Malpraxis operație cezariană. Ucidere din culpă. Latură obiectivă. Latură subiectivă. Culpa omisivă a medicului care nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice
| Comentarii |
|
Culpa omisivă a medicului care nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice și, în lipsa unui efect al acesteia, efectuarea operației de cezariană în maximum 12 ore. Daune morale. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului
1. S-a decis condamnarea inculpaților medic șef de secție neonatologie și medic de gardă la aceeași secție pentru infracțiunea de ucidere din culpă ca urmare a decesului pacientei internate cu sarcină de 39 săptămâni și punga amniotică ruptă.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală (necropsie), moartea pacientei a fost patologică, datorându-se unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, urmare a unui șoc hemoragie, generat de o hemoragie internă masivă, internă, responsabilă de tanato-geneză, care s-a produs ca urmare a unei rupturi uterine complete, segmento-corporeală, dispusă postero-lateral dreapta, instalată în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, care poate avea o simptomatologie mai mult sau mai puțin manifestă, fiind cel mai probabil în relație cu perfuzia ocitocică.
Comisia Superioară de Medicină Legală, prin avizul înaintat, a constatat următoarele: decesul s-a produs prin ruptură uteri-nă și șoc hemoragie, însă pe baza simptomelor prezentate nu se putea preciza clinic diagnosticul care a fost descoperit la necropsie; un examen clinic atent putea să-i deceleze. Medicul de gardă putea lua decizia efectuării unei operații cezariene și răspunde de rezolvarea cazului, dar trebuie să ia anterior avizul șefului de secție, căruia îi prezintă evoluția cazului și motivele deciziei sale. Față de modificarea stării generale survenite la scurt interval de la instalarea perfuziei ocitocice în vederea stimulării contractilității uterine, medicul de gardă nu s-a gândit însă și la posibilitatea producerii unei rupturi uterine la o multigestă, cvin-tipară stimulată cu ocitocin, ceea ce a condus la decizia șefului de secție de temporizare a intervenției cu câteva ore. Conduita corectă ar fi fost stimularea contractilitătii uterine cu ocitocin de la internare și efectuarea operației cezariene după maxim 12 ore în cazul ineficientei acesteia.
Astfel, din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului s-a desprins clar concluzia că pasivitatea inculpaților în perioada critică a îmbrăcat forma culpei. Infracțiunea de ucidere din culpă se săvârșește și se caracterizează ca formă de manifestare a laturii subiective prin aspectul că făptuitorul nu urmărește rezultatul produs, și anume moartea victimei, ci aceasta se datorează nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau activități. Latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă, sub aspectul elementului material, dintr-o acțiune sau inacțiune susceptibilă să producă direct sau indirect rezultatul - moartea persoanei. De asemenea, rezultă și că este necesar să existe legătură de cauzalitate între acțiunea și inacțiunea făptuitorului și rezultatul produs, fiind lipsit de relevanță dacă între activitatea făptuitorului și rezultat s-a interpus activitatea culpabilă sau fortuită a altor persoane, dacă se stabilește că acțiunea/inacțiunea culpabilă a autorului a fost aptă, prin ea însăși, să conducă la producerea rezultatului. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește din culpă cu previziune (ușurință) sau sub forma culpei simple (neglijență), aceasta din urmă presupunând o încălcare de către făptuitor a obligațiilor de diligență care îi reveneau în raport cu activitatea desfășurată și pe care trebuia să le prevadă.
Fapta inculpaților de a cauza moartea unei persoane prin vătămarea din neprevedere sau ușurință a integrității corporale sau sănătății, în condițiile în care nu au luat măsurile necesare în vederea intervenției chirurgicale a pacientei cu sarcină în 39 de săptămâni, neprezumând ruptura de uter, întrunește trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Interpretarea corectă a împrejurărilor în care s-a produs fapta, precum și a posibilităților de prevedere concrete - ruptura uterină nu putea fi prevenită, dar trebuia să fie suspectată ca diagnostic în urma apariției unor semne clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocice -, relevă că inculpații nu au prevăzut consecințele pasivității lor prin temporizarea intervenției chirurgicale, în condițiile în care aveau posibilitatea și trebuiau să prevadă apariția unei astfel de complicații (ruptură uterină), în sarcină și mai ales în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, fiind dovedită vinovăția sub forma culpei.
2. Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferință psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, mama - soția. În raport de consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să se aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici
nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire. Această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
3. A fost angajată răspunderea spitalului, în calitate de comitent, pentru fapta prepusului său. Medicul este titularul unui contract de muncă, fapta prejudiciabilă a fost comisă în cadrul funcțiilor încredințate, iar controlul, direcția și supravegherea se realizează într-un mod atipic, incomplet și a posteriori, expresia internă a acestuia fiind chiar răspunderea disciplinară a medicului pentru actul medical defectuos.
C.A. lași, s. pen., dec. nr. 614 din 13 octombrie 2009, definitivă, nepublicată
Prin sentința penală nr. 2188 din 18 decembrie 2006 a Judecătoriei Bârlad, au fost condamnați inculpata E.N., născută în 1956, medic primar, fără antecedente penale, și inculpatul E.N., născut în 1950, medic primar, căsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de câte 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen. S-au aplicat inculpaților dispozițiile art. 71, art. 64 lit. a), b) și c) C.pen. În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată. S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii condiționate.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri materiale și morale și au fost obligați inculpații să plătească în solidar și în limita sumelor asigurate cu asigurătorul T. B.Ț. Asigurări B. următoarele sume: suma de 15.000 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirii de care părțile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei O.M.; către O.F.-N., suma de 7000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeniri pentru victima O.M.; suma de 4.000 lei daune morale către partea civilă O.F.N.; despăgubiri periodice materiale după cum urmează: către O.S. și O.D., suma de 1.920 lei pentru fiecare calculată de la data de 24.03.2002 și până la zi și în continuare câte 40 lei pentru fiecare lunar până la majorat; suma de 2.400 lei despăgubiri periodice calculate de la 24.03.2002 până la zi și în continuare lunar 50 lei pentru minorul O.B.-M., până la împlinirea vârstei de 18 ani, suma de 2.400 lei pentru O.F.-H., calculată începând cu 24.03.2002 și până la majorat și suma de câte 25.000 lei daune morale pentru O.S., O.D., O.B.-M. și O.F.-H.
S-a respins cererea de despăgubiri morale și materiale formulată de părțile civile în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente Spitalul de Adulți B. și Direcția de sănătate V. S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin încheierea din 22 noiembrie 2006. Au fost obligați inculpații să plătească în solidar și în limita sumelor asigurate cu T. B.Ț. Asigurări B. suma de 16.172,5 lei cheltuieli judiciare către părțile civile. A fost obligat fiecare inculpat să plătească cheltuieli judiciare către stat în sumă de 700 lei în limita sumelor asigurate cu T. B.Ț. Asigurări B.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 13 decembrie 2004, întocmit în dosarul nr. (...)/P/2004. În actul de sesizare a instanței s-a reținut că cei doi inculpați, medici la Spitalul de Adulți B., nu au acordat o asistență medicală corespunzătoare pacientei O.M., internată în spital cu o sarcină în vârstă de 39 săptămâni și punga amniotică ruptă. Aceasta a decedat. A fost încuviințată într-o primă judecată, a cărei sentință a fost anulată și trimisă pentru rejudecare pentru necitarea părților civile, proba testimonială administrată la prima judecată, probă pe care inculpații și-au însușit-o la a doua judecată și au solicitat completarea probatoriului cu declarația altor martori, medici de aceeași specialitate cu inculpații, dar și un medic anestezist.
