Donații. dreptul la acţiune revocatorie. prescripție.
| Comentarii |
|
Tribunalul DÂMBOVIŢA Decizie nr. 82 din data de 01.02.2017
Potrivit art. 1564 cod civil dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune [revocatorie n.n.] se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat. Prin urmare, data de început se raportează, la momentul cunoașterii de către creditor a prejudiciului produs din act și nu de la data cunoașterii actului în sine. Cum prejudiciul constă în imposibilitatea de recuperare a creanței din cauza lipsei bunurilor din patrimoniul debitorului, acesta a fost cunoscut la momentul la care executorul i-a comunicat prin adresa faptul că debitorul și-a înstrăinat bunurile mobile și imobile al căror proprietar era.
Cod ECLI ECLI:RO:TBDBO:2017:009.000082
DOSAR NR.X/232/2015
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 82
Ședința publică din data de 01.02.2017
Președinte : CC
Judecător : CC
Grefier : CC
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții - pârâți: CC și CC, ambii domiciliați în CC și CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr. 936/10.06.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2015, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CC, domiciliat în CC, având ca obiect " revocare donație";.
Apelul a fost timbrat cu suma de 421 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței seria DBPCV nr. 5905 din 27.09.2016.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat: avocatCC în calitate de apărător ales al apelanților - pârâți și avocat CC în calitate de apărător ales al intimatului - reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită și alte măsuri dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că la acest termen este legal îndeplinită, după care:
Apărătorii părților depun la dosarul cauzei împuternicirile avocațiale. Având cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Tribunalul în baza dispozițiilor art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru părțile din prezenta cauză proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Apărătorii ambelor părți învederează instanței că în cauză nu mai au alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probatorii de administrat.
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică de la acest termen. Astfel, în baza art. 392 Cod procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 Cod procedură civilă.
AvocatCC având cuvântul pentru apelanții - pârâți arată că două aspecte vizează apelul, respectiv cele două excepții invocate care au fost respinse de instanța de fond și anume: excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Referitor la prima excepție, apărătorul ales al apelanților - pârâți, arată că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale deoarece reclamantul nu este creditor al pârâtului CC, iar contractul de cesiune de creanță nu produce nici un efect față de acesta. În acest sens, în cererea de chemare în judecată, reclamantul și-a legitimat calitatea și creanța prin sentința civilă nr. 3080/02.11.2012, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 12.06.2013 cât și prin contractul de cesiune de creanță din data de 31.07.2012, unde la pct. 2 se arată că intimatul a cumpărat activele de la debitoare, active ce reprezintă creanțe pe care societatea le are de încasat de la debitori sau terți, conform listei clienților și debitorilor de la data de 15.07.2011.În atare situație, arată apărătorul ales al apelanților, intimatul reclamant nu putea cumpăra creanța, deoarece aceasta nu exista la data de 15.11.2011, fiind consfințită abia la 12.06.2013 prin rămânerea definitivă a sentinței civile 3080/02.11.2012. În acest sens, sunt reținute și dispozițiile art. 1578 din Noul Cod Civil, alin 5, care spun că"; comunicarea cesiunii nu produce efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului";. Ori, reclamantul nu a făcut dovada acceptării sau a comunicării scrise a cesiunii către debitor. Mai mult, contractul de creanță nu a fost înregistrat în arhiva electronică de creanțe mobiliare.
Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, arată apărătorul apelanților - pârâți, potrivit art. 1564 Cod Civil, dacă legea nu prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data când creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul din actul atacat. Astfel, stabilirea momentului începutului cursului prescripției extinctive, în condițiile textului de lege enunțat, arată apărătorul apelanților - pârâți, se face în funcție de criteriul subiectiv care este reprezentat de data cunoașterii pagubei și pe autorul ei și de criteriul obiectiv care este reprezentat de data când păgubitul trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea. Potrivit deciziei ÎCCJ, în cauză, termenul de prescripție este de un an de zile și curge de la data transcrierii celor două contracte de creanță. În atare situație, se apreciază că dreptul material la acțiune este prescris.
