contestaţie la executare. Jurisprudență Leasing
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 10364/2013 din data de 19.09.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10364/2013
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Grefier
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea SC și pe intimata IFN, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este completa.
S-a facut referatul cauzei, după care :
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2013, fiind consemnate în acea încheiere, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.09.2013, când în aceeași compunere și pentru aceleași motive a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Constata ca, prin contestația la executare înregistrata pe rolul Judecătoriei Oradea in data de 08.02.2013, sub nr. dosar 2730/271/2013, timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru (fila 3) și 5 lei timbru judiciar, contestatoarea SC …. SRL a chemat in judecata pe intimata …. SA, solicitând instanței sa constate ca la data de 14.12.2012 a intervenit perimarea executării silite in dosarul execuțional nr. …, iar in subsidiar să dispună anularea in parte a executării silite pentru orice sume ce ar depăși suma de 2.571 lei reprezentând rate de leasing restante; constatarea ca având caracter abuziv a clauzelor prevăzute la art. 10.9.1 si art. 13 din "Condițiile generale de leasing"; anexa la contractul de leasing financiar nr. …., cu consecința eliminării acestor clauze din contract si obligarea intimatei la cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a acțiunii, s-a arătat ca BEJ …ca a fost investita de intimata la data de 13.06.2012 prin cererea de continuare a executării silite, iar primul act de executare efectuat după aceasta data a fost o adresa emisa de BEJ ….nca la data de 21.12.2012, prin care a solicitat AFP Oradea sa comunice daca debitoarea are conturi bancare deschise la aceasta unitate. La data de 14.12.2012, a intervenit perimarea executării silite raportat la art. 389 c.pr.civ. S-a mai arătat ca a plătit regulat ratele de leasing, insa in octombrie si noiembrie 2009, nemaiavând posibilitatea financiare, nu a mai putut plăti facturile aferente acestor luni, context in care intimata a reziliat unilateral contractul, iar in martie 2010 a ridicat autoturismul pe care contestatoarea l-a predat de bunăvoie. In acest interval de timp, nu s-au mai emis facturi. In procesul verbal de predare - primire al autoturismului, s-a prevăzut existenta unor rate restante in cuantum de 2.571 lei, contestatoarea considerând ca mai datorează doar aceasta suma, la care eventual pot fi adăugate dobânzi bancare.
In drept s-au invocat Codul de procedura civila și Legea nr. 193/2000.
Intimata a depus întâmpinare (fila 69), prin care a solicitat: respingerea contestației la executare ca neîntemeiata si menținerea tuturor actelor de executare; respingerea ca prematur formulat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din condițiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; respingerea ca inadmisibil a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din condițiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. …; respingerea ca neîntemeiat a petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale din condițiile generale ale leasingului financiar parte integranta a contractului de leasing nr. ..; cu cheltuieli de judecata.
S-a arătat ca intre parți s-a încheiat contractul de leasing nr. …, prin care intimata a transmis contestatoarei dreptul de folosința asupra unui autovehicul Dacia Logan Laureate, in schimbul achitării de către contestatoare a finanțării acordate in 48 de luni. Întrucât contestatoarea nu si-a îndeplinit obligațiile contractuale, in baza art. 12.4.ii, intimata a reziliat contractul, demarând procedura executării silite.
S-a solicitat respingerea excepției perimării executării silite, cu motivarea ca executarea silita a început prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar încuviințarea executării a fost respinsa prin Încheierea nr. …pronunțata in dosarul nr… al Judecătoriei S, modificata prin admiterea recursului de către Tribunalul Bihor. Având in vedere ca prin Legea nr. 278/2011 s-a desființat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executării silite de către BEJ …., prin formularea in data de 08.06.2012 a unei cereri de continuare a executării silite. Fiindcă BEJ … nu a reușit sa intre in posesia hotărârii pronunțate in recurs împotriva Încheierii nr. 297/2011 pronunțata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecătoriei S, s-a solicitat din nou încuviințarea executării silite la data de 11.01.2013, fiind pronunțata Încheierea nr. … in dosarul nr. 599/271/2013 al Judecătoriei Oradea. S-au înființat popriri in data de 29.01.2013. S-a mai arătat ca, potrivit art. 390 alin. 1 c.pr.civ., in cazul in care legea încuviințează executarea silita fara somație, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 381 alin. 1 c.pr.civ. astfel ca executarea silita prin poprire a fost încuviințata fara somație potrivit cererii creditorului in temeiul art. 454 alin. 1 c.pr.civ.
