Contestaţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1814 din data de 28.10.2013
Contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
Solicitarea de restituire în natură a terenului notificat. obligația instanței de judecată de a se verifica destinația actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces - străzi, trotuare, parcări amenajate, existența și utilizarea unor amenajări subterane
art. 10 alin. 2 teza finală din Legea nr.10/2001, art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Conform art. 10 alin. 2 teza finală reținută și de prima instanță în cazul în care pe astfel de terenuri s-au mai edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții rămase libere, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform dispozițiilor art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, există obligația de a se verifica destinația actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces - străzi, trotuare, parcări amenajate, existența și utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care există asemenea situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere, sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma "amenajări de utilitate publică"; are în vedere suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicație - străzi, ale, trotuare, dotări tehnică - utilitare, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit parcuri și grădini publice, piețe pietonale.
(Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, decizia civilă nr.1814/28.10.2013, în dosarul nr. 27149/3/2009*)
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.27149/3/23.06.2009, reclamantul AAM a solicitat, in contradictoriu cu PMB prin PG, obligarea paratului la eliberarea dispozitiei de restituire in natura a partii libere din imobilul teren in suprafata totala de 1822 mp (1740 mp din masuratori) situat in Bucuresti str.M (fosta VM) sector 5.
La termenul de judecata din data de 10.06.2011 a formulat cerere de interventie in interes propriu AVV.
Prin sentința civilă nr. 1303/1.07.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V -a Civilă, au fost admise cererea principala si cererea de interventie si a fost obligat paratul sa emita în favoarea reclamantului și intervenientului dispoziție de restituire în natură a părții libere din imobilul teren în suprafață totală de 1833 mp (1740 mp din măsurători), situat în București, strada M, sector 5, expropriat în baza Decretului nr. 407/1985 și identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert AI, raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin decizia civila nr 830/26.04.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti a fost admis recursul promovat de parata, casata sentinta civila nr 1303/1.07.2011 si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti.
Curtea a constatat ca fiind fondată critica referitoare la modalitatea de reparație dispusă, restituirea în natură, fără lămurirea situației juridice a terenului în litigiu, respectiv dacă acesta este liber în sensul legii
Cauza a fost astfel din nou inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia a V-a civila, la data de 21.06.2012 sub nr 27149/3/2009*.
La termenul de judecata din data de 16.11.2012, instanta a incuviintat pentru reclamant, in temeiul art 167 C.proc.civ proba cu un supliment la expertiza tehnica topografica, avand ca obiective determinarea destinatiei actuale a celor doua loturi (lotul nr 2 si lotul nr 3), daca acestea sunt libere de constructii ori daca sunt afectate de elemente de sistematizare sau canalizare, astfel cum a dispus instanta de control judiciar, raportul fiind efectuat si atasat la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 533 /15.03.2013 Tribunalul București Secția a V -a Civilă a admis acțiunea și a obligat pârâtul să emită o dispoziție de restituire în natură a imobilului în litigiu, compus din lotul 3 de 112 m.p. și lotul 2 de 428 m.p. și suprafața de 385 m.p. afectată de parcare aparținând Primăriei Sector 5. S-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a menține afectațiunea de parcare auto a terenului în suprafață de 385 m.p pe o durată de 3 ani începând de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a reținut, urmare a îndrumărilor din decizia de casare că cele două loturi de teren pot fi restituite în natură, făcându-se aplicațiunea dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. a coroborat cu art. 7 și art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal atât reclamantul AAM cât și pârâtul MB.
Reclamantul AAM a solicitat modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul obligării pârâtului la emiterea dispoziției de restituire în natură a terenului în suprafață de 925 m.p fără obligația de a menține afectațiunea de parcare auto pentru lotul de 385 m.p., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, se arată că în ceea ce privește terenurile, situația lor este reglementată distinct în art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001 iar nu de prevederile art. 16 așa cum în mod eronat a reținut tribunalul.
Art. 16 din Legea nr. 10/2001 trimite la Anexa nr. 2 lit.a, care cuprinde lista imobilelor ce intră sub incidența textului de lege menționat și în care sunt menționate, la punctul 3, printre altele, imobilele ocupate de primării, însă în sensul - clădiri, construcții, în care își are sediul primăria unei unități administrativ - teritoriale, iar nu de teren aparținând domeniului public sau privat al acesteia.
În ceea ce privește destinația de parcare auto a terenului, recurentul - reclamant mai arată că terenul a căpătat o astfel de destinație ulterior formulării notificării de către acesta și intervenient, dată la care unitatea deținătoare nu mai era îndreptățită să dezvolte lucrări care să îngreuneze ulterior procesul de restituire.
Pârâtul MB a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă în susținerea motivelor de recurs,
Se arată, într-o primă critică, că reclamantul și intervenientul nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate și ca urmare nu și-au dovedit notificarea formulată.