S-a solicitat în cursul celei de-a doua judecăți efectuarea unei expertize medico-legale sau completare la expertiza medico-legală efectuată în timpul urmăririi penale. Ambii inculpați au invocat că, la urmărirea penală, lucrarea medicală efectuată este impropriu intitulată raport de expertiză și reprezintă doar o autopsie. S-a mai invocat că expertizele nu au răspuns la toate obiectivele stabilite de organul de urmărire penală. Expertizele medicale nu sunt concludente cu privire la momentul când se puteau prevedea sau înlătura evenimentele care au atras moartea pacientei O.M. În soluționarea cererii inculpaților au fost avute în vedere dispozițiile art. 28 din H.G. nr. 774/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.G. nr. 1/2000 privind organizarea activității instituțiilor de medicină legală, conform căruia în cazul în care Comisia superioară medico-legală a eliberat un aviz, organele judiciare nu pot solicita efectuarea altor expertize medico-legale unor unități medico-legale ierarhic subordonate acesteia, decât dacă au apărut date noi medicale sau de anchetă. În acest caz, efectuarea expertizei medico-legale era de competența I.N.M.L. Prof. Dr. M.M. B. Instanța a respins cererea.
Din foaia de observație nr. 6345 a Spitalului de Adulți B., secția O.G.I., copia referatului întocmit de inculpata E.N., referatul întocmit de dr. T.T.-M., examenul intern al cadavrului, examene complementare, diagnosticul macroscopic, examenul intern, examene complementare efectuate la I.M.L., expertiza medico-legală efectuată de Serviciul medico-legal județean V., instanța a concluzionat următoarele: „Moartea numitei O.M. a fost patologică. S-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorie acute, urmare a unui șoc hemoragie, generat de o hemoragie internă masivă, responsabilă de tanato-geneză, produsă ca urmare a unei rupturi uterine complete, segmento-corporală, dispusă postero-lateral dreapta, instalată în travaliu la o gravidă de 36 ani cu 14 gestații și 5 parturiții în antecedente. La examenul necropsie au fost evidențiate urme de tratament medical, consemnate în raport. Tratamentele efectuate sunt de asemenea notate în documentația medicală și referatele medicale citate. Pacienta a fost internată cu diagnosticul: „E., VP, sarcină 39 săptămâni, G. E. unic, prezentație craniană, P., MR de o oră (22.
III. ora 5,00). Diagnosticul de deces nu este consemnat în foia de observație, a fost înaintată ca supoziție o embolie amniotică. Pe parcursul internării a fost luată în considerare o corioamniotită. Diagnosticul anatomo-patologic relevă drept cauză de moarte șocul hemoragie, urmare a unei hemoragii interne prin ruptură de uter. S-a concluzionat că sunt elemente care indică existența unor deficiențe în acordarea asistenței medicale. Medicul ar fi trebuit să se gândească la posibilitatea apariției, în sarcină și mai ales în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, a unei astfel de complicații (ruptură uterină), care poate avea o simptomatologie mai mult sau mai puțin manifestă". (...)
Judecătoria a constatat, pe baza raportului prezentat, ca fiind adecvată conduita medicală până la data de 24 martie, ora 10.00, când apar însă semne clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocină, ceea ce trebuia să trezească suspiciunea de ruptură uterină. În fața acestei suspiciuni se impunea intervenția chirurgicală, dar ea a fost temporizată și de șeful de secție, care, la ora 12,00, a amânat-o pentru ora 17,00. Lipsa suspiciunii de ruptură și consecutiv a intervenției chirurgicale a avut consecințe letale. Deși administrarea medicației a fost adecvată și corect indicată, între lipsa suspiciunii de diagnostic și intervenția chirurgicală precoce este o legătură de cauzalitate. Se indica cel puțin salvarea fătului, dar nu există elemente pentru a evalua o preocupare în acest sens, urmărindu-se salvarea mamei. Intervenția din 23 martie, când s-a dovedit ineficienta ocitocinelor, ar fi salvat viața mamei și fătului. Suspiciunea de ruptură și intervenția imediată ar fi crescut șansele reale de salvare a vieții. Obligația intervenției revenea medicului ce asista gravida la 24.03.2002 și șefului de secție ce a fost informat telefonic, dar nu s-a prezentat la caz și a tergiversat 252 Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale intervenția la ora 17.00. Ruptura uterină nu putea fi prevenită, dar trebuia să fie prezumată ca diagnostic.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța a notat că se conturează existența unui comportament medical inadecvat în raport cu antecedentele pacientei și simptomatologia prezentată pe parcurs. Inculpata E.N., medicul de gardă din ziua de 24.03.2002, nu a presupus diagnosticul de ruptură uterină, care ulterior a condus la decesul pacientei. Inculpatul E.N., în calitate de șef de secție obstetrică-ginecologie din cadrul Spitalului de Adulți B., care cunoștea cazul pacientei O.M., nu s-a prezentat la ora 12,00, când a fost anunțat și a amânat intervenția chirurgicală pentru ora 17,00.
S-a apreciat de către Judecătoria Bârlad că în cauză sunt întrunite elementele infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. (2) C.pen., iar de săvârșirea acestei infracțiuni s-au făcut vinovați ambii inculpați, fiecare inculpat fiind condamnat la pedeapsa închisorii, care se va individualiza potrivit art. 52 și art. 72 C.pen. În acest sens s-au reținut împrejurările faptei, gradul de pericol social, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și de regret a inculpaților pe parcursul cercetărilor. Pedepsele au fost orientate spre limita minimă a pedepsei. În temeiul art. 71 C.pen. au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C.pen.
Cu privire la cererea de despăgubiri, instanța a reținut că O.F.N., în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor: 1) O.S., născut în 1996; 2) O.D., născut în 1990; 3) O.B.M. născut în 1989 și 4) O.F.H., născut în 1987, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.600.000.000 lei daune materiale și suma de 1.600.000.000 lei daune morale. Au fost solicitate: 7.900 lei cheltuieli de înmormântare; 28.313,60 lei salariul unei persoane ce a prestat activități de menaj și întreținere în perioada 24.03.2002-8.12.2006; 505,60 lei lunar pentru întreținerea menajeră și îngrijirea copiilor, aplicându-se indicele de inflație. S-a solicitat de către partea civilă, soțul victimei, și atragerea răspunderii părților responsabile civilmente: Spitalul de Adulți B. și Casa Națională de Asigurări de Sănătate V.
Judecătoria a introdus în cauză, în calitate de asigurător, T. B.Ț. Asigurări B., fiind depuse la dosar polițele de asigurare (...) din 22.01.2002, încheiată cu asiguratul E.N., în limita sumei de 2.500 USD, valabilă la data de 24.03.2002, când s-a produs evenimentul morții victimei O.M. și polița de asigurare nr. (...) din 22.01.2002, încheiată cu asigurata E.N., în limita sumei de 2.000 USD, valabilă la 24.03.2002. S-a apreciat de prima instanță că în cauză s-a dovedit că moartea numitei O.M. a fost consecința activității medicale culpabile a celor doi inculpați, culpa acestora fiind egală în producerea rezultatului final.
Cei doi inculpați nu sunt în raport de prepușenie față de Spitalul de Adulți B. sau Casa Națională de Asigurări de Sănătate V. În acest sens sunt dispozițiile art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003, modificată și parțial abrogată prin Legea nr. (...), O.G. nr. 206/2005, în care se prevedea expres că pentru prejudiciile cauzate pacienților, din culpă medicală, răspunderea este individuală. Prin urmare, cererea de despăgubiri civile față de cele două părți responsabile civilmente, Spitalul de Adulți B. și Casa Națională de Sănătate V., a fost respinsă.
