Imobil dobândit de un cetăţean străin sub imperiul Constituţiei din 1991. Intabularea dreptului în cartea funciară
| Comentarii |
|
Constituţia, art. 41, art. 42 Constituţia revizuită, art. 44 alin. (2) Legea nr. 18/1991, art. 47 alin. (2) Legea nr. 7/1996j), art. 22, art. 47, art. 49, art. 50, art. 51
Legea nr. 54/1998, art. 3 alin. (1)2)
Constituţia României din noiembrie 1991 prevedea în art. 41 garantarea dreptului de proprietate, dar şi interdicţia referitoare la cetăţenii străini de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România. Dreptul la moştenire prevăzut de art. 42 era însă garantat.
Constituţia revizuită în anul 2003 nu mai prevede această interdicţie absolută a cetăţenilor străini la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor în România. Articolul 44 din Constituţia din anul 2003 prevede că proprietatea privată asupra terenului poate fi dobândită de cetăţeanul străin prin moştenire legală.
Trib. Bucureşti, Secţia a V-a civilă, decizia nr. 919/A din 12 decembrie 2005, nepublicată
Prin încheierea nr. 19731 din 16 decembrie 2003 pronunţată de Biroul de carte funciară al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de B.O. pentru intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 5, cu notarea respingerii în cartca funciară nr. 29122.
In motivarea încheierii se arată că petentul a justificat dreptul său de proprietate prin acte de vânzare-cumpărare, autorizaţie de construire şi certificate de moştenitor din care rezultă că acesta era cctăţean străin la data dobândirii dreptului de proprietate prin moştenire în 1991. Reţine Biroul de carte funciară că cetăţeanul străin care dobândea
dreptul de proprietate asupra terenurilor în România era obligat, conform art. 41 alin. (2) teza a Il-a din Constituţie şi art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, să-l înstrăineze în termen de 1 an sub sancţiunea trecerii în proprietatea statului în mod gratuit. In consecinţă, s-a constatat că petentul nu are drept de proprietate asupra terenului la data pronunţării cererii, iar asupra construcţiei nu poate fi intabulat întrucât dosarul cadastral nu a evidenţiat corect situaţia juridică a terenului.
In baza art. 51 din Legea nr. 7/1996 s-a respins cererea de intabulare.
împotriva acestei încheieri, petentul B.O. a declarat apel la data 2 februarie 1004. Se critică încheierea sub aspectul aplicării în mod eronat a legii civile în timp întrucât la data deschiderii succesiunii autoarei sale B.T. nu mai erau în vigoare dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. La data decesului, în 2 octombrie 2000, era însă în vigoare Legea nr. 54/1998, care menţine interdicţia pentru cetăţenii străini de a dobândi terenuri în România.
Se consideră greşită interpretarea dispoziţiilor art. 42 din Constituţia din 1991 care garanta dreptul la moştenire. Se invocă neconstitu-ţionalitatea dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 faţă de dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia României şi, de asemenea, neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 54/1998 faţă de aceleaşi norme şi faţă de art. 42 din Constituţie. Se precizează că dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza a Il-a din Constituţia din 1991 au fost abrogate implicit prin Constituţia din 2003.
La data de 9 aprilie 2004, apelantul B.O. formulează precizări ale motivelor de apel arătând că transmisiunea succesiunii de la autorul
B.P. a operat la momentul decesului acestuia, creându-se o stare de indiviziune succesorală între moştenitori, obiectul indiviziunii fiind patrimoniul autorului şi nu dreptul de proprietate asupra terenului privit
izolat. In consecinţă, dreptul de moştenire al apelantului s-a născut din acel moment, putând face obiectul protecţiei constituţionale.
Se arată că dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în temeiul cărora a fost respinsă cererea de înscriere în cartea funciară, au fost abrogate în baza art. 150 alin. (1) din Constituţie în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate a acestora, conform deciziei nr. 342/1997 a Curţii Constituţionale.
Examinând motivele de apel faţă de încheierea atacată şi înscrisurile depuse la dosar, tribunalul consideră apelul fondat, pentru următoarele considerente:
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4643/775 din 6 august 1957, soţii B.B. şi B.E. au vândut lui B.P., căsătorit, terenul
viran situat în Bucureşti, raionul V.I. Lenin în suprafaţă de 300 mp. In baza autorizaţiei nr. 117M din 27 august 1957 emisă de Sfatul Popular al Capitalei, B.P. a fost autorizat să execute lucrări de constituire a unei locuinţe cu nivel parter din zidărie.
La decesul lui B.P., survenit la 4 noiembrie 1991, a fost eliberat certificatul de moştenitor nr. 1036 din 17 iulie 1992 de către notariatul de Stat al Sectorului 5 Bucureşti prin care dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil se transmite moştenitorilor B.T., soţie supravieţuitoare cu o cotă de 1/4, şi B.O., fiu cu o cotă de 3/4 din moştenire. La data de 2 octombrie 2000 a decedat B.T., succesiunea fiind dezbătută la B.N.P. M.L. care emite certificatul de moştenitor nr. 93 din 15 decembrie 2003 prin care dreptul de proprietate asupra a 5/8 din imobilul ce aparţinea defunctei s-a transmis moştenitorului legal
B.O. Prin urmare, în baza actului translativ de proprietate pentru teren şi constitutiv de proprietate pentru construcţie, dar şi în baza actelor de transmitere succesorală, B.O. afirmă dreptul său de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 5 şi solicită intabularea în cartea funciară. Pctentul a făcut şi dovada înscricrii imobilului său în evidenţele fiscale ale Primăriei Sector 5 - Direcţia de impozite şi taxe locale.