Pe fondul cauzei, apărătorul apelanților - pârâți, solicită a se avea în vedere motivele reiterate prin cererea de apel, avându-se în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile privind acțiunea revocatorie, nu sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea acțiunii revocatorii. Se solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate prin admiterea celor două excepții invocate, iar în subsidiar respingerea acțiunii. Se solicită obligarea intimatului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Avocat Iordache Iulian având cuvântul pentru intimatul - reclamant solicită respingerea apelului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, motivat de faptul că ceea ce s-a primit nu a fost o creanță de cesiune ci un drept litigios. Privitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, se arată că acțiunea revocatorie a fost formulată în termenul de un an de când creditorul a cunoscut despre existența actelor frauduloase. Pe fondul cauzei, arată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege cu privire la acțiunea revocatorie. Privitor la cheltuielile de judecată, arată că le va solicita pe cale separată.
AvocatCC având cuvântul pentru apelanții - pârâți arată că există un contract de cesiune care la art. 2 se arată ceea ce se cumpără că termenul este unul obiectiv care este reprezentat de data când păgubitul trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 936/10 iunie 2016 Judecătoria Găești a admis cererea formulată de reclamantul CC, în contradictoriu cu pârâții CC, CC și CC a declarat inopozabile față de reclamantul CC: contractul de donație autentificat sub nr. 2346/31.07.2013 de B.N.P.A. CC și CC, încheiat între pârâți, având ca obiect dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri situate în comunaCC, județ Dâmbovița: suprafața de 28.496 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/2, cu vecinii: N - TADP, E - CC, S - HL 462, V - most. def. CC, cu număr cadastral 391, înscris în Cartea funciară nr. 70531 a localității CC, suprafața de 2.801 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/1, cu vecinii : N - TADP, E - most. def. CC, S - HL 462, V -DJ 611, cu număr cadastral 392, înscris în Cartea funciară nr. 70534 a localității CC, suprafața de 10.000 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/3, cu vecinii : N - TADP, E - CC, S - HL 462, V - most. def. CC, cu număr cadastral 394, înscris în Cartea funciară nr. 70533 a localității CC, suprafața de 4.999 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/4, cu vecinii : N - TADP, E - TADP, S - HL 462, V - CC, cu număr cadastral 393, înscris în Cartea funciară nr. 70532 a localității CC, contractul de donație autentificat sub nr. 2605/21.08.2013 de B.N.P.A. CC și CC, încheiat între pârâții CC și CC, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna CC, județ Dâmbovița compus din suprafața de 1156 mp, în T 17, P 899 și 900, cu vecinii : N - CC, E - drum comunal, S - drum comunal, V - CC, cu număr cadastral 172, din care 792 mp teren curți construcții și 364 mp teren arabil, împreună cu cele 5 construcții - casa C1 (P+1) din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 6 camere, bucătărie, baie, beci și 2 holuri, garaj C2 din bolțari, acoperit cu tablă, magazie C3, grajd C4 și magazie de cereale C5, situate pe terenul de 792 mp curți construcții, imobil înscris în Cartea funciară nr. 52 a localității CC.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3080/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul X/232/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 625/12.06.2013 a Tribunalului Dâmbovița, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta CC., în contradictoriu cu pârâtul CC, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 40.561 lei.
Prin contractul de cesiune de creanțe nr. 401 întocmit la 31.07.2012, Cabinetul Individual de Practician în Insolvență CC - lichidator judiciar al CC., în calitate de vânzător, a vândut cumpărătorului CC creanțele pe care societatea le are de încasat de la debitori sau terți conform anexei 1. În lista clienților și debitorilor societății, de la data de 15.07.2011 ce constituie Anexa 1 la contract la litera E punctul 1 figurează CC - CC, fiind menționat dosar X/232/09 și cuantificată creanța la circa 35.000 lei debit și daune.
Între CC. și CC, în privința creanței față de numitul CC, s-a întocmit o cesiune de creanță cu caracter litigios, ce a făcut obiectul dosarului X/232/2009. Distincția între cesiunea de creanță obișnuită și cea cu caracter litigios vizează inexistența în patrimoniul cedentului a obligației de garanție, decurgând din imposibilitatea asigurării cesionarului în privința câștigării procesului.
Față de art. 1572 Cod civil potrivit căruia în caz de cesiune a unei creanțe viitoare, actul trebuie să cuprindă elemente care permit identificarea creanței cedate, se constată că mențiunile din cuprinsul contractului de cesiune întocmit la 31.07.2012 permit identificarea creanței, fiind astfel satisfăcută cerința legală de valabilitate a cesiunii.
