Contraventii, legea 61/1991, gradul de pericol social, aplicarea avertismentului
| Comentarii |
|
Judecătoria INEU Sentinţă civilă nr. - din data de 15.12.2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA INEU, JUDEȚUL ARAD OPERATOR 2826
DOSAR NR. …
SENTINȚA CIVILĂ NR. …/2014
Ședința publică din data de 15 decembrie 2014
Președinte : …
Grefier : …
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul M. V. împotriva intimatei Inspectoratul Județean de Poliție Arad, pentru anularea procesului-verbal seria PA, nr.2526318 încheiat la data de 02.08.2014.
La apelul nominal se prezintă martorul F. I.-G., lipsă fiind petentul M.V. și intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța procedând la legitimarea martorului F. I.-G., acesta arată că a pierdut cartea de identitate, sens în care se legitimează după cartea de alegător nr. …, din care rezultă seria și numărul cărții de identitate, respectiv seria …, identificându-se cu CNP ….
S-a procedat la audierea martorului comun F. I.-G., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în proces-verbal, atașat dosarului cauzei.
Constatând că nu s-au formulat alte cereri, instanța declară încheiată cercetarea procesului și rămâne în pronunțare pe baza probelor de la dosar.
Plângerea este legal timbrată cu 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art.19 din OUG nr.80/2013, dovada plății fiind atașată la fila 16 dosar.
I N S T A N Ț A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță la data de 25.09.2014, petentul M. V., domiciliat în …, CNP …, a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ Arad, cu sediul în Arad, strada Vârful cu Dor, nr. 17-19, județul Arad, anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria PA nr.2526318, întocmit de intimată la data de 02.08.2014.
Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, petentul arată că în noaptea de 02.08.2014 în jurul orelor 030 a sunat la apelul de urgență 112 pe motiv că unul dintre trecătorii de pe stradă i-a adresat injurii și amenințări, pe motiv că nu a vrut să stea de vorbă cu el.
Petentul a menționat că nu a vrut să vorbească cu acesta deoarece era în stare de ebrietate și a mai avut probleme cu această persoană, respectiv cu numitul S. A.
La sosirea organelor de poliție, persoana în cauză nu a mai fost de față, iar petentul a fost sancționat contravențional conform Legii nr.61/1991, art.2 pct.11.
După sosirea organelor de poliție, în maxim 3 minute a apărut și persoana în cauză.
Deși martorii P. G., F. G. și R. A. au fost audiați nu au mai fost luați în considerare.
Petentul arată că nu este adevărat că nu a fost de față atât timp că a fost și legitimat, mai mult petentul a prezentat cartea de identitate și actele firmei al cărui administrator este.
În continuare, petentul arată că agentul care s-a prezentat la fața locului a specificat că "apelul de urgență se apelează numai în cazul în care sunt distrugeri în local sau vătămări corporale, mai exact a afirmat că "Noi când ajungem vrem să vedem sânge, capete sparte și mese rupte";.
Față de cele arătate, petentul solicită a se lua măsuri legale și anularea procesului-verbal.
Inițial, plângerea a fost depusă la organul constatator, care a înaintat-o intimatei la data de 25.09.2014.
Plângerea nu a fost motivată în drept, fiind aplicabile prevederile OG nr.2/2001 cu modificări, prevederile Legii nr.61/1991 republicată.
În probațiune, petentul a anexat plângerii în copie: proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, seria PA nr. 2526318 fila 3, chitanța de plată a taxei judiciare de timbru f.16, și a solicitat audierea martorilor P. G. și F. I.-G.
Plângerea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în baza art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 7).
Intimata a depus întâmpinare la data de 25.09.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit, în susținerea poziției arătând că procesul-verbal fiind un act juridic administrativ unilateral, emană de la o autoritate publică ce are competența de a constata și de a sancționa faptele contravenționale, și se bucură de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate, are forță probantă se execută din oficiu și este întocmit în forma: ,,ad validatem";, cu respectarea condițiilor de fond și de formă în scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit.
În esență, invocă principiul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general și materiei contravenționale, în special presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit).
Pe fond, intimata consideră că până la proba contrară, procesul verbal de constatare a contravenției face dovada celor consemnate, iar potrivit normelor procesual civile,, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească";.
Instanța trebuie să aibă în vedere particularitatea evenimentului, configurația locului precum și ora consumării sale, constatările personale ale polițiștilor în ceea ce privește starea conflictuală precum și pozițiile subiective ale celor implicați și să țină cont de faptul că a existat o sesizare prin care se solicită intervenția organelor abilitate, constatarea agentului constatator fiind determinată de îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Potrivit OG 2/2001, polițistului i se acordă dreptul și obligația de a face constatări directe, prin propriile simțuri, cu privire la încălcarea legii, constatările sale și implicit actele întocmite bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie care nu este însă una absolută.
În speță este rezonabilă prezumția ca cele consemnate în procesul verbal, corespund realității întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției și a consemnat ceea ce a văzut( situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situație falsă urmărind sancționarea nedreaptă a petentului ceea ce ar presupune săvârșirea mai multor infracțiuni de către agentul de poliție, procesul verbal de contravenție fiind încheiat de către un funcționar aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, face dovada până la înscrierea în fals potrivit art.270 c.pr.civ.