Având in vedere ca executarea silita contestata se realizează in baza unui titlu care nu este emis de către o instanța judecătoreasca, respectiv in baza unui contract de leasing, legea impune contestarea validității contractului pe cale separata, potrivit art. 109 - 112 c.pr.civ. Pentru acest motiv, intimata considera ca este inadmisibila in prezentul dosar cererea de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale.
Intimata a mai susținut ca in cauza nu este aplicabila Legea nr. 193/2000, deoarece in privința contractelor de leasing exista norme speciale, respectiv OG nr. 51/1997. Raportat la art. 720 ind. 1 c.pr.civ., contestatoarea ar fi trebuit sa efectueze procedura prealabila a concilierii directe, doar după parcurgerea acestei proceduri devenind actual dreptul sau de a solicita instanței constatarea nulității unor clauze contractuale.
Intimata mai susține ca, întrucât debitoarea nu si-a onorat obligațiile de plata, a intervenit rezilierea contractului din culpa sa exclusiva, ceea ce a atras aplicarea art. 13 privind clauza penala datorata de contestatoare in temeiul contractului de leasing. S-a mai aratat ca suma cuprinsa in procesul verbal de predare - primire al autoturismului nu are rolul de a stabili cuantumul datoriei pe care debitoarea o mai are de achitat in temeiul contractului, ci are doar rol de a constata starea autovehiculului la primirea lui de către intimata.
Intimata a mai arătat ca, potrivit art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG nr. 51/1997, au fost calculate in sarcina debitoarei următoarele sume:
- diferența de capital finanțat de la data rezilierii/stopării reprezentând suma tuturor ratelor de leasing rămasa de achitat in temeiul contractului in cuantum de 19.309,66 lei;
- suma de 722,62 lei care reprezintă contravaloarea dobânzii calculate in temeiul art. 10.6 si art. 13 din contractul de leasing, raportat la art. 10 lit. d si art. 15 din OG 51/1997, pentru ratele de leasing pe care debitoarea le avea de achitat pana la data finalizării contractului;
- suma de 7.616,76 lei reprezentând contravaloarea penalităților calculate la facturile fiscale emise de intimata si neachitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de întârziere;
- suma de 281,86 lei reprezentând contravaloarea penalităților calculate la facturile fiscale emise de intimata si achitate de debitoare respectiv 0,35% din suma restanta pentru fiecare zi de întârziere;
- suma de 12,19 lei reprezentând diferența de curs valutar datorata potrivit art. 10.4 din contract;
- suma de 1.414,13 lei reprezentând contravaloarea asigurărilor datorate de debitor in temeiul contractului conform art. 9 din contract si art. 5 din OG nr. 51/1997;
- suma de 1.141,54 lei reprezentând comisionul mandatarului pentru activitățile desfășurate, suma care reprezintă munca pe care mandatarii o efectuează pentru a recupera întreaga suma datorata de debitoare insa care nu include activitatea avocatului ales sa reprezinte in instanța creditorul. Aceasta suma se datorează in temeiul art. 10.4 si art. 13 din contractul de leasing.
Din însumarea acestor debite, a rezultat suma de 38.776,62 lei. In urma valorificării bunului prin înstrăinarea autovehiculului către un terț, s-a obținut suma de 19.900,17 lei, suma calculata la valoarea euro de la data înstrăinării. Astfel, s-a procedat la scăderea din totalul sumelor datorate de către debitor in temeiul contractului, în cuantum de 38.776,62 lei, suma obținută din vânzarea bunului de 19.900,17 lei, rezultând o valoare de finanțare neacoperita rămasa după valorificare in cuantum de 18.876,41 lei, la care se adaugă facturile neachitate in cuantum de 5.280,20 lei. Prin urmare, debitul total datorat este de 24.156,61 lei.
Intimata a mai arătat ca nu s-a indicat de către contestatoare cu exactitate care articol si litera din Legea nr. 193/2000 este invocat in susținerea petitului privind nulitatea clauzelor din contractul de leasing.
Raportat la art. 10.9 din contract, s-a arătat ca partile au convenit pentru penalități aplicate in cazul neachitării obligațiilor contractuale in cuantum de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere, acestea putând depăși cuantumul sumei asupra căreia se aplica, o astfel de clauza nefiind nici ilicita nici imorala. S-a mai arătat ca același articol prevede ca, in cazul in care se reziliază contractul de leasing din culpa exclusiva a utilizatorului, intimata are dreptul de a vinde bunul pentru acoperirea debitului datorat de acesta si numai in cazul in care, in urma acestei operațiuni nu se acoperă in întregime plata obligațiilor, acesta ramane obligat pentru diferența de plata, o astfel de clauza fiind evident in favoarea utilizatorului.