Pârâtul a susținut că reclamantul nu avea posibilitatea de a cumpăra creanța în sumă de 40.561 lei, deoarece nu exista la 15.11.2011, fiind consfințită la 12.06.2013, prin rămânerea definitivă a hotărârii.
Conform contractului întocmit la 31.07.2012, între părți a fost cesionată creanța cu caracter litigios ce a făcut obiectul dosarului nr. X/232/2009 deținută de CC. împotriva pârâtului CC. Deși la momentul întocmirii cesiunii, în patrimoniul cedentei nu exista creanța, odată cu rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 3080/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul X/232/2009, suma datorată în cuantum de 40.561 lei a devenit certă, lichidă și exigibilă.
Nu se pot reține alegațiile pârâtului privind faptul că, în lipsa comunicării, cesiunea de creanță nu produce nici un efect și astfel reclamantul nu face dovada calității de creditor.
Raportând disp. art. 1566 și art. 1573 Cod civil în cauză se reține că pentru validitatea cesiunii de creanță nu este necesar consimțământul debitorului cedat.
Ca și efect al cesiunii, din momentul întocmirii contractului, creanța se consideră cedată față de disp. art. 1572 Cod civil.
Din coroborarea situației de fapt cu dispozițiile legale incidente se constată că reclamantul CC deține o creanță față de pârâtul CC, în cuantum de 40.561 lei.
Prin cererea înregistrată la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești CC și CC la 27.03.2014, creditorul CC a solicitat executarea silită a debitorul CC în temeiul titlului executoriu sentința civilă nr. 3080/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul X/232/2009, pentru creanța în cuantum de 40.651 lei.
La data de 10.04.2014, prin încheierea pronunțată în dosarul X/315/2014, Judecătoria Târgoviște a admis cererea petentei Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești CC și CC, privind pe creditorul CC și pe debitorul CC și a încuviințat executarea silită, în toate formele de executare, a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3080 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul X/232/2009.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 2346/31.07.2013 de B.N.P.A. CC și CC, CC a donat fiicei sale CC și fiului său CC, cote părți egale de câte ½ din dreptul de proprietate asupra următoarelor terenuri situate în comuna CC, județ Dâmbovița: suprafața de 28.496 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/2, cu vecinii : N - TADP, E - CC, S - HL 462, V - most. def. CC, cu număr cadastral 391, înscris în Cartea funciară nr. 70531 a localității CC, suprafața de 2.801 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/1, cu vecinii : N - TADP, E - most. def. CC, S - HL 462, V -DJ 611, cu număr cadastral 392, înscris în Cartea funciară nr. 70534 a localității CC, suprafața de 10.000 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/3, cu vecinii : N - TADP, E - CC, S - HL 462, V - most. def. CC, cu număr cadastral 394, înscris în Cartea funciară nr. 70533 a localității CC, suprafața de 4.999 mp teren categoria de folosință arabil situat în extravilan, în T 23, P 396/4, cu vecinii : N - TADP, E - TADP, S - HL 462, V - CC, cu număr cadastral 393, înscris în Cartea funciară nr. 70532 a localității CC.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 2605/21.08.2013 de B.N.P.A. CC și CC, CC a donat fiului său CC, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în comuna CC, județ Dâmbovița compus din suprafața de 1156 mp, în T 17, P 899 și 900, cu vecinii : N - CC, E - drum comunal, S - drum comunal, V - CC, cu număr cadastral 172, din care 792 mp teren curți construcții și 364 mp teren arabil, împreună cu cele 5 construcții - casa C1 (P+1) din cărămidă, acoperită cu tablă, cu 6 camere, bucătărie, baie, beci și 2 holuri, garaj C2 din bolțari, acoperit cu tablă, magazie C3, grajd C4 și magazie de cereale C5, situate pe terenul de 792 mp curți construcții, imobil înscris în Cartea funciară nr. 52 a localității CC. Donatarul și-a rezervat un drept de habitație viageră asupra construcției C1 până la sfârșitul vieții.
Prin cerere, reclamantul solicită pe calea acțiunii pauliene reglementate de art. 1562-1565 Cod civil, ca actele de donație menționate să fie declarate inopozabile față de reclamant, întrucât au fost încheiate în frauda drepturilor sale, pârâtul creându-și, prin înstrăinarea bunurilor, o stare de insolvabilitate, cu consecința punerii reclamantului în situația de a nu-și putea realiza creanța prin executare silită.
