Contract de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager şi clauză de întreţinere. Calificarea convenţiei drept contract de întreţinere. Rezoluţiune
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1020
Contractul de vânzare-cumpărare a fost calificat ca fiind un contract de întreţinere, şi nu un contract de vânzare-cumpărare, întrucât obligaţia principală a dobânditorului a fost prestarea întreţinerii, prestaţia în bani reprezentând mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat.
în caz de pluralitate de creditori în obligaţia de întreţinere, aceasta nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind
în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor.
t i > »
Consecinţa indivizibilităţii este aceea că neexecutarea fată de
unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 873A din 5 decembrie 2005, ne publicată
Prin sentinţa civilă nr. 6579 din 15 noiembrie 2004 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr. 2910/2004, a fost admisă acţiunea reclamantului C.M.C. împotriva pârâtei M.D. şi, în consecinţă, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva uzufructului viager şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. 104 din 23 ianuarie 2001 de B.N.P. A.M.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul C.M.C. şi soţia acestuia C.D., în calitate de vânzători, au încheiat cu pârâta, în calitate de cumpărătoare, contractul autentificat sub nr. 104 din 23 ianuarie 2001, prin care s-a transmis nuda proprietate asupra apartamentului nr. 6 din Bucureşti, sector 5, cu rezerva dreptului de uzufruct viager asupra imobilului în favoarea vânzătorilor. Preţul vânzării a fost de 100.800 lei achitat la încheierea contractului, iar pârâta şi-a asumat obligaţia de a acorda vânzătorilor întreţinere pe tot cursul vieţii fiecăruia.
Se reţine decesul vânzătoarei C.D. survenit la 6 februarie 2004.
Analizând temeinicia cererii reclamantului de reziliere a contractului, instanţa de fond a calificat mai întâi contractul ca fiind un contract de întreţinere, şi nu un contract de vânzare-cumpărare, întrucât obligaţia principală a dobânditorului a fost prestarea întreţinerii, prestaţia în bani reprezentând mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat.
Din probele administrate în cauză, înscrisuri, depoziţii ale martorilor şi interogatoriu s-a reţinut că pârâta nu a respectat clauza contractuală de întreţinere în sensul că nu s-a ocupat de curăţenia locuinţei, spălatul şi călcatul rufelor, procurarea medicamentelor pentru defunctă pe timpul cât a fost bolnavă, nu a achitat cheltuielile de întreţinere. Debitoarea fiind de drept în întârziere în executarea contractului de întreţinere, nu poate beneficia de un termen de graţie, astfel încât în baza art. 1020 C. civ., s-a dispus rezoluţiunea contractului încheiat de părţi.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta M.D. a declarat apel la data de 3 februarie 2005, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti. Prin motivele de apel, apelanta pârâtă a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând
principiul disponibilităţii procesului civil. Astfel, reclamantul a solicitat rezilierea actului de vânzare-cumpărare, iar instanţa a dispus rezoluţiunea contractului, cu toate că cfectele acestor sancţiuni sunt diferite. Al doilea motiv de apel vizează greşita admitere a acţiunii şi anulării actului în totalitatea lui, deşi cererea este formulată numai de unul din creditorii dreptului de întreţinere. Deoarece creditoarea C.D. este decedată, cererea reclamantului putea fi pusă în discuţie numai pentru cota sa de soţ supravieţuitor, cu toate că a prestat întreţinerea şi acestuia, însă intimatul a refuzat mutându-se de la adresă.
Pe fondul cauzei, apelanta consideră greşită aprecierea instanţei că nu şi-ar fi îndeplinit îndatoririle asumate prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Motivele invocate de reclamant sunt lapidare deoarece susţine că preţul vânzării nu a fost achitat, însă a semnat contractul în care se precizează expres că a fost citit şi corespunde condiţiilor stabilite de părţi între care şi plata preţului. Susţinerea că nu ar fi suportat cheltuielile de înmormântare a soţiei reclamantului este contrazisă chiar de reclamant în răspunsul la întrebarea 2 din interogatoriu. De asemenea, susţinerea că trăieşte în mizerie, este bolnav şi are ajutor numai din partea vecinilor este contrazisă de răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 10 la intero-
gatoriu unde a arătat că locuieşte uneori la copiii săi. In realitate, reclamantul a plceat din apartament intrând într-o relaţie de concubinaj cu o femeie de vârsta lui, astfel că nu mai putea presta întreţinere reclamantului în lipsa acestuia. Afirmaţia reclamantului că pârâta nu s-a interesat de sănătatea soţiei sale este contrazisă de răspunsurile reclamantului la interogatoriu unde declară că nu au existat neînţelegeri asupra întreţinerii cât timp a trăit soţia sa.
Prin cererea de apel se solicită admiterea apelului, iar pe fond se solicită respingerea acţiunii pârâtului ca neîntemeiată.
Examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, având în vedere dispoziţiile art. 295 C. proc. civ., tribunalul consideră apelul fondat pentru următoarele argumente:
Prin cererea formulată la 10 martie 2004, reclamantul C.M.C. a solicitat rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu rezerva de uzufruct viager şi clauză de întreţinere autentificat sub nr. 104 din 23 ianuarie 2001 la B.N.P. A.M.V. Natura juridică a acestui contract a fost corect calificată de instanţa de fond ca fiind un contract de întreţinere faţă de obligaţia principală asumată de părţi şi necontestată de acestea, respectiv întreţinerea soţilor C.M.C. şi C.D. de către M.D.
De altfel, părţile nu au avut obiecţii asupra calificării juridice şi nu au contestat în apel natura juridică a contractului încheiat.
în privinţa primei critici de apel ce vizează obiectul acţiunii asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, tribunalul consideră că este nefondată întrucât rezilierea sau rezoluţiunea unui contract ţine mai mult de terminologia folosită, fară deosebiri semnificative sub aspectul efectelor unei astfel de sancţiuni. Dacă prin rezoluţiune în sensul art. 1020-1021 C. civ. se tinde la desfiinţarea unui contract sinalag-matic cu titlu de sancţiune, la cererea uneia din părţi, pentru motivul că cealaltă parte nu şi-a executat culpabil obligaţiile sale, rezilierea este aceeaşi sancţiune, însă incidenţă în cazul contractelor cu executare succesivă. Rezilierea are ca efect desfiinţarea contractului sinalag-matic pentru cauză de ncexecutare numai pentru viitor. Prestaţiile executate în trecut în baza unui contract cu executare succesivă rămân bine şi definitiv executate, neputând fi pusă problema restituirii acestora.
în cauză, fiind vorba de un contract de întreţinere, deci un contract cu executare succesivă, sancţiunea care poate fi cerută pentru neexe-cutare, este rezilierea în terminologie corectă. întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a cerut rezilierea contractului, cu toate că instanţa a dispus rezoluţiunea, motivul de apel nu este întemeiat, întrucât instanţa nu s-a pronunţat şi asupra efectelor hotărârii de desfiinţare a contractului încheiat de părţi.
în ceea ce priveşte motivul doi de apel, tribunalul consideră că acesta este fondat întrucât în cazul de faţă nu se poate pune problema indivizibilităţii obligaţiei de întreţinere în cazul pluralităţii de creditori. în caz de pluralitate de creditori în obligaţia de întreţinere, aceasta nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor. Consecinţa indivizibilităţii este aceea că neexecutarea faţă de unul dintre creditori poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte.
Este adevărat că dreptul la întreţinere este un drept personal care nu se transmite moştenitorilor la decesul titularului în sensul de executare a prestaţiei de întreţinere de către debitor în persoana moştenitorilor creditorului obligaţiei de întreţinere. Moştenitorilor însă li se transmite prin moştenire dreptul patrimonial la acţiunea în rezoluţiunea contractului, acţiune care poate fi exercitată în cadrul termenului de prescripţie.
în cauză, acţiunea în reziliere a fost promovată la 10 martie 2004, după decesul lui C.D. care a survenit la 6 februarie 2004. Prin urmare, la 6 februarie 2004, pârâta M.D. a fost liberată de obligaţia sa de
întreţinere asumată faţă de creditoarea decedată C.D. Pârâta M., care a devenit nuda proprietară a apartamentului nr. 6 din sector 5, a rămas obligată să presteze întreţinere până la sfârşitul vieţii celuilalt creditor C.M.C.
In acţiunea în reziliere, intimatul reclamant C. solicită desfiinţarea contractului pe motiv de neexecutare culpabilă a obligaţiei de întreţinere de către pârâtă atât faţă de persoana sa, cât şi faţă de persoana
soţiei decedată. In privinţa acestei din urmă persoane, intimatul reclamant nu invocă calitatea de moştenitor care să îi dea dreptul să promoveze acţiunea în reziliere, ci formulează acţiunea în nume propriu pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere ce revenea în favoarea soţiei sale. De altfel, la dosar a fost depus numai certificatul de deces al C.D. fară a exista şi un certificat de moştenitor de pe urma acesteia care să ateste calitatea intimatului reclamant de moştenitor legal sau testamentar al soţiei sale.
Pe cale de consecinţă, acţiunea intimatului reclamant pornită în numele său pentru o neexecutare a obligaţiei de întreţinere datorată
soţiei sale nu poate fi primită. In aceste limite cererea de apel este întemeiată.
Cât priveşte fondul cererii, tribunalul consideră că prima instanţă a făcut o deplină lămurire a situaţiei de fapt şi a reţinut întemeiat că apelanta pârâtă nu şi-a executat obligaţia sa de întreţinere asumată faţă de intimatul reclamant.
In contractul încheiat de părţi această obligaţie de întreţinere este detaliată în sensul că M.D. s-a obligat să asigure fiecărui vânzător în tot cursul vieţii acestora câte 3 mese zilnic, să ajute permanent la curăţenia locuinţei, la spălarea şi călcarea rufelor, la cumpărarea celor necesare traiului, la reparaţiile urgente în gospodărie, la plata furnizorilor de servicii, la asigurarea consultaţiilor medicale de specialitate, la procurarea medicamentelor, dar şi să se îngrijească de cele necesare înmormântării lor, dar şi de pomenirile datinilor creştine.