Raportat la art. 13 din contractul de leasing, s-a arătat ca acesta reprezintă o clauza penala in care se stabilește echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul rău platnic, clauza exprimata in mod clar si inteligibil si cu care debitoarea a fost de acord la momentul semnării contractului. Raportat la art. 1 din OG nr. 51/1997 si la art. 11.1, 11.2 si 11.3 din contractul de leasing, finanțatorul are posibilitatea ca, in caz de reziliere a contractului din culpa exclusiva a utilizatorului, sa recupereze atât bunul, cat si valoarea ratelor restante si a ratelor ramase de achitat pana la finalul contractului, pentru a asigura posibilitatea acestuia de a-si recupera prejudiciul creat, întrucât finanțatorul, la rândul sau, a cumpărat bunul ce a făcut obiectul contractului de leasing. Acesta este motivul pentru ca intimata are dreptul si la dobânda pe care utilizatorul s-a obligat sa o plătească prin contract.
S-a mai arătat faptul ca suma cu care a fost vândut bunul s-a scăzut din debitul datorat de contestatoare, ceea ce este nu numai in favoarea acesteia din urma, dar este si o prevedere contractuala. In concluzie, pentru toate aceste motive, intimata a solicitat respingerea contestației la executare.
In drept, s-a invocat art. 115 c.pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța va reține următoarele:
În fapt, la cererea intimatei-creditoare …., a fost demarată procedura executării silite împotriva contestatoarei SC ….. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. …. (filele 25-35).
Inițial, executarea silita a început prin intermediul Corpului Executorilor Impuls Leasing Romania IFN SA, iar încuviințarea executării a fost respinsa prin Încheierea nr. 297/2011 pronunțata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecătoriei Salonta, modificata prin admiterea recursului de către Tribunalul Bihor, în sensul încuviințării cererii de executare silită (filele 36-48).
Având in vedere ca, prin Legea nr. 278/2011 s-a desființat profesia de executor financiar nebancar, intimata a optat pentru continuarea executării silite de către BEJ …, formulând in data de 08.06.2012 o cerere de continuare a executării silite, înregistrată la biroul executorului pe data de 13.06.2012 (fila 49).
În data de 23.11.2012, BEJ …. emite o adresă către Judecătoria Salonta pentru a i se elibera o copie a încheierii de încuviințare a executării silite (fila 51).
În data de 21.12.2012, executorul emite o adresă către Administrația Finanțelor Publice a municipiului Oradea, pentru a verifica dacă debitoarea are calitatea de debitor a acestei instituții (fila 56).
În contextul în care BEJ …. nu a reușit sa intre in posesia hotărârii pronunțate in recurs împotriva Încheierii nr. 297/2011 pronunțata in dosarul nr. 949/833/2011 al Judecătoriei Salonta, a solicitat din nou încuviințarea executării silite, pe data de 16.01.2013, iar la data de 17.01.2013, Judecătoria Oradea a pronunțat Încheierea nr. 181/17.01.2013 in dosarul nr. 599/271/2013, prin care s-a încuviințat executarea silită (fila 62). Astfel, s-a constituit dosarul execuțional nr. 450/E/2012 al BEJ ….
În data de 29.01.2013, BEJ …. a emis Somația nr. 450/E/2012, prin care a somat debitorul ca, în termen de 1 zi, să achite suma de 27.326,61 lei reprezentând: 24.156,61 lei debit; 162,14 lei reprezentând cheltuieli de executare + TVA; 2.995,41 lei onorariu executor judecătoresc; 12,45 lei taxă judiciară de timbru (fila 64).
În aceeași zi, s-a înființat și poprirea asupra conturilor debitoarei deținute la Banca Transilvania (fila 64 verso). În data de 08.02.2013, s-a înregistrat prezenta contestație la executare la Judecătoria Oradea.
Potrivit art. 389 alin. 1 din Codul de procedura civila, ,,daca creditorul a lăsat sa treacă mai mult de 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fara sa fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept si orice persoana interesata poate solicita desființarea ei’’.
Verificând cronologic toate actele de executare îndeplinite în dosarul execuțional nr. 450/E/2012 al BEJ ….ca, instanța va constata că nu s-a perimat de drept executarea silită, deoarece între fiecare act de executare nu a trecut o perioadă mai mare de 6 luni.
Drept urmare, instanța va respinge excepția perimării executării silite care a fost invocată de contestatoare.