Instanța a reținut mai întâi că admisibilitatea acțiunii revocatorii (pauliene) presupune îndeplinirea cumulativă a patru condiții, desprinse din dispozițiile art. 1562 Cod civil: (1) actul atacat să-i fi creat creditorului un prejudiciu, constând în aceea că prin acel act debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate; (2) frauda debitorului, constând în aceea că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; (3) creditorul să aibă o creanță certă; (4) complicitatea la fraudă a terțului dobânditor, constând în aceea că terțul a cunoscut că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.
În ceea ce privește prima condiție, instanța a considerat că aceasta este îndeplinită în speță, în condițiile în care, prin ieșirea din patrimoniul pârâtului debitor a bunurilor imobile de valoare, acesta și-a creat o stare de insolvabilitate. Din adresa 6753/18.09.2014 emisă de Primăria CC, s-a comunicat executorului judecătoresc faptul că debitorul a înstrăinat la 31.07.2013 respectiv la 21.08.2013, bunurile imobile aflate în proprietatea acestuia.
Sunt neîntemeiate susținerile pârâtului în sensul că nu este îndeplinită condiția insolvabilității, întrucât ar avea venituri din pensie pe care reclamantul le-ar putea executa. Condiția menționată este întrunită atunci când activul debitorului, la momentul introducerii acțiunii, nu permite creditorului să obțină plata integrală din cauza actului fraudulos încheiat de debitor. De asemenea, admisibilitatea acțiunii revocatorii nu presupune ca starea de insolvabilitate pe care și-a creat-o debitorul să fie totală, absolută, fiind suficient să existe o insolvabilitate parțială, care nu-i permite creditorului să obțină întregul cuantum al creanței.
Prin urmare, trebuie să se rețină că prin înstrăinarea imobilelor în discuție pârâtul debitor și-a creat o stare de insolvabilitate.
Este îndeplinită și cea de-a doua condiție, constând în frauda debitorului, pârâtul fiind în mod evident conștient că prin înstrăinarea bunilor imobile și-a creat o stare de insolvabilitate, punând reclamantul în imposibilitatea de a-și realiza creanța prin executare silită asupra bunurilor lor. Din cronologia evenimentelor rezultă indicii că pârâtul chiar a urmărit această finalitate, încheind actul atacat pentru a sustrage bunurile de la previzibila urmărire silită pe care ar fi declanșat-o reclamantul. În acest sens, se observă că hotărârea ce constată creanța reclamantului a rămas irevocabilă la 12.06.2013, iar la 31.07.2013 respectiv 21.08.2013 au fost întocmite contractele a căror inopozabilitate se solicită a fi constatată.
Și cea de-a treia condiție este în mod evident îndeplinită, reclamantul având împotriva pârâtului o creanță certă, recunoscută prin sentința civilă nr. 3080/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul X/232/2009, irevocabilă prin decizia civilă nr. 625/12.06.2013 a Tribunalului Dâmbovița.
În ce privește cea din urmă condiție - complicitatea la fraudă a terților, instanța reține că această cerință este specificată exclusiv în privința contractelor cu titlu oneros. În cazul de față fiind întocmite acte cu titlu gratuit, legea consideră că frauda debitorului este suficientă, întrucât terții au de apărat un avantaj patrimonial gratuit, spre deosebire de creditor care are de evitat un prejudiciu.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții arătând că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția prescripției dreptului la acțiune, că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive instanța de fond face o apreciere greșită asupra dispozițiilor legale deoarece reclamantul nu este creditor al pârâtului CC iar contractul de cesiune de creanță nu produce nici un efect față de acesta, astfel că apreciază că reclamantul nu are calitate procesuală activă față de cele două acte invocate.
