Malpraxis. Nesupravegherea pacientei gravide aflate în travaliu. Gravă neglijență în înfăptuirea actului medical a asistentei medicale.
| Comentarii |
|
Abatere disciplinară gravă. Criterii de aplicare a sancțiunii disciplinare
Raportul de expertiză medico-legală a relevat faptul că au existat multiple deficiențe medicale în ceea ce privește asistența medicală acordată gravidei și nou-născutului atât anterior nașterii, prin lipsa supravegherii medicale și nemonitorizarea corectă a gravidei, dar și imediat postpartum, existând o legătură de cauzalitate directă între aceste deficiențe medicale și apariția sechelelor actuale ale copilului, sechele care constituie infirmitate fizică și psihică. Totodată, pe lângă culpa medicilor și a celuilalt personal medical cu responsabilități în monitorizarea și asistarea nașterii, asistenta medicală este vinovată, pentru că, după ce a văzut gravida la orele 6,50-7,00, conform propriilor declarații, a lăsat-o singură până la ora 7,30, deși în această perioadă era obligată să stea lângă gravidă, și nu în camera asistentelor, cu atât mai mult cu cât gravidei i se efectuase anestezie peridurală, care necesita monitorizare permanentă din partea personalului medical. O mare parte din hipoxia cerebrală a fătului s-a produs în intervalul 7,00-7,30, când asistenta a lăsat gravida singură în sala de naștere, fără a anunța medicul de gardă.
Faptele asistentei medicale constituie abatere disciplinară gravă, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 307/2004 și ale art. 6, art. 8, art. 15, art. 25, art. 27, art. 89, art. 91, art. 97 și art. 121 din Codul de etică și deontologie profesională a asistentului medical și al moașei din România1’1, astfel, sancțiunea trebuie să fie stabilită, conform 78 alin. (1) din Statutul Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, rezultatul imediat și de durată al acesteia, săvârșirea intenționată sau din culpă a faptei, prezența discernământului în momentul săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea asistentului medical.
Or, în speță, fapta asistentei medicale prezintă un grad deosebit de pericol social concret; rezultatul faptei este, de asemenea, de o gravitate deosebită și de durată, constând în producerea unei infirmități fizice și psihice permanente nou-născutului; fapta a fost săvârșită cu vinovăție, asistenta trebuind și putând să cunoască riscurile lăsării gravidei nesupravegheate în timpul nașterii, fără acordarea primului ajutor medical și fără anunțarea medicului de gardă; asistenta a acționat cu discernământ, acesta fiind prezumat, prezumție ce nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă și nici nu s-a invocat lipsa discernământului; conduita asistentei medicale este intolerabilă, fiind de neacceptat ca o gravidă să nască singură în spital, fără ca niciun cadru medical să-i acorde asistență medicală, obligație ce revenea inclusiv acesteia; așa cum rezultă din declarațiile asistentei medicale date în timpul cercetărilor, aceasta a avut o atitudine inconsecventă și duplicitară pe parcursul anchetei. În raport de toate aceste elemente și în special față de gravitatea deosebită a faptei și a rezultatului imediat și de durată al acesteia, se impunea aplicarea celei mai severe sancțiuni, respectiv retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei.
Trib. București, s. a IV-a civ., dec. nr. 2432R din 4 noiembrie 2010. irevocabilă, nepublicată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 11.03.2008, reclamanta R.S. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România (O.A.M.M.R.), solicitând, în principal, constatarea nulității absolute a hotărârii nr. X/22.02.2008 și, în subsidiar, admiterea contestației și anularea hotărârii nr. X/22.02.2008 ca netemeinicâ și nelegală, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
hl Adoptat la 24.02.2003 și abrogat prin Hotărârea nr. 2/2009 privind adoptarea Codului de etică și deontologie al asistentului medical generalist, al moașei și al asistentului medical din România (M. Of. nr. 560 din 12.08.2009).
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr. Y/03.01.2008, emisă de Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România (O.A.M.M.R.), Filiala Mun. București, a fost sancționată, conform prevederilor art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, cu „retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. și propunerea către Ministerul Sănătății Publice de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată de 6 luni". Această hotărâre a fost înaintată către O.A.M.M.R. cu titlu de propunere la Comisia Națională de Disciplină, Mediere și Deontologie, în vederea analizării și hotărârii sancțiunii de către Plenul Consiliului Național al O.A.M.M.R.. Astfel, prin hotărârea nr. X/22.02.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R., a fost sancționată cu „retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății Publice de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei" pe o perioadă de 1 an. Hotărârea nr. Y/03.01.2008 a O.A.M.M.R., care a stat la baza emiterii hotărârii nr. X/22.02.2008 a O.A.M.M.R., este lovită de nulitate absolută și a invocat în acest sens dispozițiile art. 23 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare al O.A.M.M.R., arătând că hotărârea nr. Y/03.01.2008 este semnată numai de președintele O.A.M.M.R., numitul G.G. Totodată, a invocat dispozițiile art. 101 alin. (4) din Codul de etică și deontologie profesională al asistentului medical și al moașei din România, solicitând să se constate că hotărârea nr. 2/03.01.2008 nu cuprinde dovezile care au stat la baza fundamentării sale. De asemenea, s-au încălcat prevederile art. 18 lit. h) din Codul de etică al O.A.M.M.R. privind dreptul de a fi judecat pe baza principiului prezumției de nevinovăție. A fost încălcat și principiul legalității, conform căruia: „ancheta disciplinară se desfășoară în limitele prezentului Cod, al Legii nr. 307/2004, Statutului și Regulamentului de organizare și funcționare al O.A.M.M.R.”.
Potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, anularea actului inițial conduce la anularea actului subsecvent, respectiv hotărârea nr. X/22.02.2008. Având în vedere că hotărârea nr. Z/03.01.2008 este lovită de nulitate absolută, pe cale de consecință, și hotărârea nr. X/22.02.2008 subsecventă, emisă pe baza celei anulate, este de asemenea lovită de nulitate absolută.
Sub aspectul netemeiniciei și nelegalității hotărârii nr. X/22.02.2008, potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 307/2004: „sancțiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) și d) se aplică de către Consiliul Național al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puțin 5 membri, aprobată de acesta la propunerea comisiilor de specialitate". Astfel, proba cea mai concludentă, utilă și pertinentă cauzei, ce trebuia obligatoriu administrată, era expertiza, care trebuia să se materializeze într-un raport de expertiză cu obiective și propuneri. De asemenea, din comisia respectivă trebuia să facă parte obligatoriu un specialist de obstetrică-ginecologie. O astfel de expertiză nu s-a efectuat, iar hotărârea nr. X/22.02.2008 este netemeinică și nelegală. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58-61 din Legea nr. 307/2004, art. 67-68, art. 73, art. 86, art. 89, art. 91-93, art. 101 din Codul de etică și deontologie; art. 18 lit. h), art. 78-79 din Regulamentul de organizare și funcționare al O.A.M.M.R.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Național al O.A.M.M.R. pentru a comunica întregul dosar ce a stat la baza emiterii hotărârilor nr. Y/03.01.2008 și nr. X/22.02-2008.
Pârâtul Consiliul Național al O.A.M.M.R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată. Totodată, pe capătul 2 de cerere „anularea definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei” a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în temeiul art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. se face de către Ministerul Sănătății la propunerea O.A.M.M.R.. R.S. a avut cunoștință despre întreaga ancheta efectuată în legătură cu cazul său, fiindu-i luate mai multe declarații atât ei, cât și altor persoane din spital, precum și părții vătămate -familia L. Luând la cunoștință despre sancțiunea propusă de filiala București, familia L. prin avocat a înțeles să formuleze un punct de vedere, prin care a solicitat să se țină cont de toate elementele de agravare, prevăzute de art. 93 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională și să se aplice o sancțiune mult mai aspră. Menționează că R.S. nu a formulat un punct de vedere și nici contestație, deși nu era obligatoriu să i se comunice hotărârea. La stabilirea sancțiunii s-au avut în vedere: gradul de pericol social al faptei, rezultatul imediat și durata pericolului, săvârșirea intenționată sau din culpă a faptei, prezența discernământului în momentul săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea asistentului medical. Prin hotărârea nr. Z/22.02.2008 s-a dispus formarea comisiei de expertiză, raportul de expertiză conținând punctul de vedere al membrilor comisiei, care se află la dosarul cauzei, fiind semnat de toți membrii comisiei. În urma întocmirii respectivului raport s-a propus o sancțiune.
O.A.M.M.R. nu poate retrage decât avizul de liberă practică (întrucât acesta este eliberat de el) și propune către Ministerul Sănătății eliberarea autorizației. În ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, în temeiul art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. se face de către Ministerul Sănătății la propunerea O.A.M.M.R..
Prin cererea conexă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 01.04.2008, reclamanții L.G.A. și L.N.L au
III. Răspunderea disciplinară 209 chemat în judecată pe pârâții R.S. și Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România, formulând contestație împotriva hotărârii nr. X/22.02.2008, pronunțată de Consiliul Național al O.A.M.M.R., comunicată lor la data de 29.02.2008, solicitând modificarea acesteia, în sensul aplicării unei sancțiuni agravate spre maximul instituit de art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004 asistentei medicale R.S., și anume retragerea definitivă a calității de membru al O.A.M.M.R. și anularea definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei.
În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare a culpei medicale a asistentei medicale R.S., copilul reclamanților L.G.A. și L.N.I., respectiv S., nu vede, nu aude și nu poate mânca. Totodată, este foarte posibil că va avea și alte deficite neurologice importante: nu va merge, nu își va putea folosi niciodată mâinile și va suferi de incontinență sfinc-tere. De asemenea, nivelul IQ va fi unul foarte scăzut, S. suferind un handicap sever neuropsihic.
Responsabilitatea supravegherii nașterii copilului a fost trecută de la o persoană la alta, în final culminând cu lipsa totală de asistență medicală timp de 45 minute, exact în perioada în care copilul se afla în expulsie, iar pârâta-reclamantă L.G.A. prezenta dilatație maximă. Reclamanta R.S. a preluat atribuția de a asista nașterea de la colega sa, asistenta N.M., care a fost prezentată pârâtei L. ca fiind colega ei, la ora 06,40. Între orele 06,40-07,25 nu a fost supravegheată de niciun membru al personalului medical, deși prezenta dilatație maximă, iar copilul se afla angajat în expulsie. Deși știa de la ora 06,40 că membranele erau rupte, iar copilul intrase în expulsie, asistenta medicală R.S. a venit în sala de nașteri abia la ora 07,25. Este foarte important să se rețină că. odată ce membranele au fost rupte, nașterea ar fi trebuit să se desfășoare cu necesitate în prezența unui doctor/moașe. Sarcina anunțării unui medic de gardă/unei moașe îi aparținea reclamantei R.S. Aceasta, preluând singură responsabilitatea asistării gravidei pe parcursul nașterii, fără a anunța medicul de gardă/ moașa despre ceea ce se întâmplă în sala de nașteri, și-a depășit competențele profesionale.
