Contestaţie la executare. precizare a cadrului procesual sub aspectul părţilor. introducere în termen.imposibilitate acoperire debit executat silit din alt cont bugetar. lipsă rea-credinţă debitor.
| Comentarii |
|
Judecătoria SATU MARE Sentinţă civilă nr. 2017/02.06.2015, definitivă prin neapelare din data de 02.06.2015
1. Contestație la executare. Precizare a cadrului procesual sub aspectul părților. Introducere în termen.
2. Imposibilitate acoperire debit executat silit din alt cont bugetar. Lipsă rea-credință debitor.
1. Precizarea cererii de chemare în judecată prin indicarea părților intimate nu influențează respectarea dispozițiilor art. 715 alin.1 și 2 C.proc.civ., atunci când în contestația la executare introdusă în termen reclamantul a menționat care sunt actele de executare silită pe care le contestă, iar în textul de lege menționat termenul de introducere a contestației se raportează cu precădere a fi respectat în raport de contestarea actelor de executare silită și a comunicărilor trimise de către executorul judecătoresc debitorului și nu se raportează la indicarea expresă a intimatului creditor, lipsa acestei mențiunii exprese fiind sancționată în contextul aplicării altor dispoziții legale, respectiv a prevederilor art.200 C.proc.civ..
2. Nu se poate reține reaua-credință a debitorului instituție publică care nu a putut achita creanța din alte conturi bugetare, întrucât era ținut să respecte prevederile art. 4 alin 3 și 4 din Legea 500/2002 privind finanțelor publice, care interzic, sub rezerva atragerii răspunderii celor ce nesocotesc aceste norme, efectuarea operațiunilor din alte surse și în altă manieră decât potrivit scopurilor aprobate.
Termenul legal de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.2 din OG nr. 22/2002 pentru achitarea creanței în cazul inexistenței fondurilor în instituția publică debitoare este un termen de amânare a exigibilității creanței cuprinse în titlu executoriu, această suspendare legală ori amânare legală a plății creanței neputând constitui echivalentul unui refuz, întrucât doar un refuz efectiv de plată poate fi asimilat cu o încălcare a art. 6 din CEDO.
Judecătoria Satu Mare, Secția civilă, Sentința civilă nr. 2017/02.06.2015, definitivă prin neapelare
Instanța a reținut ca nefondate apărările intimatului prin care s-a invocat excepția tardivității contestației la executare in raport cu precizarea înregistrată la dosarul cauzei doar în data de 24.03.2015, peste termenul de 15 zile de la data comunicării actelor de executare.
Astfel, în aprecierea netemeiniciei acestor apărări ale intimatului, instanța a considerat că prin precizarea de acțiune a contestatorului din data de 24.03.2015, prin care partea a indicat în fapt instanței care sunt părțile intimate de la dosar, în urma solicitării făcute de instanță pe marginea regularizării cererii de chemare în judecată cu obiect contestație la executare înregistrată la data de 18.03.2015 pe rolul Judecătoriei Satu Mare nu au fost încălcate dispozițiilor art.715 al.1 și 2 c.pr.civ incidente în materie cu referire la termenul procedural de formulare a unei contestații la executare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.715 al.1 și 2 c.pr.civ s-a statuat expres faptul că: (1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: 1. contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație. (2) Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.
Ori, atât din actul de comunicare din data de 04.03.2015, care a fost recepționat de contestator în data de 05.03.2015, al actelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviințare a executării silite prin poprire, înștiințare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită și somație către intimat cu privire la ambele încheieri, cât și prin raportare la data contestației la executare înregistrată la data de 18.03.2015 pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reiese fără echivoc respectarea termenului de 15 zile de introducere a contestației la executare, în condițiile cerute de dispozițiilor art.715 al.1 și 2 C.proc.civ..
Precizarea cererii de chemare în judecată prin indicarea părților intimate de la dosar nu a influențat respectarea dispozițiilor art.715 al.1 și 2 C.proc.civ. de contestator în speță, deoarece în cererea de chemare în judecată contestația la executare a menționat clar care sunt actele de executare silită pe care le contestă - respectiv cele emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015, iar în textele de lege antemenționate termenul de introducere a contestației se raportează cu precădere a fi respectat în raport de contestarea actelor de executare silită și a comunicărilor trimise de către executorul judecătoresc debitorului și nu se raportează la indicarea expresă a intimatului creditor, lipsa acestei mențiunii exprese fiind sancționată în contextul aplicării altor dispoziții legale respectiv a prevederilor art.200 C.proc.civ..
Pe fondul contestației la executare, instanța a apreciat-o ca fondată, argumentele pe baza cărora contestatorul Inspectoratul de Jandarmi Județean Satu Mare a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 ca nelegale au fost considerate temeinice.
Astfel, din probele cu înscrisuri reiese clar că, încă înainte de a se fi comunicat contestatorului întocmirea unor acte de executare silită în dosarul execuțional nr. 36/2015 al BEJ MV, acesta la data de 03.03.2015 a întocmit o notă raport cu caracter solicitant adresată structurii militare ierarhic superioare pentru alocarea de fonduri în scopul efectuării plății către intimat, respectiv suma de 200 lei, care reprezintă creanța deținută de acesta din urmă prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă de completare dispozitiv din 12.12.2014 a sentinței civile nr. 8113/2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, definitiva la 02.02.2015, în bugetul anului 2015 neexistând alocate inițial sume pentru acoperirea creanțelor contestatorului în ce privește cheltuieli de judecată stabilite prin hotărâri judecătorești în sarcina sa.