Au mai arătat că reclamantul nu putea cumpăra creanța în sumă de 40.561 lei deoarece această creanță nu exista la data de 15.11.2011, aceasta fiind consfințită la data de 12.06.2013 prin rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 3080/2.11.2012 și au invocat prevederile art. 1578 din Noul Cod civil, ori aplicând aceste prevederi, este de reținut faptul că reclamantul nu a făcut dovada acceptării sau comunicării scrise a cesiunii către debitor, chiar dacă instanța de judecată a pronunțat deja încheierea de admitere a încuviințării procedurii de executare silită, nu înseamnă că aceasta a verificat integral legalitatea actelor înfățișate de executorul judecătoresc, ori în procedura de încuviințare a executării silite sunt prevăzute, limitativ, atribuțiile instanței, într-o procedură simplificată și necontencioasă, astfel în lipsa comunicării sau acceptării cesiunii, potrivit dispozițiilor legale, cesiunea de creanță nu produce niciun efect, contractul își produce efectele doar între părțile cesiunii, nu și față de debitorul cedat, care reprezintă un terț specific al cesiunii de creanță, prin urmare, întrucât reclamantul CC nu face dovada calității de creditor fată de debitorul cedat CC, consideră ca nu are calitate procesuală.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, au arătat că instanța de fond în mod netemeinic calculează termenul de un an de zile de la data la care creditorul a cunoscut prejudiciul cauzat prin actul atacat cu toate că trebuia să cunoască acest prejudiciu cu ocazia intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâților CC si CC.
Au mai arătat că stabilirea momentului începutului cursului prescripției extinctive, în condițiile articolului sus enunțat, se face în funcție de doua criterii: unul subiectiv - data cunoașterii pagubei și pe autorul ei și unul obiectiv - data când păgubitul trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea, ori acest din urmă criteriu a fost stabilit de legiuitor pentru că s-a apreciat că nu ar fi just ca din neglijența celui îndreptățit la repararea prejudiciului să se amâne momentul la când începe să curgă termenul de prescripție, păgubitul trebuie să depună stăruințele necesare pentru a cunoaște paguba și pe autorul ei.
Au mai susținut că în analiza criteriului subiectiv este de reținut că de la nașterea dreptului de a cere executarea contractului de cesiune, 31.07.2012, și până la formularea cererii de executare a trecut o perioadă de un an și opt luni, că la 6 luni de la înregistrarea dosarului de executare și până la emiterea acestei adrese s-a constatat faptul că bunurile au fost donate, în altă ordine de idei, de la data comunicării adresei executorului judecătoresc către reclamant și până la formularea cererii au mai trecut nouă luni de zile.
De asemenea, au mai susținut că este de observat neglijența de care a dat dovadă reclamantul în punerea în executare a titlului executoriu pe care îl avea la îndemână, lăsând să treacă mult timp între actele de executare pentru recuperarea creanței, de altfel, această neglijentă a reclamantului a caracterizat întreaga procedură execuțională, actele de executare fiind întocmite la intervale mari de timp, la limita împlinirii termenului de perimare, că în ceea ce privește criteriul obiectiv este de reținut că prin încheierile emise de O.C.P.I. Dâmbovița s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâților CC și CC, că prin îndeplinirea acestei formalități actele au devenit opozabile și persoanelor care nu au participat la încheierea lor, în scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor acestora, cum este și cazul reclamantului din prezenta cauză.
Au mai susținut că această cerință de formă a actului juridic - ce este obligatorie iar nu facultativă - se justifică prin ideea de protecție a terților față de eventualele efecte prejudiciabile ale actelor juridice la încheierea cărora nu au participat, că de la data efectuării transcrierii, dreptul real al pârâților CC si CC a devenit opozabil erga omnes și, prin îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, actul de atestare a proprietății se consideră a fi cunoscut și de către reclamantă.
Prin urmare, raportat la criteriului obiectiv este de observat că termenul de prescripție a început să curgă din luna august 2013 și s-a împlinit in luna august 2014.Cum prescripția extinctivă urmărește sancționarea creditorului neglijent și cum eficiență are criteriul obiectiv, urmează sa constatați prescris dreptul la acțiune al reclamantului în solicitarea de desființare a contractelor de donație.
Totodată, au susținut că, pe fondul cauzei instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii întrucât dreptul creditorilor de a recurge la o astfel de acțiune este reglementat de art. 1562 Cod civil, potrivit căruia ei pot să atace actele viclene făcute de debitori în prejudiciul drepturilor lor, că acțiunea revocatorie are un caracter subsidiar, că ea este justificată numai în ipoteza în care creditorul nu-și poate realiza creanța împotriva debitorului, dat fiind că, prin actele frauduloase efectuate, acesta și-a diminuat substanțial patrimoniul sau a devenit insolvabil, încât creanța nu poate fi executată în întregime sau nici parțial și că potrivit adresei comunicate de către executorului judecătoresc către reclamant rezultă că a fost emisă dispoziție de poprire asupra pensiei debitorului CC la terțul poprit Casa Județeană de Pensii Dâmbovița și că în speță, apreciază că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii revocatorii, întrucât la data încheierii contractelor, în evidențele de carte funciară sau ale Oficiului Registrului Comerțului nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat contractul.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.10.2016 intimatul a solicitat respingerea apelului arătând că, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, instanța în mod corect a statuat în sensul recunoașterii calității sale procesuale active, această calitate de creditor a dobândit-o prin cesiunea de creanță litigioasă, încheind la 31.07.2012 un contract de cesiune cu CC., ori această calitate i-a fost confirmată și consolidată urmare a pronunțării hotărârii prin care apelantul pârât CC a fost obligat la plata sumei de 40.561 lei.