Instanța va respinge excepția inadmisibilității petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
În acest sens, instanța va reține că este îndreptățită să aprecieze, chiar și din oficiu, asupra caracterului abuziv a unei clauze contractuale supusă atenției sale, cu atât mai mult cu cât titlul executoriu nu este o sentința judecătoreasca, astfel că pot fi formulate apărări de fond legate de acesta, inclusiv în cadrul contestației la executare, in baza art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă. Rămâne ca instanța să analizeze pe fondul acțiunii daca sunt sau nu incidente prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Instanța va respinge și excepția prematurității petitului privind constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de leasing, excepție invocată de intimată prin întâmpinare.
Astfel, instanța va reține că invocarea caracterului abuziv a unor clauze contractuale s-a efectuat pe calea contestației la executare, motiv pentru care în cadrul acestei proceduri nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 720 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, instanța va avea în vedere că a fost învestită în prezentul dosar și cu anularea titlului executoriu sau lămurirea acestuia privind suma ce trebuie achitata de contestatoare, raportat la caracterul abuziv al art. 10.9.1 și art. 13 din ,,Condițiile generale’’ ale Contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007.
În acest sens, instanța va reține că art. 10.9.1 prevede: ,,în caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de Utilizator (de exemplu, dar fără a se limita la acestea: avans, taxă de administrare, dobândă de prefinanțare, rate de leasing, amenzi, valoare reziduală, prestații vamale, prestații RAR, cheltuieli de depozitare, cheltuieli legate de recuperarea și/sau executarea silită a debitelor restante, de găsirea unui nou client, cheltuieli legate de rezilierea contractului etc), Finanțatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului - în afara celor prezentate la art. 10.4. - și penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. În toate cazurile, totalul penalităților poate depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate. În plus, Finanțatorul, are dreptul să solicite Utilizatorului achitarea tuturor costurilor și cheltuielilor suportate de Finanțator în legătură cu solicitarea și realizarea acestor pretenții. Art. 10.9. se aplică tuturor situațiilor de întârziere a plății de către utilizator, indiferent dacă în cadrul articolelor din Condiții s-a făcut referire expresă sau nu la art. 10.9’’.
Contestatoarea a mai susținut că are caracter abuziv și acea parte din art. 13 din contract, care stabilește că: ,,în cazul încetării înainte de termen a contractului …Finanțatorul (unilateral) are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract (de exemplu, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare până la radierea bunului de pe numele finanțatorului, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor ratelor leasing neplătite … etc)’’.
Instanța va retine ca, potrivit art. 399 alin.1 teza I Cod procedură civilă, "împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare";, iar potrivit art. 399 alin. 3 Cod procedură civilă, "în cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare apareri de fond împotriva titlului executoriu";.
In speța de fata, titlul executoriu - reprezentat de contractul de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007 - nefiind emis de o instanța judecătoreasca si neexistând fata de acesta o cale speciala de atac, instanța de executare va putea analiza si apărările de fond formulate de contestator fata de însuși titlul executoriu.
Instanța va analiza în ce măsură sunt aplicabile în speța dedusă judecății dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
În acest sens, instanța va reține că, potrivit art. 2, alin. 1 din acest act normativ, ,,prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale’’.
Drept urmare, în contextul în care contestatoarea din acest dosar este persoană juridică, instanța va considera că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 193/2000. De aceea, instanța va analiza în cele ce urmează în ce măsură poate fi aplicat în speță dreptul comun, în concret dispozițiile din Codul civil de la 1864 - având în vedere data nașterii raporturilor juridice dintre părți.
În acest sens, instanța va avea în vedere că art. 1082 din Codul civil de la 1864 stabilește că debitorului obligației îi incumbă a suporta plata unor daune-interese în caz de neexecutare sau executare cu întârziere a obligației sale contractuale. Este de necontestat că, în cazul rezilierii unui contract pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către una dintre părți - cum este cazul în speță -, intervine posibilitatea celeilalte părți de a solicita antrenarea răspunderii sale contractuale, atât în baza dreptului comun, dar coroborat și cu dispozițiile speciale în materie, astfel cum sunt reglementate de OG nr. 51/1997.
Instanța va reține că, potrivit OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, in cazul leasingului financiar, pentru creditul acordat, finanțatorul beneficiază de dobânda, a cărei rata este convenita prin acordul parților si care se adaugă la cota parte din valoarea de intrare a bunului.
Potrivit art. 15 din OG nr. 51/1997, "dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.";
De menționat că societatea contestatoare nu a criticat clauzele contractuale privind rezilierea contractului, astfel că instanța nu se va pronunța cu privire la valabilitatea acestor clauze. Instanța va analiza doar consecințele acestei rezilieri sub aspectul raporturilor juridice dintre părți derivând din art. 13 din contract.