Această obligaţie de întreţinere bine detaliată în contractul autentic încheiat de părţi trebuie examinată asupra executării sale şi sub aspectul locului de executare, întrucât părţile au domicilii diferite, iar obligaţia de întreţinere trebuie executată la domiciliul creditorului, dacă nu există clauză contrară. Prin urmare, toate prestaţiile ce ţin de întreţinerea creditorului C.M.C trebuiau îndeplinite de M.D. la locuinţa creditorului.
Deşi susţine că a executat întocmai toate obligaţiile asumate faţă de defunctă şi reclamant, din probele administrate în cauză rezultă o
situaţie contrară celei afirmate de apelanta pârâtă. Astfel, martora M.V. a declarat că ea a fost cea care a avut grijă de cei doi soţi C. în sensul că le-a făcut curăţenie, le-a preparat hrana, le-a spălat rufele şi s-a ocupat de îngrijirea defunctci C.D. De asemenea, martorul A.C., administrator în blocul în carc locuieşte intimatul reclamant, a declarat că ştie de menajul făcut familiei C. de către locatara M.V., cunoaşte că reclamantul C. îşi achita cheltuielile de întreţinere, iar la înmormântarea soţiei C.D. martorul a strâns de la locatari suma de 1500.000 lei ca ajutor pentru înmormântare.
Despre frecvenţa vizitelor făcute de apelanta pârâtă la domiciliul soţilor C. răspunde şi intimatul la interogatoriu în sensul că apelanta M.D. venea rar la domiciliul lor, aproximativ la două luni, pe motiv că „are serviciu şi nu poate veni mai des”. Tribunalul constată că prin chiar întrebarea formulată de apelanta-pârâtă în sensul că vizita soţii C. o dată sau de două ori pe săptămână, când facea curăţenie şi aducea alimente, aceasta recunoaşte indirect neexecutarea întocmai a obligaţiei de întreţinere astfel cum a fost detaliată în contract unde se vorbea de 3 mese zilnice, curăţenie şi menajul uzual, zilnic. De asemenea, pârâta M.D. întreabă la interogatoriu pe reclamant dacă recunoaşte că a primit bani, atunci când aveau nevoie de medicamente, însă prin contract apelanta şi-a asumat obligaţia de a le procura medicamente prescrisc de medie şi nu de a Ic da bani în contul acestora.
Martora D.M. a arătat că pârâta M.D. facea curăţenie în apartamentul soţilor C. atunci când putea, după programul ei de serviciu, ceea ce arată că nu îşi executa întocmai obligaţia ei de întreţinere.
Sub aspectul mijloacelor de probă prin carc apelanta-pârâtă putea dovedi în faţa instanţei de fond executarea întocmai a obligaţiei de întreţinere se constată că în privinţa sa a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 225 C. proc. civ. în sensul că refuzul de a se prezenta la termenul de judecată fixat pentru administrarea interogatoriului, fară a justifica absenţa prin motive temeinice (sfatul acordat de avocatul ales de apelanta-pârâtă de a nu se prezenta în instanţă neputând fi considerat un motiv temeinic) a fost apreciat drept un început de dovadă în folosul părţii reclamante.
Chiar dacă din probele administrate la fond se poate reţine că apelanta-pârâtă a contribuit la cheltuielile de înmormântare ale C.D. prin aceea că a achiziţionat toate cele necesare pentru funerarii şi a organizat o masă de pomenire conform datinii creştineşti, această executarc nu este suficientă pentru a considera că debitorul obligaţiei de întreţinere şi-a executat obligaţia în întregul său sub toate aspecte care implică întreţinerea intuitupersonae asumată prin contract.
In faţa instanţei de apel, apelanta pârâtă nu a solicitat încuviinţarea de probe noi care să dovedească temeinicia motivelor de apel.
Faţă de cele arătate, tribunalul, în baza art. 296 C. proc. civ., a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea şi a dispus rezilierea contractului de vânzare-cumpărare pentru cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu.
Notă: Este discutabilă soluţia instanţei de apel de a dispune rezilierea contractului de întreţinere (astfel cum a fost calificat) numai pentru cota de 1/2 din imobil.
Dacă în contract există o pluralitate de creditori, obligaţia de întreţinere este indivizibilă activ, adică nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea prestaţiei fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor creditorilor.
Consecinţă a indivizibilităţii, neexecutarea faţă de un creditor poate determina rezoluţiunea întregului contract, iar nu pro parte, pentru cota-parte din bun cea a aparţinut creditorului faţă de care obligaţia nu a fost executată.
| ← Contract de întretinere. Simulatie sub forma contractului de... | Contract de vânzare-cumpărare a unui imobil cu clauză de... → |
|---|