Instanța de fond a apreciat necesară precizarea că, la data decesului victimei O.M., 24.03.2002, toți copii acesteia erau minori. Prin urmare, s-a considerat justificată cererea de despăgubiri materiale și morale formulată de tată O.F.-N. pentru minorii O.S., O.D., O.B.-M. și O.F.-H. Cu privire la întinderea prejudiciilor, din probe a rezultat că, la data decesului, victima O.M. nu avea loc de muncă, se preocupa de creșterea și îngrijirea minorilor. Activitatea acesteia a încetat, însă rolul creșterii și educării minorilor a fost preluat de tată. Instanța de fond a apreciat că suma de 7.000 lei se încadrează în limita curentă a cheltuielilor ocazionate de evenimentul morții și pomenirile ulterioare. Partea civilă nu a dovedit o sumă mai mare. S-a apreciat justificată și acoperirea prejudiciului creat prin absența din gospodărie a mamei părților civile minori și major și soției părții civile O.F.N., întinderea acestui prejudiciu fiind apreciată în raport cu prețul mediu pe piață a activității plătite de menaj. Suma de 15.000 lei a fost apreciată a fi în măsură să compenseze efortul material al tuturor membrilor familiei. Cu privire la despăgubirile materiale periodice, s-a precizat că, dacă victima ar fi trăit, ar fi fost obligată legal să contribuie la întreținerea celor patru copii minori cu o sumă raportată la venitul minim pe economie. S-au avut în vedere sumele cuvenite fiecărui minor de la data decesului 24.03.2002 și până la majorat, cu posibilități de majorare dacă starea de nevoie se impune. În temeiul art. 14, art. 346 C.proc.pen. și art. 1003 C.civ., inculpații au fost obligați să plătească părților civile despăgubiri materiale globale și periodice în solidar și în limita sumelor asigurate cu T. B.Ț. Asigurări B.
Cu privire la daunele morale, instanța a apreciat că nu se poate echivala în totalitate prejudiciul moral creat prin pierderea victimei, mamă și soție. Sumele ce s-au acordat cu acest titlu s-au considerat în măsură să compenseze moral atât pe O.F.N., cât și pe celelalte părți civile. Sumele au fost apreciate astfel încât să nu se realizeze o îmbogățire fără just temei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații E.N. și E.N. și părțile civile O.F.-N., O.D., O.F.-H. și O.B.-M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Tribunalul a constatat, cu prilejul primei judecăți a apelurilor, că, față de complexitatea problematicii medicale puse în discuție, de caracteristicile atipice ale cazului, confirmate chiar de medici, era în mod vădit necesară efectuarea unei lucrări de specialitate, cu participarea unor medici specialiști și că doar medicul legist nu putea formula o opinie concludentă în ceea ce privește cauza morții, cu referire la conduita inculpaților.
Tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate. În apelul inculpatei E.N. s-a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, dar a procedat greșit prin respingerea probei cu expertiza solicitată de inculpați și interpretarea datelor de fapt prin prisma actelor medicale deja existente la dosarul cauzei. A fost admisă proba cu expertiza medico-legală în apel și s-au înaintat la Institutul de Medicină Legală M.M. B. toate actele medico-legale întocmite în cauză (raportul de autopsie plus avizele J. de specialitate din I. și B.) și au fost avute în vedere la comunicarea rezultatului toate lucrările anterioare efectuate în cauză, aspect care rezultă chiar din conținutul avizului. Prin urmare, tribunalul a constatat că în cauză este relevantă și concludentă ultima lucrare întocmită de Comisia superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. B., pentru faptul că s-a putut exprima un punct de vedere cu luarea în considerare a tuturor datelor științifice și faptice ale cauzei. Din conținutul avizului a rezultat că fată de antecedentele medicale ale pacientei și starea sa la internare, conduita corectă ar fi fost stimularea contractilității uterine cu oxitocină de la internare și efectuarea operației cezariene după maximum 12 ore în cazul ineficientei acesteia.
Pacienta O.M. a fost internată la data de 22.03.2002, în jurul orei 6,00 dimineața, prezentând o sarcină de 39 de săptămâni și punga amniotică ruptă. Medicul T.T. i-a prescris tratament antiseptic și în aceeași zi la ora 8 garda a fost preluată de inculpatul E.N., căreia i-a fost prezentat cazul la vizita efectuată, dar care nu i-a prescris niciun tratament până a doua zi, pe 23.03, când s-a hotărât la vizită de același medic, E.N., care era și șef de secție, să i se administreze o perfuzie ocitocică gravidei, perfuzie care a fost întreruptă de medicul de gardă B.N., deoarece nu s-a produs rezultatul scontat. La data de 24.03, garda a fost preluată de inculpata E.N., care, conform indicațiilor șefului de secție, a dispus administrarea unei noi perfuzii ocitocice în jurul orei 10,30, perfuzie care a fost întreruptă deoarece starea de sănătate a gravidei s-a înrăutățit brusc. Aceasta a prezentat creșterea bruscă a frecvenței cardiace, creșterea temperaturii, grețuri, motiv pentru care a fost chemat și internistul pentru a o examina. La scurt timp, în jurul orei 12,00, inculpata E.N. a luat legătura cu șeful de secție, căruia i-a prezentat cazul și faptul că s-a internat o altă pacientă a sa, iar acesta a temporizat efectuarea operației cezariene pentru ora 17,00, când urma să se efectueze și operația pacientei internate în acea zi.
La punctul 6 al avizului Comisiei Superioare s-a consemnat că pentru efectuarea cezarienei, medicul de gardă trebuia să ia avizul șefului de secție și că oricum această intervenție nu putea fi efectuată de un singur medic. La punctul 7 s-a arătat că, față de modificarea stării generale a pacientei survenite la scurt timp după instalarea perfuziei în data de 24.03, medicul de gardă E.N. a procedat în mod corect și a avut o gândire medicală corespunzătoare stării clinice a pacientei, care conducea spre o suspiciune de corioamniotită și nu spre un diagnostic de ruptură uterină, care, așa cum se arată la punctul 9 al avizului, apare greu de stabilit. Prin urmare, nu i se poate imputa medicului de gardă din data de 24.03, respectiv inculpatei E.N., faptul că nu a procedat de îndată la efectuarea intervenției chirurgicale, în raport de tratamentul prescris de șeful de secție, de simptomele prezentate și de temporizarea intervenției, în condițiile în care avea nevoie de avizul șefului de secție pentru operația cezariană.
Din ansamblul modalității de analiză a situației de către Comisia Superioară de Medicină Legală, instanța de apel a concluzionat că nu există culpă medicală în ceea ce o privește pe inculpata E.N., deci că nu există legătură de cauzalitate între modalitatea în care aceasta și-a îndeplinit obligațiile și decesul pacientei O.M., motiv pentru care a fost admis apelul inculpatei, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen. Rejudecând cauza, pentru considerentele expuse s-a dispus achitarea inculpatei, în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportate la art. 10 lit. c) C.proc.pen. Față de această soluție, nu s-a mai procedat la analizarea celorlalte motive de apel formulate de inculpată.
În apelul inculpatului E.N. s-a reținut în ce privește latura penală că nu este fondat motivul de apel prin care inculpatul a susținut că nu avut nicio culpă în decesul pacientei O.M. și că nu există latura subiectivă și nici cea obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă. În dezvoltarea aceluiași motiv, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pe concluziile actelor medico-legale și că acestea trebuiau coroborate cu restul probelor, menționând faptul că medicul de gardă E.N. nu i-a prezentat situația ca pe una gravă și de aceea a amânat operația cezariană.
În mod justificat instanța de fond a înlăturat prezumția de nevinovăție în ceea ce îl privește pe inculpatul apelant. Experții au analizat punctual fiecare moment de la internare până la deces și conduita terapeutică prescrisă de toți cei implicați, cu referire la starea pacientei, la normele care reglementează activitatea în spitale, indicând care ar fi fost tratamentul corect prin care s-ar fi putut evita, în condiții normale, decesul. Inculpatul are o culpă omisivă, constând în aceea că în data de 22.03.nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice și, dacă această perfuzie nu ar fi avut efect, să procedeze la efectuarea operației de cezariană în maximum 12 ore. Acest aspect este exprimat în mod expres în concluziile Comisiei Superioare din dosarul de apel.
În condițiile în care s-ar fi putut salva viața pacientei prin intervenția chirurgicală efectuată în intervalul indicat în lucrarea medico-legală, care se situează integral în prima zi de internare, pe timpul gărzii inculpatului, nu se poate reține culpa medicului care a avut pacienta în îngrijire a treia zi de la internare. Indiferent dacă s-ar fi temporizat sau nu intervenția chirurgicală și independent de modalitatea în care inculpata E.N. i-ar fi prezentat cazul inculpatului E.N., subzistă culpa inculpatului E.N., care, dacă ar fi procedat corect, s-ar fi evitat agravarea stării pacientei și decesul cauzat de ruptura uterină, agravată și de o probabilă embolie amniotică.
