsul căreia reiese faptul ca FAXMEDIA CONSULTING S.R.L. datorează către bugetul local al UAT Urlați suma totala de 34.643,29 lei compusa din 13.538,00 lei, reprezentând "Alte obligații" aferente anului 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare de 0,65 lei si suma de 18.432,00 lei, reprezentând "Impozit pe clădiri" aferent anilor 2014 si 2015, la care au fost calculate accesorii in valoare totala de 2.672,64 lei.
In procesul verbal incheiat de către UAT Urlați - Biroul Impozite si Taxe Locale la data de 20.08.2015 si înregistrat sub nr. 15022/21.05.2015 ce a fost anexat Deciziei de impunere nr. 15023 se arata ca in urma verificărilor ce au avut ca obiect modul de indeplinire a obligațiilor fiscale prevăzute de Codul fiscal rezultate din inchirierea de către societate a unor clădiri aparținând domeniului public al Orașului Urlați, s-a constatat ca persoana juridica Faxmedia Consulting SRL a avut incheiate un număr de 4 (patru) contracte de inchiriere, având ca obiect Sali de clasa din cadrul Liceului Teoretic Brancoveanu Voda din Urlați iar potrivit art. 249 alin.3 din Legea 571 /2003 privind Codul fiscal, pentru "clădirile proprietate publica sau privata a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosința, dupa caz, persoanelor juridice, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscala a concesionarilor, locatarilor, titularului dreptului de administrare sau folosința, dupa caz, in condiții similare impozitului pe caldiri", motiv pentru care, din oficiu, in sarcina Faxmedia Consulting SRL a fost stabilita de plata taxa pe clădiri - impozitul pe clădiri, conform Anexei II Ia procesul verbal.
Instanța apreciază că în mod corect s-a reținut în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei pe clădiri, în baza art. 249 alin. 3 din L 571 din 2003, însă cuantumul acesteia a fost greșit stabilit.
Astfel, reclamanta datorează taxa pe clădiri, nefiind incidentă scutirea prevăzută de art. 250 din Codul fiscal invocat de reclamantă, având în vedere că reclamanta a desfășurat în spațiul respectiv activități economice, atât în scopul obținerii de venituri, cât și în derularea unor proiecte cu finanțare europeană, având forma juridică a unei societăți cu răspundere limitată, fiind înregistrată în scopuri de TVA, plătitoare de impozit pe profit, activitatea pricipală desfășurată fiind ";Alte forme de învățământ n.c.a.";
Astfel, în conformitate cu art. 250 alin. 1 pct. 1 din L 571 din 2003, nu se datorează impozit pentru clădirile proprietate a statului, unităților adminsitrativ-teritoriale sau oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice, altele decât cele desfășurate în relație cu persoanele juridice de drept public.
Potrivit pct. 21 din Normele metodolgice de aplicare a art. 250 din L 571 din 2003, prin sintagma "încăperi care sunt folosite pentru activități economice";se înțelege spațiile utilizate pentru realizarea oricăror activități de producție, comerț sau prestări servicii, astfel cum sunt definite în Legea nr. 287 din 2009 privind Codul civil, altele decât destinațiile specifice categoriilor de clădiri care nu sunt impuse impozitului pe clădiri.
În consecință, față de împrejurarea că reclamanta a prestat servicii în spațiile închiriate potrivit obiectului său de activitate, dând o altă destinație spațiilor în cauză decât cea specifică clădirii respective, în care se desfășoară activități de învățământ potrivit planului de învățământ la nivel național, instanța constată că acesteia nu i se aplică scutirea prevăzută de art. 250 pct. 1 din L 571 din 2003.
Cu toate acestea, reclamanta nu a folosit exclusiv spațiile închiriate, nu a deținut un sistem propriu de închidere a sălilor de clasă, în aceste săli fiind desfășurate și ore de curs de către elevii liceului, în intervalul orar 07-16:00.
În ce privește cota de impozitare, instanța reține că respectiva clădire în care au fost înciriate sălile de clasă din orașul Urlați are valoarea contabilă înregistrată în evidența U.A.T. Urlați de 6.296.780 lei, fiind dobândită în anul 1962, ultima reevaluare fiind efectuată la data de 29.09.2010, iar corpurile închiriate societății reclamantei au o valoare de inventar de 3.890.370 lei.
Pârâta a stabilit o bază de impozitare de 69.125 lei, constituită din valoarea de inventar a cldirii C1 în sumă de 3.890.370 lei, împărțită la suprafața construită desfășurată a clădirii de 2814 mp, înmulțit cu suprafața construită desfășurată a incintelor care sunt folosite pentru activități economice 50 mp.
Asupra bazei de impozitare de 69.125 lei s-a aplicat o cotă de 20%, potrivit HCL nr. 93 din 31.10.2013 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2014 și a HCL nr. 116 din 27.11.2014 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2015, deoarece ultima reevaluare a clădirii a fost efectuată la data de 29.09.2010.