În conformitate cu dispozițiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Intimata consideră că pentru descurajarea, menținerea respectului față de lege și asigurarea fermității intervenției organelor abilitate este necesară amenda aplicată, aceasta dacă se ia în considerare și situația personală a contravenientului altminteri s-ar produce pe viitor lipsa conștiinței de conformare socio - juridică și scăderea prestigiului instituțiilor statului menite să protejeze un interes general de a cărui respectare se bucură toți cetățenii onești.
Apreciază intimata că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
În probațiune, intimata a depus la dosar în copie: fișă de intervenție la eveniment f.4, declarație extrajudiciară martor Faur Ioan-Gabriel f.5, declarație extrajudiciară martor P. G. f.6, raport AS B. L. f.7 și a solicitat audierea martorilor P. G. și F. I.-G.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin procesul-verbal seria PA nr. 2526318 încheiat la data de 02.08.2014, în Ineu de către intimata IPJ Arad, petentul M. V., a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.2 pct.11 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin.1 lit.a din Legea nr. 61/1991, republicată, fila 3 dosar.
În fapt, s-a reținut în sarcina petentului că în data de 02.08.2014, ora 00.45, a apelat serviciul de urgență 112 sesizând un scandal pe terasa barului a cărui administrator este din Ineu, strada Republicii, nr.22, iar ajunși la fața locului scandalul nu s-a confirmat, fiind vorba doar de injurii cu numitul S. A. din Ineu.
În termen legal, petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal de mai sus, solicitând anularea acestuia atât pentru considerente de nelegalitate cât și pentru considerente de netemeinicie expuse mai sus.
Instanța, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalității constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă reglementate sub sancțiunea nulității absolute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care pot fi invocate de instanță din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simțuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta petentului de a apela la serviciul de urgență 112, a fost constatată de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art. 16 și art. 34 din Ordonanța nr. 2/2001, petentului trebuind să facă dovada unei fapte contrare celei constatate în procesul-verbal de contravenție.
Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancționat contravențional nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfășurării procedurii în ansamblul său și asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanța națională a așteptat de la reclamant să inverseze prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanțelor naționale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul "onus probandi incubit actori"; - sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligația de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept pe care Convenția nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag.
În acest sens, potrivit jurisprudenței Curții EDO materia contravențiilor este asimilată materiei penale, fiindu-i aplicabile garanțiile art. 6 din Convenția EDO. De asemenea, Convenția nu se opune unei prezumții de legalitate și temeinicie a procesului-verbal însă cu două condiții: sancțiunea prevăzută de lege să nu fie gravă și să existe posibilitatea administrării de probe in vederea răsturnării prezumției de către petent, în acest sens pronunțându-se Curtea EDO în hotărârile Anghel c României, Haiducu c României, Nicoleta Gheorghe c României.
Cu respectarea principiilor prezumției de nevinovăție și al egalității armelor impuse de exigențele art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, precum și a principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părți de a propune probe.
Potrivit art.2 pct.11 din Legea nr.61/1991, republicată ,, Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat,,.
Potrivit art. 2 alin. 2 din OUG 34/2008,, numărul unic pentru apelurile de urgență se apelează atunci când este necesară intervenția agențiilor specializate de intervenție, pentru asigurarea asistenței imediate în situații în care este periclitată viața, integritatea ori sănătatea cetățeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul,, la art. 32 fiind menționate faptele ce constituie contravenții.
În speță, contravenientul a fost sancționat pentru nerespectarea prevederilor art. 2 pct.11, din Legea nr.61/1991, republicată.
Astfel, din probele administrate respectiv declarația petentului consemnată la termenul din 03 noiembrie 2015, fila 22, declarațiile martorilor P. G. și F. I.-G., filele 27,32 dosar, raportul agentului constatator AS B. L. f.7 , rezultă că în noaptea de 1 spre 2 august 2008, în jurul orelor 12,30, petentul se afla pe terasa aparținând societății al cărei administrator este, împreună cu martorul P. G. La un moment dat au venit un grup de cetățeni romi, în care l-a recunoscut pe numitul S. A., au solicitat să fie serviți cu băutură pe datorie, petentul refuzând să-i servească pentru că aceștia erau deja băuți, spunându-le de asemenea că nu servește pe datorie.
În acest context, cetățenii romi i-au adresat injurii și amenințări petentului , printre care"vezi tu ce o să pățești, o să venim la tine la terasă, te aranjăm noi";, după care au plecat.
Deoarece petentul s-a simțit amenințat, fiindu-i teamă de comportamentul cetățenilor romi, care au mai creat probleme în trecut, a solicitat intervenția poliției, apelând numărul 112.
La un moment dat cetățenii romi au revenit adresând injurii și amenințări petentului, chiar de față cu agenții de poliție.
