Contract de întretinere. Simulatie sub forma contractului de vânzare-cumpărare
| Comentarii |
|
C. civ., art. 954, art. 966, art. 1175, art. 1198, art. 1361
Legea nr. 54/1998, art. 2 alin. (1)1)
Vânzătorul s-a obligat să transmită proprietatea atât în actul public, cât şi în înţelegerea secretă anterioară cu cumpărătorii, iar aceştia s-au obligat prin actul public să predea o sumă de bani, obligaţie care însă trebuie înţeleasă prin raportare la acordul secret, în sensul că obligaţia asumată este aceea de a presta întreţinerea vânzătorului pe tot cursul vieţii acestuia. Prin urmare, efect al simulaţiei constatate nu se poate reţine fictivitatea preţului din contractul de vânzare-cumpărare, ci prestaţia convenită de a asigura întreţinerea vânzătorului, obligaţie executată în natură.
Părţile care încheie un act juridic cu o natură civilă simulată, pot invoca ele însele simulaţia pe calea acţiunii în declararea simulaţiei reglementată de art. 1175 C. civ. Chiar dacă una din părţile contractante invocă actul secret încheiat cu partea contractantă,
act care îşi produce efecte numai faţă de aceasta, nu şi faţă de terţi, nu poate fi considerat aplicabil principiul nemo propriam turpitudine alegans, deoarece, în această situaţie, se tinde la recunoaşterea în mod public a adevăratelor efecte ale actului încheiat de părţi, efecte care nu contravin normelor juridice sau regulilor morale.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr 607/A din 17 octombrie 2005, nepublicată
Prin sentinţa civilă nr. 9904 din 20 decembrie 2004 pronunţată în dosarul nr. 12317/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea principală formulată de reclamantul M.Ş., în contradictoriu cu
pârâţii reclamanţi D.I.C. şi D.M., ca neîntemeiată. In consecinţă, a admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi D.M. şi
D.I.C. în contradictoriu cu reclamantul pârât M.Ş. şi a constatat caracterul simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 491 din 21 martie 2003 de B.N.P. C.C.L., în sensul că voinţa reală a părţilor a fost de a încheia un contract de întreţinere şi nu un contract de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul pârât M.Ş., în calitate de vânzător, a încheiat la data de 21 martie 2001 cu pârâţii reclamanţi D.M. şi D.I.C., în calitate de cumpărători, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 491 de
B.N.P. C.C.L. prin care s-a înstrăinat imobilul din Bucureşti, sectorul
1, compus din teren în suprafaţă de 600 mp şi construcţiile edificate pe acesta, locuinţă şi 3 magazii, pentru preţul de 700 milioane lei, fiind consemnat în cuprinsul contractului faptul achitării preţului.
Judecătoria a considerat neîntemeiată cererea reclamantului de declarare a nulităţii absolute a acestui contract pentru vicierea consimţământului, pentru eroare asupra naturii actului încheiat, partea având reprezentarea unui contract de întreţinere şi nu de vânzare-cumpărare, pentru lipsa cauzei şi pentru fictivitatca preţului, care nu a fost real, părţile neavând intenţia de a-1 plăti şi respectiv, de a-1 primi. S-a găsit fondată însă cererea reconvenţională prin care s-a solicitat să se constate că actul atacat nu reprezintă voinţa reală a părţilor ce au intenţionat să încheie un contract de întreţinere, care reprezintă o convenţie secretă a părţilor, astfel încât actul public este simulat, potrivit art. 1175 C. civ.
Din probele administrate, anume martori şi interogatorii, prima instanţă a reţinut că, într-adevăr, părţile au intenţionat să încheie un
contract de întreţinere în schimbul dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamantul urmând să primească întreţinere de la pârâţii reclamanţi. Or, în raport de intenţia recunoscută de ambele părţi, nu s-a constatat nulitatea actului încheiat pentru eroare asupra naturii juridice, erorr in negotium, întrucât cu bună ştiinţă au încheiat o vânzare-cumpărare, dovadă fiind cererea sub semnătura privată a reclamantului prin care solicita notarului să se deplaseze la imobilul din str. S. nr. 44, pentru încheierea unui act de vânzare-cumpărare. Totodată, în cuprinsul actului sunt trecute constatările notarului, valabile până la înscrierea în fals, asupra consimţământului la autentificarea contractului, susţinute şi de certificatul medical care atestă că reclamantul nu prezintă tulburări psihice evidente şi are discernământ, astfel încât reclamantul nu poate fi considerat în eroare cu privire la natura actului semnat.