Reclamanții au arătat că au luat cunoștință din presă că O.A.M.M.R. s-a autosesizat în cazul nașterii lui S. In data de 13.12.2007, ora 17.00, au fost chemați la audieri în cadrul sesiunii Consiliului Mun. București al O.A.M.M.R. - FMB, audierile durând până la ora 21.00. În finalul discuțiilor rămăseseră câteva chestiuni de fapt în dezbatere (neconcordanțe între declarațiile asistentelor medicale N.M., respectiv R.S.), motiv pentru care se punea problema unei noi audieri, la o dată ulterioară. Președintele comisiei, numitul G.Gh., le-a pus în vedere faptul că audierea urma să aibă loc a doua zi, dar numai în condițiile în care se vor prezenta singuri, fără a fi asistați de apărător. A doua zi au fost foarte ocupați cu derularea formalităților aferente plecării la Viena cu minorul S., în vederea asigurării unui tratament într-o clinică de specialitate, motiv pentru care au solicitat Comisiei prorogarea audierii la o dată ulterioară, urmând a fi însoțiți totuși de un apărător. Cu toate acestea, au fost informați că hotărârea urma a fi pronunțată imediat. Hotărârea le-a fost comunicată prin poștă la data de 09.01.2008, data pronunțării acesteia fiind 03.01.2008. Astfel, prin hotărârea nr. 2/03.01.2008, pronunțată de Comisia teritorială, s-a propus Comisiei Naționale de Disciplină, Etică și Deontologie Profesională retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. și de propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată de 6 luni. Împotriva hotărârii au exercitat calea de atac a contestației în fata Comisiei Naționale. La data de 29.02.2008 au transmis O.A.M.M.R. un punct de vedere, prin care solicitau să se țină cont de toate elementele de agravare, prevăzute de dispozițiile art. 93 alin. (1) din Codul de etică și deontologie profesională a asistentului medical și al profesiei de moașă din România, și să se aplice o sancțiune mult mai aspră, spre maximul instituit de dispozițiile art. 59 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004. Cu toate acestea, Comisia Națională, prin hotărârea atacată, a agravat doar cu 6 luni sancțiunea inițială, procedând la retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. și de liberă practică a profesiei pentru o perioadă de 1 an. Față de gravitatea cazului, au considerat că sancțiunea aplicată este mult prea blândă.
Potrivit Codului de etică și deontologie profesională a asistentului medical și al moașei din România, de la momentul în care gravida a fost internată în secția de obstetrică-ginecologie a SUUB, asistenta medicală R.S. și-a asumat responsabilitatea supravegherii nașterii copilului. Lipsa de oxigenare a creierului fătului ca urmare a strangulării cu cordonul ombilical este considerată, datorită procedeelor de monitorizare și depistare biomedicale, un incident care, la nivelul actual al științei medicale, putea/trebuia fi prevăzut. A fost inadmisibil ca după îndelungi ore de travaliu, gravida să fie lăsată singură în sala de nașteri, invocându-se faptul că toate obligațiile specifice profesiei medicale au încetat subit și fără niciun fel de repercusiune la momentul în care tura a încetat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 60 alin. (2) din Legea nr. 307/2004, art. 109 din Codul de etică și deontologie profesională a asistentului și al moașei din România, art. 79 alin. (2) din Statutul O.A.M.M.R.
Pârâtul O.A.M.M.R. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. Totodată, pe capătul 2 de cerere „anularea definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei" a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât, în temeiul art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. se face de către Ministerul Sănătății la propunerea O.A.M.M.R.
În motivare, pârâtul a arătat că O.A.M.M.R., Filiala București, a invitat familia L., în data de 13.12.2007, ora 17.00, la audieri, pentru a stabili situația de fapt și a afla punctul de vedere al acestora. Față de informațiile furnizate de L.G.A., președintele O.A.M.M.R., Filiala București, a considerat că, întrucât există o neconcordanță între declarațiile asistentei R.S., care a fost inconsecventă în declarații, ca și asistenta N.M., urmează să se efectueze o nouă audiere atât a lor, cât și a asistentei șefe și altor organe de conducere din spital.
A fost negat gradul de vinovăție al faptelor săvârșite de asistenta medicală R.S. și că aceasta a avut responsabilitatea de a supraveghea și a acorda asistență medicală contestatoarei L.G.A., dar responsabilitatea cade în primul rând în sarcina medicului de gardă, al asistentei N.M. care, cunoscând faptul că numita R.S. urma să intre în tură, nu a informat-o despre starea grava în care se afla pacienta, nu a considerat util să anunțe medicul de gardă, și nu în ultimul rând asistenta șefă care a stabilit graficul de gărzi fără a asigura personal suficient, astfel încât să poată fi supravegheați pacienții în stare gravă, iar asistenta medicală R.S. nu avea specializarea de moașă. La stabilirea sancțiunii s-au avut în vedere: gradul de pericol social al faptei, rezultatul imediat și durata pericolului, săvârșirea intenționată sau din culpă a faptei, prezența discernământului în momentul săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea asistentului medical.