Prin urmare, raportat la art. 15 din OG nr. 51/1997, părțile pot sa convină sau nu, ca in cazul, neplății timp de doua luni consecutive a ratei de leasing calculata de la data scadentei, sa intervină rezilierea contractului, sub acest aspect textul legal fiind dispozitiv.
Daca părțile au convenit totuși in contractul de leasing asupra acestui caz de desființare - cum este cazul în speță -, textul legal amintit este si devine imperativ cu următoarele consecințe: "finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.";
Intr-adevăr, potrivit art. 969 alin 1 din Codul civil de la 1864, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante";, însă trebuie avute în vedere și prevederile art. 970 al. 2 din același Cod civil, în conformitate cu care convențiile "obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa";.
Instanța consideră că are caracter de clauză penală acea clauză din contractul de leasing - art. 13 din contract -, care statuează plata unor daune-interese egale cu valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare până la radierea bunului de pe numele finanțatorului, a valorii reziduale a bunului, … etc.
În acest sens, este determinată contractual atât întinderea prejudiciului, cât și cuantumul daunelor care vor fi suportate de utilizator în cazul rezilierii contractului de leasing datorită neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor sale contractuale.
În contextul în care clauza penală are valoarea unui contract, potrivit art. 1066 din Codul civil de la 1864, aceasta trebuie să îndeplinească condițiile de validitate ale oricărei convenții, iar instanța de judecată nu poate, în principiu, nici să reducă, nici să mărească acel cuantum al clauzei penale stabilit de părți. Totuși, art. 1070 din același cod civil stabilește o excepție, dând posibilitatea judecătorului de a micșora cuantumul clauzei penale proporțional cu ceea ce s-a executat, în cazul executării parțiale a obligațiilor de către debitor.
În plus, instanța de judecată este obligată să verifice și respectarea principiului de drept reglementat de art. 5 din Codul civil de la 1864, părțile neputând deroga, prin convenția lor, de la dispozițiile de ordine publică.
Tocmai de aceea, nu trebuie exclusă posibilitatea instanței de judecată de a reduce sau majora cuantumul daunelor-interese stabilite de parți printr-o clauza penala, atunci când există o disproporție vădită când între prejudiciul real suferit de către creditor și suma stipulată contractual. În acest sens este, de altfel, și doctrina și jurisprudența în materie.
Intervenția instanței de judecată nu contravine nici art. 969 Cod civil. O interpretare contrară ar duce la concluzia că libertatea contractuală este fără limite, ceea ce contravine însăși voinței legiuitorului exprimată prin art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864, dar mai ales prin art. 5 din același Cod civil.
Din economia art. 15 din OG nr. 51/1997, nu rezultă intenția legiuitorului de a obliga utilizatorul să plătească și toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum și valoarea reziduală (care reprezintă, potrivit art. 2, alin. 1, lit. c) din actul normativ menționat, valoarea la care, după achitarea de către utilizator a tuturor ratelor de leasing prevăzute în contract, precum și a tuturor celorlalte sume datorate conform contractului, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către locatar/utilizator și este stabilită de părțile contractante). Astfel, plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare de utilizator, după rezilierea contractului, precum și valoarea reziduală, reprezintă o sarcină împovărătoare impusă utilizatorului, astfel că s-ar putea ajunge la situația în care finanțatorului îi este mai profitabil să nu aleagă executarea contractului de leasing, deoarece în acest caz ar obține, pe lângă bunul care face obiectul contractului, și plata ratelor de leasing ulterioare rezilierii, dar și valoarea reziduală.
Pe de altă parte, în contextul în care art. 15 din OG nr. 51/1997 nu prevede, în plus, si daune - interese, astfel cum o face in ipoteza reglementata expres de art. 14 din același act normativ (de refuz al utilizatorului de a primi bunul sau de reorganizare judiciara/faliment - ceea ce nu este cazul în speță), când finanțatorul "are dreptul de a rezilia contractul de leasing cu daune interese";, clauza daunelor-interese în cazul rezilierii este ilicita, contrara dispoziției imperative a art. 15 din ordonanța, text care concorda cu prevederea legala sus menționata, in sensul ca răspunderea pentru nerestituirea sumelor împrumutate la termenele convenite consta in dobânda, care in cazul creditului - locațiune, potrivit legii, este inclusa in rata de leasing si, prin urmare este lovita de nulitate.
Cum daunele-interese pentru reziliere, conform clauzei in speța, constau in suma ratelor de leasing ramase la plata pana la finalul contractului, care se adaugă la cele plătite deja si la toate sumele datorate pana la data la care debitorul este obligat sa restituie bunul, se ajunge la situația ca finanțatorul sa ceara de fapt executarea anticipata a obiectului obligației, contrar naturii succesive a acesteia.