Această situaţie este calificată de instanţa de fond ca fiind o simulaţie, actul de vânzare-cumpărare deghizând un contract de întreţinere faţă de care nu este obligatorie îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 1175 C. civ., actul sceret neputând fi încheiat de părţi datorită legăturilor de rudenie tată-fiu existente între părţi, care au determinat o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris constatator.
împotriva acestei sentinţe, reclamantul M.Ş. a declarat apel la 16
februarie 2005, înregistrat pc rolul Tribunalului Bucureşti. In motivarea apelului, apelantul reclamant a arătat că nu este întemeiată respingerea cererii principale întrucât concluzia trasă de instanţă este în sensul valabilităţii contractului de vânzare-cumpărare, deşi din probele administrate reiese evident eroarea obstacol. Concluzia instanţei se bazează pe un înscris ilizibil, calificat ca o cerere adresată notarului de către reclamant, însă scriptura denotă starea de sănătate şi capacităţile intelective ale reclamantului în vârstă de 89 de ani. De asemenea, instanţa de fond a ignorat total motivul de nulitate izvorât din fictivitatea preţului, aspect recunoscut de pârâţi la interogatoriu, însă înlăturat de instanţă fară a fi motivat. Această împrejurare, indiferent de chestiunea simulaţiei, atrage nulitatea absolută a contractului de
vânzare-cumpărare. In acelaşi sens, nu sunt arătate de instanţa de fond raţiunile pentru care s-a înlăturat motivul de nulitate al inexistenţei cauzei.
Apelantul reclamant critică sentinţa de fond şi faţă de admiterea cererii reconvenţionale, soluţie lipsită total de fundament probatoriu. Pârâţii au recunoscut că au urmărit obţinerea bunului, că nu au achitat costurile legate de acest imobil şi că au folosit pensia reclamantului în
mod discreţionar, iar întreţinerea pe care aceştia susţin că au acordat-o reclamantului, nu a fost dovedită în niciun fel, instanţa neţinând cont în acest sens de depoziţia martorului M.A. Mai mult, pârâtul invocă propria turpitudine prin cercrca reconvcnţională, iar instanţa considcră aplicabile dispoziţiile art. 1198 C. civ., ignorând răspunsurile la întrebările 3 şi 10 din interogatoriu. De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că nu există un contraînscris sub nicio formă, cu atât mai puţin sub forma autentică prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 54/1998.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi precizată şi respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată, invocându-se dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 27 iunie 2005, intimaţii pârâţi formulează întâmpinare, solicitând respingerea apelului cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică. Reiterează intimaţii pârâţi situaţia de fapt, în sensul că apelantul reclamant este tatăl natural al intimatului D.I.C., cu care însă nu a avut nicio relaţie timp de 30 de ani.
In iarna anului 2000-2003, apelantul a fost părăsit de toţi membrii familiei sale, astfel încât a solicitat intimatului să îi acorde ajutor şi să îl îngrijească, ceea ce s-a şi întâmplat, apelantul locuind la familia D. Mulţumit de afecţiunea arătată şi întreţinerea acordată şi pentru a-şi repara greşeala din trecut, apelantul a întocmit un testament, lăsând intimaţilor toate bunurile sale. Ulterior, s-a gândit că acest act dă drept la moştenire şi nepoţilor de fiu, cu care însă era în conflict pentru comportamentul lor ingrat, astfel încât apelantul s-a consultat cu intimaţii şi au decis de comun acord că este potrivit să încheie un act prin carc să transmită proprietatea imobilului sub forma unei vânzări-cumpărări, însă în realitate, între părţi urma să îşi producă efectele convenţia secretă de întreţinere. Susţin intimaţii că nu era necesară între părţi şi nici posibilă din punct de vedere moral, încheierea vreunui act prin care să se constate în scris înţelegerea secretă de întreţinere care ar fi putut fi considerată o dovadă de neîncredere.
Examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, Tribunalul consideră apelul ca fiind nefondat.
In ceea ce priveşte primul motiv de apel ce vizează greşita respingere a acţiunii în declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, acesta nu este fondat faţă de motivele de nulitate invocate şi probele administrate în cauză. S-a invocat de către apelantul reclamant motivul de nulitate absolută al erorii obstacol, eroarea fiind regle
mentată de art. 954 C. civ. ca un viciu de consimţământ carc afectcază caracterul conştient şi liber al voinţei de a face un act juridic. Această eroare se defineşte ca o falsă reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic şi duce, de regulă, la existenţa unei nulităţi relative a actului juridic civil.