Pârâta R.S. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arătând că, potrivit art. 44 lit. f) din Legea nr. 307/2004, „dreptul de a contesta sancțiunile primite revine membrului O.A.M.M.R. În termen de 30 de zile de la comunicarea lor, conform prevederilor prezentei legi". Așadar, fiind în prezența unei sancțiuni disciplinare, calitate procesuală poate avea doar persoana sancționată. Totodată, a invocat excepția tardivității formulării contestației, arătând că reclamanții au fost decăzuți din acest drept, întrucât contestațiile formulate împotriva sancțiunilor prevăzute de art. 58 alin. (1) lit. c) (cazul dedus judecății) și lit. d) pot fi introduse în termen de 30 de zile de la comunicarea sancțiunii. A invocat, de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O.A.M.M.R. pe capătul 2 de cerere privind anularea definitivă a autorizației de liberă practică, apreciind că, potrivit art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, retragerea calității de membru al O.A.M.M.R. și anularea autorizației de liberă practică se face de către Ministerul Sănătății, atât pentru o perioadă limitată, cât și definitiv. A fost invocată și excepția necompetenței materiale, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 24.10.2008, instanța de fond a respins excepțiile invocate de părți ca neîntemeiate. (...)
Judecătoria Sectorului 5 București a respins contestația formulată de contestatoarea R.S. Împotriva hotărârii nr. X/22.02.2008 a Consi-212 Răspunderea medicului și a furnizorilor de servicii medicale liului național al O.A.M.M.R. ca neîntemeiată; a respins contestația formulată de contestatorii L.G.A. și L.N.I. Împotriva hotărârii nr. X/22.02.2008 a Consiliului național al O.A.M.M.R. ca neîntemeiată și a respins cererile contestatorilor R.S., L.G.A. și L.N.I. referitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea nr. Y/03.01.2008 a Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, Filiala Mun. București, dată în urma autosesizării conducerii O.A.M.M.R. din 22.11.2007, s-a constatat că faptele săvârșite de R.S., asistent medical, constituie abatere gravă potrivit prevederilor Legii nr. 307/2004, art. 58 alin. (1) lit. d) și a Codului de etică și deontologie profesională, art. 15, art. 25, art. 27, art. 61 și art. 89, evidențiate prin: necomunicarea cazului autorității profesionale competente, respectiv O.A.M.M.R., Filiala Mun. București, nesupravegherea gravidei între orele 06,50-07,25, când evoluția travaliului era foarte avansată, neanunțarea medicului de gardă despre starea gravidei și neacordarea primului ajutor medical, de la intrarea în tură până la sosirea medicului personal M.M. (art. 1 al hotărârii).
La art. 2 se arată că, pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 307/2004, art. 45 alin. (1) lit. a), c), d), f), g), i) și ale Codului de etică și deontologie art. 15, art. 27, art. 91 și art. 121, d-na R.S., asistentă medicală specialitatea obstetrică-ginecologie, se sancționează cu „retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată de 6 luni”, O.A.M.M.R., Filiala Mun. București urmând să efectueze demersurile necesare de înaintare a prezentei hotărâri, cu titlu de propunere la Comisia Națională de Disciplină, Mediere și Deontologie, în vederea analizării și hotărârii sancțiunii de către plenul Consiliului Național al O.A.M.M.R. Ulterior, prin hotărârea nr. X/22.02.2008 a Consiliului National al O.A.M.M.R., asistenta medicală R.S. a fost sancționată cu „retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății Publice de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei” pe o perioadă de 1 an începând cu data adoptării hotărârii. S-a reținut aici că asistenta medicală are pregătire de asistent medical specialitatea obstetrică-ginecologie, și nu de moașă, așa cum reiese din fișa postului, că a preluat serviciul de tură la ora 6.50, nu a supravegheat gravida între orele 6.50-7.25, de la preluarea serviciului până la sosirea medicului la ora 7.30, nu a anunțat medicul de gardă despre evoluția travaliului gravidei, nu a comunicat cazul autorității competente profesionale O.A.M.M.R., precum și faptul că există inconsecvență în declarații și atitudine duplicitară pe parcursul anchetei.
La dosar s-a depus, pe lângă celelalte acte, declarații etc., și rezumatul anchetei cu constatările și concluziile aferente, semnat de întreaga comisie națională de disciplină. De asemenea, din hotărârea nr. Z/22.02.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R. a rezultat că, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 307/2004 și la propunerea comisiei de specialitate OG a O.A.M.M.R., s-a dispus înființarea comisiei care a efectuat expertiza cu privire la abaterile profesionale săvârșite în exercitarea profesiei de R.S., asistent medical. Astfel, prin raportul de expertiză al comisiei, astfel formată, s-a stabilit că asistenta medicală a dat dovadă de neglijență profesională și trebuie sancționată, deoarece consecințele sunt evidente, că sancțiunea propusă de O.A.M.M.R., Filiala București și susținută de comisia națională de etică și deontologie profesională a O.A.M.M.R., este prea blândă în raport cu rezultatul neglijenței asistentei, comisia sugerând CN al O.A.M.M.R. aplicarea unei sancțiuni mai severe. După cum rezultă din dispozițiile art. 58 din Legea nr. 307/2004 și ale art. 72 și art. 74 din Statutul asistenților medicali și moașelor din România, sancțiunea aplicată asistentei medicale R.S. cade în competența Consiliului Național al O.A.M.M.R., corespunde unei abateri grave și se aplică numai după efectuarea unei expertize de către o comisie alcătuită din cel puțin 5 membri, aprobată de aceasta la propunerea comisiilor de specialitate.