A doua critică vizează împrejurarea că prima instanță a reținut calitatea de persoană îndreptățită și a dispus restituirea în natură a imobilului, ignorând dispozițiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește situația juridică a terenului.
Prin decizia civilă nr.1814/28.10.201 pronunțată de către Curtea de Apel București-Secția a-IV-a Civilă, a fost admis recursul declarat de Municipiul București, a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul că acordă reclamantului și intervenientului măsuri compensatorii în puncte, conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafață de 1822 m.p. situat în București, str. Mărgeanului nr. 8, sector 5. S-a mențineut dispoziția sentinței recurate privitoare la calitatea de persoane îndreptățite a reclamantului și intervenientului potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul AA.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul formulat de pârâtul MB este fondat iar recursul formulat de reclamantul AAM este nefondat pentru următoarele considerente.
Critica formulată de pârâtul MB vizând calitatea de persoane îndreptățite ale reclamantului și intervenientului în sensul dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi reținută, această chestiune de drept fiind dezlegată în primul ciclu procesual intrată în puterea lucrului judecat întrucât prin decizia civilă nr. 830 R/26.04.2012 s-a tranșat în mod irevocabil asupra acestei chestiuni în sensul că, în raport de probele administrate în cauză reclamantul și intervenienții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform art. 2 alin.1 lit. i, art. 3 alin.1 și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Însă, Curtea reține ca fiind fondată critica vizând modalitatea de apreciere asupra măsurilor reparatorii, respectiv prin restituirea în natură a unei părți in terenul în suprafață de 1822 m.p. reprezentată de lotul nr. 2 și lotul nr. 3, astfel cum a fost identificată în suplimentul la raportul de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual la instanța de fond.
Coroborând constatările expertului judiciar AI din prima lucrare științifică cu cele din suplimentul efectuat în al doilea ciclu procesual, Curtea reține că o parte din teren în suprafață de 716 m.p., este ocupat de un bloc de locuințe; o altă suprafață de 41 m.p. este afectată de un punct de transformare ; suprafața de 58 m.p., este ocupată de alei de acces, existând și o suprafață de 112 m.p. liberă și o suprafață de 813 m.p. afectată de o parcare auto aparținând Primăriei Sector 5 și de spațiu verde.
Conform art. 10 alin. 2 teza finală reținută și de prima instanță în cazul în care pe astfel de terenuri s-au mai edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții rămase libere, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Conform dispozițiilor art. 10. 3 din Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, există obligația de a se verifica destinația actuală a terenului pentru a nu afecta căile de acces - străzi, trotuare, parcări amenajate, existența și utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care există asemenea situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere, sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.
Sintagma "amenajări de utilitate publică"; are în vedere suprafețe de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume, căi de comunicație - străzi, ale, trotuare, dotări tehnică - utilitare, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit parcuri și grădini publice, piețe pietonale.
Or, în cauză, contrar celor reținute de instanța de fond, întreg terenul în litigiu este afectat unor amenajări de utilitate publică, fiind încorporat sub un bloc de locuințe și în jurul acestuia, astfel cum s-a precizat iar suprafața de 112 m.p. care este liberă nu are utilitate economică pentru a fi restituită în natură întrucât este mai mică de 150 m.p. conform mențiunilor expertului, fiind neconstruibilă.
Ca urmare, Curtea reține că tribunalul a aplicat greșit dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și art. 10.3.din Normele Metodologice, terenul în litigiu neputând fi restituit în natură, fiind afectat de amenajări de utilitate publică.
În ceea ce privește împrejurarea invocată de recurentul reclamant vizând amenajarea parcării auto după data formulării notificării, Curtea reține că acest fapt nu a fost dovedit, fiind depusă la dosarul cauzei numai o solicitare adresată Primăriei Sector 5.
Față de aceste aspecte, Curtea reține că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin compensare cu puncte conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafață de 1822 m.p., situat în București, str. M, sector 5.
În ceea ce privește criticile formulate de reclamant, Curtea va reține că într-adevăr, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 16, ci art. 10 din Legea nr. 10/2001, fiind în discuție o suprafață de teren și nu o construcție.
Însă potrivit considerentelor expuse, recursul va fi respins ca nefondat .
Așadar, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă va fi admis recursul formulat de pârâtul MB și respins recursul reclamantului. Va fi modificată în parte sentința recurată, în sensul că va acorda reclamantului și intervenientului măsuri compensatorii în puncte, conform Legii nr. 165/2013 pentru imobilul teren în suprafață de 1822 m.p. situat în București, str. M, sector 5. Va menține dispoziția sentinței recurate privitoare la calitatea de persoane îndreptățite a reclamantului și intervenientului potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 și se va respinge recursul formulat de reclamantul AA, ca nefondat .
| ← Reprezentarea părţilor în judecată.. Jurisprudență Avocaţi | Procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei. Condiţii de... → |
|---|