De altfel, concluziile specialiștilor din Comisia Superioară se coroborează și cu alte probe administrate în cauză. Astfel, martora doctor S., specialist în obstetrică-ginecologie, a arătat că operația de cezariană înaintea datei de 24 ar fi salvat viața pacientei. În mod asemănător a depus mărturie și prof. dr. B.B.D., care a arătat că s-ar fi putut evita embolia amniotică dacă s-ar fi intervenit chirurgical după prima perfuzie.
Nu se justifică apărarea inculpatului, care a susținut, la fond, că este o cutumă ca gravidele să fie lăsate să nască, în condițiile în care pacienta s-a internat cu membranele rupte. Nu se poate discuta de cutumă în cauză, ci de conduita corectă pe care ar fi trebuit să o adopte medicul din prima zi de internare, conduită confirmată atât de Comisia superioară, cât și de martorii medici audiați.
Din materialul probatoriu rezultă, de asemenea, că inculpatul, în calitate de șef de secție, a fost cel care a indicat la vizitele efectuate, în toate zilele de internare, tratamentele care i-au fost aplicate pacientei și în general conduita de urmat în ceea ce o privește. Starea de pericol apărută ar fi putut să fie evitată dacă acesta ar fi intervenit chirurgical în prima zi, cu atât mai mult și în celelalte două zile tot el a fost cel care a decis cu privire la pacientă. Problema necesității intervenției chirurgicale nu se pune în legătură cu diagnosticul de ruptură uterină - despre care s-a stabilit că a fost atipică - ci cu starea pacientei de la internare și antecedentele sale medicale, și tocmai de aceea s-a reținut culpa inculpatului E.N.
Instanța de apel a reținut că nu era fondat motivul de apel prin care se susținea existența în cauză a unui caz fortuit. Potrivit art. 47 C.pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. În cauză, caracterul atipic al rupturii uterine nu poate să înlăture caracterul penal al faptei în condițiile în care medicul E.N. trebuia să îi prescrie gravidei perfuzie ocitocică și apoi să intervină chirurgical cu două zile înainte de se fi produs această ruptură uterină și respectiv decesul. În legătură cu acest aspect, s-a mai reținut că nu pot fi avute în vedere susținerile referitoare la posibilele riscuri de infecție a lichidului amniotic în cazul unei intervenții chirurgicale și la imposibilitatea efectuării unui consult care reprezintă simple aprecieri ale situației de fapt în lipsa susținerii lor de alte probe.
Inculpatul a mai contestat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, cu toate că o asemenea pedeapsă nu a fost stabilită în cauză. La fond i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C.pen. ca pedeapsă accesorie față de pedeapsa închisorii aplicată în cauză, aspect care rezultă în mod explicit din indicarea, în dispozitivul sentinței a temeiurilor de drept pentru interzicerea drepturilor, respectiv art. 71 și art. 64 C.pen. Instanța de fond a procedat în mod corect față de art. 64 lit. a)-c) C.pen. Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este reglementată de art. 65 C.pen. și presupune într-adevăr aplicarea ei în mod obligatoriu în cazurile expres prevăzute de lege sau facultativ, prin aprecierea naturii și gravității infracțiunii în condițiile stabilirii unei pedepse de cel puțin doi ani. În cauză nu s-a aplicat o asemenea pedeapsă complementară, ci interzicerea dreptului de a profesa s-a dispus ca pedeapsă accesorie, care se aplica ope legis odată cu pedeapsa închisorii, cu aplicarea Deciziei în interesul legii nr. LXXIV/05.11.2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța de apel a reținut că nu este fondată nici critica privind menținerea sechestrului, deoarece s-a retinut în mod corect vinovăția inculpatului, iar existența asigurării nu exclude răspunderea patrimonială a inculpatului, mai ales față de cuantumul redus al sumei asigurate în raport cu despăgubirile stabilite. Măsura asigurătorie privind un bun comun nu înseamnă în mod necesar executarea silită asupra acelui bun, iar eventualul coproprietar are la dispoziție mijloace procedurale pentru a-și apăra dreptul codevălmaș.
Apelul inculpatului a fost constatat ca nefondat și în ceea ce privește individualizarea pedepsei stabilite pentru fapta dedusă judecății, cu referire la modalitatea de executare. Nu este justificată reducerea pedepsei, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., care au în vedere de gradul de pericol social al faptei, determinat prin raportare la toate elementele care caracterizează fapta și persoana inculpatului. Pedeapsa este orientată spre minimul special prevăzut de norma incriminatoare, tocmai prin luarea în considerare a aspectelor pozitive privind persoana inculpatului, fără a se impune reținerea de circumstanțe atenuante și este de natură să satisfacă scopul prevăzut de art. 52 C.pen.
În latura civilă, apelul inculpatului a fost constatat ca fiind fondat. Astfel, a apreciat instanța de apel că nu se justifică acordarea sumei de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirii de care au fost lipsite părțile civile. În condițiile în care nu s-au administrat niciun fel de probe în legătură cu efectuarea unor cheltuieli legate de angajarea unei persoane care să suplinească lipsa defunctei în gospodărie, în ceea ce privește menajul și îngrijirea copiilor, apelul fiind fondat sub acest aspect, motiv pentru care a fost înlăturată această sumă din cuantumul despăgubirilor acordate, ca efect al admiterii apelului.
Cheltuielile de înmormântare și cele privind pomenirile ulterioare au fost acordate în mod greșit de instanța de fond, în condițiile în care ele nu au fost dovedite în vreun mod. Nu s-a depus niciun document justificativ din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost într-adevăr efectuate de partea civilă, iar din conținutul depozițiilor martorilor E.D. și N.N. rezultă cu claritate că toate cheltuielile efectuate la înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare, până la 40 de zile, au fost făcute de aceste martore și de o altă vecină care în prezent este decedată, din banii strânși de la vecini și de la salariații Fabricii D. Bârlad. Martorii au arătat că au ajutat vecinii la înmormântare deoarece familia părților civile avea o situație materială extrem de precară.
Referitor la daunele morale solicitate în cauză, tribunalul a reținut că, în mod evident, suferința produsă părților civile este incomensurabilă și, de aceea, și ireparabilă. Totuși, este de principiu că stabilirea indemnizației, deci a sumei de bani ce are rolul de a repara prejudiciul moral suferit, se face în funcție de gravitatea acestui prejudiciu, dar și în conformitate cu principiul echității. Cuantumul acestei indemnizații trebuie să fie just, rațional și echitabil, astfel încât să asigure, în concret, o compensare suficientă, iar nu exagerată a prejudiciului moral suferit. Din perspectiva acestor considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a fixat un cuantum exagerat al indemnizațiilor destinate reparării prejudiciului moral suferit de cei patru minori și de partea civilă O.F.-N.
La dezbaterea apelului, inculpatul a arătat că ar trebui obligat în solidar spitalul și direcția de sănătate publică la plata despăgubirilor, ceea ce constituie un motiv comun de critică a sentinței apelate pentru toate părțile. Motivul de apel este fondat.
Instanța de fond a respins acțiunea civilă față de spital, cu motivarea că nu există un raport de prepușenie între inculpați și unitatea spitalicească, respectiv casa de asigurări de sănătate, cu invocarea prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 270/2003. Judecătoria nu a sesizat că în cauză se pune o problemă de aplicare a legii civile în timp. Faptele creatoare, modificatoare sau extinctive de situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data la care ele au avut loc, prin urmare, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se apreciază în raport de legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite. În cauză, fapta prejudiciabilă a fost comisă în luna martie 2002, iar actul normativ care reglementa organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor era Legea nr. 146/1999, abrogată prin Legea nr. 270/2003. Condițiile răspunderii se apreciază prin raportare la actul normativ în vigoare în anul 2002, și anume Legea nr. 146/1999, care statuează, în art. 4, că spitalul răspunde, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate pacienților, inclusiv din culpa medicală, stabilite de către organele competente. Chiar în lipsa acestui text, tribunalul a apreciat că este posibilă angajarea răspunderii spitalului în calitate de comitent pentru fapta prepusului său, inculpatul E.N.