Analizând hotărârea nr. X/22.02.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R., precum și hotărârea nr. Y/03.01.2008 a Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, Filiala Mun. București, prima instanță a constatat că, în speță, au fost respectate dispozițiile legale menționate, cele cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională și Regulament. Contrar susținerilor petentei R.S., comisia de disciplină de pe lângă O.A.M.M.R., Filiala Mun. București, a efectuat cercetări, întocmind un „rezumat” semnat de toți cei 7 membri. De asemenea, raportul de expertiză a fost semnat și el de cei 6 membri, iar faptul că membrii comisiei au fost stabiliți în data 22.02.2008, dată care coincide cu cea a hotărârii atacate, nu are relevanță sub aspectul nulității respectivei hotărâri. Actele normative menționate nu prevăd termene procedurale sub acest aspect, ci doar obligativitatea efectuării unei astfel de expertize. Petentei R.S. nu i-a fost încălcat dreptul la apărare. Dimpotrivă, atât acesteia, cât și familiei L. le-au fost aduse la cunoștință toate actele procedurale desfășurate în legătură cu cazul. Astfel, părților implicate li s-au luat declarații, interogatorii, li s-au adus la cunoștință rezultatele cercetărilor etc. De asemenea, părțile au beneficiat de asistență juridică de specialitate pe toată durata anchetei.
Față de critica adusă de petenții L., instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, asistentei R.S. i s-a aplicat cea mai severă sancțiune, chiar dacă, în cauză, se pot reține și circumstanțe atenuante. Astfel, prin hotărârea nr. X/22.02.2008 a O.A.M.M.R., asistentei i s-a retras calitatea de membru al O.A.M.M.R.. După cum se observă, din lec-turarea întregului art. 58, retragerea calității de membru este cea mai severă sancțiune ce poate fi aplicată de O.A.M.M.R.
În ceea ce privește propunerea făcută de O.A.M.M.R. către Ministerul Sănătății, și anume aceea de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pe o perioadă de un an, în prezent nu poate fi catalogată o sancțiune sau o măsură susceptibilă de a fi atacată prin prezenta contestație. În măsura în care această propunere va fi îmbrățișată și de minister și va lua forma unei sancțiuni sau măsuri disciplinare, va acorda părților posibilitatea contestării acesteia.
Pe lângă cele menționate mai sus, instanța de fond a avut în vedere și precizările făcute de O.A.M.M.R. raportate la fapta și persoana petentei R.S., și anume: încadrarea pe un post care nu corespunde pregătirii sale și de care nu se face vinovată asistenta, de faptul că nu era singurul cadru medical însărcinat cu supravegherea pacientei, de faptul că asistenta nu a mai săvârșit alte abateri profesionale, dar și rezultatul și consecințele activității sale profesionale din acel moment.
Deși niciuna dintre cele două hotărâri criticate nu a stabilit reaua sau buna-credință a asistentei din momentul supravegherii pacientei, iar instanța, în această situație, nu poate concluziona decât că este vorba despre o culpă a acesteia și lipsă de profesionalism, în mare parte datorate și pregătirii asistentei, respectiv a încadrării greșite, rezultatul activității sale fiind deosebit de grav, nu poate atrage decât sancțiunea prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, sancțiune aplicată de O.A.M.M.R. Cât privește măsura sau sancțiunea ce urmează a fi aplicată de minister, instanța nu este învestită cu analizarea acesteia, orice comentarii, critici în acest sens fiind premature.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond, în baza dispozițiilor Legii nr. 307/2004, Deciziei nr. 3/2004 pentru aprobarea Statutului Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, a Codului de etică și deontologie profesională, a Regulamentului de organizare și funcționare al O.A.M.M.R., a respins contestațiile formulate ca neîntemeiate.
Față de dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța de fond a respins cererile petenților referitoare la cheltuielile de judecată ca neîntemeiate, reținând faptul că CNO.A.M.M.R. și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs contestatorii L.G.A. și L.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în tot a sentinței civile nr. 2751/20.03.2009, în sensul admiterii contestației formulate de contestatori împotriva hotărârii nr. X/22.02.2008 a Consiliului Național al O.M.M.R.; obligarea intimaților la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că. prin Hotărârea nr. X/22.02.2008. s-a reținut că asistenta medicală R.S. are pregătirea de asistent medical, specialitatea obstetrică-ginecologie și nu de moașă; aceasta a preluat serviciul de tură la 06.50 a.m. de la asistenta medicală
N. M.S.; nu a supravegheat gravida între orele 06.50-7.25 a.m., de la preluarea serviciului până la sosirea medicului M.M.; nu a anunțat medicul de gardă despre evoluția travaliului gravidei; nu a comunicat cazul autorității competente - O.A.M.M.R.; asistenta medicală a dat dovadă de inconsecvență în declarații și atitudine duplicitară pe parcursul anchetei. Concluzionând, Hotărârea nr. X/22.02.2008 relevă incontestabil faptul că asistenta medicală R.S. nu și-a adus la îndeplinire obligațiile profesionale, neacordând primul ajutor intimatei în ciuda stării avansate de travaliu, faptele acesteia constituind abatere disciplinară gravă, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 307/2004 și ale art. 6, art. 8, art. 15, art. 25, art. 27, art. 89, art. 91, art. 97 și art. 121 din Codul de etică.