In cauza de faţă, reclamantul invocă însă eroarea obstacol care ar fi împiedicat chiar formarea actului de vânzare-cumpărare întrucât reclamantul, ca şi parte contractantă, ar fi avut o falsă reprezentare a chiar naturii actului ce s-a încheiat, erorr in negotium, în sensul că a crezut că încheie un contract de întreţinere şi, în realitate, a consimţit la un contract de vânzare-cumpărare. Acest caz de eroare pentru a împiedica formarea actului juridic presupune ca partea să nu îşi fi dat consimţământul la încheierea actului juridic definit ca natură juridică prin însăşi titlul lui. Cu alte cuvinte, pentru a fi incidenţă o eroare obstacol este necesar ca una din părţi să creadă că încheie un contract de întreţinere şi, în realitate, să semneze un contract de vânzare-cumpărare, iar cealaltă parte să creadă că încheie contractul de vânzare-cumpărare.
In cauză însă, acest motiv de nulitate nu subzistă, după cum corect a reţinut instanţa de fond. Atât apelantul, cât şi intimaţii şi-au exprimat acordul la încheierea unei vânzări-cumpărări pe baza unei înţelegeri existente între aceştia şi, prin urmare, nu se poate susţine că la momentul autentificării actului partea apelantă, în calitate de parte contractantă care transmite proprietatea asupra imobilului său, ar fi avut reprezentarea contraprestaţici intimaţilor sub forma întreţinerii şi nu a unui preţ exprimat în bani. Chiar dacă în realitate contraprestaţia era chiar întreţinerea şi cealaltă parte contractantă, în speţă intimaţii, aveau aceeaşi reprezentare a obligaţiei lor principale, întreţinerea ce urmează a fi prestată lui M.Ş., astfel încât ambele părţi au cunoscut obligaţiile pe care şi le-au asumat, însă au fost de acord să simuleze adevăratele efecte sub forma efectelor unui contract de vânzare-cumpărare. Acest acord prealabil şi secret dintre părţi, exclude vreun viciu al voinţei şi denotă adevărata natură a actului juridic convenit de părţi, aceea a contractului de întreţinere.
Nici celelalte motive de nulitate nu pot fi reţinute în speţă, deoarece inexistenţa cauzei poate fi analizată numai pornind de la art. 966 C. civ.
Chiar dacă în contextul teoriei simulaţiei reglementate de art. 1175
C. civ. se poate analiza problema lipsei de cauză sau a falsităţii cauzei determinată de simulaţie, aceasta ar putea privi numai actul aparent, în sensul că nu reprezintă adevărata expresie a voinţei juridice a părţilor.
Or, cauza este o parte a voinţei juridice strâns legată de consimţământ şi subzistă chiar în privinţa unui act public, care însă disimulează un act secret, fiind însă la rândul său o cauză aparentă. Chiar şi numai din perspectiva intenţiei părţilor, se poate spune că actului de vânzare-cumpărare nu îi lipseşte cauza în mod total, deoarece acest act a fost încheiat de părţi într-un scop cât se poate de real, acela de a crea aparenţa faţă de terţi, părţile recunoscând că au încercat să scoată imobilul deţinut de apelantul M.Ş. din masa succesorală la care ar fi avut vocaţie şi alţi descendenţi ai acestuia, în concurs cu intimatul pârât D.l.C.
Prin urmare, actului de vânzare-cumpărare nu i se poate aplica sancţiunea prevăzută de art. 966 C. civ., nulitatea, ci doar sancţiunea prevăzută de art. 1175 C. civ., simulaţia acceptată de legiuitor.
Cel de al treilea motiv de nulitate invocat, fictivitatea preţului, este precizat de apelantul reclamant în sensul că preţul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare de 700 milioane lei nu a fost niciodată plătit proprietarului vânzător, deşi acesta declară în cuprinsul actului că l-ar fi primit în întregime de la cumpărători la data semnării contractului.
Este adevărat că principala obligaţie a cumpărătorului prevăzută de art. 1361 C. civ. este aceea de a plăti preţul în ziua şi la locul determinate prin contract. Chiar dacă în realitate această sumă de bani convenită şi menţionată în contract nu a fost predată de cumpărători, ca trebuie analizată însă prin raportare la adevărata voinţă a părţilor şi la adevărata reprezentare a prestaţiei fiecărei părţi. In acest sens, vânzătorul M.Ş. s-a obligat să transmită proprietatea atât în actul public, cât şi în înţelegerea secretă anterioară cu familia D., iar cumpărătorii
D. s-au obligat prin actul public să predea o sumă de bani, obligaţie care însă trebuie înţeleasă prin raportare la acordul secret, în sensul că obligaţia asumată este aceea de a presta întreţinerea vânzătorului pe tot cursul vieţii acestuia. Prin urmare, efect al simulaţiei constatate nu se poate reţine fictivitatea preţului din contractul de vânzare-cumpărare, ci prestaţia convenită de a asigura întreţinerea vânzătorului, obligaţie executată în natură, după cum rezultă din proba testimonială administrată în cauză, coroborată cu celelalte probe (înscrisuri şi interogatorii). Din punctul de vedere al dovezilor, depoziţia martorului M.A. a fost cu temei înlăturată de judecătorie, neputând fi considerată relevantă cu atât mai mult cu cât este indirectă.