Ca atare instanța va respinge ca nefondată susținerea intimatului cum că apreciază că a fost lipsit de bună credință contestatorul care nu a dorit să achite creanța ce i-o datora de bunăvoie, înainte de a pretinde acest lucru pe calea executării silite.
Mai mult este evident faptul că nu putea sub nicio formă contestatorul să facă plata intimatului din alte conturi bugetare, deoarece trebuia să respecte prevederile art. 4 alin 3 și 4 din Legea 500/2002 privind finanțele Publice, instituțiile publice, care interzic efectuarea operațiunilor din alte surse și altfel decât potrivit scopurilor aprobate, sub rezerva atragerii răspunderii celor ce nesocoteau aceste norme.
Totodată sub acest aspect contestatorul avea la îndemână o protecție specială de a achita în termen de 6 luni creanța datorată intimatului în baza titlului executoriu, dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002 stipulând că: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.";
Potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 executorul judecătoresc sesizat de intimat trebuia să adreseze doar o notificare și nu să îndeplinească alte acte de executare emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviințare a executării silite prin poprire, înștiințare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită și somație către intimat cu privire la ambele încheieri, aceste acte putând fi efectuate doar dacă în termen de 6 luni de la notificare, contestatorul debitor nu ar fi efectuat intimatului plata pentru creanța cuprinsă în baza titlului executoriu - dispozițiile art.3 din OG nr.22/2002 stipulând că "În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.";
Sunt nefondate actele de executare emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, respectiv încheiere de încuviințare a executării silite prin poprire, înștiințare intimat cu privire la această încheiere, încheiere privind cheltuielile de executare silită și somație către intimat cu privire la ambele încheieri, deoarece acestea au presupus nu numai întocmirea de acte de executare propriu zisă înainte de a expira termenul legal de 6 luni prevăzut potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 pentru achitarea creanței în cazul inexistenței fondurilor în instituția publică debitoare dar și cu impunerea nelegală a unui termen de o singură zi de efectuare a plății de către contestator de la comunicarea actelor de executare emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015 și atașate la comunicare așa cum se arată expres în cuprinsul somației din data de 03.03.2015.
Termenul legal de 6 luni prevăzut potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr.22/2002 pentru achitarea creanței în cazul inexistenței fondurilor în instituția publică debitoare, este un termen de amânare a exigibilității creanței cuprinse în titlu executoriu - și el în speță a fost justificat de contestator în virtutea înscrisurilor notă raport și a extrasului referitor la exercițiul bugetar - astfel că în raport de aceste date la momentul notificării contestatorului de executorul judecătoresc MV adică data de 05.03.2015 creanța intimatului nu mai avea caracter exigibil ea fiind suspendată legal pe un termen de maxim 6 luni în funcție de alocarea bugetară a resurselor necesare acoperirii creanței.
Lipsa caracterului exigibil al creanței la data de 05.03.2015 influențează caracterul legal al actelor de executare emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015 pe data de 03.03.2015, acestea fiind nelegale și emise cu încălcarea dispozițiilor art.663 c.pr.civ. care prevăd expres faptul că: "(1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. (5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.";
Atât exigibilitatea suspendată legal cât și caracterul condițional reținute în context al creanței intimatului impusă de dispozițiilor art.663 c.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002 incidente și justificate de contestator în speță potrivit înscrisurilor antemenționate - sunt mai presus de orice dubiu și ca atare urmează a fi reținute de instanță în litigiul de față.
Instanța apreciază ca nefondate apărările intimatului privind jurisprudența Curții europene a drepturilor omului, demersurile contestatorului de alocare a fondurilor pentru plata creanței datorate către intimat fiind, așa cum s-a arătat mai sus, inițiate înaintea notificării de către executorul judecătoresc MV, iar executarea creanței având un caracter legal de suspendare a exigibilității pentru situații speciale care în speță au și fost dovedite de contestator - această suspendare legală ori amânare legală a plății creanței neputând constitui echivalentul unui refuz - doar un refuz efectiv de plată putând fi asimilat efectiv cu o încălcare a art. 6 din CEDO, care ar fi justificat a se reține astfel și incidența jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului în Cauza Șandor împotriva României sau Hornsby împotriva Greciei, Cauza Costin împotriva României și Cauza Immobiliare Saffi împotriva Italiei ce s-au invocat de intimat în această privință.
Mai mult, contestatorul a dovedit că abia la data de 03.04.2015 a primit sentința civilă de completare dispozitiv din 12.12.2014 a sentinței civile nr. 8113/2013 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, definitiva la 02.02.2015.
Instanța a mai reținut și apărările orale ale contestatorului prin reprezentantul său din ședința publică din 02.06.2015, care a subliniat faptul că în prezent a achitat creanța în sumă de 200 lei intimatului, iar acesta nu a contestat la dosar respectivele afirmații.
În consecință instanța în temeiul dispozițiilor art.663 c.pr.civ. coroborate cu dispozițiile art.2 din OG nr.22/2002, a textelor de lege și a considerentelor expuse mai sus a admis ca fondată contestația la executare formulată de contestator și a dispus anularea tuturor formelor de executare silită emise de BEJ MV în dosarul execuțional nr. 36/2015, ca nelegale.
| ← Acţiune în revendicare. reclamant neproprietar.... | Radiere şi plăţi. Jurisprudență Plăţi → |
|---|