Tribunalul consideră întemeiată cererca petcntului de intabularc a dreptului de proprietate, în condiţiile art. 22 şi art. 50 din Legea nr. 7/1996.
Cât priveşte condiţia petcntului de a fi cetăţean german şi, prin urinare, incapabil de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România în condiţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 şi art. 41 alin. (2) Constituţia României din 1991, tribunalul apreciază că nu subzistă în sarcina petentului vreo sancţiune care să-l împiedice în mod absolut să exercite şi să facă opozabil dreptul său de proprietate.
Este adevărat că la decesul tatălui apelantului, în 4 noiembrie 1991 erau aplicabile dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 care stabileau, în primul rând, o incapacitate totală a persoanelor fizice care nu aveau cetăţenia română şi domiciliul în România de a dobândi în România terenuri în proprietate prin acte către vii, şi, în al doilea rând, o obligaţie în sarcina acestor persoane care dobândeau terenuri prin moştenire, de a le înstrăina în termen de 1 an sub sancţiunea trecerii acestora în mod gratuit în proprietatea statului şi administrarea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală. La republicarea Legii nr. 18/1991 (Monitorul Oficial din 5 ianuarie 1998) nu se mai prevede această incapacitate cu privire la cetăţenii străini, însă, dispo
ziţii în acest sens se găsesc în Legea nr. 54/1998, carc prevede în art. 3 că cctăţenii străini nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, în niciun mod.
Apelantul B.O. nu se găsea însă la nivelul lunii martie 1998, când s-a publicat Legea nr. 54/1998, în situaţia de a dobândi vreun drept de proprietate asupra terenurilor, dreptul său fiind dobândit anterior, în anul 1991, prin moştenire de la tatăl său. Aşadar, se pune problema de a verifica dacă cetăţeanul străin B.O. deţine la momentul cererii de intabulare, sau nu, dreptul de proprietate asupra cotei de 3/4 din 1/2 din terenul aferent imobilului în litigiu.
Constituţia României din noiembrie 1991 prevedea în art. 41 garantarea dreptului de proprietate, dar şi interdicţia referitoare la cetăţenii străini de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor în România. Dreptul la moştenire prevăzut de art. 42 era însă garantat. Prin urmare, în baza raporturilor de filiaţie, petentului îi era garantat dreptul constituţional la moştenirea tatălui său şi, în acelaşi timp, i se interzicea dreptul de proprietate asupra terenului ce se găsea în patrimoniul autorului, sancţiunea fiind aceea a trecerii bunului moştenit cu titlu gratuit în favoarea statului, după un an de la moştenire. Constituţia revizuită în anul 2003 nu mai prevede această interdicţie absolută a cetăţenilor străini la dobândirea proprietăţii asupra terenurilor în România. Articolul 44 din Constituţia din anul 2003 prevede că proprietatea privată asupra terenului poate fi dobândită de cetăţeanul străin prin moştenire legală.
In consecinţă, dacă la data cererii de intabulare, petentul ar fi dobândit în mod legal dreptul de proprietate asupra terenului ce aparţinuse tatălui său, nu se poate considcra că anterior, la nivelul anului 1992, ar fi pierdut în vreun fel proprietatea dovedită prin actul de dobândire al autorului şi transmisă prin certificatul de moştenitor, cu atât mai mult cu cât imobilul s-a aflat tot timpul în posesia moştenitorilor care au achitat toate taxele şi impozitele datorate pentru bunul imobil şi nu există vreun titlu care să dovedească trecerea bunului petentului, cu titlu gratuit, în proprietatea Agenţiei pentru Dezvoltare şi Amenajări Rurale.
Faţă de cele arătate. Tribunalul a considerat dovedit dreptul de proprietate al apelantului, obţinut prin moştenire de la tatăl său.
Cât priveşte dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 din teren, ce aparţinuse mamei petentului B.T. şi care, la decesul acesteia la data de
2 octombrie 2000, a fost moştenit pe cale legală de B.O., consideraţiile anterioare sunt aplicabile în totalitate faţă de data deschiderii
succesiunii (2 octombrie 2000), faţă de dispoziţiile în vigoare la acea dată şi împrejurarea că la data dezbaterii succesiunii (15 decembrie 2003) era în vigoare Constituţia revizuită în anul 2003.
Dreptul de proprietate astfel dovedit asupra terenului şi, incontestabil, asupra construcţiei, poate fi făcut opozabil în sensul Legii nr. 7/1996, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 47, 49 şi 51 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare.
Faţă de cele arătate, Tribunalul, în baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul, va schimba în tot încheierea apelată, iar în baza art. 50 din Legea nr. 7/1996, va dispune intabularea dreptului de proprietate al petentului.
| ← Imobil aflat în proprietatea statului. Drept de administrare... | Contract de întretinere. Simulatie sub forma contractului de... → |
|---|
