Contract de întreţinere cu rezerva dreptului de uzufruct viager. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. Rezoluţiune. Consecinţe juridice. Redobândirea nudei proprietăţi asupra imobilului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1020, art. 1021
Instanţa este ţinută să verifice dacă debitorul obligaţiei de întreţinere nu a executat în natură obligaţia asumată contractual şi dacă această neexecutare este culpabilă, fiind considerat de drept în întârziere, deoarece termenul stipulat pentru executare de către părţi este un termen cu caracter esenţial (art. 1079 pct. 3 C. civ.) şi pentru care nu se poate da debitorului termen de graţie.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 723/A din 7 noiembrie 2005, nepublicată
Prin cercrca înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului l Bucureşti sub nr. 14960/2004, reclamanta A.L. a chemat în judecată pârâţii O.L.Ş. şi O.R., solicitând, în baza art. 1020 şi art. 1021 C. civ., rezo-luţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 4477 din 13 septembrie 2002 de B.N.P. M.G.O., A.A.J. şi Asociaţii şi, în consecinţă, desfiinţarea retroactivă a contractului şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestui contract în sensul redobândirii de cătrc reclamantă a nudei proprietăţi asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1.
Prin sentinţa civilă nr. 9710 din 14 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 14960/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins ca neîntemeiată cercrca formulată de reclamanta A.L., în contradictoriu cu pârâţii O.L.Ş. şi O.R. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 13 septembrie 2002, între părţi s-a încheiat un contract de întreţinere prin care reclamanta, în calitate de crcditoare a obligaţiei de întreţinere, a înstrăinat nuda proprietate asupra a două imobile cătrc pârâţi, în schimbul întreţinerii pe carc pârâtul O.L.Ş., debitor al obligaţiei, s-a obligat să presteze reclamantei până la sfârşitul vieţii acesteia. Se reţine dreptul de uzufruct viager rezervat de către reclamantă pe seama sa asupra imobilelor menţionate, cuantumul minim al întreţinerii datorate de pârâţi fiind stabilit la
1 milion lei pe lună.
Faţă de acestc clauzc contractuale şi situaţia de fapt reţinută din probele administrate, înscrisuri, interogatoriu şi martori, potrivit căreia la cererca reclamantei pârâţii s-au mutat în apartamentul reclamantei, vânzând locuinţa lor, prima instanţă a considerat că nu poate fi dispusă rezoluţiunea contractului potrivit art. 1020 şi art. 1021 C. civ., întrucât nu s-a dovedit neexecutarea culpabilă a obligaţiilor ce revin unei părţi. Se reţine, totodată, că singurul motiv real al cererii este neconstruirea de către pârâţi pentru reclamantă a unui apartament în spatele curţii imobilului, conform înţelegerii lor anterioare.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta A.L. a formulat apel la data
de 8 februarie 2005, înregistrat la Tribunalul Bucureşti. In motivarea criticilor de nelegalitate şi netemeinicie ale sentinţei, apelanta-recla-mantă a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod eronat asupra motivului promovării cererii, reţinând numai anumite probe din dosar, fară a le analiza şi interpreta coroborat în întregul lor. Răspunsul reclamantei la interogatoriu, argument al instanţei de fond pentru respingerea cererii, nu face decât să confirme o stare de fapt, o înţelegere verbală ce a existat între părţi, care însă nu exclude împrejurarea neexecutării ulterioare şi culpabile de cătrc pârâţi a contractului. Astfel, din probatoriul administrat rezultă cu certitudine neexecutarea obligaţiei de întreţinere constând în asigurarea medicamentelor şi banilor necesari pentru consultaţii şi tratamente medicale şi pentru suportarea tuturor cheltuielilor de întreţinere curentă a apartamentului pe tot timpul vieţii reclamantei.
Susţine apelanta că, prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, dovedeşte că a plătit singură utilităţile pentru imobil, dovadă în acest sens fiind şi chitanţele care se află în posesia reclamantei, situaţie întărită prin depoziţia martorei S.M. Şi cheltuielile medicale, ca şi cele pentru o intervenţie stomatologică au fost suportate în exclusivitate de către reclamantă. De asemenea, reclamanta îşi procura şi îşi prepara hrana singură, aspect relevat de martoră. Susţine apelanta-reclamantă că instanţa de fond nu a avut în vedere răspunsurile pârâţilor la interogatoriu prin care aceştia au recunoscut că ulterior părăsirii imobilului nu au mai prestat întreţinerea, cu excepţia achitării sumei de 4 milioane lei aferentă facturilor pentru luna mai 2004, ceea ce dove-
deşte culpa lor în neexecutarea contractului. In drept, se invocă dispoziţiile art. 282 şi urm. C. proc. civ. şi se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.