Or, un contract nu poate fi concomitent si in ființa si reziliat, iar clauza care conține o astfel de posibilitate este lipsita de cauza, fiind lovita de nulitate absoluta in baza art. 1866 din Codul civil din 1864 - aplicabil în speță.
De esența sa, contractul de leasing este un contract cu executare succesiva, locatarul putând opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni; periodicitatea scadentei lunara a ratelor de leasing este stabilita legal, iar la aceasta nu se poate renunța convențional, in sensul ca prin efectul rezilierii, ratele devin "automat scadente si plătibile imediat";, astfel cum statuează clauza in speța, cata vreme, deși conform art. 8 din ordonanța, contractul de leasing este titlu executoriu, creditorul nu a optat pentru executare, ci pentru desființarea contractului.
Totodată, instanța consideră că, aplicând clauzele contractuale analizate, finanțatorul se îmbogățește fără justă cauză, în detrimentul utilizatorului, prin aceea că redobândește și bunul acordat în regim de leasing - pe care îl poate valorifica, cum este cazul în speță -, dar încasează și ratele de leasing viitoare, rămase de achitat până la finalul contractului, asigurările datorate de debitor etc.
In acest mod, după cum a arătat instanța și mai sus, se ajunge la situația absurda ca finanțatorul sa prefere neexecutarea contractului de către beneficiar in locul executării lui, ceea ce este inadmisibil.
Este de menționat că, potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numără la lit. d) ,,să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract’’, iar la lit. j) ,,să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing’’, neexistând nicio normă legală care să prevadă obligația acestuia ca, la încetarea contractului de leasing, deși bunul este restituit finanțatorului și acesta îl poate valorifica, utilizatorul să plătească în continuare ratele de leasing până la expirarea duratei contractuale stabilite inițial.
Pentru toate argumentele ce preced, instanța va constata că are caracter abuziv acea parte din art. 13 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. ….., care stabilește că, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente. În acest sens, va constata nulitatea absolută parțială a art. 13 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. ….07, conform celor de mai sus.
Prin constatarea caracterului abuziv al acestei clauze, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligațiilor contractuale de către debitor nu rămâne nereparat în cazul înlăturării daunelor-interese menționate mai sus. Aceasta în contextul în care creditorului îi este restituit bunul care face obiectul contractului de leasing - pe care l-a și valorificat -, dar acesta obține și toate sumele de bani care erau scadente până la data restituirii bunurilor, inclusiv penalitățile aferente.
Cu privire la aceste penalități, instanța va reține că părțile au stabilit, la art. 10.9.1 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. … că ,,în caz de întârziere a plății oricăror sume de bani datorate de Utilizator, Finanțatorul va avea dreptul să aplice Utilizatorului … și penalități de întârziere în valoare de 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere. În toate cazurile, totalul penalităților poate depăși cuantumul sumei asupra căreia au fost calculate’’.
O astfel de clauză nu poate fi considerată de instanță ca având caracter abuziv, deoarece părțile, în calitatea lor de profesioniști, puteau negocia și stabili un anumit cuantum al penalităților, chiar și de 0,35%, o astfel de dispoziție contractuală nefiind contrară nici O.G. nr. 51/1997, nici art. 5 și nici art. 970 al. 2 din Codul civil de la 1864.
De aceea, instanța va considera că art. 10.9.1 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. …. nu are caracter abuziv.
Luând în considerare toate discuțiile de mai sus, la stabilirea sumei pe care contestatoarea o mai are de achitat față de intimată, instanța va avea în vedere următoarele: contractul de leasing a fost încheiat pe o perioadă de 48 luni. Din totalul ratelor stabilite conform scadențarului depus la filele 40 verso - 41 din dosar, până la rezilierea contractului, debitoarea a achitat integral un număr de 25 rate de leasing (fiecare în valoare de 215,20 Euro, în total 5.380 Euro), avansul (în valoare de 1.824,71 Euro + TVA = 2.171,40 Euro) și o taxă de administrare (în valoare de 364,94 Euro + TVA = 434,28 Euro). Rata nr. 26 a fost achitată parțial, din suma totală de plată de 1.231,71 lei fiind achitată suma de 278,35 lei, rămânând un rest de plată de 953,36 lei. Pentru rata nr. 27, a fost emisă și comunicată contestatoarei factura aferentă, pe care aceasta nu a mai înțeles însă să o achite. Toate aceste aspecte au fost arătate de intimată în întâmpinare, iar contestatoarea nu le-a contestat.