Martorul P. arată că atunci când au sosit la fața locului , agenții de poliție au întrebat de ce au fost sunați, deoarece nu văd "sânge, capete sparte și mese rupte";.
Aceste aspect sunt coroborate și cu declarația martorului F. I.-G., care arată că deoarece petentul a fost înjurat de unul dintre cetățenii de etnie romă care s-au oprit în fața terasei aparținând petentului, petentul a sunat la numărul 112, iar la fața locului organele de poliție i-au reproșat petentului că a sunat la nr.112 și nu la poliție.
Cu privire la incidentul din aceasta seara, martorul declară că probabil era nevoie să se sune la poliție, fiind vorba de amenințări și injurii adresate în mod direct petentului, respectiv apreciindu-se ca fiind necesară intervenția poliției pentru a se isca scandal, deoarece petentul a afirmat că în trecut a mai avut altercații cu unul dintre cei doi cetățeni romi.
De asemenea, același martor mai arată că în seara de 02 august 2014 cel vizat de cei doi cetățeni romi era petentul, fiind de față când poliția venit pentru prima dată, înțelegând că în acea seară a mai venit de circa 2 ori, neștiind dacă s-au luat sau nu măsuri.
În fine, după plecarea organelor de poliție, cei doi cetățeni romii l-au sunat pe petent pe mobil, împrejurare în care i-au adresat de asemenea amenințări, despre care organele de poliție au luat cunoștință, aceștia reîntorcându-se la local, petentul punând telefonul pe speaker, sens în care organele de poliție au afirmat că cei doi cetățeni romi au fost amendați cu 200 lei, mai precis numitul S. A. a fost amendat.
Raportat la cerințele menționate în texul legal sancționator, și anume solicitarea intervenției la fața locului a organelor de menținere a ordinii publice fără motiv întemeiat, în speță instanța este chemată să analizeze în împrejurările analizate se poate reține existența unui motiv întemeiat, deoarece legiuitorul nu a menționat nici chiar exemplificativ care ar fi motivele ce pot fi apreciate ca întemeiate, rezultă deci că aceste trebuie analizate de la caz la caz.
Fără a se relua cele mai sus analizate, în cazul petentului deși a existat un motiv pentru solicitarea prezenți organelor de ordine din cadrul poliției orășenești, acest motiv avea la bază doar o potențială stare de pericol, bazată pe împrejurări anterioare serii respective și a unor neînțelegeri mai vechi cu cetățenii de etnie romă.
Potrivit prevederilor OUG 34/2008, apelarea la numărul unic de urgență presupune intervenția agențiilor specializate de intervenție, justificate pe acționarea directă și imediată, ceea ce în cazul petentului nu poate fi reținută.
Instanța reține deci că în mod corect s-a reținut incidența art.2 pct.11 din Legea nr.16/1991, procesul verbal fiind legal întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța are în vedere prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 "Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.";
În temeiul dispozițiilor art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 "avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune";.
De asemenea, în virtutea principiului proporționalității, ridicat la rangul de principiu general de drept comunitar, înainte de a fi consacrat în art. 33 par. 3 din Tratat, legalitatea unei reglementări, este subordonată condiției ca mijloacele pe care le folosește să fie capabile să realizeze obiectul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză, și să nu meargă dincolo de ceea ce este necesar pentru a-l atinge, dat fiind că, atunci când poți alege din mai multe măsuri corespunzătoare se impune să recurgem în principiu, la cea mai puțin constrângătoare - Hotărârea Industrias Pesqueras/ Comisie , din 24.04.1996.
Având în vedere împrejurările arătate, instanța reține că sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 de lei este disproporționată în raport de fapta reținută în sarcina petentului, având în vedere că organele de ordine publică au constat la fața locului existența unui conflict și au trecut la sancționarea celor implicați, considerent pentru care se apreciază că sancțiunea contravențională a avertismentului este suficientă iar scopul sancțiunii contravenționale putând fi realizat și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului cu mențiunea ca pe viitor să se conformeze normelor legale privind condițiile și situațiile în care este solicitată.
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, văzând în drept prevederile art.2 pct.11 din Legea nr.16/1991 republicată, respectiv prevederile OG nr.2/2001, cu modificări, va admite în parte plângerea formulată de petent în sesnul constatării netemeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014, a se dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014 cu privire la sancțiunea aplicată pe care o va înlocui cu sancțiunea avertismentului, urmând a fi atenționat petentul asupra normelor legale încălcate și a respectării acestora pe viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul M. V., domiciliat în …, CNP …, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean Arad, cu sediul social în Arad, str. Vîrfu cu Dor, nr.17-19, jud.Arad, pentru anulare proces verbal de constatare a contravenției.
Constată netemeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014.
Dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenției, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014 cu privire la sancțiunea aplicată și înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii de 500 lei, cu aceea a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra normelor legale încălcate și a respectării acestora pe viitor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunțată în ședința publică din 15.12. 2014.
Președinte Grefier
| ← Cesiune drept litigios; condiţii ce trebuie îndeplinite de... | Civil, uzucapiune, jonctiune posesii, cerinte. Jurisprudență... → |
|---|