La data de 9 mai 2005, intimaţii-pârâţi formulează întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menţinerea sentinţei de fond prin carc în mod corect s-a reţinut că nu există vreo încălcare culpabilă de cătrc aceştia a obligaţiei de întreţinere, ci, eventual, numai a unei obligaţii extracontractuale, care însă nu atrage desfiinţarea contractului în baza art. 1020, art. 1021 C. civ. Apreciază că nu poate fi reţinut ca motiv de apel achitarea de către apelantă a utilităţilor imobilului deoarece plata acestora se face numai pe numele titularului contractului indiferent de persoana care face plata efectivă. Consideră nedovedite aspectele prezentate de apelantă în motivele de apel pentru cheltuielile cu consultaţii medicale şi cu asigurarea hranei, întrucât aceştia şi-au îndeplinit obligaţia de a achita suma de 1 milion lei prevăzută ca sumă minimă a întreţinerii prin contract. Această sumă a fost trimisă prin mandat poştal reclamantei chiar şi după ce au părăsit imobilul în care locuiau împreună, orice alt fel de ajutor fiind refuzat de către reclamantă.
Analizând motivele de apel faţă de hotărârea pronunţată şi probele administrate la instanţa de fond şi de apel, tribunalul apreciază apelul fondat pentru următoarele considerente:
S-a solicitat de către apelanta-reclamantă a se pronunţa rezolu-ţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 4477 din 13 septembrie 2002 de notarul public A.A.J., prin care A.L. a transmis lui
O.L.Ş. nuda proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 1 (compus din teren de 112 mp şi construcţie cu o suprafaţă de 36,04 mp) şi asupra apartamentului situat la parterul imobilului situat în Bucureşti, sector 1 (compus din 2 camere de locuit şi dependinţe împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 72 mp, cotă indiviză de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului aferent întregului imobil în suprafaţă de 144 mp), cu rezerva dreptului de uzufruct viager asupra acestor imobile. S-a prevăzut în contract că, în schimbul transmiterii nudei proprietăţi asupra imobilelor, O.L.Ş. (căsătorit cu O.R.) se obligă să o întreţină pe A.L. pe tot timpul vieţii acesteia, să-i asigure ori de câte ori este nevoie medicamentele şi banii necesari pentru consultaţiile şi tratamentele medicale ambulatorii şi spitaliceşti şi să suporte toate cheltuielile de întreţinere curentă a apartamentului precum şi să o înmormânteze conform datinilor strămoşeşti. Părţile au stabilit cuantumul minim lunar al obligaţiei de întreţinere ca fiind de 1 milion lei.
Pentru pronunţarea rezoluţiunii se invocă neexecutarea obligaţiei de întreţinere de cătrc pârâţi sub aspectul suportării cheltuielilor de întreţinere ale imobilelor în carc pârâţii s-au mutat împreună cu recla
manta şi unde au locuit până la data de 24 mai 2004 şi sub aspectul cheltuielilor cu îngrijirea medicală stomatologică. Dc asemenea, a arătat reclamanta că a asistat la scene de agresiune şi violenţă din partea pârâtului O.L.Ş. asupra soţiei acestuia, astfel încât i s-a crcat convingerea că va exista un moment în care pârâtul se va îndrepta asupra sa. Prin urmare, instanţa este ţinută să verifice dacă debitorul obligaţiei de întreţinere nu a executat în natură obligaţia asumată contractual şi dacă această neexecutare este culpabilă, fiind considerat de drept în întârziere deoarece termenul stipulat pentru executare de către părţi este un termen cu caracter esenţial (art. 1079 pct. 3 C. civ.) şi pentru care nu se poate da debitorului termen de graţie.