În ciuda acestei abateri disciplinare deosebit de grave și raportat și la pericolul social crescut al faptelor săvârșite de asistenta medicală, R.S. a fost sancționată doar cu retragerea calității de membru al
O. A.M.M.R. și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă de un an. Potrivit art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004 „membrii Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România care încalcă normele de exercitare a profesiei și nu respectă Codul de etică și deontologie al asistentului medical și moașei din România răspund disciplinar, în funcție de gravitatea abaterii, și li se va aplica una dintre următoarele sancțiuni: (...) d) retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv". (...)
În speță, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., sentința civilă nr. 2571/20.03.2009 fiind pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București cu încălcarea dispozițiilor legale incidente în cauză.
Față de gravitatea cazului medical, a culpei evidente și a lipsei de profesionalism de care a dat dovadă asistenta medicală R.S., precum și raportat la consecințele deosebit de grave și ireversibile ale faptelor săvârșite de aceasta în înfăptuirea actului medical, sancțiunea aplicată de Consiliul Național al O.A.M.M.R. apare ca fiind mult prea blândă, neilustrând gradul de pericol social sporit al abaterii săvârșite. Recurenții au apreciat că în aceste condiții se impune admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. X/22.02.2008, pronunțate de Consiliul Național al O.A.M.M.R., în sensul aplicării unei sancțiuni agravante spre maximul instituit de dispozițiile art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004 asistentei medicale R.S., și anume retragerea definitivă a calității de membru al O.A.M.M.R. și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei. (...)
Cu privire la încălcarea de către asistenta medicală a obligației de a supraveghea în mod corect travaliul gravidei și de a sesiza medicul de gardă, s-a arătat că după plecarea asistentei medicale
N. M., între orele 6.40 a.m. și 7.25 a.m., pacienta nu a fost deloc asistată la naștere de către R.S., în condițiile în care prezenta dilatație maximă a colului uterin, iar copilul era angajat în expulsie încă de la orele 6.40, aspecte bine cunoscute intimatei. Comportamentul asistentei R.S. de a intra în sala de nașteri după 45 de minute, lăsând gravida nesupravegheată și copilul angajat în expulsie, este inadmisibil. Mai mult decât atât, faptul neanunțării medicului de gardă despre existența gravidei în sala de nașteri reprezintă un element agravant al actului de malpraxis.
Cu privire la sancțiunea aplicată de Consiliul Național al
O. A.M.M.R. prin Hotărârea nr. X/22.02.2008, aceasta nu corespunde gradului de pericol social sporit al faptelor de malpraxis săvârșite de asistenta medicală R.S. Actele de malpraxis ale asistentei medicale R.S. au produs consecințe deosebit de grave, în sensul că S., fiind în hipoxie prelungită, nu vede, nu aude și nu se poate hrăni singur, afectări neurologice severe care, la acest moment, par a fi, din păcate, ireversibile. Neavând reflex de înghițire, este necesară alimentația printr-un tub nazo-gastric. Estimările medicilor sunt în sensul permanentizării acestor afecțiuni, tratamentele pe care le urmează și pe care le va urma încercând doar să amelioreze, în condițiile date, efectele directe ale instalării stării de hipoxie la naștere, din culpa gravă și evidentă a asistentei medicale. (...)
Intimata-reclamantă-pârâtă R.S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca neîntemeiat. (...) Instanța a apreciat corect faptul că intimatei i se pot reține circumstanțe atenuante, cu atât mai mult cu cât nu a fost singura asistentă medicală ce a îngrijit-o pe pacienta L., asistenta medicală N., care a fost în tura de noapte și căreia i s-a reținut că nu a anunțat medicul, a fost sancționată cu avertisment de către O.A.M.M.R., iar medicii, atât medicul curant, cât și cei de gardă, nu au primit sancțiuni atât de severe de la Colegiul Medicilor, deși aceștia aveau responsabilitatea consultării și asistării la naștere. În mod corect instanța a reținut pentru intimată, ca circumstanțe atenuante: faptul că pregătirea sa profesională este de asistent medical obstetrică-ginecologie și nu de moașă; că nu a avut nicio abatere sau sancțiune disciplinară, iar față de faptul că starea sănătății copilului s-a îmbunătățit considerabil sancțiunea cerută de recurenți nu este justificată. (...) în ceea ce privește aspectul din recurs privind identificarea actelor de malpraxis săvârșite de intimată, aceasta a invocat excepția tardivității, introducerii în recurs a unui nou
capăt de cerere al contestației împotriva Hotărârii nr. X/22.02.2008 pe fond, iar în recurs, recurenții nu pot schimba cadrul procesual, cu atât mai mult prin noi cereri.
Intimatul-pârât O.A.M.M.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește identificarea actelor de malpraxis, a invocat excepția tardivității și a solicitat respingerea acestui motiv de recurs, întrucât în recurs nu se poate schimba cadrul procesual solicitând noi capete de cerere. Intima-tul-pârât a menționat că este tardiv ca recurenții să solicite abia în recurs să se identifice actele de malpraxis în măsura în care instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere și, deci, nu s-a pronunțat pe ea. Pe susținerea „încălcarea obligației de către asistenta medicală de a supraveghea travaliul”, s-a arătat că recurenții sunt în eroare, întrucât nu asistenta medicală avea obligația de a supraveghea travaliul, ci medicul care a consultat-o pe dna L., cu care urma să nască. (...)