Astfel, instanța va reține că, până la data rezilierii contractului de leasing, contestatoarea achitase: suma de 2.171,40 Euro reprezentând avansul + suma de 434,28 Euro reprezentând taxa de administrare + suma de 5.380 Euro reprezentând contravaloarea primelor 25 rate achitate achitate integral - toate cumulând suma de 7.985,68 Euro.
La aceasta s-a mai adăugat suma de 278,35 lei reprezentând parte din rata nr. 26, rată pe care a achitat-o doar parțial, având un echivalent în euro de 67,47 Euro, la un curs euro de 1 Euro = 4,1254 lei, conform cursului BNR din data de 19.05.2011, dată la care intimata a formulat cererea de executare silită (fila 36).
Cumulând suma de 7.985,68 Euro cu suma de 67,47 Euro, reiese suma totală de 8.053,15 Euro, sumă achitată de contestatoare până la data rezilierii contractului de leasing.
De menționat că, potrivit dispozițiilor contractuale din partea ,,Condiții speciale’’ a acestuia, valoarea reziduală s-a stabilit să se achite o dată cu fiecare rată de leasing și cu aceeași peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsă în rata lunară de leasing), iar nu la sfârșitul perioadei de leasing.
Autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing a fost vândut la un preț de 4.600,45 Euro, conform facturii fiscale nr. .... (fila 87).
La un simplu calcul matematic, cumulând prețul obținut pe autoturism (suma de 4.600,45 Euro) cu suma de 8.053,15 Euro (reprezentând contravaloarea primelor 25 rate achitate integral de contestatoare + parțial rata nr. 26 + avansul + taxa de administrare), reiese un total de 12.653,60 Euro.
Suma totală pe care contestatoarea ar fi trebuit să o achite intimatei până la finalul contractului de leasing este suma de 12.935,28 Euro, conform graficului de rambursare depus la filele 40 verso - 41 din dosar. Aceasta este valoarea totală a contractului, suma totală cu privire la care ambele părți au convenit că se cuvine intimatei la finalul contractului. De menționat că, după cum s-a mai arătat anterior, valoarea reziduală s-a stabilit să se achite o dată cu fiecare rată de leasing și cu aceeași peruidicitate (fiind prin urmare cuprinsă în rata lunară de leasing), iar nu la sfârșitul perioadei de leasing.
Scăzând din suma de 12.935,28 Euro suma de 12.653,60 Euro, reiese o diferență de 281,68 Euro. Prin urmare, numai la această diferență ar mai fi îndreptățită intimata, deoarece dacă ar primi o sumă mai mare de bani s-ar îmbogăți fără justă cauză, dobândind mai mulți bani decât părțile s-au înțeles la momentul semnării contractului de lesing.
În plus, instanța consideră că intimata mai este îndreptățită și la suma de 281,86 lei reprezentând contravaloarea penalităților calculate la facturile fiscale emise de intimată și achitate cu întârziere de contestatoare, respectiv 0,35% din suma restantă pentru fiecare zi de întârziere, conform clauzei de la art. 10.9. din contract, cu privire la care instanța a stabilit că nu are caracter abuziv.
Dat fiind considerentele arătate mai sus, instanța va reține că intimata nu este îndreptățită nici la contravaloarea ratelor de leasing, dobânda legală și penalitățile de întârziere la aceste rate pe care contestatoarea le mai avea de achitat până la data finalizării contractului de leasing - astfel de clauze fiind abuzive, cum a reținut instanța mai sus.
Pentru același raționament, contestatoarea nu poate fi obligată nici la suma de 12,19 lei reprezentând diferența de curs valutar, nici la suma de 1.414,13 lei reprezentând contravaloarea asigurărilor.
Intimata nu este îndreptățită nici la suma de 1.141,54 lei reprezentând comisionul pe care a susținut că l-a acordat mandatarului pentru activitățile desfășurate: identificarea executorului și comunicarea cu acesta atunci când este cazul, luarea legăturii cu debitorul, etc. În acest sens, instanța va reține că intimata nu a făcut dovada achitării acestei sume de bani către mandatarul său, prin depunerea unui înscris justificativ în acest sens.
Concluzionând, instanța va considera că o reparare justă a prejudiciului produs intimatei se va face prin achitarea de către contestatoare a sumei de 281,68 Euro și a sumei de 281,86 lei.
Instanța va avea în vedere că, la data de 29.01.2013, data emiterii somației nr. 450/E/2012 de către BEJ ..., în dosarul execuțional nr. 450/E/2012, 1 Euro = 4,3853 lei la cursul BNR din acea dată. Astfel, contravaloarea în lei a sumei de 281,68 Euro era la acea dată de 1.236 lei. Cumulând suma de 1.236 lei cu suma de 218,86 lei, instanța va stabili un total de 1.454,86 lei cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabilă a contractului de către contestatoare.