Or, din probele administrate în cauză, instanţa reţine că părţile locuiau împreună în imobilul care aparţinea intimaţilor-pârâţi cu titlul de nudă proprietate, apelanta având uzufructul viager asupra acestuia. Deoarece relaţiile dintre soţii O. s-au deteriorat, degenerând în certuri puternice pe motiv că soţia O.R. nu participa la cheltuielile de întreţinere ale imobilului, soţul fiind cel carc era nevoit să întreţină financiar familia, la nivelul lunii martie 2004 soţia s-a angajat, ceea ce a produs însă o nouă nemulţumire soţului, care a fost nevoit să efectueze o parte din treburile gospodăreşti pe carc anterior le efectuase soţia. Soţul a excrcitat şi violenţe fiziec asupra soţiei sale, aceasta din urmă împreună cu copilul minor rezultat din căsătorie fiind nevoită să părăsească domiciliul conjugal şi să se stabilească la părinţii săi. Deşi această situaţie de fapt este expusă de soţia O.R. în cuprinsul cererii de divorţ pe carc a promovat-o în iulie 2005, tribunalul consideră că poate fi reţinută ca premisă a situaţiei carc a generat neexecutarea obligaţiei de întreţinere asumate de cei doi soţi O. faţă de apelanta A.L.
S-a dovedit în cauză faptul că apelanta, persoană în vârstă, a avut nevoie în martie 2004 de tratamente stomatologice, după cum atestă referatul întocmit de Dr. D.C.M. la 21 septembrie 2005 şi depus la dosar în apel. Or, se consideră dovedită atât situaţia în care creditorul obligaţiei de întreţinere reclama plata unei sume de bani, suficient de mare faţă de lucrările stomatologice efectuate, cât şi faptul că această sumă de bani necesară nu a fost asigurată de către debitorii obligaţiei de întreţinere care la acea vreme se aflau în conflict între ei generat tocmai de lipsa resurselor financiare necesare propriei familii şi care de altfel la scurt timp (mai 2004) au şi părăsit imobilul.
Este considerat probat de către tribunal şi motivul privind neexecutarea obligaţiei de întreţinere prin plata întreţinerii curente a apartamentului în care locuia apelanta. Prin chitanţele depuse la dosar,
apelanta-reclamantă a dovedit achitarea tuturor cheltuielilor legate de plata utilităţilor, dar şi de plata impozitelor şi taxelor datorate statului, cheltuieli carc de drept sunt în sarcina nudului proprietar şi nu a beneficiarului dreptului de uzufruct. Este adevărată şi susţinerea intimaţilor potrivit căreia orice persoană poate face o plată în numele altei persoane care să figureze drept persoană plătitoare însă aceasta nu este o dovadă pozitivă în sensul apărărilor că nu apelanta este cea care a efectuat în realitate plăţile (fapt negativ ce poate fi dovedit numai prin dovada contrară a faptului pozitiv şi care revine în sarcina părţii adverse).
De altfel, intimaţii au şi recunoscut faptul că, după mai 2004, s-au limitat numai la plata sumei de 1 milion lei prin mandat poştal către apelantă, ca evaluare minimă a obligaţiei de întreţinere. Această manieră de executare a obligaţiei este considerată necorespunzătoare de către tribunal întrucât, pe de o parte, obligaţia de întreţinere este o obligaţie ce trebuie executată în natură prin esenţa ei şi nu prin executare în bani, iar pe de altă parte, este şi insuficientă, nefiind posibilă acopcrirea tuturor cheltuielilor apelantei pentru întreţinere personală şi a locuinţei cu suma de 1 milion lei lunar. La interogatoriu, apelanta arată că numai plata utilităţilor pentru apartament era în lunile de vară de aproximativ 1 milion lei, în timp ce în lunile de iarnă erau de aproximativ 3 milioane lei, datorită şi numărului marc de persoane carc foloseau apartamentul şi carc ar fi trebuit să fie plătite de către proprietar şi nu de uzufructuar după cum s-a arătat anterior, obligaţie neexecutată de cel în patrimoniul căruia se găsea.
Faţă de cele arătate, tribunalul apreciază că intimaţii-pârâţi nu şi-au executat obligaţia de întreţinere asumată prin contract faţă de apelantă, neexecutare datorată culpei lor, astfel încât, în temeiul art. 1020, 1021 C. civ., asupra contractului se va dispune rezoluţiunea.
Deoarece situaţia de fapt şi cea de drept nu au fost corect reţinute şi analizate de prima instanţă, care a constatat neexecutarea unei obligaţii extracontractuale, Iară a analiza aspectele arătate de către reclamantă ca fiind neexecutarea contractului de întreţinere, în baza art. 296 C. proc. civ., tribunalul a admis apelul şi a dispus schimbarea sentinţei de fond, în sensul admiterii cererii după cum s-a arătat anterior.
| ← Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu rezerva... | Conţinutul dreptului real de uzufruct viager. Exercitarea... → |
|---|