În ceea ce privește soluția dată excepției prescripției dreptului material la acțiune, arată că dreptul la acțiune este legat de momentul cunoașterii prejudiciului creat prin actul respectiv și nu de momentul cunoașterii actului în sine, că momentul subiectiv de la care începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de lege este identificat cu data la care creditorul a înțeles că actul respectiv a fost încheiat în frauda sa, cu intenția scoaterii bunului pentru care s-a contractat din patrimoniul debitorului în vederea măririi ori creării stării de insolvabilitate sau cel puțin cu acceptarea acestei finalități. Astfel, practica judecătorească a decis ca în cazul acțiunii pauliene, termenul de prescripție va începe să curgă din momentul în care creditorul a cunoscut efectiv paguba cauzată prin încheierea actului fraudulos, ori a solicitat să se constate că până la momentul când i s-a comunicat de către executorul judecătoresc că debitorul nu mai deține bunuri în proprietate nu se poate reține că ar fi cunoscut că respectivele acte de donație i-au adus prejudicii, astfel nu se poate aprecia că dreptul material la acțiune s-a născut anterior momentului la care a aflat că debitorul nu mai deține bunuri în proprietatea sa, susceptibile de a fi executate silit și de a conduce astfel la acoperirea creanței, așadar în mod corect judecătorul fondului a reținut că momentul la care s-a născut dreptul la acțiune nu poate fi anterior datei de 30.01.2015 când s-a emis adresa de comunicare a stării de insolvabilitate a creditorului lor.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că soluția este perfect legală în speță fiind îndeplinite cele trei condiții de admisibilitate a acțiunii, astfel în mod corect instanța a dispus admiterea acțiunii, soluția fiind legală și temeinică.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Astfel, conform art. 36 C.proc.civ. "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății";.
Prin contractul de cesiune de creanțe nr. 401 din 31.07.2012 încheiat între Cabinetul Individual de Practician în Insolvență CC, în calitate de lichidator al CC. și intimatul reclamant CC (f. 10-11) s-au vândut celui din urmă activele debitoarei conform procesului verbal al adunării creditorilor reprezentând creanțe pe care societatea le are de încasat de la debitori sau terți, conform listei clienților și debitorilor de la data de 15.07.2011.
Conform Listei clienților și debitorilor societății din 15.07.2011 (f. 75), apelantul pârât CC figurează cu mențiunea "dosar X/232/09 circa 35.000 lei debit și daune, dosar suspendat de instanța Găești, repunere de către avocat";.
Potrivit înscrisului denumit "Situația creanțelor cesionate de CIPI CC către CC"; (f. 77), la poziția nr. 27 apare CC cu nr. de dosar X/232/2009.
Însă, deși intitulat contract de cesiune de creanțe, în fapt între părți a fost încheiată, în ceea ce privește creanța în cauză, o cesiune de creanțe litigioase, aspect ce reiese din faptul că, la momentul intervenirii cesiunii, în raport de litigiul ce făcea obiectul dosarului nr. X/232/2009, creanța avea un astfel de caracter conform art. 1653 alin. 3 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 3080 din 02.11.2012, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2009 (f. 12-14), apelantul pârât CC a fost obligat la plata către CC. a sumei de 40.561 lei.
Așadar, nu există nici o îndoială cu privire la transmiterea creanței împotriva apelantului pârât către intimatul reclamant, fiind totodată îndeplinită, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, condiția prevăzută de art. 1572, în sensul că fiind un caz de cesiune a unei creanțe viitoare, actul cuprinde elementele care permit identificarea creanței cedate.