Medicul este titularul unui contract de muncă, fapta prejudiciabilă a fost comisă în cadrul funcțiilor încredințate, iar controlul, direcția și supravegherea se realizează într-un mod atipic, incomplet și a posteriori, expresia internă a acestuia fiind chiar răspunderea disciplinară a medicului pentru actul medical defectuos. Scopul urmărit de Codul civil prin stabilirea răspunderii comitentului a fost acela de a asigura despăgubirea efectivă și rapidă a terțului prejudiciat prin fapta prepusului. dat fiind că, de regulă, prepusul nu are suficiente posibilități materiale pentru a acoperi despăgubirile cuvenite acestui terț. Răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se fundamentează deci pe o prezumție de culpă absolută sau pe ideea de garanție, ceea ce apropie acest tip de răspundere de o răspundere obiectivă și exclude în speță ideea că unitatea spitalicească nu răspunde datorită modului independent în care își exercită competențele medicul.
Pentru aceste motive, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate sub acest aspect, și ca efect al admiterii apelurilor, Spitalul Bârlad a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor. Nu s-a impus antrenarea răspunderii Casei de Asigurări de Sănătate, întrucât spitalul are personalitate juridică și, deci, calitate de parte responsabilă civilmente în cauză.
În apelurile părțile civile s-a reținut că s-au expus pe larg motivele pentru care se reține că nu există în cauză decât culpa inculpatului E.N. și pentru care este admisibil motivul de apel cu privire la calitatea de prepus a spitalului; că este fondată, de asemenea, solicitarea privind aplicarea coeficientului de inflație pentru toate aceste sume, coeficient calculat la data executării efective, ca expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului care guvernează materia răspunderii civile delictuale.
În ceea ce privește celelalte motive de apel, s-a arătat că este nefondat apelul părții civile O.F.N., în sensul că suma de 4.000 lei stabilită cu titlu de daune morale pentru această parte este prea mică, raportat la suferința cauzată prin decesul soției sale și al copilului lor nenăscut, de faptul că a rămas să crească singur cei patru copii ai familiei. Pentru motivele expuse la analiza apelului inculpatului E.N., s-a diminuat această sumă ca efect al admiterii apelului acestui inculpat.
Critica adusă de aceeași parte pentru faptul că s-a respins solicitarea de plata a sumei de 28.313 lei ca plată a unei persoane care a asigurat menajul de la deces până la data pronunțării date la fond și plata unei sume de câte 505 lei lunar cu același titlu pentru viitor nu este întemeiată. Nu s-a făcut nicio dovadă în sensul că s-ar fi efectuat o asemenea cheltuială, ci dimpotrivă, martorii au relevat că părțile civile au o situație materială mai mult decât modestă.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale părților civile O.F.H., O.D., O.B.M., O.S., care vizează modul de calcul al despăgubirilor periodice, acordate global până la data pronunțării și pentru viitor, pentru cei patru copii minori la data decesului mamei lor. S-a evidențiat la analiza motivelor de apel ale inculpatului E.N. care a fost algoritmul de calcul al acestor sume, evidențiat de altfel și în sentința apelată, prin raportare la media venitului minim pe economie pe anii 2002-2006 și la criteriile de stabilire a pensiilor de întreținere în Codul familiei, mod de calcul pe care tribunalul I-a apreciat ca fiind judicios, astfel încât nu s-ar justifica o majorare a acestor sume.
În considerarea argumentelor expuse, au fost admise apelurile inculpaților și ale părților civile. Rejudecând cauza pentru considerentele arătate, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.proc.pen., a fost achitată inculpata E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzute de art. 178 alin. (2) C.pen. S-au înlăturat din sentința apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatei E.N. și obligarea acesteia, în solidar cu inculpatul E.N., la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri și cheltuieli judiciare către părțile civile și dispoziția privind menținerea sechestrului asigurător în ceea ce o privește pe inculpata E.N. În baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatului E.N., s-a fixat termen de încercare 5 ani, potrivit art. 82 C.pen., și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C pen. Pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b, c) C.pen. și s-a suspendat pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 alin. (5) C.pen. Tribunalul a constatat că, în raport de natura, gravitatea infracțiunii și de persoana inculpatului nu se justifică interzicerea dreptului de a alege, ci doar a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, lit. b) și c) C.pen. Față de natura infracțiunii deduse judecății și de gravitatea acesteia, tribunalul a constatat că se impune interzicerea dreptului de a profesa pentru inculpatul E.N. care a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în exercitarea atribuțiilor sale profesionale. Cu toate acestea, pedeapsa accesorie astfel stabilită nu va deveni operantă, deoarece executarea ei va fi suspendată în condițiile art. 71 alin. (5) C.pen. S-a menținut dispoziția privind grațierea pedepsei aplicate inculpatului E.N. În baza Legii nr. 543/2002, având ca efect reducerea corespunzătoare a termenului de încercare stabilit prin prezenta decizie cu durata pedepsei, potrivit art. 120 C.pen.
A fost obligat inculpatul E.N. În solidar cu partea responsabilă civilmente Spitalul de adulți B. și în contradictoriu cu asigurătorul T. B.Ț. Asigurări Ț., Sucursala V., în limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri către părțile civile, sume care au fost modificate după cum urmează: s-a redus de la 4.000 lei la 2.000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părții civile O.F.N.; s-a redus de la câte 25.000 lei la câte 3.000 lei suma acordată cu titlu de daune morale părților civile O.S., O.D., O.B.M. și O.F.H.; sumele ar fi fost achitate la valoarea actualizată potrivit indicelui de inflație la data executării; s-a înlăturat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 15.000 lei, despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea îngrijirii de care părțile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei O.M.; s-a respins cererea de despăgubiri civile materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri pentru victima O.M.; a fost înlăturată din sentință dispoziția privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat la fond. Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului potrivit art. 192 alin. (3) C.proc.pen. A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 9.460,5 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de părțile civile în apel, cheltuieli dovedite cu înscrisurile (chitanțe) depuse la ultimul termen în apel. S-au înlăturat dispozițiile contrare din sentință și au fost menținute celelalte dispoziții.
În termenul prevăzut de art. 3853 alin. (1) C.proc.pen., hotărârile au fost recurate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, inculpatul E.N., partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență F.E. Bârlad, prin manager dr. ing. E.M. și de către părțile civile O.F.-N. În nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorilor O.S., O.D., O.B.-M. și O.F.-H., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. (...)
Examinând hotărârile recurate și actele și lucrările dosarului în raport de criticile invocate ce vor fi analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14,18 raportat la art. 3859 alin. (2) C.proc.pen., precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 3859 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a admis recursurile declarate și a casat integral hotărârile recurate.
Curtea, pe baza analizei amănunțite și prin coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate nemijlocit în faza cercetării judecătorești la instanța de fond și de apel, a reținut următoarea situație de fapt: în ziua de 22.03.2002, în jurul orei 6,00, numita O.M., în vârstă de 37 de ani, a fost internată la Secția Obstetrică-ginecologie din cadrul Spitalului Municipal de Urgențe F.E. Bârlad, cu diagnosticul XIV H. Sarcină, 39 săptămâni. G. E., unic. E. craniană P., MR de o oră 22.03.2002, ora 5,00. TA 90/55 MM Hg; T-155 cm; G-54 kg. La internare, gravida a fost consultată de medicul de gardă dr. T.T. (medic primar obstetrică-ginecologie) și spitalizată în salonul de gravide al secției de la internare și până în dimineața zilei de 24 martie, ora 10,30 (exceptând perioada în care i s-a pus perfuzia ocitocică din data de 23 martie). Întrucât gravida era la termen și nu prezenta contracții uterine dureroase și ritmice caracteristice nașterii declanșate, s-a dispus efectuarea de analize și tratament (efectuarea unei clisme și administrarea de sin-tofolin - 6 fiole 5 mg) în vederea declanșării travaliului. La vizita efectuată în acea dimineață, gravida a fost prezentată medicului șef de secție E.N., care a preluat garda și a respectat tratamentul acordat de medicul de salon. În dimineața zilei de 23.03, garda este preluată de medicul B.N. Acesta, conform prescripțiilor date de medicii T.T. și E.N., care la ora 10,30 au efectuat o vizită, pe lângă tratamentul cu antibiotice, îi administrează gravidei o perfuzie ocitocică, pentru declanșarea forțată a nașterii (decizia fiind luată de medicul șef de secție împreună cu medicul curant T.T.). Deoarece perfuzia ocitocică nu dădea rezultatul scontat, medicul B.N. a suprimat perfuzia, înainte de terminarea întregii doze. Pe parcursul acestei gărzi, nașterea nu s-a produs.