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., pe baza probelor administrate în cauză, tribunalul a retinut că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 307/2004, membrii O.A.M.M.R. care încalcă normele de exercitare a profesiei și nu respectă Codul de etică și deontologie al asistentului medical și moașei din România răspund disciplinar, în funcție de gravitatea abaterii, și li se va aplica sancțiunea retragerii calității de membru al O.A.M.M.R. și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă limitată sau definitiv. În raport de aceste prevederi legale, rezultă că în mod greșit prima instanță a apreciat că prin hotărârea nr. X/22.08.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R., contestată în cauză, a fost aplicată intimatei R.S., în calitate de asistent medical, cea mai severă sancțiune disciplinară prevăzută de lege. Norma legală menționată instituie drept cea mai gravă sancțiune disciplinară ce poate fi aplicată de către Consiliul Național al O.A.M.M.R. pe aceea a retragerii calității de membru al Ordinului și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei. Propunerea pe care acest ordin al profesiei o face Ministerului Sănătății este asociată retragerii calității de membru al Ordinului și este componentă a sancțiunii disciplinare, producând efecte juridice, deoarece prin asemenea propunere este sesizat Ministerul Sănătății, care, la rândul său, trebuie să decidă, în limitele sesizării, în privința sancționării disciplinare a autorului faptei care constituie abatere disciplinară gravă.
În consecință, interpretarea dată de prima instanță acestor norme legale este eronată, urmând a se stabili dacă abaterea disciplinară pentru care a fost sancționată intimata R.S. prin hotărârea contestată este atât de gravă încât să conducă la aplicarea sancțiunii celei mai severe.
Prin neexercitarea recursului împotriva sentinței primei instanțe, intimata R.S. a achiesat la soluția instanței și, prin aceasta, la sancțiunea ce i-a fost aplicată prin hotărârea nr. X/22.08.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R., de retragere a calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare a autorizației de liberă practică a profesiei pentru o perioadă de 1 an.
Din materialul probator complex administrat în cauză, inclusiv rapoartele de expertiză medico-legală întocmite de I.N.M.L. M.M. și opinia la raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4142/2009, depuse în recurs, a rezultat că intimata R.S., deși avea, în virtutea atribuțiilor de serviciu ca asistent medical principal obstetrică-ginecologie, responsabilitatea de a supraveghea și a acorda asistență medicală recurentei L.G.A., gravidă în travaliu, internată la secția de obstetrică-ginecologie a spitalului în care își exercita profesia intimata, aceasta a manifestat o gravă neglijență în înfăptuirea actului medical, în limita competențelor și responsabilității sale profesionale. Astfel, deși, potrivit declarațiilor sale date în cadrul anchetei, intimata R.S. a fost înștiințată la ora 6,50 de starea gravidei aflate în travaliu în sala de nașteri cu dilatație 9 cm, aceasta a lăsat gravida singură, nesupravegheată și fără a anunța medicul de gardă, până la ora 7,25, când a constatat că fătul se află angajat în expulzie, iar după sosirea medicului ginecolog curant în sala de nașteri, la ora 7,30, s-a constatat că fătul a suferit o dublă circulară de cordon ombilical strânsă, ce a determinat o hipoxie perinatală gravă, nou-născutul suferind leziuni cerebrale ireversibile.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/4142/2009, întocmit de I.N.M.L. M.M., a relevat faptul că au existat multiple deficiențe medicale în ceea ce privește asistența medicală acordată gravidei și nou-născutului atât anterior nașterii, prin lipsa supravegherii medicale și nemonitorizarea corectă a gravidei, dar și imediat postpartum, existând o legătură de cauzalitate directă între aceste deficiențe medicale și apariția sechelelor actuale ale copilului recurenților, sechele care constituie infirmitate fizică și psihică. Totodată, opinia la acest raport de expertiză medico-legală, depusă la dosarul de recurs, a concluzionat că, pe lângă culpa medicilor și a celuilalt personal medical cu responsabilități în monitorizarea și asistarea nașterii, intimata R.S. este vinovată, pentru că, după ce a văzut gravida la orele 6,50-7,00, conform propriilor declarații, a lăsat-o singură până la ora 7,30, deși în această perioadă era obligată să stea lângă gravidă, și nu în camera asistentelor, cu atât mai mult cu cât gravidei i se efectuase anestezie peridurală, care necesita monitorizare permanentă din partea personalului medical. O mare parte din hipoxia cerebrală a fătului s-a produs în intervalul 7,00-7,30, când intimata R.S. a lăsat gravida singură în sala de naștere, fără a anunța medicul de gardă.
Potrivit Codului de etică și deontologie profesională a asistentului medical și al moașei din România, de la momentul în care a preluat gravida internată în Secția de Obstetrică-ginecologie a S.U.U.B., la ora 6,50, asistenta medicală R.S. și-a asumat responsabilitatea supravegherii nașterii copilului. Chiar dacă nu este atribuția asistentei medicale de obstetrică-ginecologie să asiste nașterea, asemenea atribuție revenind medicului obstetrician, asistenta medicală este obligată să supravegheze gravida aflată în travaliu și să anunțe medicul responsabil, cu atât mai mult cu cât fătul se angajase în expulzie, dovedindu-se ulterior că este o expulzie prelungită în timp, ce a antrenat suferințe fetale grave, care au condus la leziuni cerebrale ireversibile ale nou-născutului. Lipsa de oxigenare a creierului fătului provocată de strangularea cu cordonul ombilical este considerată, datorită procedeelor de monitorizare și depistare biomedicale, un incident care, la nivelul actual al științei medicale, trebuia sau cel puțin putea fi prevăzut, dacă gravida ar fi fost monitorizată corespunzător înainte și în timpul nașterii, inclusiv de către asistenta medicală R.S., care, prin faptul neanunțării medicului de gardă despre starea gravidei, a preluat întreaga responsabilitate a actului medical, depășindu-și competențele profesionale.