În raport de dispozițiile art. 39 alin. 1 și 3 C.proc.civ., dacă în cursul procesului dreptul litigios este transmis prin acte între vii cu titlu particular, judecata va continua între părțile inițiale iar efectele hotărârii se produc de drept și împotriva succesorului cu titlu particular.
Prin urmare, creanța litigioasă, al cărui cuantum nu era clar cunoscut la momentul cesiunii, a fost stabilită în mod clar prin sentință, consolidându-se astfel dreptul intimatului reclamant din al cărui patrimoniu creanța face parte.
Pe de altă parte, lipsa comunicării cesiunii de creanță nu face ca aceasta să filele lipsită de efect, așa cum pretind apelanții.
Astfel, conform art. 1578 alin. 1 lit. b și alin. 2 Cod civil debitorul este ținut să plătească cesionarului din momentul în care primește o comunicare scrisă a cesiunii, pe suport hârtie sau în format electronic, în care se arată identitatea cesionarului, se identifică în mod rezonabil creanța cedată și se solicită debitorului să plătească cesionarului, înainte de acceptare sau de primirea comunicării, debitorul neputându-se libera decât plătind cedentului.
Potrivit art. art. 1578 alin. 3-5 Cod civil atunci când comunicarea cesiunii este făcută de cesionar, debitorul îi poate cere acestuia să îi prezinte dovada scrisă a cesiunii, iar până la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate să suspende plata, comunicarea cesiunii neproducând efecte dacă dovada scrisă a cesiunii nu este comunicată debitorului.
Ori, în cauză, având în vedere executarea silită în desfășurare, precum și litigiul de față, nu se poate considera că nu a fost comunicată debitorului dovada scrisă a cesiunii.
În ceea ce privește motivul de apel privind greșita respingere a excepției prescripției, tribunalul reține că nu este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 1564 Cod civil dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune [revocatorie n.n.] se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
Prin urmare, data de început se raportează, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la momentul cunoașterii de către creditor a prejudiciului produs din act și nu de la data cunoașterii actului în sine.
Cum prejudiciul constă în imposibilitatea de recuperare a creanței din cauza lipsei bunurilor din patrimoniul debitorului, în mod corect a concluzionat prima instanță că acesta a fost cunoscut de intimatul reclamant la momentul la care executorul i-a comunicat prin adresa emisă la data de 30.01.2015 faptul că debitorul și-a înstrăinat bunurile mobile și imobile al căror proprietar era.
Doar la acest moment creditorul putea cunoaște prejudiciul constând în imposibilitatea, respectiv în diminuarea drastică a posibilităților de recuperare a creanței, de vreme ce abia la acest moment acesta avea o imagine clară asupra întregului patrimoniu al debitorului.
În ceea ce privește motivul de apel privind neîndeplinirea condițiilor acțiunii revocatorii, tribunalul reține că nu este de asemenea întemeiat.
Astfel, faptul că a fost instituită măsura popririi asupra pensiei debitorului CC, nu este de natură să ducă la concluzia inadmisibilității acțiunii revocatorii, de vreme ce este reținerile lunare sunt în sumă de 250 lei, ceea ce face ca plata datoriei să se poată face doar într-un interval de timp foarte lung, de aproximativ 15 ani. Ori, în aceste condiții, este evidentă prejudicierea reclamantului, respectiv nașterea stării de insolvabilitate a debitorului urmare a încheierii actelor de donație a căror revocare se solicită.
Totodată, tribunalul reține că nu este necesară dovedirea complicității la fraudă a cocontractanților, având în vedere că actele a căror revocare se solicită sunt acte cu titlul gratuit, donații, iar această condiție este prevăzută de dispozițiile art. 1562 alin. 2 Cod civil, numai pentru actele cu titlu oneros.
De altfel, în raport de relațiile de rudenie existente între donatar și donatari, este lesne de presupus că aceștia din urmă cunoșteau că faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
Pentru aceste motive, apreciind că motivele de apel nu sunt întemeiate, sentința apelată fiind legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 480 C.proc.civ., va respinge ca nefondat apelul și va păstra sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanții - pârâți: CC și CC, ambii domiciliați în CC și CC, domiciliată în CC, împotriva sentinței civile nr. 936/10.06.2016, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. X/232/2015, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CC, domiciliat în CC.
Păstrează sentința civilă apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2017.
| ← Contestație la executare. art.648 alin.2 cod procedură civilă | Contestație la executare.termenul de prescripţie începe să... → |
|---|