Inculpata E.N. - medic primar obstetrică-ginecologie - a preluat garda duminică, 24.03, a treia zi de internare a victimei O.M. În conformitate cu prescripțiile medicale ale inculpatului E.N. - medic primar șef de secție care a fost la vizita de dimineață, la ora 10,30, inculpata îi administrează gravidei o nouă perfuzie cu ocitocină pentru susținerea și corectarea travaliului. După 5-10 minute de la montarea perfuziei ocitocice, starea de sănătate a gravidei O.M. s-a alterat, prezentând o creștere bruscă a frecvenței cardiace, tensiune arterială mică, creșterea temperaturii la 40,3 grade Celsius, grețuri etc., ceea ce a determinat întreruperea administrării perfuziei. Față de manifestările pacientei, inculpata E.N. a prescris noi analize, consult, lărgirea gamei de antibiotice și a solicitat un examen boli interne cu efectuarea unei electrocardiograme. După administrarea medicației prescrise pacientei O.M., simptomatologia menționată anterior s-a remis, gravida prezentând o stare generală bună. În jurul orei 12,00, inculpata E.N. a luat legătura telefonică cu șeful de secție, inculpatul E.N., informându-i că a fost internată o altă gravidă care trebuia operată în cursul zilei de duminică la ora 17,00 și îi relatează și despre evoluția stării gravidei O.M., dar fără a prezenta cazul ca pe o urgență chirurgicală și fără a-i cere sprijinul ca medic de specialitate în constituirea echipei de operație sau avizul pentru intervenția chirurgicală de urgență, fiind de acord cu propunerea medicului E.N. să efectueze împreună operația de cezariană la ora 17,00, când acesta venea la contravizită, în cazul unui eșec în finalizarea spontană, pe căi forțate, a nașterii.
Deși inculpatul E.N. cunoștea starea sănătății gravidei O.M., pe care de altfel a și examinat-o în ziua de 24.03, a tergiversat intervenția chirurgicală de tip cezariană. Comportamentul celor doi medici care nu au prezumat adevărata cauză a agravării stării de sănătate a gravei a fost unul de temporizare, cei doi dând dovadă de multă ușurință în ceea ce privește luarea în calcul a tuturor manifestărilor gravidei pentru stabilirea diagnosticului corect. La ora 14,05 starea de sănătate a gravidei O.M. s-a deteriorat brusc, fiind vizibile paloarea și cianozarea tegumentelor. Cu toată intervenția medicului primar șef secție B., a medicului primar boli interne și a medicilor șefi de secție obstetrică-gine-cologie I și II, pacienta a făcut stop cardio-respirator, toate manevrele de resuscitare mecanică, electrică și medicamentoasă dovedindu-se inutile. Totodată, s-a considerat că o eventuală intervenție chirurgicală efectuată pentru salvarea fătului nu ar mai fi lăsat nicio șansă pentru reanimarea mamei.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală (necropsie), moartea numitei O.M. a fost patologică, datorându-se unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, urmare a unui șoc hemoragie, generat de o hemoragie internă masivă, internă, responsabilă de tanato-geneză, care s-a produs ca urmare a unei rupturi uterine complete, segmento-corporeală, dispusă postero-lateral dreapta, instalată în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, care poate avea o simptomatologie mai mult sau mai puțin manifestă, fiind cel mai probabil în relație cu perfuzia ocitocică efectuată la ora 10,30, pe 24.03.2002. Având în vedere aspectele constatate de către Comisia de avizare a actelor medicale din cadrul I.M.L. I., precum și unele elemente rezultate din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, la solicitarea inculpaților, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize medico-legale pe baza actelor medicale ale cauzei. În urma analizării actelor medicale privind pe O.M., Comisia Superioară de Medicină Legală din cadrul I.N.M.L. M.M. B., prin avizul înaintat, a constatat următoarele: decesul s-a produs prin ruptură uterină și șoc hemoragie, însă pe baza simptomelor prezentate nu se putea preciza clinic diagnosticul care a fost descoperit la necropsie; un examen clinic atent putea să-i deceleze. Medicul de gardă putea lua decizia efectuării unei operații cezariene și răspunde de rezolvarea cazului, dar trebuie să ia anterior avizul șefului de secție, căruia îi prezintă evoluția cazului și motivele deciziei sale. Față de modificarea stării generale survenite la scurt interval de la instalarea perfuziei ocitocice în vederea stimulării contractilității uterine, medicul de gardă nu s-a gândit însă și la posibilitatea producerii unei rupturi uterine la o multigestă (E.), cvintipară stimulată cu ocitocin, ceea ce a condus la decizia șefului de secție de temporizare a intervenției cu câteva ore. Conduita corectă ar fi fost stimularea contractilității uterine cu ocitocin de la internare și efectuarea operației cezariene după maxim 12 ore în cazul ineficientei acesteia.
Totodată, pe parcursul cercetării judecătorești, s-a procedat la audierea nemijlocită a tuturor martorilor din lucrări, iar la solicitarea apărătorilor inculpaților, instanța, apreciind asupra utilității, pertinenței și concludenței probelor, a admis administrarea probei cu martorii E.E., E.N., H j., T.T., S.H., B.B.-D., E.B., E.F. Declarațiile martorilor audiați la solicitarea inculpaților au privit două aspecte: conduita medicală a inculpaților pe parcursul intervalului de timp de la internare și până la decesul victimei și corectitudinea procedurilor dispuse și aplicate.
Procedând la evaluarea și coroborarea întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale, dar și în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești la instanța de fond și de apel, Curtea a constatat suficiente elemente probatorii care converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpați, culpa în producerea rezultatului letal fiind determinată printr-o evaluare a contribuțiilor cauzale ale inculpaților, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv în comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Nu pot fi primite susținerile inculpatului E.N. privind nevinovăția sa prin absența culpei în administrarea actului medical, în condițiile în care decesul victimei a intervenit în a treia zi de la internare, în garda dr. E.N. Inculpatul E.N. era medic primar șef Secția Obste-trică-ginecologie la Spitalul Municipal Bârlad. Potrivit fișei postului, medicul șef de secție organizează și răspunde de întreaga activitate în secția pe care o conduce, controlează și răspunde de completarea foilor de observație, organizează și răspunde de acordarea asistenței de urgență în secție; în secțiile cu profil chirurgical șeful de secție examinează toți bolnavii și răspunde de calitatea actului chirurgical efectuat în secția pe care o conduce. Inculpatului E.N. - medic primar șef de secție - i-a fost prezentată pacienta O.M., internată cu diagnosticul: sarcină 39 săptămâni, G.E., unic. E. craniană P. MR de o oră (22.03.2002, ora 5,00) la vizita efectuată în dimineața zilei de 22.03.2002, de medicul de gardă dr. T.T. Preluând garda, medicul E.N. a respectat tratamentul prescris de dr. T.T. - administrarea de sintofolin -, întrucât gravida era la termen și nu prezenta contracții dureroase și ritmice caracteristice nașterii declanșate. La vizita efectuată a doua zi dimineața - 23.03.2002, în garda medicului B.N., împreună cu medicul T.T., au prescris gravidei administrarea unei perfuzii ocitocice pentru declanșarea forțată a nașterii, pe lângă tratamentul cu antibiotice administrat, fiind suspicionată existența unor membrane rupte de aproximativ 30 de ore. Chiar dacă s-au luat măsuri pentru declanșarea travaliului pe 23.03, cu perfuzie ocitocică, fără a se interveni chirurgical a doua zi dimineața, după un interval de 12 ore, în cazul ineficienței acesteia, ignorând starea pacientei, în ziua de 24.03, când garda a fost preluată de inculpata E.N., inculpatul a prescris gravidei administrarea unei noi perfuzii ocitocice, în situația în care se cunoștea că pacienta era cu risc obstetrical crescut (vârsta, gestații, nașteri, stare socială). De asemenea, la ora 12,00, când medicul de gardă E.N. i-a prezentat semnele clinice bruște ale gravidei legate de perfuzia cu ocitocice administrată la ora 10,00, semne ale acestei complicații (ruptura uterină) rău interpretate și fără a fi prezumat diagnosticul corect ce impunea intervenția chirurgicală, inculpatul a tergiversat soluționarea acesteia până la ora 17,00.
