Rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager. Prescripţia dreptului la acţiune pentru neplata preţului
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1365 Decretul nr. 167/1958, art. 1, art. 3, art. 7
Neplata preţului într-un contract de vânzare-cumpărare ar atrage sancţiunea rezoluţiunii acestui act juridic numai în măsura în care este pretinsă în interiorul termenului general de prescripţie, adică termenul de trei ani reglementat de art. 1, art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, drept care se naşte de la data când ar fi trebuit achitat preţul.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 792/R din 21 mai 2007, nepublicată
Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2006, sub nr. 20008/299/2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reclamantul V.I. a chemat în judecată pârâţii M.H. şi M.C., solicitând să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager nr. 15148/1994.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că împreună cu soţia sa V.M. au dobândit imobilul din Bucureşti, sectorul 1, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6075/8205 din 8 februarie 1990. Ulterior, la 19 iulie 1994 a încheiat un act de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager pentru acelaşi imobil, în favoarea soţilor M.H. şi M.C., cu rezerva dreptului de uzufruct viager. Cumpărătorii le-au propus această vânzare cu promisiunea că, după moartea soţiei care era grav bolnavă, vor avea grijă de reclamant, vor plăti impozitele şi taxele şi îi vor cumpăra o garsonieră care nu necesită cheltuieli ridicatc. Susţine reclamantul că nu a primit niciun ban din cei 800.000 lei prevăzuţi în contractul de vânzare-cumpărare, astfel că solicită rezilierea acestuia.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 112 şi urm. C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 17725 din 21 noiembrie 2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins cererea reclamantului V.I. împotriva pârâţilor M.H. şi M.C., ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 15148 din 19 iulie 1994, V.I. şi V.M. au vândut cumpărătorilor M.H. şi M.C. imobilul din Bucureşti,
sectorul 1, pentru preţul de 800.000 lei ROL, sumă pe care vânzătorii au primit-o în întregime la data semnării actului. Interpretând art. 1, art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958 şi art. 1365 C. civ., judecătoria a considerat acţiunea vânzătorului de rezoluţiune pentru neplata preţului ca fiind personală şi, deci, prescriptibilă în termen de trei ani de la data naşterii dreptului. Prin urmare, dreptul la acţiune s-a născut la 19 iulie 1994, nefiind exercitat de reclamant în termenul de trei ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
împotriva acestei sentinţe, reclamantul V.I. a declarat recurs la data de 24 noiembrie 2006, înregistrat la Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă, sub nr. 20008/299/2006. Prin motivele de recurs formulate la 8 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat în principal admiterea recursului, anularea sentinţei de fond şi trimiterea cauzei spre reju-dcearc aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, admiterea recursului, anularea sentinţei atacate şi reţinerea cauzei spre rejudecare, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice prin carc să fie admisă acţiunea, dispunându-se nulitatea contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 15148 din 19 iulie 1994 de notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucureşti pentru neplata preţului. Se susţine că în mod nclegal instanţa de fond a soluţionat o cererc de reziliere a unui contract de vânzare-cumpărare, câtă vreme reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în nulitatea contractului. Cum instanţa s-a pronunţat pc ceea ce nu s-a cerut, se impune anularea sentinţei şi trimiterea cauzci spre rejudceare.
Pe excepţia prescripţiei dreptului la acţiune se solicită a se observa că este imprescriptibilă acţiunea în nulitate pentru lipsa obiectului cauzei, neplata preţului. Arată reclamantul că pârâta M.C. este fiica din prima căsătorie a soţiei sale, vânzătoarea V.M., care, de altfel, a deccdat după încheierea contractului. Pârâţii nu au achitat preţul vânzării, însă această declaraţie a fost făcută în faţa notarului care altfel nu ar fi încheiat actul, cu toate că nu există nicio chitanţă descărcătoare de plată şi nici nu s-au predat banii în faţa notarului. Aşadar, lipsa obiectului preţului reprezintă o cauză de nulitate ce este imprescriptibilă şi poate fi invocată de orice persoană interesată. Mai mult, pârâţii nu au respectat nici clauzele contractuale privind taxele şi impozitele aferente apartamentului nr. 14, reclamantul plătind aceste taxe.
Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea recurată şi probele administrate în cauză, cerectând pricina sub toate aspectcle după cum dispune art. 3041 C. proc. civ., Tribunalul constată recursul nefondat.
Recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra unui obiect care nu a fost cerut, adică asupra unei acţiuni în rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi nu asupra unei acţiuni în nulitate, ceea ce atrage casarca hotărârii şi trimiterea spre rejudecare. Tribunalul observă din cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că V.l. a solicitat rezilierea unui contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct viager pe motiv de neplată a preţului convenit cu cumpărătorii. Numai prin concluziile scrise depuse la dosar după data închiderii dezbaterilor în şedinţa publică din 16 noiembrie 2006 şi în cursul termenului de amânare a pronunţării, reclamantul a solicitat nulitatea contractului amintit anterior pentru neplata preţului.
Cum această din urmă cerere a fost adresată instanţei cu nerespec-tarca dispoziţiilor procedurale de soluţionare a unei acţiuni, cu nerespectarea art. 112, art. 132 şi art. 85 C. proc. civ., instanţa în mod corect nu a ţinut seama de această pretenţie, considerându-se în mod legal învestită numai cu o acţiune în rezoluţiunea contractului de
vânzare-cumpărare. In caz contrar, s-ar fi încălcat toate principiile care guvernează procesul civil, respectiv principiul contradictorialităţii, principiul dreptului la apărare ctc. Urmează, aşadar, a se înlătura această critică de recurs.
Pe fondul cauzei, Tribunalul consideră nefondate criticile de recurs, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală. Neplata preţului într-un contract de vânzare-cumpărare ar atrage sancţiunea rczolutiunii acestui act juridic numai în măsura în care este pretinsă în interiorul termenului general de prescripţie, adică termenul de trei ani reglementat de art. 1, art. 3 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958, drept care se naşte de la data când ar fi trebuit achitat preţul. Cum în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1994, părţile au declarat în faţa notarului public ce a autentificat actul că preţul vânzării de
800.000 lei a fost primit de către vânzători în întregime de la cumpărători, până la semnarea actului, o eventuală situaţie contrară putea fi reclamată în termen de trei ani de la această dată. Având în vedere faptul că acţiunea a fost promovată la peste 12 ani de la semnarea actului, raţionamentul instanţei de fond este corect, iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Aport în numerar la constituirea unei societăţi cu... | Contract de întreţinere cu rezerva dreptului de uzufruct... → |
|---|