Prin hotărârea nr. X/22.08.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R., s-a stabilit corect că faptele săvârșite de R.S., asistentă medicală, constituie abatere gravă potrivit prevederilor Legii nr. 307/2004, art. 58 alin. (1) lit. d) și a Codului de etică și deontologie profesională, art. 15, art. 25. art. 27, art. 61 și art. 89, evidențiate prin: necomunicarea cazului autorității profesionale competente, respectiv O.A.M.M.R., Filiala Mun. București, nesupravegherea gravidei între orele 06.50-07,25, când evoluția travaliului era foarte avansată, neanunțarea medicului de gardă despre starea gravidei și neacordarea primului ajutor medical, de la intrarea în tură până la sosirea medicului personal al gravidei. Aceste fapte sunt de o gravitate deosebită și relevă totala lipsă de preocupare a intimatei față de starea pacientei aflate sub supravegherea sa, pe care a lăsat-o singură în sala de nașteri timp de aproximativ 40 de minute, perioadă în care fătul angajat în expulzie a suferit leziuni cerebrale ireversibile, care au determinat încadrarea lui actuală în grad de handicap grav, ce necesită îngrijire și supraveghere permanentă din partea unei persoane, potrivit hotărârii nr. 409/02.07.2009 a Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 6 București.
Faptele intimatei R.S. constituind abatere disciplinară gravă, potrivit prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 307/2004 și ale art. 6, art. 8. art. 15, art. 25, art. 27, art. 89, art. 91, art. 97 și art. 121 din Codul de etică și deontologie profesională a asistentului medical și al moașei din România, sancțiunea trebuie să fie stabilită, conform 78 alin. (1) din Statutul Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, rezultatul imediat și de durată al acesteia, săvârșirea intenționată sau din culpă a faptei, prezența discernământului în momentul săvârșirii faptei, modul și mijloacele de săvârșire a faptei, atitudinea asistentului medical.
Or, în speță, fapta intimatei prezintă un grad deosebit de pericol social concret; rezultatul faptei este, de asemenea, de o gravitate deosebită și de durată, constând în producerea unei infirmități fizice și psihice permanente a copilului recurenților; fapta a fost săvârșită cu vinovăție, intimata trebuind și putând să cunoască riscurile lăsării gravidei nesupravegheate în timpul nașterii, fără acordarea primului ajutor medical și fără anunțarea medicului de gardă; intimata a acționat cu discernământ, acesta fiind prezumat, prezumție ce nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă și nici nu s-a invocat lipsa discernământului; conduita intimatei este intolerabilă, fiind de neacceptat ca o gravidă să nască singură în spital, fără ca niciun cadru medical să-i acorde asistență medicală, obligație ce revenea inclusiv intimatei; așa cum rezultă din declarațiile intimatei date în timpul cercetărilor, aceasta a avut o atitudine inconsecventă și duplicitară pe parcursul anchetei. În raport de toate aceste elemente și în special față de gravitatea deosebită a faptei și a rezultatului imediat și de durată al acesteia, se impunea aplicarea de către Consiliul Național al O.A.M.M.R. a celei mai severe sancțiuni față de intimata R.S., respectiv retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei.
Decizia nr. 23/05.05.2010 a Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, invocată de intimată, este irelevantă în speță, pe de o parte, pentru că a fost contestată în justiție de către recurenți și, prin urmare, nu are caracter definitiv, iar pe de altă parte. În raport de dispozițiile art. 673 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora procedura stabilirii cazurilor de malpraxis nu împiedică liberul acces la justiție potrivit dreptului comun. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 642 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 95/2006, existența unui caz de malpraxis atrage răspunderea civilă a autorului faptei, pe când în speță este vorba de răspunderea disciplinară a intimatei. De asemenea, sunt irelevante în prezenta cauză sancțiunile aplicate celorlalte cadre medicale care s-au făcut vinovate de înfăptuirea defectuoasă a actului medical în cazul recurentei, obiectul analizei instanței constituindu-l răspunderea disciplinară a intimatei R.S., în raport de faptele săvârșite de aceasta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., tribunalul a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis contestația formulată de contestatorii L.G.A. și L.N.I. Împotriva hotărârii nr. X/22.02.2008 a Consiliului Național al O.A.M.M.R. și, pe cale de consecință, a modificat hotărârea nr. X/22.02.2008, în sensul că a fost sancționată asistenta medicală R.S.A. cu retragerea calității de membru al Ordinului Asistenților Medicali și Moașelor din România și propunerea către Ministerul Sănătății de anulare definitivă a autorizației de liberă practică a profesiei.
| ← Erori medicale. Sancțiune disciplinară. Refuzul medicului... | Malpraxis. Intervenție chirurgicală. Fracturarea lamei de... → |
|---|