Actele medicale existente la dosar stabilesc cu certitudine că decesul s-a produs prin ruptură uterină și șoc hemoragie. Diagnosticul în evoluția stării pacientei O.M. de tipul rupturii uterine au fost în strânsă legătură de cauzalitate cu perfuzia ocitocică efectuată la ora 10,30 pe 24.03.2002, deși, inițial, a fost făcută ca o indicație corectă pentru declanșarea travaliului.
Curtea a mai constatat că mențiunea din cuprinsul avizului Comisiei Superioare, potrivit căreia, față de simptomele consemnate în foaia de observație „palpitații, dispnee ușoară, frison, vărsături, tahicardie 160/minut, U./60 mmHg și febră 40,3 grade Celsius", diagnosticul de ruptură uterină este greu de stabilit, fiind un caz atipic, nu este de natură să exonereze de răspundere penală pe inculpata E.N. - medic de gardă în ziua de 24.03.2002. Având în vedere antecedentele victimei O.M. - pacientă cu risc datorită nașterilor și chiuretajelor (uter fragil), agravarea stării sănătății după perfuzia cu ocitocină de la ora 10,30 impunea o anumită conduită a obstetricianului, responsabilitatea diagnosticării fiind a medicului de gardă, și un examen clinic atent ar fi putut să-i deceleze. Modul în care inculpata E.N. a prezentat medicului șef de secție cazul pacientei doar ca o suspiciune de corioam-niotită a determinat o temporizare a intervenției chirurgicale, care ar fi creat șanse reale de salvare a vieții. Această concluzie este susținută și prin depoziția martorului E.E. - medic șef Secție Obstetrică-ginecologie Bârlad, care a precizat că inculpata E.N., în momentul în care a sunat la medicul șef de secție - dr. E.N., trebuia să ia și decizia intervenției chirurgicale, deoarece absența travaliului după o perfuzie ocitocică impune reanalizarea cazului și schimbarea conduitei, în speță, intervenția prin cezariană: mai mult, avizul șefului de secție este doar informai și consultativ.
Deosebit de relevantă sub acest aspect este și declarația martorei B.-D.B. - medic primar obstetrică ginecologie, conferențiar, la Clinica II Obstetrică-ginecologie I, îndrumător metodologic al județului V. pe probleme de asistență a femeii și a gravidei care a precizat că în cazul unui uter fragil (pacienta O.M.), perfuzia cu ocitocină poate determina și o ruptură și a remarcat următoarele aspecte ce au fost prezentate Colegiului Medicilor V.: ruptura uterină a fost favorizată de structura specifică mușchiului uterin de multipară și procesului corioamniotic care evalua de 56 de ore, la care s-a suprapus perfuzia ocitocică, toți acești factori fiind agravanți pentru situația gravidei; episodul cu febră, frison, puls 160/minut la reinstalarea perfuziei ocitocice pe data de 24 martie, ora 10,30 ar fi trebuit să determine intervenția chirurgicală de urgență; infecția amniotică s-a instalat imediat după ruperea pungii amniotice, dar modificarea bruscă a stării pacientei după perfuzia ocitocică de la ora 10,30 trebuia să ridice și problema unei complicații de tipul rupturii uterine, problemă ce urma, relativ ușor, să fie verificată prin examen clinic și examen de laborator (efectuarea unui diagnostic diferențial).
Apreciind fiecare dintre declarațiile date de inculpați în contextul tuturor probelor administrate (declarații de martori, înscrisuri, concluziile experților), cu respectarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C.proc.pen. ce impun o analiză a tuturor probelor și argumentarea soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate, susțin situația de fapt reținută, Curtea a înlăturat aspectele din declarațiile inculpaților prin care se prezintă alte variante ale situației de fapt, prin negarea oricărei culpe în administrarea actului medical, susținerile inculpaților privind nevinovăția neputând să răstoarne, potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (2) C.proc.pen., probele ce-i incriminează.
Astfel, din coroborarea actelor și lucrărilor dosarului s-a desprins clar concluzia că pasivitatea inculpaților în perioada critică a îmbrăcat forma culpei. Infracțiunea de ucidere din culpă se săvârșește și se caracterizează ca formă de manifestare a laturii subiective prin aspectul că făptuitorul nu urmărește rezultatul produs, și anume moartea victimei, ci aceasta se datorează nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau activități. Latura obiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă constă, sub aspectul elementului material, dintr-o acțiune sau inacțiune susceptibilă să producă direct sau indirect rezultatul - moartea persoanei. De asemenea, rezultă și că este necesar să existe legătură de cauzalitate între acțiunea și inacțiunea făptuitorului și rezultatul produs, fiind lipsit de relevanță dacă între activitatea făptuitorului și rezultat s-a interpus activitatea culpabilă sau fortuită a altor persoane, dacă se stabilește că acțiunea/ inacțiunea culpabilă a autorului a fost aptă, prin ea însăși, să conducă la producerea rezultatului. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea se săvârșește din culpă cu previziune (ușurință) sau sub forma culpei simple (neglijență), aceasta din urmă presupunând o încălcare de către făptuitor a obligațiilor de diligență care îi reveneau în raport cu activitatea desfășurată și pe care trebuia să le prevadă.
Fapta inculpaților E.N. și E.N. de a cauza moartea unei persoane prin vătămarea din neprevedere sau ușurință a integrității corporale sau sănătății, în condițiile în care nu au luat măsurile necesare în vederea intervenției chirurgicale a pacientei O.M. cu sarcină în 39 de săptămâni, neprezumând ruptura de uter, întrunește trăsăturile caracteristice ale infracțiunii de ucidere din culpă.
Interpretarea corectă a împrejurărilor în care s-a produs fapta, precum și a posibilităților de prevedere concrete - ruptura uterină nu putea fi prevenită, dar trebuia să fie suspectată ca diagnostic în urma apariției unor semne clinice bruște legate de perfuzia cu ocitocice -, relevă că inculpații nu au prevăzut consecințele pasivității lor prin temporizarea intervenției chirurgicale în condițiile în care aveau posibilitatea și trebuiau să prevadă apariția unei astfel de complicații (ruptură uterină), în sarcină și mai ales în travaliu, la o femeie cu risc obstetrical crescut, fiind dovedită vinovăția sub forma culpei.
Pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.proc.pen., în temeiul dispozițiilor art. 345 alin. (2) C.proc.pen., Curtea a reținut ca ambii inculpați E.N. și E.N. să fie condamnați.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare. curtea, ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpaților - care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o poziție procesuală corespunzătoare, au manifestat interes față de derularea procesului penal prin prezentarea în fața autorităților-fără a fi considerate aceste împrejurări drept circumstanțe atenuante prin raportare la urmările deosebit de grave ale pasivității lor, a apreciat că reeducarea inculpaților se va putea realiza (ținând seama și de efectele produse deja de cercetarea penală asupra inculpaților) prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, al căror cuantum a fost orientat la minimul special prevăzut de lege pentru fapta săvârșită.