Pentru aceste argumente, Tribunalul găseşte în mod corect soluţionată cercrca principală de către instanţa de fond şi va înlătura motivul de apel care vizează această dispoziţie a instanţei.
In ccea ce priveşte criticile apelantului reclamant referitoare la admiterea cererii reconvenţionale şi declararea simulaţiei actului de vânzare-cumpărare, principala critică a părţii reclamante vizează lipsa unui act sceret încheiat de părţi, dar şi faptul că pârâţii D. invocă propria lor culpă.
Instanţa de apel constată că părţile care încheie un act juridic cu o natură civilă simulată, pot invoca ele însele simulaţia pe calea acţiunii în declararea simulaţiei reglementată de art. 1175 C. civ. Chiar dacă una din părţile contractante invocă actul secret încheiat cu partea contractantă, act care îşi produce efecte numai faţă de aceasta nu şi faţă de terţi, nu poate fi considerat aplicabil principiul nernopropriam turpitudine allegans deoarece, în această situaţie, se tinde la recunoaşterea în mod public a adevăratelor efecte ale actului încheiat de părţi, efecte care nu contravin normelor juridice sau regulilor morale. Din contră, propria turpitudine se consideră că nu poate fi invocată pentru a declara nulitatea unui act pentru că nimănui nu îi este îngăduit de a se prevala de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obţine protecţia judiciară a unui drept subiectiv civil. Această excepţie de la aplicarca principiului restitutio in integrum, efect al nulităţii unui act juridic civil, poate fi analizat la acele acte juridice carc au un obiect imoral sau o cauză imorală, ceea ce însă nu este cazul în speţa de faţă, după cum s-a arătat anterior.
In ceea ce priveşte lipsa unui act scerct ca şi condiţie de existenţă a simulaţiei, nici acest argument nu poate fi considcrat fondat pentru admiterea apelului de faţă.
Actul secrct nu este de esenţa simulaţiei, ci numai de natura ei, astfel încât, uneori actul ocult poate să lipsească fară a afecta calificarea simulaţiei ca atare. Este suficient însă să poată fi dovedit acordul de voinţă al părţilor la încheierea acestui act secret, în sensul manifestării de voinţă adevărată menită să producă efectele juridice în vederea cărora a fost emisă. Cu alte cuvinte, consemnarea actului secret într-un înscris, instrumentum, nu este necesară, fiind suficientă încheierea sa ca negotium, conform principiului consensualismului, redactarea unui înscris şi eventual autentificarea care să constate actul real putând avea loc numai atunci când se urmăreşte preconstituirea unui mijloc de probă.
Singura cerinţă, pe lângă existenţa acordului părţilor, care se impune pentru existenţa actului secret, este aceea a caracterului secret, în sensul de a fi încheiat de părţi pentru a fi ţinut numai spre ştiinţa lor. Părţile au recunoscut în cauză că au încercat găsirea unei haine
juridico sub carc să ascundă transmiterea proprietăţii imobilului deţinut de apelant şi care să nu poată fi atacat de terţe persoane determinate, respectiv nepoţii de fii ai apelantului.
Faţă de aceste din urmă persoane s-a creat aparenţa şi în raport cu ele se poate analiza caracterul secret al actului real, pentru că devoalarea lui produce efecte în primul rând împotriva lor. Or, este cunoscut faptul că în materia transmiterii succesorale, art. 845 C. civ. prevede în favoarea moştenitorilor rezervatari (în cadrul cărora se include fiul şi nepotul de fiu) o prezumţie relativă potrivit căreia orice înstrăinare cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă reprezintă o donaţie, dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului, rentei viagere sau asimilat acestora, întreţinerii.
Prin urmare, în cauză nu s-a încheiat un act secret, în sensul de instrumentam, părţile dovedind şi faptul că au fost într-o imposibilitate morală de preconstituire a acestuia, datorită relaţiei de rudenie existentă între ei, situaţie premisă reglementată de art. 1198 C. civ.
Faţă de cele arătate, în baza art. art. 296 şi urm. C. proc. civ., Tribunalul a respins apelul reclamantului M.Ş. ca fiind nefondat.
| ← Imobil dobândit de un cetăţean străin sub imperiul... | Contract de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager... → |
|---|