Deși prin calculele matematice detaliate mai sus s-a ajuns la suma de 1.454,86 lei, instanța va avea în vedere că, prin procesul-verbal de predare-primire a autoturismului, încheiat în data de 05.02.2010, cu ocazia preluării autoturismului de către intimată ca urmare a rezilierii contractului, părțile au stabilit că, la acea dată, debitoarea înregistra de fapt un debit restant de 2.571 lei (fila 78). Instanța va considera această sumă ca o evaluare convențională, bilaterală, a daunelor-interese care incumbau contestatoarei la data de 05.02.2010.
Contestatoarea însăși a arătat, în cadrul motivelor contestației la executare, că mai datora intimatei doar suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010.
Pentru aceste argumente, instanța va stabili că intimata este îndreptățită să primească suma totală de 2.571 lei la data de 05.02.2010, care poate fi actualizată de executorul judecătoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă. Aceasta sumă o datorează contestatoarea cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea culpabilă a contractului.
Instanța nu va obliga contestatoarea la suma de 1.454,86 lei, calculată conform celor de mai sus, în contextul în care această sumă este inferioară celei cu privire la care contestatoarea a susținut că este obligată (suma de 2.571 lei), o soluție contrară însemnând ca instanța să acorde contestatoarei mai mult decât aceasta a cerut (o soluție mai favorabilă decât a cerut contestatoarea).
Raportat la onorariul executorului judecătoresc, instanța va avea în vedere că, potrivit art. 39, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, ,,în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite’’. Pe de altă parte, potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.550/2006, executorii pot percepe pentru activitatea de urmărire mobiliară a creanțelor minimum 60 lei plus 2% din suma de depășește 1.000 lei, pentru creanțe a căror valoare depășește 1.000 lei și un onorariu de maxim de 10% din creanță pentru sume mai mici de 50.000 lei.
Astfel, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat prin lege, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Instanța reține că, raportat la cuantumul creanței care face obiectul executării silite - în speță, suma de 2.571 lei - onorariul executorului judecătoresc stabilit la suma de 2.995,41 lei + TVA depășește maximul legal. Conform dispozițiilor legale menționate mai sus, acesta poate fi în cuantum de maxim 257 lei, reprezentând 10% din creanța urmărită silit. Prin urmare, instanța va reduce onorariul executorului judecătoresc de la suma de 2.995,41 lei + TVA la suma de 257 lei + TVA.
Față de toate acestea, instanța va admite în parte contestația la executare și, în consecință: va constata nulitatea absolută parțială a art. 13 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. …., cu privire la acea clauză care stabilește că, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente.
Va anula în parte formele de executare silită din dosarul execuțional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., în sensul ca aceasta să continue numai pentru suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizată de executorul judecătoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecătoresc, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare silită.
Va respinge celelalte capete de cerere ale contestației la executare ca neîntemeiate.
Raportat la cheltuielile de judecată efectuate de părți în dosar, cu privire la care s-au depus înscrisuri justificative, instanța va reține că societatea contestatoarea a achitat 194 lei taxă judiciară de timbru (fila 3) și 5 lei timbru judiciar, iar intimata nu a depus înscrisuri justificative în acest sens.
Prin urmare, raportat la art. 274, alin. 1 Cod procedură civilă și la suma până la care instanța a păstrat actele de executare silită, instanța va stabili că taxele timbru achitate de contestatoare vor rămâne în sarcina acesteia. Prin urmare, instanța nu va obliga pe niciuna dintre părți la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate în cauză.
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea SC …. SRL, cu sediul procesual ales în Oradea, str. …, în contradictoriu cu intimata …. IFN SA, cu sediul procesual ales în București, Str. …. și, în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a art. 13 din partea ,,Condiții generale’’ ale Contractului de leasing financiar nr. 03315/27.08.2007, cu privire la acea clauză care stabilește că, în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligațiile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele decât cele care au avut scadența până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente.
Anulează în parte formele de executare silită din dosarul execuțional nr. 450/E/2012 al BEJ ...., în sensul ca aceasta să continue numai pentru: suma de 2.571 lei la data de 05.02.2010, cu titlu de debit, care poate fi actualizată de executorul judecătoresc conform art. 371 ind. 2, alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă; suma de 257 lei + TVA onorariu executor judecătoresc, la care se adaugă celelalte cheltuieli de executare silită.
Respinge celelalte capete de cerere ale contestației la executare ca neîntemeiate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← pretenţii. Jurisprudență Transport | obligaţie de a face. Jurisprudență Conflict negativ de competenţă → |
|---|