Curtea a notat că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpaților duc la concluzia existenței unei nedem-nități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) și a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C.pen. (dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii), motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-au reținut următoarele: având în vedere că prezenta cauză a parcurs mai multe cicluri procesuale, au fost analizate toate cererile părților civile cu privire la pretențiile materiale și morale formulate. Potrivit prevederilor art. 14 C.proc.pen. și ale art. 998 și art. 999 C.civ., despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrală reparare a daunelor ocazionate. Cu privire la prejudiciile materiale și morale cauzate prin infracțiune, mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor E.D., N.N. și E.E. Prin coroborarea datelor oferite în urma administrării acestor probe pe parcursul procesului penal reiese că partea civilă O.F.-N. - soțul supraviețuitor - este îndreptățită la despăgubiri materiale reprezentând cheltuielile impuse de evenimentul morții soției O.M. (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare, potrivit tradiției religioase a locului), instanța apreciind ca notorie existența unor astfel de cheltuieli, solicitate într-un cuantum rezonabil, respectiv suma de 5.000 lei.
Nu a fost admisă cererea părților civile privind acordarea unei sume reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale de care părțile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei O.M., declarațiile martorilor audiați fiind nerelevante sub aspectul dovedirii în concret a sumei precizate și nici nu au fost depuse acte justificative care să facă dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Curtea a avut în vedere împrejurarea că la momentul săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii copiii victimei O.M. - O.S., O.F.-H., O.D. și O.B.-M. - erau minori. În prezent este minor doar O.S. (născut la data de 13.03.1996). Cu privire la despăgubirile materiale periodice, s-a constatat că la data decesului victima O.M. nu avea loc de muncă; sumele cu care ar fi contribuit la întreținerea celor patru copii minori s-ar fi raportat la venitul minim pe economie (380 lei impozabili). În acest context, s-au avut în vedere sumele cuvenite fiecărui minor de la data decesului - 24.03.2002 - și până la majorat, cu excepția minorului S., pentru care s-a stabilit o sumă globală până la data pronunțării prezentei decizii și o prestație periodică lunară pentru viitor, până la majoratul acestuia (câte 40 lei lunar pentru O.S. și O.D. și câte 50 lei lunar pentru O.B.-M. și O.F.-H.).
Stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, ca atare, nu există temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având, la fel ca orice prejudiciu, un caracter păgubitor, ce dă naștere obligației de reparare. Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și cele afective, constând în suferințele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecțiune, cum este suferință psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speță, mama - soția. Urmare culpei inculpaților a fost curmată viața unei femei în vârstă de 36 de ani, mamă și soție. Atât soțul, cât și copiii aflați la o vârstă fragedă nu s-au mai putut bucura de prezența acesteia în preajma lor, de grija și căldura părintească, de sprijinul material și moral. Privarea de aceste sentimente conduce în mod indubitabil la ideea că părțile civile trebuie recompensate moral în echivalent bănesc, mai ales că în locul acestor sentimente și trăiri, părțile civile au încercat și încearcă sentimente de profund regret, de amărăciune ca urmare a decesului soției și mamei, sentimente și trăiri care îi vor marca toată viața.
În raport de consecințele, pe oricare plan, suferite de părțile civile, trebuie să se aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze suferința pricinuită de pierderea celui drag. Această sumă nu trebuie să reprezinte echivalentul existenței fizice a victimei și nici nu trebuie să aibă un cuantum atât de ridicat încât să-i imprime un caracter imoral prin aceea că ar putea constitui o sursă de îmbogățire. Această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. Cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării
IV. Răspunderea penală 269 de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială a părților civile. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părților civile.
Față de cele ce preced, Curtea a apreciat că echivalentul bănesc al daunelor morale în cuantum de 4.000 lei pentru O.F.-N. și de câte 25.000 lei pentru copiii victimei - O.S., O.D., O.F.-H. și O.B.-M. -corespunde unei juste și integrale despăgubiri, la valoarea actualizată, conform indicelui de inflație, la data executării.
În legătură cu latura civilă a cauzei, în speță s-a pus problema antrenării sau nu a răspunderii civile, alături de inculpați, a Spitalului Municipal de Urgență F.E. Bârlad, în calitate de parte responsabilă civilmente.
Articolul 1000 alin. (3) C.civ. conține dispoziția potrivit căreia „comitenții răspund de prejudiciul cauzat (...) de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”. Din analiza acestei dispoziții rezultă că ceea ce este definitoriu pentru calitățile de comitent sau prepus este existența unui raport de subordonare care se întemeiază pe împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o însărcinare. Din această însărcinare decurge posibilitatea pentru prima persoană - comitent - de a da instrucțiuni, de a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane - prepus acesta din urmă fiind obligat să respecte și să urmeze îndrumările și directivele primite. Această subordonare a prepusului față de comitent constituie, deci, fundamentul raportului de prepușenie, care atrage incidența dispozițiilor art. 1000 alin. (3) C.civ., conform cărora comitenții sunt chemați să răspundă ca părți responsabile civilmente pentru faptele cauzatoare de prejudicii, cu caracter infracțional, săvârșite de prepușii lor în funcțiile încredințate.
În speță, Curtea a apreciat că este angajată răspunderea civilă a Spitalului Municipal de Urgență F.E. În solidar cu inculpații - angajați ai spitalului - pentru prejudiciul cauzat din culpă medicală, în calitate de parte responsabilă civilmente. (...). De asemenea, s-a reținut și răspunderea asigurătorului T. B.Ț. Asigurări Ț. - Sucursala V, în limita sumei asigurate de inculpați [polița nr. (...)/22.01.2002 - E.N. și nr.(...)/22.01.2002 -E.N.].
În vederea garantării îndeplinirii obligației inculpaților de a despăgubi părțile civile, instanța a dispus luarea unei măsuri asigurătorii (încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2006). În raport de circumstanțele cauzei și modalitatea de aplicare a măsurii indisponi-270 Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale bilizării, urmează să se mențină integral sechestrul asigurător aplicat asupra bunurilor inculpaților până la concurența întregii valori a pagubei. Ca o consecință a condamnării, inculpații vor fi obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în toate fazele procesuale și la plata cheltuielilor judiciare efectuate de părțile civile.
În temeiul considerentelor expuse, Curtea a dispus condamnarea inculpaților E.N. și E.N. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C.pen.; a suspendat condiționat executarea pedepselor pe durata termenului de încercare stabilit conform art. 82 C.pen. și executarea pedepselor accesorii aplicate, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea pedepselor. În baza art. 14 și art. 346 C.proc.pen. și art. 998 și art. 1000 alin. (3) C.civ. au fost obligați în solidar inculpații, în solidar și cu partea responsabilă civilmente și în contradictoriu cu asigurătorul, la plata despăgubirilor civile către părțile civile, actualizate potrivit indicelui de inflație, la data executării, și s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaților: către partea civilă O.F.N.: - 5.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare pentru victima O.M.; - 4.000 lei reprezentând echivalent bănesc daune morale; către părțile civile: - O.S., născut la data de 13.03.1996 suma de 3.640 lei - despăgubiri periodice, sumă calculată de la data de 24.03.2002 la zi și în continuare câte 40 lei lunar, până la majorat; - O.D., suma de 3.040 lei - despăgubiri periodice; - O.F.-H., suma de 2.150 lei - despăgubiri periodice; -O.B.-M., suma de 3.050 lei - despăgubiri periodice; - O.S., O.D., O.F.-H. și O.B.-M. câte 25.000 lei reprezentând echivalent bănesc daune morale.
Fiind nefondate criticile formulate de partea responsabilă civilmente Spitalul Municipal de Urgență F.E. Bârlad, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., s-a respins recursul promovat de acesta.
| ← Contestație împotriva deciziei Comisiei de malpraxis.... | Malpraxis ginecolog. Vătămare corporală din culpă. Apreciere... → |
|---|