În consecință, instanța reține că respectiva cotă de 20% a fost corect aplicată, iar cota pretinsă de reclamantă, de 1,3% s-ar fi aplicat numai în cazul în care reevluarea clădirii ar fi fost efectuată începând cu anul 2011, respectiv 2012.
Pentru a ajunge la acestă concluzie, instanța are în vedere dispozițiile art. 253 din Codul fiscal care prevede la alineatul 1 faptul că, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar la alienatul 5, faptul că în cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.
Alineatul 6 al aceluiași articol prevede că, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local/Consiliul General al Municipiului București între:
a) 10% și 20% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință;
b) 30% și 40% pentru clădirile care nu au fost reevaluate în ultimii 5 ani anteriori anului fiscal de referință.
Instanța nu poate reține apărările reclamantei, potrivit cărora nu datorează taxa pe clădiri stabilită ca urmare a aplicării cotei majorate, întrucât ar fi fost indusă în eroare, având în vedere că nu a probat inducerea în eroare prin niciun mijloc de probă și nu poate invoca necunoașterea legii, respectiv a dispozițiilor codului fiscal și ale Hotărârilor Consiliului Local Urlați, care constituie acte administrative cu caracter normativ, general obligatorii, opozabile erga omnes. Astfel, reclamanta nu a probat faptul că i s-ar fi prezentat o situație neconformă realității cu ocazia încheierii contractelor de închiriere, referitoare la utima evaluare a imobilului.
Față de toate aceste aspecte, instanța reține că reclamanta datorează taxa pe clădiri proporțional cu tipul în care a folosit spațiile închiriate, cu aplicarea cotei de 20% asupra valorii de inventar a clădirii, după cum urmează: în baza contractului nr. 90 din 09.09.2014, 396 lei, în baza contractului nr. 91 din 09.09.2014, 396 lei, pentru anul 2014, iar pentru anul 2015 suma de 105 lei, în baza contractului nr. 90 din 09.09.2014, suma de 105 lei, în baza contractului nr. 91 din 09.09.2014, suma de 477 lei, în baza contractului nr. 1901 din 05.02.2015 și suma de 490 lei, în baza contractului nr. 1902 din 05.02.2015, potrivit variantei I a raportului de expertiză fiscală.
În ce privește majorările de întârziere, instanța constată că acestea au fost calculate de expert pentru o perioadă mai mare față de cea avută în vedere de organul fiscale la emiterea deciziei de impunere, astfel încât vor fi stabilite de instanță, prin raportare la procentul de 2 % și la perioada noiembrie 2014 - august 2015, pentru taxele aferente anului 2014 și perioada aprilie 2015 - august 2015, pentru taxele aferente anului 2015.
În conseciță, instanța reține că reclamanta datorează suma de 1969 lei cu titlu de taxă pe clădiri și suma de 276,1 lei, cu titlu de majorări de întârziere aferente acesteia până în luna august 2015, în total suma de 2245,1 lei.
În ce privește suma de 13.538 lei impusă cu titlu de ";alte obligații"; în cuprinsul deciziei de impunere, instanța constată că aceasta nu reprezintă contravaloarea unei creanțe fiscale, ci contravaloarea chiriei.
În consecință, decizia este nelegală și sub acest aspect, în condițiile în care prin deciziile de impunere, care reprezintă titluri executorii, nu pot fi impuse contribuabililor alte creanțe decât cele enumerate limitativ de codul fiscal, născute în baza unui raport juridic fiscal, iar nu chiria, ce reprezintă o obligație contractuală, pentru care, în caz de neîndeplinire, debitorul poate fi chemat în judecată în vedere obținerii unui titlu executoriu.
Față de toate aceste considerente, reținând și considerentele din încheierea de ședință din data de 23.05.2016, instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată, va anula Dispoziția nr. 511 din 27.10.2015, Decizia de impunere pentru anul 2015 și Procesul verbal din 2008.2015 în parte, în ce privește suma ce depășește debitul datorat, acesta din urmă fiind în cuantum de 2245,1 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea in parte, formulată de reclamanta FAXMEDIA CONSULTING SRL cu sediul în Ploiești, Gh. Gr. Cantacuzino, nr. 25C, Județ Prahova în contradictoriu cu pârâtul ORAȘUL URLAȚI PRIN PRIMAR cu sediul în Urlați, 23 August, nr. 9, Județ Prahova.
Anuleaza Dispozitia nr. 511 din 27.10.2015 si Decizia de impunere pentru anul 1015 si procesul verbal din 20.08.2015 in parte, in ce priveste suma ce depaseste debitul datorat, acesta fiind in cuantum de 2245, lei.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul Prahova.
Pronuntata in sedinta publica azi, 10.05.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
MALIȚA MIRELA TRANDABURU NARCISA
RED. M.M / tehn. M.M
4 EX/14.06.2017
Operator date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contractul de credit încheiat la distanţă; caracterul de... | 1. contestaţia la măsura administratorului judiciar de... → |
|---|
